Pe urmele destinului (+16)

[Sadic_Soul]

Normal ca esti prietenoasa.
M-ai lasat cu gura cascata cu acest capitol.Coris o sa devina mama ,wow...cred ca nici nu constentizeaza cat de greu este sa ai un copil.
Alan,zice ca nu este vampir,dar cum se face ca a muscat-o?
Ciudate lucruri se petrec.
Cine o fi acest Lord?
Merci ca ai pus continuarea asa de repede.Incep sa iubesc si mai mult ficul,deorece ai zis ca aproape toata actiunea se va petrece in castel.
Spor,spor la scris,si urmatorul capitol.Bye >:D<

[WinterSoul]

*****************************************************

Nu g�ndesc foarte mult ?i nici n-am g�ndit niciodat?. S? m? expun �n a?a hal �n fa?a lui Alan pentru un moft de copil! Oare puteam fi mai infantil? de at�t? Mi-e ?i team? s?-mi r?spund. Mi-am cam regretat oferta imediat ce am sim?it col?ii puternici �nfip?i �n g�t ?i lichidul ro?iatic ce l?sa o d�r? demn? de o reprezentare hollywoodian?.
Nu a b?ut mult, dar suficient c�t s? m? fac? s? cad de pe picioare ame?it?. La naiba ?i cu asta! Vroiam doar s? dovedesc c? sunt �n stare s? suport orice ?i oric�t...Cred c? m-am dus prea departe!
Alan m-a ridicat �n bra?e ?i m-a pus �n pat, �nvelindu-m? cu p?tur? moale. A r?mas c�teva momente l�ng? mine, dar a plecat relativ repede c?ci se auzea un telefon. Nu �n?elegeam ce spune, cu toate c? vorbea destul de tare.
Cum oricum nu puteam face nimic, corpul meu fiind �ntr-un fel de paralizie temporar?, probabil din cauza mu?c?turii (cine ?tie, poate a fost cu anestezie!), am reevaluat evenimentele din ultima s?pt?m�n?.
Oric�t de critic a? fi privit lucrurile, ajungeam la aceea?i concluzie absurd?: m-am luat la tr�nt? cu via?a! Eu, o copil?, c?ci de?i aveam 20 de ani nu m? comportam nicidecum ca atare, m-am ridicat s? ?in piept destinului. ?i m-am dat cu fundul de p?m�nt�
Unde mi-a fost mintea p�n? acum?
Am acceptat incredibilitatea faptelor cu o u?urin?? at�t de mare c? nu m? mai recuno?team.
Doar g�ndindu-m? la asta mi se f?cea pielea de g?in?.
To?i cei de acas?, fie ei ?i doar prieteni,c?ci rude nu aveam, credeau c? fratele meu e mort, dar de fapt era o clon?.
�o clon?�
Nici nu mi-am pus problema cum au f?cut acea clon?�Civiliza?ia noastr? era �ntr-adev?r at�t de avansat? �nc�t s? poat? contrui o copie perfect? a unui om, folosindu-se doar de ADN-ul s?u?
Mi s-a f?cut r?u amintindu-mi chipul dezhidratat ?i alb din morg?, dar mai ales starea �n care se aflau celelalte dou? cadavre.
Cred c? de fapt acesta era adev?ratul motiv pentru care nu mai g�ndisem�Aveam o vag? impresie de siguran?? dac? acele imagini nepl?cute �mi disp?reau din memorie chiar ?i par?ial.
?i mai erau cei pe care �i cunoscusem �n acest interval de timp�
Erau cele trei femei de la �re?edin?a� Caraiman. Dumnezeule, ele erau �nfrico??toare. Alan a spus c? fratele lui a murit ?i a trebuit s?-i preia so?iile. (bine m?car c? am ascultat ?i nu am dat uit?rii pe nimeni).
Dar ce �nsemna sa preia? Treaba asta trebuia l?murit? repede, c?ci imagina?ia mea bolnav? o lua razna, cre�nd tot felul de ipostaze indecente �n care se g?seau to?i.
Cu toate c? Alan m? lipsise de o parte de s�nge, mi-a r?mas suficient c�t s? mi se urce �n obraji s? mii �nc?lzeasc?. Probabil dac? ar fi ?tiut la ce-mi st? mintea ar fi r�s copios. Dar dac? nu? �n fond,orice e posibil�mai ales dac? a fost posibil s? aib? trei neveste. Fratele lui era trigam!
Nici nu eram sigur? c? exist? cuv�ntul. Speram doar s? nu fie ceva genetic!
Carl era simpatic. ?i oarecum nevinovat. Habar n-am de ce mi-a venit tocmai cuv�ntul acesta �n cap, dar �mi pl?cea. Se ?inea bine pentru v�rsta lui ?i avea o prezen?? umoristic? ce-mi ridica moralul (?i nu st?tusem mai mult de c�teva ore �n preajma lui).
Despre Dobriban n-am nicio p?rere, e prea enigmatic. Are ?i o prea mare stim? de sine�oarecum prea narcisist ?i categoric nu e genul meu.
C�t despre Brian� m? enerva la culme. �ncep�nd cu numele. Pe to?i zeii, m-a �mpu?cat. Adev?rat, nu cu gloan?e, ci cu un fel de s?getu?e mici cu somnifere, dar ce �l putea opri s? m? omoare data viitoare c�nd prindea o arm? �n m�n?? C?ci din moment ce mie mi-era at�t de antipatic, nici el nu putea s? m? plac?, nu?
Apoi g�ndul �mi zbur? la Alan. Ce era?
Mi-am pierdut vremea �n copil?rie ascult�nd tot soiul de povestiri fantastice, spuse de b?tr�ni, despre oameni care , la fel ca Alan, nu erau oameni. Nu le d?dusem o aten?ie foarte mare, dar m? intrigau ?i aveam obiceiul �ntr-o vreme chiar s? le scriu pe h�rtie pentru a nu le uita ?i a le putea transmite mai departe.
Ce nebunie! Vorbise cu lupii, se transformase �ntr-unul ?i �ntr-un final mi-a b?ut s�ngele ca un vampir, de?i mi-a zis c? nu e unul.
R?nile i s-au �nchis instantaneu, de parc? nici nu ar fi fost, imediat ce a sorbit lichidul ro?u. O alt? mic? �chestiune� care �mi zburli p?rul. Nu-mi era at�t c? s-a vindecat c�t �mi era cum ajunsese �n starea aceea.
?i mai era ceva�A spus c? i-au luat so?ia. Asta �nsemna c? a fost c?s?torit, dar tot nu clarifica prea mult dilema. Cine sunt cei care au f?cut asta? Cine l-a blestemat?
Ce leg?tur? aveam �n fond? Ne lega ceva? El m? ajuta, dar cu ce scop, c?ci �mi venea tare greu a crede c? nu urm?rea nimic. Nu exista a?a ceva. Vroia ceva de la mine.
?i eu�ce vroiam? Mi-am dus m�na la cap c?ci m? lovise o durere acut?.
Fie g�ndisem prea mult, fie subiectul m? incomoda�Probabil ambele.
Micu?ul se foii salv�ndu-m? din delirul �n care intrasem. El se ridic?, se uit? �n jur, nerecunosc�nd �nc?perea. A t?cut ?i n-a scos un sunet.
Era timpul s? m? trezesc ?i s?-mi intru �n rol. M-am ridicat �n genunchi �n pat ?i am r?mas lini?tit?, de fric? s? nu-l speriu. �mi era oricum team? s? nu fi avut parte de o �nt�mplare nefericit? care s? �l marcheze pe via??.
-Bun? diminea?a, somnoril?!
Z�mbeam c�t puteam de frumos, �ncuraj�ndu-l s? spun? ceva�orice.
�n loc de asta, se �ngrozi, s?rind repede sub plapum?, ascunz�ndu-se de mine. M-am alarmat, crez�nd c? s-a �nt�mplat ceva grav,p�n? s? realizez ce debita �n valul de g�ngureli ne�n?elese cu care m? asalta.
�i era ru?ine!
M? amuz? ideea, doar se jucase nestingherit �n forma lui de lup?or.
Adev?rat, avea blan?. Poate c?-i sim?ea lipsa sau chiar �i era frig. Era clar c? m? av�ntasem prea tare �n a-i r?spunde lui Alan �ntr-o problem? at�t de delicat?. Nu ?tiam nimic despre copii! Nici nu ?inusem prea mul?i �n bra?e la via?a mea ?i nici m?car nu sim?eam nevoia s? m? opresc la proaspetele m?mici care se m�ndreau cu noile lor �achzi?ii�, s? le felicit sau sa le admir.
Pentru Dumnezeu, eu eram �nc? un copil, mare ce-i drept, dar totu?i�
Am luat un tricou din dulapul din camer? ?i l-am �mbr?cat cu el. Urma s? fac ni?te plimb?ri �n toate magazinele de copii din Londra ?i s?-i fac o garderob? de invidiat. Doar era fiul meu, nu?
Nu a fost g�ndit, �n niciun caz conceput, dar m? voi conforma.
La urma urmei�mai r?u de at�ta nu poate fi, ?i eu voi avea grij? s?-i fie bine ?i s? fie fericit �ntotdeauna.

*****************************************************
:victorie: nu am spus ca nu sunt prietenoasa, ci ca nu sunte pretentioasa o//o
cat despre varsta lui Alan, e mai complicat. Dar arata de 25-27, cam asa...nu prea tanar ca-s prostuti cand sunt tineri, dar nici batran (ca n-ar avea putere pentru ce urmeaza :love: )...si cred ca pe atunci arata destul de bine si sunt in putere. Si promit ca intr-un capitol o sa fie doar Alan in centrul atentiei...cu toata povestea lui... :stress:
Pana data viitoare, ciao ciao!

[Sadic_Soul]

Sper ca rolul de mama s-o mai maturizeze un pic,dar totusi sper si ca o sa se descurca cu acesta sarcina.
Alan ma cam enerveaza,adica dupa ce a muscat-o,nici macar n-a stat mai mult langa ea.Plus i-a mai dat si un copil de care sa aiba grija,
Si eu care credeam ca intre ei se va intampla ceva...Oricum cu un copil in preajma nu cred ca acest lucru este posibil.
Mi-a placut in generel continuarea,desi faza cu (,) copilul,nu-mi place.Adica,nu stiu ce sa zic,totusi un copil e prea mult.In fine sper ca asta sa nu strice din fic.
AStept continuarea,si sper sa fie frumoasa.Spor la scris si te felicit ,capitolele de pana acum au fost reusite.

[starnight]

Pai...ce as zic...ficul tau e super.
Totusi.....nush ce sa zic de Alan.Adica el a avut sotie.
Mi se pare batran.Tot asa mi-l inchipui.Ai fi putut sa il descrii ca un baiat dragut,inalt cu ochii albastriii,de vreo 22 de ani,blond s.a.m.d
Nu e neaparat sa il faci asa,dar ti-am dat un exemplu.Asa mi-l inchipui ca un tip de vreo 40 de ani care sta cu o pustoaica de 20.
In fine....copilasul mi se pare dragut.Imi place cum l-ai descris.Totusi...mi se pare ca e o responsabilitate prea mare pentru o fata asa de tanara.
Pai,nush ce as zic.Ai avut destula descriere si ador capitolele tale,doar atat am de comentat si sper sa nu mi-o iei in nume de rau,alan e prea batran sau cel putin asa l-ai descris si copilul este o responsabilitate prea mare.
Sper as nu te deranjeze comul meu.Oricum....raman printre principalele cititoare si sper sa vina nextul cat mai curand.:zuppy02:

[WinterSoul]

*****************************************************

L-am luat pe micu? �n bra?e ?i am cobor�t la parter unde aveam de g�nd s?-i dau ceva de m�ncare.
Spre propria mea surprindere, de?i pierdusem at�ta s�nge nu m? sim?eam chiar deloc ame?it?. De fapt, trec�nd pe l�ng? o oglind? am observat c? nu aveam nici o urm? vizibil? pe g�t. �nc? o dilem? ce se cerea rezolvat? de �ndat? ce aveam de la cine s? scot ni?te informa?ii.
L-am pus pe Kyros jos, pe covor, ?i am �nceput s? caut de m�ncare prin frigider. Indiferent cine se ocupa de aprovizionare (nu eu!), nu f?cuse o treab? foarte bun?. Era gol, cu excep?ia unui borcan de castrave?i desf?cut ?i a unei maioneze stricate.
Probabil c? nu locuia nimeni �n cas? c�t? vreme Alan era plecat, iar din moment ce el st?tea mai mult la castel, nu era de mirare c? b?tea v�ntul prin zon?.
Am oftat sup?rat?. Asta nu-l scuza cu nimic, doar a fost foarte prompt c�nd mi-a pus un copil dup? cap.
-Ei bine,Ky? Ce facem acum?
El r�se amuzat d�ndu-?i cu palma peste frunte.
R�dea de mine...
L-am luat din nou �n c�rc? duc�ndu-l �n sufragerie.
Alan era t?cut ?i concentrat la munca lui,ap?s�nd cu s�rg tastele laptopului s?u argintiu.
-Te-ai trezit...
Era o constatare, nu o �ntrebare. Am r?mas pu?in cu copilul �n bra?e, fix�ndu-l cu privirea. Nu, nu mai avea de g�nd s? spun? nimic.
-Nu avem nimic de m�ncat �n frigider, l-am informat.
-Hm...
Nu-?i lu? ochii de pe ecran.
-Am nevoie de ni?te haine pentru Ky...
-Mda...
Mi-am �ncle?tat pumnii furioas?. Ce naiba era cu el? M? ignora prea de tot!
-Ascult?...
Se auzir? trei b?t?i puternice �n u??, oprindu-m? din a-mi duce g�ndul la cap?t.
-Deschizi tu?
A?tepta pe cineva? L-am l?sat pe Ky g�ngurind cu degetele �n gur? pe canapea ?i m-am �ndreptat spre u??. Am deschis, un b?tr�nel simpatic �nt�mpin�ndu-m? z�mbitor.
-Carl! Ce faci aici?
-Afaceri, domni??, ca de obicei.
�?i �nclin? capul respectuos.
-Am auzit c? se fac investi?ii mari �n fermele de melci...M? g�ndeam s? dau lovitura cu o ferm? de viermi.
M-am str�mbat, privindu-l atent. Avea un sac uria? �n loc de bagaj, tr�ntit l�ng? picioare. L-am poftit �n?untru, ?i-am �nchis u?a.
Pe holul �nc?p?tor �?i f?cu apari?ia Alan, iar �n spatele lui venea ?an?o? Kyros.
-L-ai adus?se interes? Alan.
M-am uitat la el suspicioas?, trec�nd l�ng? b?ie?el, care m? lu? de m�n?.
-Bine�n?eles, st?p�ne, dar nu a fost u?or s?-l prind. Vroia s? ia avionul spre Mexic �n seara asta.
Alan r�nji desf?c�nd sacul. Un murmur de durere �?i f?cu loc,cu o rezonan?? puternic? pe coridor. Ce naiba?
�n sacul pe care-l c?rase Carl nu erau nicidecum lucrurile lui personale, nici perie de din?i, nici pijama sau indispensabili. Era un b?rbat voinic, cam de v?rsta lui Carl, poate mai mic, c?runt, cu o musta?? neagr? ?i v�n?t la piele.
Mi-am �n?bu?it un ?ip?t de groaz?. Ce a putut face acel om pentru a fi tratat cu at�ta cruzime?
-Bine te-am g?sit, Sir Walter! rosti Alan ironic pe englez?. Vroiai s? p?r?se?ti ora?ul f?r? s?-mi faci m?car o vizit? de cutoazie? M? simt ofensat!
Bietului Walter �i mai sc?p? un sc�ncet de durere. Cred c? majordomul nostru mult iubit s-a distrat prea tare.
Kyros se prinse de piciorul meu speriat. L-am luat �n bra?e ?i l-am �ntors cu spatele de la scena aceea. Ar fi trebuit s? plec, dar din moment ce Alan nu-mi spunea nimic, trebuia s? aflu ce se petrece.
Alan �l lu? pe Walter de guler ?i-l lipi de perete, zguduindu-se toat? casa.
-Cine te-a angajat?
B?rbatul se smuci f?r? folos.Era prins ca �ntr-o menghin?.
-?tii secretul afacerilor mele: confiden?ialitate. Doar nu te a?tep?i s? spun�
Alan �l mai tr�nti o dat? de parete, gata s?-l treac? prin el.
-N-am timp, Walter, n-am timp. Vrei s? te las pe m�na lui Carl?
Suna ca o amenin?are, iar majordomul tres?ri auzindu-?i numele, ?i-?i �ntinse ner?bd?tor m�inile, pocnindu-i degetele.
-�?i garantez c? va fi pl?cerea lui s? te jupoaie de viu�
Walter p?rea s? fi �n?eles aluzia, �ncep�nd s? ciripeasc? mai frumos ca o turturic?. Ar?ta �ngrozit de g�ndul c? ar putea r?m�ne singur cu majordomul. A zis c? tipul pentru care lucreaz? i-a dat o adres? la care ar putea fi contactat, �n caz c? ceva nu mergea bine.
-17, Gower Street, urm? el. Am fost o dat? acolo. E un bar cu hotel, nu atrage aten?ia.
Alan �l l?s? s? cad? �ntorc�ndu-se spre Carl.
-Trimite-l �n Siberia!
Se apropie de mine ?i m? lu? de umeri privindu-m? cu aten?ie.
-Crezi c? e?ti �n stare s? faci un spectacol pentru mine?
Am ezitat pu?in. Ce vrea s? spun??

Sir Walter era �n afacerea cu clonele. Din c�te se p?rea fusese angajat de un tip poreclit �Negustorul�. Ap?ruse peste noapte �n lumea interlop? a Londrei, ?i nimeni nu ?tia de unde s?-l ia, cu toate c? avea recomand?ri impecabile ?i o gr?mad? de verzi?ori �n buzunar.
Nu am auzit numele acesta p�n? atunci ?i era aberant s? cred c? avea ceva �mpotriva mea din moment ce nu-l cuno?team.
Alan m-a convins �n cele din urm? s?-i accept planul, de?i nu am crezut nici pentru o secund? c? ar putea merge. Absurd! ?i l-am l?sat pe Kyros singur cu Carl ?i cu matahala aceea de clonator. Eram nu foarte, ci extrem de �ngrijorat?!
Carl mi-a promis c? va avea grij? s?-i dea ceva de m�ncare ?i �l va �mbr?ca.
��Am venit preg?tit, domni??��mi-a spus �ncerc�nd s? m? lini?teasc?.��St?p�nul Alan mi-a dat toate indica?iile necesare.��
Am oftat obosit?.��St?p�nul Alan�� avea un mod foarte ciudat de a trata situa?ia, dar totu?i, parc? se rezolva.
Mi-am aranjat mai bine pelerina cea lung? ?i neagr? ce-mi acoperea trupul mi mult dezbr?cat dec�t �mbr?cat. �mi repetam la fiecare 5 secunde c? fac asta pentru fratele meu, dar tot m? trecea un fior.
Alan �mi lu? m�na �ntr-a lui, zic�ndu-mi din priviri c? totul va fi bine, �ncuraj�ndu-m?.
Ne apropiam cu repeziciune de ?inta noastr?: strada Gower, num?rul 17, iar �n cele din urm?, ma?ina se opri ?i am cobor�t �mpreun?.
�ce nebunie!...

*****************************************************

hmm...copilul o sa mai invioreze atmosfera din cand in cand...cat despre Alan...o sa fiti surprinse sa aflati ce varsta are (chiar m-am gandit cum sa introduc si asta, acum ca mi-ai atras atentia, starnight :zuppy02: )
dar gandeste-te la el ca la un vampir ce a trait ultimele secole in societate, dar totusi departe de ea. mda...cam asa nu-i batran,doar experimentat :zuppy11:

[Sadic_Soul]

Experimentat?Sigur ca nu...adica cu indiferenta lui si cu replici precum"Hm" sau "Mda",nu pare mai matur de un baiat(cam 18 ani as zice).
Acum copilul mi se pare funny,adica incerca si el sa se integreze in peisaj.
Planurile lui Alan...nu stiu,ma cam indoiesc ca ar fi simple.Nu zic ca nu o sa mearga,dar ,nu imi prea dau seama ce a pus-o pe Coris sa faca.
Carl,majordomul meu dragut,inainte parea asa retras,foarte devotat(nu ca acum nu ar fi),dar se pare ca si el are latura lui intunecata.
Sa pui nextul repede...pur si simplu ador ficul tau!

[WinterSoul]

*****************************************************

Persista un miros greu de b?utur? �mbibat cu transpira?ie ?i �nc? ceva, la fel de nepl?cut. Nu crezusem c? ar putea exista a?a ceva �n Londra zilelor noastre. Ar?ta ca un bar ieftin de motocicli?ti. O �nc?pere larg?, plin? de mese vechi, uzate, ?i un bar de unde un b?rbat servea b?uturi.
Am luat aer �n piept de nu ?tiu c�te ori �nainte s? deschid u?a murdar?. Ar fi trebuit s? c?ut?m un om care are suficien?i bani c�t s? pl?teasc? o clon? uman?, dar care nu-?i permitea un hotel ca lumea?!
�nu sunt f?cut? pentru a?a ceva�
Speram doar s? nu o dau �n bar?. Exista ?i posibilitatea s? o sf�r?im am�ndoi foarte r?u. Nici nu vroiam s? m? g�ndesc c�te ne-ar fi putut face namilele din-?untru.
Am p??it speriat? peste pragul din lemn putrezit a hotelului ��Gaston�s Local Inn��. Pentru c�teva secunde sc�r?�itul ce se dorea a fi muzic? se opri ?i to?i acei b?rba?i slino?i se �ntoarser? spre mine, sorbindu-m? din priviri.
M-am a?ezat la bar ignor�ndu-le c�t am putut de bine vorbele lipsite de onoare.
-Te-ai r?t?cit?m?-ntreab? barmanul mijind ochii lui mici spre fa?a mea palid?.
-Mi-a? dori eu�
Mi-am dat jos pelerina lung? �n huiduielile vesele ale celor de fa??. Purtam o rochi?? scurt?, special aleas? de Alan pentru a-i pune pe jar pe cei din bar. Neagr? ?i mulat?, cum era, m? f?cea s? ar?t mai slab? dec�t �n realitate, iar s�nii oricum prea mari, �mi ie?eau a?a de tare �n eviden??, c? aveam de g�nd s?-l omor de cum �l prindeam. Cine naiba l-a calificat pe el ca fiind apt de mers la shopping? I-ar trebui confiscat? cartea de credit ?i dat la poli?ie pentru abuz de vulgaritate!
Barmanul se uit? chiar mai intrigat la mine. Singur? �ntr-un asemenea loc, nu trebuia s? m? mire. Dintr-un col? am primit cinci cereri �n c?s?torie.
-Ce s?-?i dau, domni?oar??
Mi-am alungat chipul ponosit, sco?�nd la iveal? un z�mbet inocent.
-Un ceai.
-Nu avem.
-Atunci ap??
-Scotch s? fie!
Yak! Din c�te ?ineam minte era amar. Am aprobat din cap, �ntorc�ndu-m? spre mese. Doar b?rba?i, majoritatea pleca?i demult �ntr-o lume fantastic?, gra?ie alcoolului.
?u?oteau ?i �n acela?i timp m? priveau intriga?i. Un grup juca retras poker, dar r?mase cu c?r?ile �n m�n? de c�nd intrasem. �ntr-un fel eram m�ndr? c? reu?isem s? atrag toat? aten?ia asupra mea, f?r? niciun fel de efort.
-Nu ?tiu ce cau?i aici, domni?oar?, dar s? nu te bazezi c? vre-unul din domnii de aici are onoare, �mi spuse barmanul �ntinz�ndu-mi paharul.
-Ha! Nu m? a?teptam�
Am luat b?utura, duc�nd-o la gur? f?r? s? beau, ?i m-am �ndreptat spre masa celor ce jucau poker.
Alan nu mi-a explicat clar ce se a?teapt? de la mine s? fac, mi-a spus doar s? la distrag aten?ia p�n? venea el. �n speran?a c? nu o s? m? ?in? prea mult, f?ceam ?i eu ce puteam.
To?i erau cu ochii pe mine, le sim?eam privirile �n spate de parc? m? ardeau.
-Salut, b?ie?i!
Z�mbeam at�t de tare c? m? dureau mu?chii fe?ei, dar nu se accepta un refuz, mul?umit? privirii mele seduc?toare.
-Pot s? joc?
Erau cinci, niciunul trecut peste 30 de ani. Doi erau blonzi, sem?nau ?i am b?nuit c? erau fra?i, iar ceilal?i veau o culoare mai ciudat? la p?r, un fel de albastru spre negru. P?reau a face parte dintr-o band? periculoas?, dar i-am ales pe ei c?ci st?teau �ntr-un col? ferit, ?i m-am g�ndit c? cu privirile a?intite �n direc?ia aceea, nimeni nu ar vedea ce se �nt�mpl? la bar(?i la recep?ie).
S-au uitat periculos de poftico?i la mine, iar unul dintre ei mi-a adus un scaun.
-Pe dezbr?cate.
Am �nghi?it �n sec ?-am dat din cap.


Trecuser? vreo dou? ore de c�nd intrasem �n bar ?i m? plictiseam de moarte. Cei din jur erau foarte atra?i de noua apari?ie ?i se perindau �n jur ca ni?te c??elu?i ce aveau nevoie de un os de ros.
Mersese bine jocul, ?i pentru c�teva minute am savurat din plin momentul �n care Ron ?i Ernest (cei doi fra?i blonzi) ?i-au pierdut ?i ultimul articol de �mbr?c?minte ?i au fost nevoi?i s?-?i onoreze pariul.
Nu exista nici o ?ams? s?-i �nving pe ceilal?i trei pe aceea?i cale, a?a c? am adoptat o alt? stratagem?:
-Un r�nd de b?utur? pentru toat? lumea! Eu pl?tesc!
S-a strigat de trei ori ��Hura!��?i nu a mai p?rut interesant jocul, din moment ce aveau ce b?ga �n gu??.
Un tip �nalt se apropie de mine la un moment dat:
-Ce face o fat? ca tine �ntr-un loc ca ?sta?
Aproape c? m? pufnii r�sul.
-E a?a de expirat? c? ?i bunica ?i-ar face v�nt! i-am r?spuns privind figura t�mp? a bietului be?iv.
Nu m? a?teptam, iar b?rbatul m-a prins de m�n? tr?g�ndu-m? dup? el de-a curmezi?ul s?lii. Cum a zis ?i Gaston, barmanul, b?rba?ii de acolo nu aveau nici scrupule ?i nici onoare. Au privit spre tipul ce m? c?ra afar?, dar n-au f?cut nici un protest, nici m?car c�nd am �nceput s? ?ip.
Mi-am blestemat ignoran?a de a fi spus vorbele acelea unui tip at�t de extra-large. Ce naiba,nu aveam ochi s? m? uit pe cine s? iau peste picior?
-D?-i drumul! tun? Alan cobor�nd lene? din capul sc?rilor.
M?-ntrebam dac? reu?ise s? g?seasc? ceva.
Din nou se opri muzica ?i eram �n centrul aten?iei.
-Ai �nt�rziat...am m�r�it eu �ncet.
Ajunse �n dreptul celui ce m? ?inea, ?i am constatat cu stupoare c? erau la fel de �nal?i; ?i se �ncruntau fioro?i unul la cel?lalt.
-Cucoana e a matale?rosti cel blond, nel?s�mdu-m? s? mi?c.
-E nevast?-mea,�i r?spunse Alan scurt.
Sala dudui �ntr-o �njur?tr? greu de reprodus. �mi d?du drumul dep?rt�ndu-se �ncet ?i bomb?nind:
-Era logic c? �i luat?! Ce mama dracului...acuma tre s? caut alta...asta i-ar fi pl?cut ?i la mama...
-Te rog spune-mi c-am terminat aici...
Se uit? la mine oarecum �ngrijorat, lu�ndu-m? de m�n?. Aveam impresia c? arde, cu toate c? de obicei era rece ca ghea?a. M? str�nse rapid �n bra?e, lipindu-?i buzele c?rnoase de ale mele.
Limba lui �ncepu s?-mi exploreze fiecare col?i?or din gur?, ?i m-am cutremurat sim?indu-l at�t de aproape de mine. M-am zv�rcolit �n bra?ele lui, dar nu am sc?pat de presiunea m�inilor sale puternice, ce m? aduceau at�t de aproape de acele sentimente ce nu �mi era permis s? le am.
Era un b?rbat cu o pasiune ce ardea precum o flac?r? �n interioruls?u, ?i din c�nd �n c�nd l?sa c�te pu?in s? ias? la suprafa??. Se �nt?rise ?i aveam impresia c? ar face dragoste atunci ?i acolo dac? nu ar fi ceva mai presus de noi care s?-l opreasc?.
Se dezlipi de mine cu o umbr? de regret, ?i f?r? s? m? priveasc?, �mi ordon? s? plec?m.
...trebuie p?strate aparen?ele, huh?...
G�ndul m? �ntrist? ?i pe mine. Din nou eram �n impas �n ceea ce ne privea situa?ia. �mi era at�t de familiar s? m? s?rute ?i cred c? n-a? fi avut nimic �mpotriv? chiar s?...
-Mi-am pierdut min?ile, mi-am zis pentru a nu ?tiu c�ta oar? �n ziua aceea.
Cum puteam s? m? g�ndesc la a?a ceva? P?rea mai mare dec�t mine, probabil de v�rsta lui Draco...vreo 24, poate 25 de ani, iar eu �mplinisem abia 21.
Of Doamne! Ce fac, matematic?? Trebuia s? �nchei ziua. Trebuia s? �nceteze totul. Fusese c?s?torit ?i probabil c? i-au luat-o razna hormonii...se mai �nt�mpl?...
L-am privit cum se dep?rteaz?.
...la el o fii hormonii...dar la mine?...


*****************************************************

si din nou am lalait situatia cat sa mai dureze putin pana sa aflati ce si cum...
ei...capitolul urmator o sa vedeti ce a descoperit Alan:zuppy02:

[Sadic_Soul]

Well,scuze de intarziere,dar am niste probleme cu calculatorul.
Am facut insa ceva ca sa iti pot citi ficul.
Ce sa spun,foarte incitant capitolul.Chiar nu ma gandeam ca Coris este instare sa faca astest lucru,dar s-a descurcat .Iar daca sarutul dintre cei doi ar fi fost adevarat(ma gadesc din perspectiva lui Alan,ar fi fosrt perfect.
Foarte interesant ai continuat povestea.
Cel mai mult mi-a placut replica barbatului care isi cauta o sotie.Ai mai avut mici scapari,adica micute greseli,dar doar 2.
Cam atat,astept urmatorul capitol.Sper sa fie la fel de bun ca asta.

[WinterSoul]

*****************************************************

Ardeam de ner?bdare s? aflu ce se �nt�mplase ?i Alan prefera s? m? tortureze cu lini?tea lui de morm�nt. Era �n jur de ora 2 diminea?a ?i �nc? ne plimbam pe str?zile pustii ale Londrei. �n cele din urma a oprit pe malul st�ng al Tamisei ?i am cobor�t din Porche.
A r?mas t?cut privind r�ul, ?i iar ?i-a aprins o ?igar?. M-am proptit pe capota ma?inii ?i mi-am propus s? refuz s? plec p�n? nu primeam o explica?ie c�t de c�t logic?.
-Fratele t?u te-a tr?dat.
Mai bine nu-mi spunea...Nu-i adev?rat!
-Ce vrei s? zici?
Se apropie de mine m�ng�iindu-mi cre?tetul. I-am lovit nervoas? m�na, ridic�ndu-m? pe v�rfuri.
-Spune-mi ce-ai aflat!
R�nji, de parc? �i f?cea pl?cere s? m? fac? s? suf?r...?i �ntr-adev?r, �i pl?cea. I se citea �n ochi dorin?a de a s?ri pe mine, �nc? de c�nd plecasem din acel loc. M? dezbr?ca cu privirea ?i de-abia �?i oprea pornirile animalice, dar era vina lui. El �mi alesese ?inuta, ?i acum nu avea dec�t s? se ab?in?!
-L-am g?sit pe Negustor. Era la r�ndul lui angajat de altcineva pentru a �ncheia t�rgul. De fratele t?u.
-Nu ai de unde s? ?tii asta! Nu ai!
M? prinse de umeri zg?l?�indu-m? s?-mi revin.
-Ascult?-m? cu aten?ie! Nu-mi permit s?-i dau ceea ce vrea. Trebuie s? renun?i la el, s? ui?i c? a existat vreodat?.
L-am lovit peste fa??,�nro?indu-i pielea alb?. Nici m?car nu se �ncrunt?.
-Numai pe el �l am. Cum s? renun? a?a u?or?
-Corisa...
-Niciun Coris! Ai promis c? o s?-l aduci �napoi, acum adu-mi-l!
-Fratele t?u vrea s? te transform. Vei devenii aproape la fel de putenic? precum regele v�rcolacilor. Nu �n?elegi? Asta a fost de la �nceput ideea! S? ne aduc? pe noi �mpreun?,iar eu s?-?i dau puterea mea.
�mi pare r?u!
-D?-mi drumul!
M? str�ngea �n bra?e cu for??, ?i refuza cu orice chip s?-mi dea drumul. Pl�ngeam ca o nebun?.
Dorin?a lui Draco pentru putere era a?a de mare c? era �n stare s?-?i sacrifice singura rud? r?mas? �n via??? Ce om �ntreg la minte ar face a?a ceva? Oare, nu mai e normal? M-am speriat mai tare, izbucnind �ntr-un hohot mai puternic de lacrimi s?rate.
-F?-l s? ias? la lumin?, Allan, f?-l s? ias? la lumin?!
-Cum po?i s?-mi ceri a?a ceva?
Mi-am �nfundat capul �n mu?chii pieptului s?u, ?i printre sughi?uri i-am spus:
-Dac? ?i-a pirdut min?ile trebuie ajutat...Nu putem s?-l l?s?m de izbeli?te acum. Doar ne-a salvat pe am�ndoi! Dac? asta vrea, f?-o!
Mi-am dezgolit din nou g�tul(nu prea aveam eu ce dezgoli, c?ci eram �nc? �mbr?cat? cu rochia aceea ro?ie), ar?zm�ndu-m? de Allan. Eram gata s?-mi dau ?i via?a, dac? era nevoie. ?i era simplu de tot. Draco avea s? apar? doar c�nd eu aveam s? de?in puterea v�rcolacilor sau a lupilor, sau a ce-or fi ei, ?i avea s? pl?nuiasc? s? st?p�neasc? lumea...a?a ar g�ndi...
-Tu nu-?i dai seama ce presupune transformarea unui om �n ceva ca mine...
-Nu-mi pas?!
-Coris, vei devenii so?ia regelui �nainte.
...so?ia...regelui...

*****************************************************
Imi pare rau ca e asa de scurta, dar am tot adormit zilele astea :zuppy02:

[Sadic_Soul]

O ,Doamne,sper ca regele sa fie Alan...pls.
Iar daca nu e el,atunci,nu e bine.
Wow...chiar ca Alan a facut o descoperire pe cinste.Totusi,inca nu-mi vine sa cred ca fratele lui Coris vrea doar sa se folosesca de ea,ce om(daca se mai poate numi asa).Oricum ii inteleg dorinta fetei de as ajuta fratele,tine mult la el,si ar face orice sa-l salveze de propia ura,si propia dorinta de putere.
Ca de obicei,suspansul de la sfarsit ma omoara.
Pune repede continuarea.Spor la scris.