31-12-2008, 08:14 PM
Cap. 1 - Brothers
Afară ninge... Fulgii de nea coboară de pe bolta cerului fară de sfîrşit, precum nişte dalbe pasari îmbracate în straie de sarbatoare. Miile de lampioane aprinse pe strazile oraşului Tokyo îţi dadeau impresia stelelor arzatoare. Brazii erau frumos împodobiti, în fiecare curte, în una, poate două culori, fiindcă aşa ceruse primarul. La capatul aleii Kyoshi, o singură locuinţă parea să stralucească mai tare, dar asta nu din pricina luminitelor, ci din pricina fericirii ce o emanau asupra lor sarbatorile de iarnă.
În fata acelei case se opri o maşină marca Lamborghini, printre ultimele modele, iar din ea coborîră un domn scund, nu trecut de 40 de ani, şi un tînar, uşor bronzat, cu parul negru şi rebel, cam de 15 ani. Intrară amîndoi în curtea casei, şi, îndată ce îi zari, proprietara ieşi în întîmpinarea lor. Era o femeie destul de acoperită de haine, cu parul aproape alb, deşi era cam de vîrsta domnului. Ea îi invită politicos în casă.
Înauntru, totul era decorat aşa cum se cuvine, pînă şi scarile fiind împodobite cu globulete. În timp ce oaspetii scapară de surplusul de haine, femeia o chemă pe fata sa, şi o prezentă domnilor.
-Ea e Asami, copila mea cea mică, spuse femeia.
Domnul mai în vîrstă îi sarută politicos mîna, iar adolescentul îi urmă exemplul. Fata era destul de frumoasă. Brunetă, cu ochii albaştrii şi pielea albă ca laptele. Tînarul o privi o secundă în ochi, apoi îşi întoarse privirea.
-El e unicul meu fiu, Madara, spuse domnul catre femeie. Madara, ea e viitoarea ta mamă, Amaterasu.
Brunetul se încruntă putin, dar nu lasă să se vadă şi îi zîmbi femeii. Aceasta o trimise pe fiica sa în bucatarie, să aducă ciocolată caldă, cu care să îi servească pe musafirii instalati în living. Asami se conformă şi aduse toate cele de trebuinţă, apoi ocupă şi ea un loc, pe un fotoliu, savurîndu-şi ciocolata şi ascultînd discutiile. Nu trecu mult timp şi mama sa îi ceru brunetei să îl conducă pe Madara sus, unde pot vorbi în linişte, cu toate că dorinta ei era alta, dar nu şi-o putea manifesta de faţă cu copii.
Camerele de la etaj erau în numar de patru. La ultima uşă, Asami se opri. Scoase o cheie micuţă şi deschise uşa frumos lacuită. Odaia ei era învaluită într-un miros îmbietor de vanilie. Mobila era albă, la fel şi patul şi aşternuturile. Vazînd că Madara nu reactionează, îl trase uşor de mînecă. Acesta intră şi el, iar apoi Asami închise uşa pe dinauntru, cu aceeaşi cheie.
Cei doi se facură comozi, dar stateau învaluiti în linişte şi nici unul nu parea să aibă ceva de spus celuilalt. Doar stateau şi priveau în jur. Cînd privirile lor se întîlneau, îşi plecau capetele astfel încît să nu se mai zarească. Cea care rupse tacerea fuse Asami.
-Deci, tu eşti noul meu frate?
-Aşa se pare. Adică aşa cred...
-Ce chestie ciudată. Mă refer, tatal tau e afacerist, cu un trecut de mafiot, iar mama mea e calugariţă...Cine ar fi crezut într-un asemenea cuplu? întrebă sarcastic Asami.
-Mama ta? E...
-Da, ştiu.
Abia atunci se uită Madara mai bine la fată. Era îmbracată într-o pereche de pantaloni de trening, largi şi o bluză verde, care îi urca pînă pe gît, strînsă pe piept. Parul nu îi era prins, iar bretonul îi atîrna pe faţă. Apoi se uită la el. Blugi Armani, negrii, combinati cu o bluză de culoarea cafelei, care îi punea în evidenţă musculatura proeminentă. Parul lui era rebel şi nonconformist. Tacu o vreme, apoi i se adresă fetei:
-Şi, cum e să fi fiica unei calugarite?
-Cum să fie? E ok, doar cîteodată ai şi dezavantaje...
-Cum ar fi că nu te poti plimba prin cluburi?
-Prin cluburi? Sunt norocoasă dacă mi se permite să mă duc pînă în centru fară fratele meu.
-Mai ai un frate? Întrebă destul de confuz Madara.
-Da, îl cheamă Ryuji. Îmi pare rau că nu e aici. Ştii, e la facultate şi ...
-Înteleg perfect, nu trebuie să-mi explici! Zîmbi brunetul. În ce clasă eşti?
-A noua , la liceul Toriaku. Tu?
-Tot la Toriaku, dar în a zecea. Am 16 ani.
-Eu 15...
Madara se ridică de pe scaunul pe care se aşezse, şi îşi stabili locul lîngă Asami, pe pat. Tacură amîndoi. Trecură vreo 5 minute, în care baiatul doar o privea pe fată. Pe urmă, îşi puse mîna în jurul gîtului ei şi o trase mai aproape. Se uită în ochii ei albaştrii, care te vrajeau şi se apropie de fata ei tot mai periculos. Asami nu ştia cum să reactioneze. Cînd aceştia erau alarmant de aproape, o bataie zdravană se auzi în uşă...
so, that's my new fic...
n-am nimic de zis, astept criticile voastre :P
enjoy it :*
Afară ninge... Fulgii de nea coboară de pe bolta cerului fară de sfîrşit, precum nişte dalbe pasari îmbracate în straie de sarbatoare. Miile de lampioane aprinse pe strazile oraşului Tokyo îţi dadeau impresia stelelor arzatoare. Brazii erau frumos împodobiti, în fiecare curte, în una, poate două culori, fiindcă aşa ceruse primarul. La capatul aleii Kyoshi, o singură locuinţă parea să stralucească mai tare, dar asta nu din pricina luminitelor, ci din pricina fericirii ce o emanau asupra lor sarbatorile de iarnă.
În fata acelei case se opri o maşină marca Lamborghini, printre ultimele modele, iar din ea coborîră un domn scund, nu trecut de 40 de ani, şi un tînar, uşor bronzat, cu parul negru şi rebel, cam de 15 ani. Intrară amîndoi în curtea casei, şi, îndată ce îi zari, proprietara ieşi în întîmpinarea lor. Era o femeie destul de acoperită de haine, cu parul aproape alb, deşi era cam de vîrsta domnului. Ea îi invită politicos în casă.
Înauntru, totul era decorat aşa cum se cuvine, pînă şi scarile fiind împodobite cu globulete. În timp ce oaspetii scapară de surplusul de haine, femeia o chemă pe fata sa, şi o prezentă domnilor.
-Ea e Asami, copila mea cea mică, spuse femeia.
Domnul mai în vîrstă îi sarută politicos mîna, iar adolescentul îi urmă exemplul. Fata era destul de frumoasă. Brunetă, cu ochii albaştrii şi pielea albă ca laptele. Tînarul o privi o secundă în ochi, apoi îşi întoarse privirea.
-El e unicul meu fiu, Madara, spuse domnul catre femeie. Madara, ea e viitoarea ta mamă, Amaterasu.
Brunetul se încruntă putin, dar nu lasă să se vadă şi îi zîmbi femeii. Aceasta o trimise pe fiica sa în bucatarie, să aducă ciocolată caldă, cu care să îi servească pe musafirii instalati în living. Asami se conformă şi aduse toate cele de trebuinţă, apoi ocupă şi ea un loc, pe un fotoliu, savurîndu-şi ciocolata şi ascultînd discutiile. Nu trecu mult timp şi mama sa îi ceru brunetei să îl conducă pe Madara sus, unde pot vorbi în linişte, cu toate că dorinta ei era alta, dar nu şi-o putea manifesta de faţă cu copii.
Camerele de la etaj erau în numar de patru. La ultima uşă, Asami se opri. Scoase o cheie micuţă şi deschise uşa frumos lacuită. Odaia ei era învaluită într-un miros îmbietor de vanilie. Mobila era albă, la fel şi patul şi aşternuturile. Vazînd că Madara nu reactionează, îl trase uşor de mînecă. Acesta intră şi el, iar apoi Asami închise uşa pe dinauntru, cu aceeaşi cheie.
Cei doi se facură comozi, dar stateau învaluiti în linişte şi nici unul nu parea să aibă ceva de spus celuilalt. Doar stateau şi priveau în jur. Cînd privirile lor se întîlneau, îşi plecau capetele astfel încît să nu se mai zarească. Cea care rupse tacerea fuse Asami.
-Deci, tu eşti noul meu frate?
-Aşa se pare. Adică aşa cred...
-Ce chestie ciudată. Mă refer, tatal tau e afacerist, cu un trecut de mafiot, iar mama mea e calugariţă...Cine ar fi crezut într-un asemenea cuplu? întrebă sarcastic Asami.
-Mama ta? E...
-Da, ştiu.
Abia atunci se uită Madara mai bine la fată. Era îmbracată într-o pereche de pantaloni de trening, largi şi o bluză verde, care îi urca pînă pe gît, strînsă pe piept. Parul nu îi era prins, iar bretonul îi atîrna pe faţă. Apoi se uită la el. Blugi Armani, negrii, combinati cu o bluză de culoarea cafelei, care îi punea în evidenţă musculatura proeminentă. Parul lui era rebel şi nonconformist. Tacu o vreme, apoi i se adresă fetei:
-Şi, cum e să fi fiica unei calugarite?
-Cum să fie? E ok, doar cîteodată ai şi dezavantaje...
-Cum ar fi că nu te poti plimba prin cluburi?
-Prin cluburi? Sunt norocoasă dacă mi se permite să mă duc pînă în centru fară fratele meu.
-Mai ai un frate? Întrebă destul de confuz Madara.
-Da, îl cheamă Ryuji. Îmi pare rau că nu e aici. Ştii, e la facultate şi ...
-Înteleg perfect, nu trebuie să-mi explici! Zîmbi brunetul. În ce clasă eşti?
-A noua , la liceul Toriaku. Tu?
-Tot la Toriaku, dar în a zecea. Am 16 ani.
-Eu 15...
Madara se ridică de pe scaunul pe care se aşezse, şi îşi stabili locul lîngă Asami, pe pat. Tacură amîndoi. Trecură vreo 5 minute, în care baiatul doar o privea pe fată. Pe urmă, îşi puse mîna în jurul gîtului ei şi o trase mai aproape. Se uită în ochii ei albaştrii, care te vrajeau şi se apropie de fata ei tot mai periculos. Asami nu ştia cum să reactioneze. Cînd aceştia erau alarmant de aproape, o bataie zdravană se auzi în uşă...
so, that's my new fic...
n-am nimic de zis, astept criticile voastre :P
enjoy it :*
아름다운 미녀를 좋아하면 ê³ ìƒí•œë‹¤
Heart aches when you fall in love with a beauty...
Heart aches when you fall in love with a beauty...