Pe urmele destinului (+16)

[WinterSoul]

Hello everybody!:-h Sunt noua,tocmai cazuta prin zona si mi-am zis sa postez si eu ceva.
As vrea sa ma criticati la sange daca se poate caci vreau sa-mi imbunatatesc abilitatile(care or fi si alea)
Sper sa va placa, promit sa tin cont de toate parerile.Momentaan doar atat am scris, dar daca va place o sa pun si o continuare:crazy:
Here goes nothing:

Pe urmele destinului


�Cursa 239, Paris, tocmai a aterizat la poarta 5.Repet��

M? aflam in curtea Universita?ii c�nd am primit vestea mor?ii fratelui meu. Un oarecare sergent Popescu m? anun?a, �ntr-un mod foarte delicat, ce-i drept, de faptul c? sunt a?teptat? s? identific trupul ne�nsufle?it al afaceristului Draco Anghelescu.Cauza mor?ii? Sinucidere.
Involuntar, m�inile au �nceput s?-mi tremure, telefonul f?c�ndu-se ??nd?ri la contactul cu solul. Trecusem �ntr-o stare de amor?eala, at�t fizic, c�t si psihic. Lumea se pierduse �n �ntuneric, �ntr-un abis al singur?t??ii l?untrice.Alte rude nu mai aveam. El era familia mea ?i-l pierdusem ?i pe el�
Nu puteam s? accept a?a ceva. Undeva la mijloc trebuia sa fie o ne�n?elegere uria??. Draco era mult prea puternic pentru a se sinucide, mai degrab? ar fi ucis; de?i m? �nsp?im�nta la culme g�ndul acesta, era adevarat� ?i o ?tiam. Pe drumul de la aeroport, st�nd lini?tit? �n taxi, mi-am ocupat timpul ?es�nd diferite ipostaze, care s? m? scoat? din via?a ce m? plasa singur? printre str?ini.


-Miss Corisandra Angel? Wait here.
�i z�mbii b?iatului de la recep?ie, un brune?el pu?in peste 20 de ani, �n timp ce m? a?ezam pe unul dintre scaunele din sala de a?teptare a spitalului �Sf. Rafael�.Nu-mi pronun?ase corect numele, dar se chinuia s? vorbeasca �n englez? a?a c? m-am ab?inut de la o remarc? acid?. Oricum, �n starea de fa??, nici nu cred ca a? fi avut nervi s? fac circ, de?i alt? dat?, din lucruri mult mai m?runte f?ceam scandal.
�r?sf??ul din copil?rie o fi de vin?...
Practic nu trecuse mult timp, dar sim?eam c? o iau razna. Eram sigur? ca au pus ace pe scaun, o durere fantastic? r?sp�ndindu-mi-se prin tot corpul. �ncepusem s? m? bat pe genunchi, s?-mi frec mainile una de alta, s? respir ad�nc�
�n cele din urm? ap?ru un uria? african, plin de mu?chi, cu ochi mari si o musta?? deas?. Era pu?in agitat, iar uniforma �i d?dea un aspect comic.Numai dac? mi-ar fi ars de r�s!M-a anun?at c? pot s? intru.
Mi-am umplut pl?m�nii de aer ?i m-am ridicat greoi de parc? mi-ar fi fost comod ?ezutul. Genul acesta de momente te face s? te g�nde?ti ce bine e c�nd ai pe um?rul cui s? te sprijini�
Mergeam de-a dreapta acelui legiuitor enorm, pe un coridor lung c?ruia nu-i vedeam cap?tul. Din loc in loc mai ap?rea c�te o u?? uzat?, noi oprindu-ne in fa?a uneia ce ar?ta mai r?u dec�t toate celelalte. Am descifrat cu greu scrisul de pe placu??:�Patologie�.
-Nu ai pe cineva care s? fac? asta �n locul tau? m-a �ntrebat mustaciosul.
Am dat din cap, tensiunea arteriala ating�nd cote critice.
-M? numesc Said. Dac? ai nevoie de ceva�
Aveam o nevoie dement? s? ?tiu.Am �mpins u?a cu putere, av�nd impresia pe deplin �ndrept??it? c? o s? ias? din balamale.Priveli?tea m-a izbit mai tare decat m-a? fi a?teptat. O camera alb?, ca mai toate obiectele din?untru, o mobil? de buc?t?rie de aceea?i culoare, plin? de instrumente ascu?ite, iar �n mijlocul s?lii tronau ca trei monumente, cadavrele acoperite de cear?afuri a unor necunoscu?i,speram. �ndoieli nu mai vroiam s? am, a?a c? am �nceput parc? �nnebunit?, s? dau la o parte cuverturile. Primele doua trupuri apar?ineau unui b?rbat ?i o femeie, ambii cu g�turile retezate. Ochii lor, ie?i?i din orbite, larg deschi?i, constituie p�n? �n ziua de azi imaginile de �nceput a ceea ce-mi creeaza crize de panica, doar la g�ndul �n ce chinuri groaznice au putut muri acele persoane.
Aveam o ezitare v?dit? c�nd am ajuns la cel de-al treilea trup ne�nsufle?it.Mi-am pus m�na pe cear?af, tres?rind la contactul cu r?ceala organismului inert, de dedesubtul materialului sub?ire.
-De ce te �ndoie?ti acum? Putea fi oricare din ceilalti doi,?opti o voce pe care o mai auzisem undeva, demult, ca prin vis.
�n graba cu care am intrat, nu am observat figura ce st?tea retras?, sprijinit? de o masa, �ntr-un col? �ntunecos al �nc?perii. Colosul ce ma fixa cu privirea avea �ntr-adev?r motive s? nu ias? la lumin?, c?ci cu fizicul lui impun?tor ar fi speriat orice nes?buit pus in calea sa.La 168 de cm c�t aveam eu, m? dep??ea cu aproximativ doua capete, deci avea pu?in peste doi metri; cu toate c? �n semiobscuritatea din?untru c?p?tase un aspect fioros de namil? s?lbatec?, nesupus? societ??ii ?i standardelor moderne. M? f?cuse s? m? pierd �n ochii lui pentru c�teva momente, duc�ndu-m? cu g�ndul la Tarzan ?i la alte personaje care creau o oarecare analogie cu acest necunoscut misterios �mbr?cat in halat alb. Plictisit probabil de lipsa mea de reac?ie, �?i scoase lejer din buzunarul st�ng al pantalonilor de stofa neagr? pachetul de ?ig?ri, aprinz�ndu-?i un trabuc, ?i tin�ndu-l �n col?ul gurii continu? s? m? priveasc?. La slaba degajare de lumin? a brichetei, unele din tr?s?turile fe?ei le-am putut deslu?i: un maxilar puternic, g�tul gros ?i ochii mici, ?ire?i de vulpe.Parul �i era scurt, tuns militare?te, iar spr�ncenele dese.
D?du �ntr-un fel aparte din cap, aproape insesizabil; �ntorcandu-mi c?ut?tura spre locul unde trebuia s? fie Said, am realizat c? el disp?ruse, l?s�nd �n urm? o u?? ce se b?l?ng?nea gra?ioas?. Mi-a fost lesne de �n?eles ce se �nt�mplase. Brusc, totul devenise incomod,�n special mirosul de tutun amestecat cu claritromicin? ?i ibuprofen. �nainte s? pot s? fac vreo mi?care, fu l�ng? mine, apropiindu-?i chipul at�t de tare, c-am crezut c? o s? ne ciocnim. Mi-am �nchis ochii de teama impactului, doar pentru a-i deschide ?i a descoperi c? m? desp?r?eau doar c�?iva centimetri de buzele pline ?i c?rnoase ale necunoscutului. �i auzeam respira?ia �n lini?tea instalat?, ambii r?m�n�nd t?cu?i, c?ut�nd unul �n ochii celuilalt ceva palpabil,real, de care s? ne putem ag??a ?i sprijini.
Dintr-o singura mi?care tr�nti la o parte materialul ce acoperea ultimul cadavru. Am �ntrerupt �contactul vizual�, iri?ii cresc�nd exponen?ial la vederea chipului mort.Am ?ipat �n?bu?it,v?zul �nce?o?�ndu-mi-se ?i pierz�ndu-mi cuno?tin?a. Ultimul lucru c�t de c�t clar �n mintea mea r?v??it?, a r?mas chipul alb ca varul, pielea dezhidratat? ?i cheagul de s�nge de pe frunte.
B?rbatul m? prinse �ntr-o str�nsoare puternic?, nel?s�nd trupul meu crispat s? cad? pe podea. M? puse �napoi pe picioare ?i printr-o mi?care oarecum erotica �mi aranj? p?rul ce-mi venea �n ochi; se apropie mai mult, aproape lipindu-se de pielea mea lipsit? de culoare, �ncuraj�ndu-m?:
-Nu c?uta ce nu exist?, mai degrab? gase?te ce e in plus�
Sfar?it?,m-am uitat la el nervoas?. Fratele meu e mort ?i el vorbe?te �n ghicitori.
�prostule�
Dar din nu-?tiu-ce motiv, probabil distan?a dintre noi, expresia fe?ei lui �mi inspira �ncredere. Rec?p?t�ndu-mi echilibrul, mi-am studiat fratele mai atent. Concluzia a ap?rut �n doar c�teva momente.
-Nu e Draco!
Tipul m? examina atent.�?i aprinse din nou o ?igar?, ?i abia apoi redeschise discu?ia.
-Cum a?a?
M-am �dep?rtat pu?in de cadavru c?ci cu toate c? nu era fratele meu m? incomoda acea priveli?te.
-Draco ?i-a sf�rtecat urechea dreapt? �n urm? cu c�?iva ani, �ntr-o lupt? de strad?. El nu are lob la acea ureche�Am izbucnit dupa c�teva momente de g�ndire in t?cere, cresc�nd tonul pe m?sura neclarita?ilor g?site.
-Cum ai ?tiut, c? nu e el? De unde m? cuno?ti? Ce se �ntampl? de fapt?...cine e?ti?
M? pierdusem �ntr-o aliena?ie mintal?, f?r? ?anse de re�ntoarcere la normal. Lacrimi de s�nge �mi br?zdau obrajii,iar �n minte �ncepusem s?-mi creez un univers paralel �n care totul era bine ?i frumos. M-am l?sat s? cad �n genunchi, terminat? din toate punctele de vedere. F?r? ca m?car s?-mi dau seama de ce fac, m-am pus pe un pl�ns amar, umpl�ndu-mi pumnii de pic?turi s?rate de apa.
�alunec in genune�cine e?ti?...
�sunt cel ce te va proteja. Sa n-ai teama!...C?ci cel ce te iube?te nu te va face s? pl�ngi�

[WinterSoul]

�l chema Alan. Alan Leonard Caraiman. M-a sf?tuit s? evit apartamentul ?i m-a condus �ntr-o ruin? ce se prezenta a fi un hotel de 2 stele. Nu, nu avea nici una.
-E spre binele t?u, mi-a spus v?z�nd expresia de groaz? �ntip?rit? pe chipul meu ?i a?a de o culoare nenatural?.
-Spre binele meu s? iau Sodoku de la ?obolani?
Se amuza copios pe seama mea, dar nu aveam nervii necesari s? savurez gluma. Camera era o v?g?un? de nedescris. Pere?i cr?pa?i, un pat ce st? pe trei picioare ?i o c?r?mid?, ?i pentru a completa imaginea, g�ndacii mi?unau ca la maraton.
-Nici nu m? g�ndesc s? petrec noaptea aici! N-ai dec�t s? stai tu!
I-am vorbit pe un ton isteric, de?i dac? stau s? m? g�ndesc, nu am fost respectuoas? nici o clip? �n ceea ce-l prive?te. Aveam tendin?a v?dit? s? m? cred superioar?, dar nu era din arogan??; era tot din vina lui. Tot timpul m? ridiculiza, nu era atent cum m? simt ?i nici la dorin?ele mele. Nu v?d de ce i-ar fi p?sat, doar eram o necunoscut?, dar ceva din prezen?a lui de spirit m? f?cea s? vreau s?-i ar?t c?, de fapt, sunt mai bun? dec�t el. �n orice privin??.
-Nu te pot l?sa s? te duci acas?. Apartamentul lui Draco este foarte probabil sub supravegherea celor care l-au r?pit, iar �ntr-un hotel mai de lux, ai atrage aten?ia.
Explica?ia lui era logic?, dar irelevant?. Mai bine la doi metri sub p?m�nt dec�t �n a?a ceva.
-Nu-mi amintesc s?-?i fi cerut voie. Iar dac? m? la?i aici, s? ?tii din start c? o s? plec de cum ai ie?it pe u??.
Frumo?ii lui ochi negri de corb nu tr?dau nici un sentiment. F?cu un pas ajung�nd �n fa?a mea, ?i aplec�ndu-se ?opti seduc?tor, parc? provoc�ndu-m?:
-Bine, dar nu promit c? o s? fiu cuminte!
�mi atinse cu buzele lui reci gura mea �nfierb�ntat?, ?i m-am trezit irecuperabil de ro?ie.
R�nji �ntr-un mod sarcastic, fel cu care �ncepusem s? m? obi?nuiesc, ?i se �ntoarse pe u??.
-Vii sau nu?
�ncepeam s? b?nuiesc c? a ales special locul acela pentru a-i face eu fi?e.
...a?a a pl?nuit?...
Nu-mi era team?...tare. Aveam doar o anumit? re?inere �n privin?a lui. Nu-l cun?team, era normal.?i modul acela al lui de a pune problema m? a?�?a de nu-i adev?rat.
...tic?losul...
-Da, vin...i-am r?spuns cu jum?tate de gur?, crez�nd c? o s? mai strige o dat?.

Trecuser? deja c�teva minute bune de c�nd pornise ma?ina ?i nu ziceam nimic. M-am urcat �n spate, c?ci nu am fost obi?nuit? s? merg l�ng? ?ofer, iar Alan m? privea ocazional cu coada ochiului �n oglinda retrovizoare, parc? pentru a se asigura c? sunt �ntreag?.
-�nceteaz?! i-am ordonat, privirile lui arz�ndu-m?.
-?tii c? e?ti o pu?toaic? ciudat??
L-am ignorat un moment urm?rind luminile ora?ului. Era �n jur de ora 20 ?i eu m? plimbam cu un necunoscut, duc�ndu-m? naiba ?tie unde. Aveam �ncredere �n el. Eu...care n-aveam �ncredere nici �n mine �ns?mi, eram gata s?-mi dau via?a �n m�inile lui. Chiar c? eram o ciudat?! El v?zuse...
-?i tu e?ti �nfrico??tor! i-am dat-o �napoi, strecur�ndu-m? printre scaune l�ng? el.
A r�s zgomotos, r?m�n�nd cu ochii pironi?i pe strada pustie.
...va fi bine...totul va fi bine...


Voi pune continu?ri scurte p�n? va �ncepe ac?iunea propriu-zis?, dar voi �ncerca s? postez c�t mai des posibil. Va rog lasati comenturi ca s? ?tiu unde gre?esc.
ByeBye!

[WinterSoul]

Multumesc, starnight!
Vad ca aici nu prea are succes la lume fic-ul meu,oricum o sa continui sa postez.
o sa fie o poveste ciudata intre astia doi, o sa vezi mai incolo despre ce vorbesc...
here goes nextu:


Am r?mas oarecum f?r? grai, m?sur�nd din toate unghiurile obiectul destina?iei noastre. Un castel de o frumuse?e neasemuit?, construit �n stil baroc, cu interferen?e ale goticului,se a?ternea �n fa?a mea precum un soare dup? ploaie. Dintr-un am?r�t de salar de detectiv �?i permite a?a ceva?
Alan a binevoit s?-mi explice c?, de fapt, �mo?ia� asta a lui era o mo?tenire de familie, de la str?-str?-bunicul s?u, care surrinz?tor nu-i fusese confiscat? de stat. Deci Bunffy avea nepo?i...
La fel cum era de a?teptat, interiorul �umilei sale case� era decorat cu foarte bun gust. Pu?in mai excentric, �n genul somptuoaselor �nc?peri de la sf�r?itul secolului al XVII-lea, dar categoric o schimbare de la acea camer? �ngrozitoare unde ne-am oprit �nainte.
M-a �ntrebat mai �nt�i dac? mi-e foame, apoi m-a expediat �ntr-o �nc?pere, unde s? m? pot odihni.
-Camera mea este �n cap?tul culoarului. Dac? ai nevoie de ceva acolo m? g?se?ti.
Mi-a dat indica?iile pe un ton neutru, potrivit situa?iei. C�teodat? �l asem?nam gentilomilor din pove?tile pe care le citeam �n copil?rie. Eram o fat? singur?, �n casa unui burlac. Mi-ar fi pl?cut la nebunie s? ne �ntoarcem �n secolul XVIII pentru un timp, s? dau peste cap toate crezurile lor de r?u augur cu privire la �mprejurarea creat? �ntre noi.
Se preg?ti s? p?r?seasc? �nc?perea, dar se r?zg�ndi ad?ug�nd mai grav:
-Castelul are multe amintiri nepl?cute. Te sf?tuiesc s? nu-l vizitezi �n seara aceasta. Dac? dore?ti, �?i voi face un tur m�ine diminea??.
Am aprobat �ncet din cap, neav�nd nimic de obiectat, ca un musafir de treab? ce-mi eram.
A plecat l?s�ndu-m? �n intimitatea pere?ilor de 3 metri �n?l?ime. Nu mai dormisem niciodat? �ntr-o odaie at�t de spa?ioas?, av�nd o senza?ie de claustrofobie.
...credeam c? asta se �nt�mpl? doar �n spa?ii mici...
M-am schimbat �ntr-o ?inut? mai comod?, preg?tindu-m? de o noapte lung?. Nu-mi era foame, de?i uitasem c�nd am servit ceva ultima oar?. Nu eram nici obosit?, de?i nu mai dormisem de cel pu?in trei zile.
Am �njurat ur�t de tot �n g�nd.
Nu eram nici �ngrijorat?. Fratele meu era bine. Sim?eam asta cu tot sufletul.
O bubuitur?, nu foarte puternic?, dar suficient c�t s?-mi fac? s?-mi zboare somnul (care oricum m? ocolea), m-a ridicat �n t?lpi. M-am apropiat u?or de u?a masiv? din stejar cu �ncrusta?ii scobite. Am ezitat amintindu-mi ca Alan a insistat s? nu b�ntui noaptea, dar nu m-a l?sat curiozitatea s? nu merg s? v?d ce se �nt�mplase.
Pe coridorul lung de c�?iva zeci de metri, statuile gotice pe care le observasem la sosire c?p?taser? un aspect �nfrico??tor de viu. Totul era luminat doar de lum�n?ri, castelul nefiind legat la curent electric, p?str�ndu-?i aerul sobru de Ev mediu. Statuile, reprezent?ri mitologice �n diferite ipostaze, cre?teau, �n mintea mea ajung�nd s? se mi?te libere.
De o parte ?i de alta ap?reau u?i, toate �mpodobite cu modelele existente pe cea din camera mea. N-am ?tiut pe care s? o aleg,p�n? la o a doua lovitur? ce zgudui tot castelul.
Am deschis u?or u?a, ne?tiind ce voi g?si dincolo.
Strecur�ndu-mi capul prin cr?p?tur?, m-am l?sat uimit? de b?tr�ne?ea �nc?perii �n care ajunsesem. Dac? peste tot unde am fost se p?strase o oarecare ?tachet? la cur??enie, aici p?rea s? nu mai fi intrat nimeni de secole.
Am p??it �n?untru studiind obiectele.
Un birou vechi de marmur? alba, c�teva dulapuri a?ezate care pe unde, deloc aranjate, ?i un ?emineu unde, surprinz?tor, ardea un foc slab.
M-am apropiat de locul care emana o c?ldur? a?a de pl?cut?.
-E frumos aici, nu-i a?a?Chiar dac? st?p�nul nu o cur??? niciodat?, aici e o lini?te... aproape dumnezeiasc?.
Vorbele fuseser? ristite de un glas melodios de fat? t�n?r?, ce avusese rezonan?a suficient? de a m? speria de moarte. �ntorc�ndu-mi privirea spre u??, am dat cu ochii de o fiin?? angelic?, cu ochi alba?tri ?i p?r de aur.
Se uita la mine intrigat?, curioas?,parc? gata s? sar? s?-mi fure hainele, doar pentru a le vedea mai bine.
Ea era �mbr?cat? ca o adev?rat? doamn?, �ntr-o c?ma?? de noapte lung?, alb?, dar f?r? decolteu. Eu pe de alt? parte, ca un b?ie?an, �n ni?te pantaloni largi, asorta?i cu un tricou chiar mai vast.
-Ce frumoas? sunte?i, domni??! spuse ea apropiindu-se de mine. Cred c? lumina zilei v? prie?te!
-Cine e?ti? am �ntrebat-o ferindu-m? de m�na ei, care vroia s?-mi ating? fa?a.
N-am suportat niciodat? s? pun? nimeni m�na pe mine.
Pe chipul ei ap?ru o urm? de groaz?, realiz�nd parc? ceva ce uitase.
-Nu m-am prezentat, gr?ii revenindu-?i din ?oc. Eu sunt Marishka.
Am deschis gura s? m? prezint ?i eu, �nchiz�nd-o la loc ca urmare a apari?iei unei alte persoane. Era �mbr?cat? la fel ca Marshka, doar culoarea p?rului diferind.
-Marishka, zise bruneta, nu ai voie s?...
Se opri �nt�lnind expresia mea de o nel?murire rar?.
...dou? fete...de v�rsta mea...stau cu el...
-Ea e?continu? bruneta pun�nd m�na ei lung? pe um?rul meu.Ce dr?gu?? e! Ne bucur?m s? avem �nc? o sor?!
M-am dat �n spate �ncerc�nd s? �n?eleg ce Dumnezeu vroia s? spun? cu asta. M-am lipit de perete instinctiv, f?r? un cuv�nt, privind spre cele dou? ciud??enii din fa?a mea.
...sunt nebune...asta e tot...
-Lisa! O sperii!o dojenii Marishka, �n timp ce bruneta z�mbea mali?ios.
N-am avut vreme nici s? m? g�ndesc la ce-i trecea prin minte, c?ci dou? m�ini albe au ie?it din perete cuprinz�ndu-mi silueta �ntr-o str�nsoare sufocant?.
De �ndat? ap?ru ?i capul, posesor al m�inilor, un cap la fel de estetic ca al Lisei ?i al Marishk?i. Avea un p?r de foc, u?or ondulat, extrem de lung, ?i o privire p?tima??.
�ncepuse s?-?i plimbe m�inile dibace pe tot trupul meu care tremura, nu at�t de pl?cere, c�t de dezgust fa?? de fiin?a �ngeresc? cu apuc?turi mefistofelice. Cur�nd i se ad?ugaser? ?i celelalte dou? fete, lipindu-?i buzele ro?ii �n s?ruturi dr?ce?ti, p?c?toase.
Am ?ipat din toat? inima numele lui Alan, rug�ndu-m? �n toate limbile s? fie un vis ur�t, un co?mar cauzat de problemele reale.
Nu se �nt�mpl? nimic, ele continu�nd s?-mi pip?ie corpul firav, sim?ind cum hainele �mi cedeaz? sub puterea lor.
...ajutor!!...

[WinterSoul]

Hm..nici un coment...nici de bine,nici de rau...
Ei...treaca de la mine de data asta...
As vrea macar sa-mi spuneti ce parere aveti; cum o fi, ca asta vreau sa stiu in fond. Curaj, fratilor ,curaj!Nu va mananca nimeni daca postati (cine vorbeste, cu greu pun si eu un amarat de post o data-n anotimp :...: )

Mi-am blestemat inteligen?a de a fi plecat din patul uria?, cu cear?afuri de m?tase, pentru a ajunge �ntr-o �nc?pere pr?fuit? de timp, �n compania unor demoni umani, ce-mi z�mbeau mali?ios, din ochii lor limpezi arunc�nd s?ge?i furioase,de ne�mpliniri transformate �n invidie.
-ALAN! am zbierat �ntr-o ultim? sfor?are de �mpotrivire �n fa?a fiin?elor diabolice, care �mi acopereau trupul �n atingeri p?c?toase.
Un r?get de o m�nie nest?p�nit? sparse gemetele lor de pl?cere, ?i o dat? cu ele ?i u?a aceea frumos sculptat?.
Marishka ?ip? �ntr-un fel de rus?, ni?te vorbe ce nu le-am �n?eles, ?i, �nainte s? se dezlipeasc? de mine, Alan s-a pus �ntre noi, repezindu-i Lisei o palm? peste obraz, lipind-o de peretele opus. Marishka a s?rit numaidec�t �n l?turi, dar ro?cata ce m? ?inea ?intuit? nu apuc? s? fug? (nu prea v?d cum ar fi putut, doar era �n perete!).
Alan o prinse de pletele ei ro?cate, tr?g�nd-o afar? f?r? pic de re?inere, de?i ar fi putut s? o doar?. Cur�nd m-am delectat ?i cu imaginea trupului ei (care surprinz?tor, exista), ea zbur�nd la fel de gra?ios ca un bolovan, spre locul din st�nga Lisei, unde r?mase uit�ndu-se cu ur?.
El era complet schimbat; nu mai sem?na deloc cu cel dinainte. Da, tot timpul ar?ta ca sosit dintr-un film de groaz? regizat de Copola, dar acum m? �nsp?im�nta. Mi-a? fi dorit doar ca peretele rece din spatele meu s? m? lase s? intru prin el la fel ca pe ro?cata aceea frumoas?.
�la naiba�
-T�rfe neru?inate! rosti Alan, figura lui dr?ceasc? �ndrept�ndu-se spre cele trei. Cuteza?i a-mi nesocoti ordinele?!
Marishka se apropie, timid, cu capul plecat.
-Iertare, st?p�ne�spuse ea �ncet, ridic�ndu-?i privirea spre ochii lui necru??tori.
?i obrazul ei se �nro?i, dar lovitura aplicat? nu a fost at�t de brutal? ca a celorlalte dou?.
Ro?cata se ridic?, sprijinind-o pe Lisa, ar?t�nd extrem de nemul?umit?.
-Asta crezi tu c? este via??? bomb?ni f?r? a se uita la el, eu sim?indu-i cu adev?rat durerile cu tot trupul. Nu eram sigur? dac? adresase �ntrebarea lui sau mie, dar n-am scos un sunet, a?tept�nd s? se continue de la sine. N-a? fi vrut s? m? trezesc ?i eu v�n?t? la starea �n care se afla el.
-Nu, nu este via??...�i r?spunse Alan �ntorc�ndu-se spre ea. Pe chipul Lisei ap?ru o grimas? de durere ?i un firicel de s�nge se scurgea de pe t�mpl?.
-De aceea se nume?te blestem, complet? b?rbatul a?ez�ndu-i-se o umbr? pe fa??.
-Marishka!
-Da! r?spunse aceasta prompt.
-Isabela ?i Elisabeta au nevoie de talentele tale de doctor. V? retrage?i �n aripa de vest ?i nu mai vreau s? v? v?d prin preajm?.
Marishka se execut? �n lini?te, p?r?sind toate trei camera �n scurt timp. Alan nu se mi?ca ?i nici nu-mi d?dea nici o aten?ie, st�nd cu spatele.

Vroiam s? plec.Atmosfera era prea ap?s?toare.
-Ce crezi c? faci, pu?toaico?
�ntrebarea lui sosi c�nd aproape ie?isem din �nc?pere. Am respirat ad�nc aer �n piept, pentru ca nu cumva s?-mi piar? glasul, ?i l-am privit �n ochi. Slav? domnului se calmase!
-Plec!
Folosisem un ton neutru pentru a nu da impresia c? sunt slab? de �nger. El st?tu pu?in pe g�nduri, apoi izbucni �ntr-un r�s cristalin, dar r?u, ca de geniu nebun.
-Pleci? repet? ironic, neoprind valul de sunete de o veselie sarcastic?. Foarte bine!
�mi prinse nervos m�inile tra?g�ndu-m? dup? el prin holurile lungi prin care venisem.
-Dac? pleci, pleci! N-am ce-?i face! Nu te pot opri! morm?ii a?�?at, str�ng�ndu-mi palma p�n? am crezut c? o s? mi-o sf?r�me �n mii de buc??ele.
...m? doare...
Ajunsesem repede la ie?irea din castel, o poart? uria?? din fier forjat. Alan o lovi nep?s?tor cu piciorul, deschiz�ndu-se instantaneu.
-N-ai dec�t s? pleci, dac? asta vrei, dar �?i garantez c? nu o s? treci de copacul de colo din vale. ?i ?tii de ce?
�mi d?duse drumul, dar vorbea cu un glas iritat ?i sup?rat, poate chiar nec?jit. Nu am �ncetat o clip? s?-l examinez, probabil lu�nd t?cerea mea ca pe un gest de sl?biciune sau la?itate.
...nu o s? trec...
Scoase ni?te urlete ca de lup, zguduind p?durea din apropiere.Z�mbi satisf?cut �nt�lnind chipul meu �ngrozit.
�n cel mult cinci secunde m-am trezit �nconjurat?, din absolut toate direc?iile, de o hait? foarte numeroas? de lupi.
-Ei nu o s? te lase!
...parc? o palm? se ridic? ?i peste obraz �mi pic?...
N-ar fi fost a?a de dureros ca ?i a ?tii c? sunt prins? �ntr-un domeniu necunoscut,cu un necunoscut ?i cu amantele lui obsedate.
-M? �ntorc �n camera mea...i-am zis aproape pl�ng�nd
-�n?eleapt? decizie, aprob? Alan zeflemitor.
Nu a �n?eles. Nu s?lb?ticiunile acelea erau motivul. Nu ?ineam a?a de mult la via?? �nc�t s? nu mi-o risc �ntr-o p?dure, noaptea t�rziu... putea fi chiar palpitant.
Era mai mult dec�t at�t. El era puternic.Foarte puternic, ?i foarte ne-om.
N-am realizat la momentul respectiv ce soi de creatur? reprezenta. Lupii s-au dat la o parte f?c�ndu-mi loc s? trec.
�i controla...
Nu m-am mai �ntors s? v?d ce se �nt�mpl?, dar l-am auzit spun�nd:
-�mpr??tia?i-v?! Nimeni nu iese p�n? la noi ordine!
Vorbea cu acele animale; ba mai mult,ele i-au r?spuns cu acela?i urlet cu care el le chemaser?.
M-am cutremurat p??ind �n?untru.
��n ce-am intrat?...

[WinterSoul]

*********************************************************

N-am prea dormit �n acea noapte. M-am r?sucit �n pat p�n? spre diminea??, �ncerc�nd s? g?sesc r?spunsuri la �ntreb?rile ce m? fr?m�ntau, astfel c? primele raze ale soarelui m-au prins �n picioare, dornic? de o nou? zi. De unde mai aveam puterea de a �nfrunta un nou val de probleme nu ?tiu s? explic. Pur ?i simplu �n aer persista un miros de bun augur. Am auzit un cioc?nit �n u??, ?i-am mers s? deschid.
-Micul dejun este servit, domni?oar? Anghelescu, m? anun?? un b?rbat �nalt ?i suplu, �n jur de cincizeci ?i ceva de ani. V-a? ruga s?-mi accepta?i scuzele; dac? ?tiam c? avem musafiri, v-a? fi preg?tit cina seara trecut?,urm? el serios.
L-am privit �ncurcat?. Oare c�te surprize �mi mai rezerva locul acesta? Avea p?rul lung ?i negru, prins �ntro coad? elegant? la spate, iar pe nasul lui str�mb ?inea ochelarii stila?i, de pe undeva de la mijlocul secolului trecut.
-Cine sunte?i?l-am �ntrebat sfioas?, adres�ndu-m? la persoana a treia v?z�nd c? este cu at�t de mul?i ani mai �n v�rst? dec�t mine.
-Vai, ce necioplit sunt! se pl�nse el pe un ton f?r? emo?ie, controlat. Po?i s?-mi spui Carl. Sunt majordomul casei.
I-am z�mbit larg. P?rea dr?gu?.
-E?ti a doua persoan? care uit? asta...�mi pare bine s? te cunosc, Carl! Eu sunt Coris!
Probabil atitudinea mea l-a intimidat, c?ci am v?zut o und? de ?oc apexian trec�ndu-i pe chip �n vreme ce-i �ntindeam respectuoas? m�na.
�i dip?ru surpriza relativ repede, f?c�nd o plec?ciune ca la curtea Angliei �n loc s? dea m�na.
-O lady trebuie s? fie rezervat?,�mi atrase aten?ia.
Parc? �l imita pe fratele meu...
-V? conduc la mas?, domni?oar? Corisandra?
�mi �ntinse bra?ul binevoitor, ar?t�nd pozna?. Am �nchis u?a �nc?perii ?i am acceptat s? m? conduc? �n sufragerie, unde, dup? sute ?i mii de rug?min?i a consim?it s? ia masa cu mine. Doar nu vroia s? m?n�nc singur?, nu?
Am purtat o conversa?ie destul de plicticoas? pe teme politice, apoi Carl mi-a povestit c�te ceva despre castel ?i st?p�nul lui. Nimic interesant, ?i min?ea de �nghe?au apele. Mi-a zis �n felul urm?tor:
-St?p�nul Alan este un aristocrat de vi?? veche pe aici, prin p?r?ile locului. Organizeaz? baluri caritabile �n fiecare an ?i a contribuit la construirea mai multor centre universitare �n ora?, precum ?i la sus?inerea unor tineri talenta?i la ?coli de prestigiu din str?in?tate.
De fapt, ocolea r?spunsurile cu o agilitate de necrezut, �n a?a fel �nc�t s? nu fie nevoit s? mint?. Vulpe b?tr�n?!
-Unde este acum?
-Discut? �n bibliotec? de aproape o or? cu inspectorul Dobriban, de la criminalistic?.
Mi-a tres?ltat inima de bucurie, auzind c? vorbe?te cu cel mai decorat poli?ist transilv?nean din ultimii 10 ani. Aveam s?-mi g?sesc fratele, mult, dar mult mai repede dec�t credeam.
-O vai, am r?mas f?r? suc de portocale, m? anun?? Carl p?r?sind camera.
Era singura mea ?ans? s? aflu despre ce discut? cei doi; m-am ridicat, ocolind masa de dou?sprezece persoane ?i am ie?it �n hol de unde m-am �ndreptat ager? spre �nc?perea de unde se auzeau vocile. Mi-am lipit urechea de u??, ascult�nd cu aten?ie ce se vorbea �n?untru.
-Este de necrezut ce-mi spui, Alan! vorbi Dobriban, plimb�ndu-se agitat pe parchetul l?cuit. Efectiv, nu-mi vine s? cred! Cazul era clasat ?i a?teptamdoar s? vin? s? identifice cadavrul... se aruncase de la etaj, pentru numele lui Dumnezeu!
-Scute?te-m?,Hora?iu! Am?r�?ii vo?tri de legi?ti n-au f?cut diferen?a �ntre dou? grupe de s�nge diferite, ce s? mai zic de un cromozom?
-Da...recunosc...dar...clon?? Uman?? Este...de necrezut!
Alan oft? obosit.
-?i-am pus toate inform?iile de care ai nevoie �n dosar. �n?elege-m? m?car tu... Mi-e de ajuns c?trebuie s? fac pe bona.
-Deci, Draco te-a f?cut �ntr-adev?r tutorele ei? Parc? era major?.
-?tii c�t? grij? avea de ea. Va putea intra �n posesia propriei averi abia la 23 de ani. A?adar ne vom distra vreo 2, poate 3 ani.
Am b?tut cu piciorul nervoas? de p?m�nt. Ce-a f?cut?!
-Domni?oar? Corisandra? spuse Carl ap?r�nd de nic?ieri cu un scaun �n bra?e. M-am g�ndit c? pozi?ia este destul de incomod?. V-am adus un scaun.
Am ro?it p�n? �n v�rful urechilor,privind c?ut?tura serioas? a majordomului. Colac peste pup?z?, u?a se deschise la c�teva momente dup?, ivindu-se un b?rbat t�n?r, cam de aceea?i v�rst? cu Alan.
-Ca s? vezi, Leon-b?iete! Noua ta fiic? este neast�mp?rat?! Ar trebui educat?. Cine mai ascult? pe la u?i zilele astea �nafar? de DNA?
F?cu un semn cu p?l?ria �n semn de salut ?i se dep?rt?.
Alan se ar?ta destul de calm fa?? de apri?ia mea. M-a privit din cap p�n?-n picioare ?i a izbucnit �n r�s.
Eram nedumerit?.
S-a oprit brusc, aplec�ndu-se spre chipul meu �nc? ro?u:
-Trebuie s? vorbim.
Mi-a trecut degetul mare peste buze, ?i mi-a f?cut semn s? intru.
...s? �ncepem...

*********************************************************

[WinterSoul]

*********************************************************

Biroul lui Alan era o �nc?pere la fel de spa?ioas? ca toate celelalte, cu rafturi �ntregi pline de c?r?i, din domeniile cele mai variate. Unele p?reau s? vin? din timpuri str?vechi, av�nd c�teva secole �n spate, iar altele abia cump?rate, dar toate erau �ngrijite bine.
Un birou de marmur? neagr? era a?ezat �n mijloc, iar Alan se strecur? pe scaunul din spate, aprinz�ndu-?i o ?igar?.
P?rea �ncordat �ntr-un mod ciudat, parc? tem�ndu-se de ceva, de o reac?ie, sau de un eveniment pe care ?tia c? nu-l poate controla.
-Nu ai nimic de �ntrebat?�mi zice el degajat.
-Nu ai nimic s?-mi spui?�i r?spund pe acela?i ton, agasant de obi?nuit.
M? privii chior�? c�teva secunde, p�n? a realizat c? nu o s? mai zic nimic.
-A? prefera s? m? rezum la nel?muririle tale de p�n? acum ?i s? nu intru �n toate detaliile nenecesare.
-Iar eu a? prefera s? ?tiu tot adev?rul!
Puf?ii. Deja sim?eam c? se enerveaz?.
Ei bine, dac? doar a?a puteam s? scot totul de la el, pe to?i sfin?ii, o s? scoat? fl?c?ri pe nas �nainte s? scape de mine.
M? privea furios, �ncerc�nd parc? s? m? intimideze. Am avut parte de c?ut?turi mai ur�te. Niciodat? nu am fost privit? cu ochi buni.De nimeni.
-Bine!i-am strigat sup?rat?. Vrei s?-mi ?tii toate problemele? S? �ncepem cu �nceputul! Unu: Cine e?ti? Doi: Ce c?utai la morg?? Trei: De unde ai ?tiu c? mortul acela nu era fratele meu? Patru: De ce ai insistat s? vin cu tine? Cinci: Cum se face c? Draco te-a f?cut tocmai pe tine tutorele meu? ?ase: Cum naiba ai putut dresa �n a?a hal lupii aceia? ?apte: Cine dracu sunt femeile acelea? Opt�
-�n regul?, opre?te-te! tun? el ridic?ndu-se ?i sting�nd ?igara �ntr-o scrumier?. Eu prinsesem o pozi?ie amenin??toare peste birou, proptindu-m? cu m�inile pe masa rece. Alan a trecut de cealalt? parte, apropiindu-se de mine. Dac? spera ca statura lui s? m? domine,putea s? uite. Nu sunt puternic?,dar sunt �nc?p??�nat?.
-Stai jos!
-Nu e?ti�
M? �ntrerupse brutal, tr�ntindu-m? pe un fotiliu, apoi pun�ndu-?i bra?ele uria?e de o pare ?i de alta a capului meu.
-�n primul r�nd, ?i-am spus cine sunt, probabil ?i-a explicat ?i Carl; la morg? �l c?utam pe fratele t?u, ?i ?tiam c? nu e el pentru c? am fost prieteni �n facultate; a?a ?i-am r?spuns ?i la urm?toarele dou? �ntreb?ri; c�t despre ultimele dou?, lucrurile se complic?�
A f?cut o pauz? de c�teva minute, dar nu a �ncetat o clip? s? se uie �ncruntat.
-Vreau adev?rul�i-am ?optit abia auzit. Ochii mi se umeziser? ?i m? ardeau lacrimile s?rate. M-am ?ters de dou? ori, nevroind s? m? vad? a?a. Nu era etic.
-�?i dore?ti mai mult un adev?r crud dec�t o minciun? bl�nd??
Se �mbl�nzise ?i privea �n gol, dar oarecum spre mine.
-Draco e disp?rut ?i eu sunt singur? printre str?ini. ?tiu esen?ialul. Mai r?u de at�ta nu poate fi.
R�nji sarcastic, �n genul �mai vedem noi�,apoi o umbr? �i acoperi tr?s?turile fine, rege?ti.
Se l?s? sf�r?it �n genunchi l�ng? fotoliu. Pentru un moment am crezut c? o s? �nceap? s? pl�ng?, dar era absurd a?a ceva, ?-aveam s? aflu asta mult mai t�rziu. Totu?i, �?i l?s? capul �n poala mea, ?i instinctiv i-am m�ng�iat p?rul negru de abanos.
-Sunt un monstru, Corisandra.
Nu ce a spus, ci cum a spus-o m? �nsp?im�nta. Am a?teptat s? continue, nel?s�ndu-l s? se dep?rteze. Nu, nu de fric? s? nu aflu ce aveam nevoie disperat? s? ?tiu. Vroiam s? se elibereze de sub povara ce o c?ra.
�?tiu cum e�s? fii singur�
-Nu sunt un sf�nt. Vreau s? ?ii minte asta pe viitor. Dintre to?i, pot s? spun c? am comis toate p?catele ce se puteau comite pe lumea asta, ?i pe cealalt? de asemenea. ?i am fost blestemat de zei�
Mi-a prins m�na �ntr-o str�nsoare puternic?, studiindu-mi palma cu aten?ie.
-Fratele t?u m-a salvat. L-am cunoscut �n Sankt Petersburg, pe vremea c�nd era la Universitate. M-a pus pe picioare ?i m-a eliberat de �ntunericul �n care m? cufundasem. De asta sunt aici�de asta e?ti ?i tu aici.
Din nou se oprise g�nditor. �mi aminteam ceva ce �mi spusese Draco mai demult: �Am un prieten �n Rusia. A avut un destin tragic ?i a suferit mult. L-am ajutat ?i cred c? oric�nd va putea fi un sprijin pentru tine �n cazul �n care mi s-ar �nt�mpla ceva.�. Amintirea �mi l?s? un gust amar. Uitasem. El se a?tepta s? se �nt�mple ceva�
-�n urm? cu 5 ani a decis s? m? fac? tutorele t?u. Am acceptat fiindc? �i datoram mai mult dec�t at�t.
��i datoram via?a�
-Cine sunt femeile acelea?
Nu mai puteam r?bda. M? sim?eam ca �ntr-un film cu vampiri ?i nu-mi pl?cea.
-Corisandra, eu nu mai sunt om, �mi spuse ignor�nd interven?ia. C�nd m-au pedepsit, mi-au luat umanitatea ?i so?ia. Mi-au omor�t fratele ?i pe to?i cei dragi mie, r?m�n�nd doar eu cu so?iile lui. M-au transformat��ntr-un fel de lup�
�?i plimba degetele lungi ?i reci pe liniile palmei mele. Nici n-am clipit auzind m?rturisirea incredibil? ce tocmai mi-o f?cuse. Recunosc�n-am crezut. Aveam impresia c? folose?te metafore pentru a explica ni?te lucruri pe care nici el nu le �n?elegea.
-Arat?-mi�i-am ?optit f?r? s? realizez ce-i ceream de fapt.
S-a ridicat impasibil din bra?ele mele d�ndu-se doi pa?i �n spate.
-Dac? asta e dorin?a ta.
A �nchis ochii ?i sub ochii mei, �nc?perea s-a luminat ?i un v�nticel u?or i-a ridicat pletele scurte. Mi-am ferit cu m�na privirea de lumina aceea puternic?, ?i dup? c�teva secunde c�nd am privit din nou spre locul unde trebuia s? fie Alan, acesta disp?ruse. �n locul lui ap?ruse un lup uria?, negru, ce m? fixa cu ochii lui str?lucitori ca dou? stele.
-Alan�?
�mi tremura vobea ca o violin? stricat?. Nu m-am mi?cat. �l priveam �nm?rmurit?. Avea o blan? deas?, un cap mare ?i Dumnezeule! Urechi de c�ine!
�mi venea efectiv s? ?ip ?i s? urlu. Nu exist?�a?a ceva�nu are cum.
Cineva cioc?nii, iar u?a se deschise sc�r?�ind. Era Carl. M? a?teptam s? se �nsp?im�nte ?i s? fug? de hidoasa creatur? ce ocupa aproape toat? camera. Nici vorb?. El se apropie, f?cu o plec?ciune respectuoas? lupului ?i spuse:
-Trebuie s? v? reamintesc, st?p�ne, avionul pleac? �ntr-o or?. Ar trebui s? v? gr?bi?i.
Lupul aprob? ?i Carl se �ntoarse spre mine:
-Domni?oar? Corisandra, mi-am permis s? v? preg?tesc eu �nsumi bagajul. P?rea?i ocupat? ?i n-am vrut s? v? deranjez.
-Plec undeva?
-La Londra, �mi r?spunse repede majordomul.
-De ce?
Carl se �ntoarse spre Alan,care aprob? din cap.
-Credem c? Draco este acolo. St?p�nul v? va da mai multe detalii pe drum.
M? repezii afar?, continu�nd abia dup? ce nu-l mai vedeam pe Alan.
-Va trebui s? juca?i pu?in teatru, domni?oar?.
-Cum adic??
-De cum ve?i p?r?si domeniul, vor fi unele persoane care vor �ncerca s? v? fac? r?u. Am discutat �ndelung problema cu st?p�nul ?i am decis c? cel mai bine este s? v? da?i drept logodnica d�nsului. Astfel se va explica prezen?a lui ?i interesul pe care-l exercit? asupra dispari?iei domnului Anghelescu. ?i ve?i fi ?i ap?rat?�
L-am l?sat s? termine, prea ?ocat? pentru a mai ad?uga ceva. Se �nt�mpla prea repede totul. Carl �mi puse �n m�n? un inel cu un diamant de vreo ?ase carate ?i m? duse la u??.
Cur�nd ap?ru Alan, slav? Domnului, �n forma lui uman?. Se schimbase, probabil pentru c? �n transformarea lui �n lup hainele i se sf�?iaser?.
Am t?cut ?i nici el nu mi-a adresat un cuv�nt. Mi-am zis c? e mai bine a?a, nici n-a? putea articula vreun sunet.
Am mers la ma?in? ?i m-am urcat �n spate. A?a eram obi?nuit?, de?i cred c? Alan a �n?eles totul pe dos. Credea c?-mi era fric?�
�n avion situa?ia r?m?sese la fel de tensionat? �ntre noi. Cinci ore c�t dur? zborul mi-am f?cut de lucru cu un copil r?zg�iat ce-mi tot b?tea sp?tarul scaunului, nel?s�ndu-m? �n pace.
Alan dormea. Lini?tit, f?r? s?-mi acorde niciun fel de aten?ie. �mi era ciud? pe el.
��n cele din urm?�e doar un b?rbat�chiar dac? �i cre?te coad? din c�nd �n c�nd�
Am z�mbit la ultimul g�nd.
�fratele meu e �n Londra�

*********************************************************

[Sadic_Soul]

Deci am citi toate capitole postate si iti pot spune ca ti-ai facut inca un fan.
Doamne ador ficul tau.Ador toata povestea.Si cum ai descris castelul,si tot ce s-a intamplat acolo.Deci...doame..ador ficul tau.
Personaje bine definite,un limbaj cu totul aparte.Nu am vazut greseli de tastare,ceea ce rezulta ca esti foarte atenta.
Nu lipseste nici dialogul nici naratiune si nici descrierea.Storyline-ul este interesant.
Abia astept sa vad ce se intampla in Londra.Sper ca sa se intample ceva intre cei doi,chiar daca barbatul este un lup.Astept continuarea si te rog sa postezi incontinaure,chiar daca ai doi fani,poate ai si altii care citesc ficul dar nu stiu ce sa posteze.

[WinterSoul]

*********************************************************

Spre surprinderea mea �n Londra era frumos ?i soare. �n urma cu doar o s?pt?m�n? plecasem pe o furtun? de zile mari �napoi �n ?ar?, iar acum erau cam 30�C.
Alan a r?mas posomor�t ?i nu mi-a adresat prea multe cuvinte.
�nesociabil�
Cobor�nd din avion, am fost �nt�mpina?i de un b?iat cam de 20 de ani, ro?cat ?i cu pistrui. Era �mbr?cat la costum ?i am presupus c? e ceva angajat de-al lui Alan.
-Am adus Porche-ul, cum a?i cerut, st?p�ne Leonard! spuse ro?catul (pe englez?, bine�n?eles) de cum d?du cu ochii de noi. M? bucur c? v-a?i �ntors!
De?i se purta la fel de respectuos ca ?i Carl cu �st?p�nul�, tipul acesta nu era la fel. Avea ceva mai special dec�t majordomul, ?i totu?i, cam la fel.
-Excelent, Brian!aprob? Alan z�mbind ?i lu�nd cheile. Mai am o singur? sarcin? pentru tine pe ziua de azi. Urc?!
Alan i-a ordonat lui Brian, �ntr-adev?r un singur lucru: s? fac? o vizit? unui anumit Sir Walter ?i s? �l anun?e c? am sosit.
N-am avut idee cine ar putea fi acest Sir ?i de ce trebuie el s? ?tie de prezen?a noastr?. Mi-am zis c? nu e important ?i am ignorat �nt�mplarea.
�n apropiere de British Museum l-am l?sat pe Brian ?i noi ne-am continuat drumul p�n? �n Mayfair, unde Alan �nchiriase o cas?. Nu era chiar palatul de acas?, dar nici de lep?dat nu era, cu patru camere la etaj ?i �nc? trei la parter. De?inea o buc?t?rie �nc?p?toare si o curte spa?ioas?.
-Frumos...am �ng�nat la vederea spa?iilor largi ?i a boltelor �nalte.
-Va trebui s? r?m�i singur? o vreme, dar Brian va venii cur�nd. Crezi c? te descurci?
L-am privit �ncurcat? ?i oarecum jignit? de �ntrebare.
-Mi-am petrecut aproape jum?tate din via?? la studii aici. M? crezi proast??
M-am �ntors pe c?lc�ie lovindu-l peste fa?? cu p?rul, vroind s? plec. M-a prins dintr-o dat? de m�n? ?i m-a tr�ntit �n perete, apropiindu-?i fa?a de chipul meu alb. ?i-a lipit brutal trupul de al meu ?i mi-a s?rutat g�tul, �ncet ?i fl?m�nd.
Corpul lui masiv �mi presau s�nii, iar atingerile lui,din ce �n ce mai dese ?i mai �nfieb�ntate m? f?ceau s? tremur de pl?cere. Nu-mi doream acele sentimente! �ntreaga mea via?? am fugit de ele, iar el mi le d?ruia cu for?a.
-D?-mi drumul!i-am ?ipat sufocat? aproape de valul de emo?ie ce m? cuprinse, lovindu-l cu m�inile peste piept, �ntr-o �ncercare disperat? ?i inutil? de eliberare.
Dintr-o smucitur? mi-a ridicat pumnii mici deasupra capului ?i m-a luat �n bra?e, ?in�ndu-mi picioarele �nf??urate �n jurul trupului s?u masiv. Nu-mi mai puteam controla propriile dorin?e, vroiam s?-l ?in aproape de mine,s? nu-l mai las s? plece, s?nu mai existe spa?iu �ntre noi, s? fim unul ?i acela?i.
�mi prinse gura �ntr-un s?rut p?tima?, nel?s�ndu-m? p�n? nu sim?ii gustul metalic al s�ngelui. Am sc�ncit de durere, iar el s-a dep?rtat pu?in pentru a m? privi. M? studia atent, dar nu mai era �ncruntat.
R?suflam greu, ca dup? un mare efort, el nel?s�ndu-se atins de niciun fel de sl?biciune.
-?i-am spus o dat? c? nu sunt sf�nt. Nu te mai juca, pu?toaico! Data viitoare, cine ?tie? Poate fecioria ta nu m? va mai �mpiedica s? m? duc p�n? la cap?t...
M? l?s? jos ?i plec?.
Ca ?i cum nu s-ar fi �nt�mplat nimic.
Am r?mas perplex?. De ce a f?cut asta? A vrut s?-mi dea o lec?ie sau chiar...?
...prostule!!...
Am z?cut pe covor cred c? ore �n ?ir. Nu m-am mi?cat, n-am scos o vorb?. Anor?isem de-a binelea c�nd ajunse Brian ?i m? �ntreb? ce-i cu mine.
-V? e r?u? S? chem un doctor?
M-am ridicat cu greu, azv�rlindu-m? pe pat, �ngropat? �n perne.
-Doar dac? e psihiatru...Am �nebunit!

*********************************************************

Brian st?tu c�teva minute cu mine �n sufragerie,p�n? se decise c? �ntr-adev?r mi-ar folosi un psiholog, sau, de ce nu, chiar un psihiatru c?ci nu ar?tam �ntreag? la cap.
Nu mai puteam sta �n halul acel a?a c? m-am hot?r�t s? fac singurul lucru care m-ar fi putut �nviora c�t de c�t. Nu, nu shopping (de?i ar fi fost o alternativ?).
-Trebuie s? plec!�l anun? pe ro?cat trec�nd ca v�ntul pe l�ng? el.
-Nu se poate s?...
I-am pierdut cuvintele prin aer c?ci ie?isem �n strad?. Am luat un taxi, deoarece p�n? �n Bloomsbury era drum lung, ?i am dat comanda:
-La Universitate!

Slav? cerului, nimic nu se schimbase! Aveam impresia c? lipsisem ani de zile, ?i trecuser? doar c�teva zile de c�nd veneam zilnic la ore. Ar?ta destul de pustiu totul, dar ?tiam c? �n c�teva minute campusul va roii de studen?i dornici s? schimbe orele.
Cur�nd ap?ru ?i motivul vizitei mele:
-Coris!strig? o brunet? cu ochelari �mbr?cat? teribil de conservator.
-Pentru numele reginei, Alice! Ce naiba por?i?
Brune?ica mea prieten? purta un costum �n genul anilor �20, deloc potrivit ?i deloc la mod?. Fusta, un roz pal, �i trecea de genunchi, iar bluza groas? ?i bej �i d?dea un aer de alt? epoc?.
-Tata...oft? ea. Las? asta! Ai disp?rut pur ?i simplu ?i n-ai zis la nimeni nimic! O s?pt?m�n?! Nici m?car un mesaj!
M-a prins de ureche ?i m? tr?gea �n jos, dojenitor.
De asta aveam nevoie s?-mi revin?! Gata! Sunt �n regul?!
-Domni?oar? Corisandra! spuse un glas apropiindu-se. V? rog, s? ne �ntoarcem! St?p�nul nu va fi mul?umit dac? nu ne va g?si acas?.
Alice miji ochii spre noul venit.
-Ce dr?gu? e! ?opti ea. Dac?-mi faci cuno?tin??, te iert!
Am ignorat cererea ei pentru moment �ntorc�ndu-m? nervoas? spre Brian:
-Nu-mi pas? ce crede sau zice Alan! Amvenit s?-mi v?d prietenii ?i pace! Dac? nu-i convine�
-Regret, domni??, dar ordinele mele sunt clare!
Mi-a t?iat-o scurt f?r? s? am ocazia s? protestez. A ridicat un pistol uria? ?i m-a �mpu?cat �n um?r.
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost ?ip?tul disperat al lui Alice ?i bordura rece.

C�teva ore mai t�rziu m-am trezit �n casa din Mayfair. M? durea ca naiba um?rul drept ?i l-am �njurat pe Brian �n toate limbile. El n-a auzit de diploma?ie sau discu?ii �n contradictoriu?
M? preg?team s?-i trag o sp?l?tur? de zile mari c�nd am realizat c? plecase.
N-am avut timp s? m? g�ndesc prea mult la problema mea cu el, c?ci cineva b?tu �n u?? puternic. Am deschis f?r? s? clipesc, iar imaginea m-a izbit �ngrozitor: Alan era plin de s�nge, cu hainele sf�?iate, ?i cu privirea goal?. Ar?ta ca trecut printr-un r?zboi, zg�rieturi pe tot trupul ?i t?ieturi ad�nci �n carne c�nd ?i c�nd. Um?rul st�ng �i s�ngera abundent ?i cur�nd am realizat de ce: fusese �mpu?cat.
?inea �n m�n? ceva... ceva mic ?i bl?nos ce tremura...
-Nu ?i-a zis nimeni s? nu deschizi u?a la str?ini...?
Alan se pr?bu?i peste mine sf�r?it,f?r? putere.
...f? cuno?tin?? cu fiul t?u...

*********************************************************
multumesc pentru comenturi!
stai linistita, sadic_soul, atata vreme cat am cel putin un coment intre posturi o sa-l continui
sper sa-ti placa primele aventuri din Londra :zuppy02:

[Sadic_Soul]

Well,ma bucur ca ai postat noul capitol asa de repede.
Da,sa stii ca-mi plac primele aventuri prin Londra.
La inceput credeam ca BRain este un tip atragator,dar este prea dus in extreme,chiar era necesar s-o impuste,eu nu cred asta.
Si Alan,ma intreb ce o fi patit,deoarece din ultime descriere nu arata prea bine :)) .
Imi pare rau de un lucru,casa di Londra nu mai este acel castel minunat,despre care vreau sa mai aud in urmatorele si intepartatele capitole.
Acum astept sa vad ce s-a intamplat cu Alan.El si o"pustoaica"?Imi surade ideea.Sper sa mai citesc faze intre cei doi(hihihi...)
Ador ca scrii ingrijiti si esti atenta la detalii.
Pune urmatorul capitol repede,ma omoare suspasul.Si oricum ultima propozitie nu prea am inteles-o.Poate ma lamuresc in "next" Spor la scris.

[WinterSoul]

*********************************************************

Alan ar?ta zdrobit. Nu ?tiam ce se �nt�mplase, dar nici nu eram sigur? c? vreau s? aflu. Dac? plecase �n c?utarea fratelui meu ?i c?zuse �ntr-o ambuscad?? Mi se f?cuse inima c�t un purice, ?terg�nd �nc? o pat? de s�nge de pe pieptul lui r?nit. Dup? o jum?tate de or? tensionat?, Alan �ncepu s? se mi?te.
�n m�n? ?inuse un pui mic de lup, care totu?i a fost mai norocos dec�t el. Nu a fost r?nit, ?i de �ndat? ce i-a dat drumul a �nceput s? exploreze fiecare col?i?or al casei.
N-am avut habar ce vrea s? �nsemne �bagajul� �mbl?nit, dar eram bucuroas? s? am un partener de joac?. Devenise plictisitor s? stau doar l�ng? el ascult�ndu-i b�iguielile aiurite dintr-o limba str?in? mie, care dac? nu a? fi ?tiut c? nu poate fi, a? fi zis c? e geto-dac?. S? aib? vreo dou? mii de ani... ce prostie! mi-am spus d�ndu-i lup?orului, ce nu st?tea locului, o juc?rie de cauciuc ce o g?sisem �ntr-una dintre camere.
-Kyros�...
Se trezise ?i se uita dezorientat. O luase zdrav?n pe cocoa?? ?i tot ce speram era s? nu fi fost eu de vin?.
M-am apropiat �ncet, timid?, p�n? m-a observat, ?i abia apoi am �ndr?znit s?-l �ntreb ce s-a �nt�mplat.
-Kyros este teaf?r?
�n loc de r?spuns, o binemeritat? �ntrebare. Oare de ce ?tiam c? nu o s? ajungem niciodat? s? ne �n?elegem ca dou? persoane normale? �nc? mai aveam unele re?ineri �n privin?a lui, mai ales dup? cele �nt�mplate cu c�teva ore �nainte. Ro?eam doar la g�ndul reac?iilor mele.
L-am privit �ncurcat?, nepricep�nd la ce sau cine se refer?. Poate a visat...
Am ridicat puiul de pe jos ?i l-am pus �n pat, l�ng? el, f?c�ndu-l s? ?ead? dup? mai multe �ncerc?ri nereu?ite.
-I-am f?cut o baie, �l anun? vesel?. Era tare murdar...a?a �l cheam?? Kyros?
�ncercam din r?sputeri s? aduc rela?ia noastr? �ntr-un stadiu care s? nu m? mai fac? s? ro?esc la fiecare 3 secunde (nu at�t pentru sentimentele ciudate ce m? invadau, c�t pentru modul �n care reu?ea s? m? intimideze ?i s? m? reduc? la t?cere), iar discu?iile noastre s? nu deraieze �n certuri infantile.
Alan se ridic? �n coate, d�ndu-mi o ?uvi?? rebel? la o parte ?i apoi se �ntinse �napoi pe perin? cu m�inile sub cap.
R?nile lui, cu toate c? nu erau at�t de grave �nc�t s? trebuiasc? cusute, prezentau motive de �ngrijorare.
�i d?dusem jos c?ma?a rupt? cu care venise, iar acum, pieptul lui puternic era expus privirilor nes??ioase.
-Nu are nume... este orfan.
M-am uitat atent? la micu?ul ce c?sca. Nu p?rea afectat cu nimic de pierderile suferite. Se cuib?ri �ng? Alan ?i-?i �nchise ochii mici cu nuan?e rubinii.
-A? vrea s?-?i cer o favoare, Corisandra.
Devenisem subit interesat?.
-Orice!am consim?it eu prompt, a?tept�nd cererea.
�?i ridic? m�na dreapt? deasupra lupului ?optind ni?te cuvinte �n aceea?i limb? necunoscut?. La fel ca atunci c�nd s-a transformat pe sine, �nc?perea s-a luminat, iar l�ng? el nu mai dormea acel mic animal plin de p?r. Nu, era cu totul altceva: o m�ndre?e de copila?, de vreo 2, poate 3 ani se �ntoarse pe burt? g�ngurind.
V?zusem clar c? era b?ie?el, din moment ce nu purta nicio hain? pe el. Avea un p?r frumos, ro?u, pu?in lung,cam p�n? la umeri, ?i un chip dr?gu? de �ngera?.
Mi s-a �nmuiat inima c�nd am auzit c? frumuse?ea aceea de copila? a r?mas singur pe lume. Cine ar face a?a ceva?
Am luat o p?tur? de pe un fotoliu ?i i-am �nvelit trupul gola?.
-Ascult.
-Cei ca mine �nva?? s?-?i controleze puterile de transformare destul de t�rziu. P�n? reu?ec s? le st?p�neasc?, cei mai �,�n v�rst?�� o fac pentru ei. El va putea s? se transforme �n forma lui original?, dar nu ?i �napoi �n om. Este foarte important ceea ce �?i voi spune acum.
�mi lu? m�inile �ntr-ale sale, c?ut�ndu-?i cuvintele. P?rea mai tensionat ca niciodat?, dar nu din cauza a ceea ce-mi va zice. P?rea s?-i fie team? de un pericol ce nu �l va putea evita.
-Vreau s?-i devii mam?.
Spre propria mea surprindere, n-am scos un cuv�nt. Era absurd, dar vroiam ?i eu asta. Fiin?a angelic? ce dormea l�ng? Alan nu avea pe nimeni. Era ca mine, dar nu ?tia �nc?. Era prea mic pentru a realiza. ?i nici nu trebuia s? treac? prin tot ce am trecut eu. Putea s? aib? un cu totul alt destin dec�t al meu. Unul mai bun, mai frumos, mai str?lucitor.
...fiul meu...
L-am str�ns pe Alan �n bra?e ignor�ndu-i r?nile, fericit? c? �mi d?duse o a?a ?ans?. Ar fi putut s?-l dea altcuiva, nu-i a?a?
-Mul?umesc!i-am ?optit la ureche, iar lacrimile au �nceput s?-mi ude fa?a �mbujorat?.
Cred c? se sim?ea ca un personaj principal �ntr-o pies? imbroglio. Recunosc, nici eu �ns?mi nu eram convins? sau m?car hot?r�t? ce s? fac cu un copil at�t de mic, dar credeam, nu, ?tiam c? pot s? fiu o mam? bun?.
Alan �mi z�mbi, m�ng�indu-mi pletele lungi ?i se ridic?, deschiz�nd u?a.
-Stai!i-am strigat prinz�ndu-l de m�n?. Unde pleci?
Dup? ce ultima dat? c�nd m? p?r?sise se �ntoarse g?urit din toate p?r?ile, nici nu-mi putea trece prin minte s?-l las s? se mai duc? undeva.
-Trebuie s?-l sun pe Brian. Am nevoie de s�nge ca s? m? vindec ?i el poate s? �mi aduc? de la...
Sur�se v?z�nd expresia mea �ngrozit?.
-La fel ca vampirii?!
Auzind �ntrebarea mea r�se zgomotos, ciufulindu-mi p?rul nearanjat.
-Vampirii beau s�nge �n loc de hran?. Eu nu sunt vampir. Am nevoie doar pentru a m? vindeca mai repede.
M? s?rut? p?rinte?te pe frunte ?i se �ntoarse decis s?-?i continue drumul. Nu i-am dat drumul la m�n?, ?i se opri din nou.
-Ascult?...
-Nu-mi place Brian!am izbucnit furioas?. M-a �mpu?cat, Alan!
Nu m? lua �n serios ?i-mi venea ?i mie s?-l �mpu?c �n acel moment.
-Eu i-am spus c? te poate �mpu?ca dac? nu-l ascul?i.
Nu mi-a putut zice ?i mie, m?car s? m? a?tept. M? enerva la culme!
-D?-mi drumul...
-A?teapt?!
Cu siguran?? �mi pierdusem min?ile c?ci m-am trezit dezgolindu-mi g�tul �n fa?a lui.
-Nu-l suna. Bea s�ngele meu!
Nu se ar?ta �nc�ntat de idee, chipul lui �ncrunt�ndu-se mai ceva ca �n castel c�nd a descoperit c? Marishka ?i celelalte nu-l ascultaser?. M? privea furios, ca pe un copil ne?tiutor.
-Nu vorbi prostii!
M-am smucit c�t de tare am putut, f?c�ndu-l cumva s? ajung? cu nasul �n gaura g�tului meu.
-Tu m? aju?i, te ajut ?i eu...
M? mai privii o dat? doar pentru a se asigura c? �ntr-adev?r vorbesc serios, ?i f?r? s? se g�ndeasc? de dou? ori, m? prinse de p?r ?i-mi d?du capul pe spate, mu?c�nd fl?m�nd din seva mea de via??.

*****************************************************

�Kyros=Lord

*****************************************************

O sa se intoarca foarte curand inapoi la castel, n-ai frica. Cele mai multe lucruri o sa se petreaca acolo.
Sper ca acesta a clarificat ultima propozitie lasata in aer in capitolul precedent.
Multumesc pentru comenturi, si dupa cum cred ca am spus, voi posta atata timp cat am macar un coment intre capitole.
Vedeti? nu-s pretentioasa.(doar extrem de modesta)