Autopsy of a dream...[YAO!]

[.Dudiii]

Pai..e primul meu fic,nu sunt prea buna la gramatica,deci sunt sigura ca voi avea greseli de exprimare,greseli cu semnele de punctuatie etc.Sper totusi sa va placa.



Andrew[Andy](18 ani)
Abigail[Abby] (18 ani)
Danielle[Dean] (25 de ani)
Capitolul I

A new beginning

*Frica,un sarpe care-ti alearga pe sira spinarii,ca o functie obligatorie pentru organismul tau;insotindu-ti gesturile,felul tau de a fi,frica-i un puzzle care s-a imprastiat in mii de bucatele,fara nici o noima;fara aer care sa patrunda printre perdelele neprimitoare si sa curete noroiul strecurat in mucegaitii pereti cerebrali.

*

Simtea cum tot mai mult corpul i se desprindea de lumea reala,cum cade in negura timpului,un gunoi nefolositor intr-o lume plina de jucarii manipulate.Frica ii incoltea tot mai mult fiecare particica a corpului,puzzle-ul acela al fricii sale cand ajunge pe pamant si improasca tot universul cu sange;sau teama,si mai concreta,tot mai clara amintirea chipului acela alb,copilaros,care-si ascundea intotdeuna gandurile fata de ceilalti,acea Abigail pe care o stia,si caruia ii impartasea toate secretele,sufletul acela bland,un inger pentru el.
In gat i se invalmaseau silabe,cuvinte,aceleasi gafaieli de teama,poate nu-i teama ci doar aceeasi dorinta de a parasi scenariul unor fapte care nu ajung sa se puna de acord cu ceea ce el astepta de la realitate.Si defapt ce astepta de la realitate?Absolut nimic,pentru ca simtea deja ca nu exista si nici nu a existat,doar o umbra ce a trecut prin lume,una neobservabila.
E frig… si-a spus in gand simtind cum stropii de apa inghetata ii inundau corpul deja rece.Ura iarna,da o ura,pentru frigul groaznic pe care trebuia sa-l indure mereu,o ura si pentru zambetele copiilor cand aruncau cu bulgari de zapada,dar nu era timpul sa se gandeasca la asta,trebuia sa-si aduca aminte urgent unde e si cine e cu adevarat.Trupul sau tremura usor,dar isi putea simti inima batand cu o caldura imensa,deci nu era mort sau macar asa spera.Era intuneric,frig si tot ce auzea erau gandurile sale ce se repetau precum ecourile.Vroia cu disperare sa se poata misca,dar ceva il tinea acolo,parca pironit de propria viata,nu putea decat sa auda si sa gandeasca,asta nu prea ii era necesar in astel de momente.
-Mami,mami,e un om mort aici,uite! se auzi o voce cristalina si curioasa de copil,care rasuna in pereti cerebrali ai baiatului.Doar atat a putut sa auda,apoi a simtit ca pluteste si o urma de sirena.Totul era negru si rece,precum inainte,nu se mai auzea nimic,nici macar gandurile nu si le mai putea auzii.Simtea ca ceva ii rechema sufletul in corp,dar acesta nega cu vehementa ca s-ar putea intampla chiar asta,probabil era o plasmurie a imaginatiei sale.
Il pierdem… se auzi o voce in departare apoi un sunet ce anunta ca inima sa nu mai batea deloc.Nu putea fi sfarsitul,nu vroia asta,si daca era ce?Mereu isi dorise sa moara,pentru el nu exista viata,decand ea era in Lumea Celor Drepti.Stia ca daca moare el nu va ajunge acolo,nu avea sanse,era patat cu sangele multor personae nevinovate,cu sangele unor ingeri nedezvoltati,prea tineri pentru a-si intinde aripile si a-si lua zborul,inainte ca el sa faca ce a facut.Simti o izbitura,apoi deschise speriat ochii,dar ii inchise cand o lumina orbitoare il izbi.
E viu! se auzi o voce entuziasma-ta.Prefera sa taca,nu vroia sa intre in discutie cu nimeni,de ce?Pentru ca-l salvase,el vroia sa moara,nu era drept,defapt ce era drept in viata lui?NIMIC.Adormise repede,de parca tocmai trecuse printr-o etapa grea din viata lui,defapt chiar asa facuse,insa nu i se parea important.

*
Deschise cu greu ochii si in fata ii aparu chipul angelic al lui Abigail,o fata in jur de 18 ani,cu un par lung si auriu,iar ochii,ochii ii erau de un albastru marin,te puteai pierde prin culoarea sa seducatoara,si te facea sa crezi mai mult in ziua de maine decat ai crezut in ziua de azi, era o fata linistita,amuzanta si copilaroasa,dar nimeni nu stia ce durere imensa se putea ascunde sub acel zambet visitor.Intinse mana spre ea,vroia s-o atinga,sa-i spuna ce dor i-a fost de ea si avea inca multe sa-i povesteasca,tot ce patise de cand ea plecase spre o alta lume.In acel moment usa salonului se deschise si imaginea fetei disparu instantaneu.Injura in gand pe toti sfintii,nu-i venea sa creada,era asa aproape de ea si persoana pe care nu se sinchisi sa o priveasca,fiind prea nervos ca-i intrerupse “vizita” vechii lui prietene,il deranja.Isi ridica privirea de un albastru precum valurile marii furtunoase care se lovesc de stanci,spumegand parca de furie,precum culoarea cerului intr-o zi ploioasa.Il privi pe tipul care intrase,mai bine zis il analiza atent.Ochii rosi precum sangele,asta i se parea putin ciudat,nu mai vazuse o asemenea persoana.
Probabil poarta lentile… gandi roscatul continuand sa-l priveasca,mai bine spus sa se holbeze la el.Era blond,iar prin tricoul alb si lipit de piept se puteau distinge muschii baiatului.Dadu de cateva ori din cap incercand sa iasa din visare.Se ridica in fund pe pat privindu-l intrebator,usa se deschise brusc si o asistenta destul de inalta cu un par scurt si brunet pasi in salon,trecand prin blondul ce statea in usa.Andy scutura din cap privind buimac.
Poftim?!! intreba speriat si se ridica din pat,apoi isi freca rapid ochii.
Cum ai..si el cum a..? intreba buimac,asistenta privindu-l putin ciudat.
Probabil ai avut un cosmar,intinde-te sa-ti schimb bandajul. a zis bruneta calma.

[Hasamy lost vampire]

Ti-am citit ficul si mi se pare interesant. Nu am vazut nici o gresala sau poate nu am fost prea atenta. Iti spun un secret ca continutul sa arate mai bine: lasa un spatiu liber dupa fiecare punct, virgula, semnul exclamari, intr-un cuvant semne de punctatie. Si sa nu uit. Cuvintele scrise mai gros ar fi frumos sa pui lini de dialog. Nu te oblig sa imi asculti, dar dupa parerea mea asa arata mai frumos.

[.Dudiii]

Multumesc mult, o sa i-au in seama opinile tale, sper sa-ti placa, stiu ca [,] capitolurile sunt scurte, dar e mai vechi fic-ul si... n-am avut timp decat sa corectez greselile.

Capitolul II




Se linisti crezand ca probabil era doar imaginatia sa bogata , si totusi , tocmai vazuse o persoana , mai bine zis un baiat , apoi asistenta aceasta care paru ca trece prin el si … si toate astea il faceau sa ameteasca , avea stari de voma si capul ii bubuia , ploapele ii atarnau tot mai greu , pana la urma s-a intins pe suprafata acelui pat destul de tare si a inchis ochii , a auzit un “gata” insa era prea obosit sa se mai trezeasca.

***

Razele calmante ale soarelui patrundeau cu usurinta printre jaluzele trase si ii deranjau somnul. Si-a deschis cu greu ochii simtind cum o mana cald ii mangaia incet fruntea , privi usr surprins persoana si clipi de cateva ori.
-Abby? intreba cu greutate in voce , blonda ii zambi precum acela ar fi fost un raspuns. Se ridica brusc in picioare , pe pat, desi simtea cum tot corpul i se impotrivea, lui nu-i pasa , sari peste fata , insa simti cum corpul ii se izbeste de parchet. Se ridica si inghiti in sec. Cum? Tocmai trecuse prin ea? Dar cum era posibil? Era exact….ca…baiatul de mai devreme. Ofta si se aseza in pat asteptand sa se trezeasca , fata il privi cu tristete.
-Nu ti-e dor de mine? intreba vocea gingasa a fetei.
-Visez , visez , e doar un vis , nu , nu e posibil! zise inchizand ochii. Se auzi oftatul fetei, iar baiatul deschise ochii. Nu , nu disparuse , inca mai era acolo langa patul sau.
-Nu , nu visezi! Deci nu ti-a fost dor de mine? Mitocanule! s-a bosumflat fata privindu-l copilaresc. Roscatul chicoti, nu se schimbase de loc, si totusi cum era posibil? Era moarta de 2 ani! Si fusese la imormantarea ei, statuse langa mormant o noapte intreaga lasandu-si lacrimile sa cada pana la epuizare.
-Ah, scuze , dar tu…tu…tu nu esti vie! zise putin speriat.
-Stiu!Nu este nevoie sa ma jignesti! intreba pe acelasi ton de copil.
-Nu..nu, dar…eu…adica.. isi inghiti cuvintele continuand s-o priveasca.
-Ah! Vrei explicatii, nu? Ai devenit un medium, o persoana care poate comunica cu lumea de dincolo, ai fost pe cale sa mori si totusi ai revenit. zambi. Roscatul era afundat in ganduri, analizand-o. Era aceeasi, nu se schimbase, pana si rochia in care muriee o avea pe ea. O rochie alba pana la genuchi cu cateva volane negre, ce iti putea atrage imediat atentia si te facea sa crezi ca vezi un inger plin de pacate, dar Abigail nu avea pacate, era pura si asa spera ca va ramane pentru totdeauna. Baiatul dadu de cateva ori din cap privind-o.
-Ah…dragut! zambi slab stiind ca lui ii era frica de fantome mai rau ca de moarte. Desi ciudat, fantomele simbolizau insusi moartea in persoana.
-Baka! se bosumfla ea.
-Mai devreme era un baiat aici, unul blond cu ochii rosii precum sangele, il cunosti?E si el cu tine? intreba curios dandu-se usor jos din pat. Blondina se opri in fata ferestrei privind pierduta culoarea cerului, parea suparata sau deranjata de ceva.
-Andy!Vreau sa nu ii vorbeste, ai inteles? Te prefaci ca nu-l vezi! a zis aproape tipand, parca vroia sa-l sperie pe baiat, dar el era cu totul in ceata.
Lasa capul in jos ascultator, nu vroia sa arate ca si cum ar fi in soc,desi era. Fata parea serioasa sin u o mai vazuse asa de mult timp, mai bine zis de cand era in viata. Era ciudat sa vorbeasca cu o persoana moarta.Era eedium?Ce naiba?Asta se intampla numai in filme.
-Dar..cum de am revenit? Vreau sa zic la viata! intreba incet, curiozitatea vazandu-se pe chipul sau alb.
-Ti-am spus sa nu mai vorbesti de tipul ala! batu puternic blonda cu piciorul in gresie,baiatul ridica o spranceana.
-Dar..n-am… se opri brusc.Daca? Daca acea persoana il adusese la viata? Ii oferise o noua cale de trai? Daca…el era ingerul sau pazitor. Isi ridicase privirea spre fata care disparu instantaneu. Avea atatea intrebari de pus si nu stia cui sa i le puna, nu avea s-o asculte pe fata, trebuia sa afle cine era cel care ii salvase viata si mai ales trebuia sa afle de ce facuse asta.

[Hasamy lost vampire]

Am ajuns si eu. Imi pare rau ca nu am putut sa-ti comentez cu cateva zile in urma, dar nu stiu cand ai pus. Capitolul acesta a fost interesant. Fata acea este fantoma? Am vazut ca ai scris asta, dar ce e o fantoma mediu sau cam asa? Toate la randul lor si astept cu nerabdare urmatorul capitol sa ma lamuresc.