The scar of an impossible dream

[angeliqueVampire]

Cap. 1 - Brothers

Afară ninge... Fulgii de nea coboară de pe bolta cerului fară de sfîrşit, precum nişte dalbe pasari îmbracate în straie de sarbatoare. Miile de lampioane aprinse pe strazile oraşului Tokyo îţi dadeau impresia stelelor arzatoare. Brazii erau frumos împodobiti, în fiecare curte, în una, poate două culori, fiindcă aşa ceruse primarul. La capatul aleii Kyoshi, o singură locuinţă parea să stralucească mai tare, dar asta nu din pricina luminitelor, ci din pricina fericirii ce o emanau asupra lor sarbatorile de iarnă.
În fata acelei case se opri o maşină marca Lamborghini, printre ultimele modele, iar din ea coborîră un domn scund, nu trecut de 40 de ani, şi un tînar, uşor bronzat, cu parul negru şi rebel, cam de 15 ani. Intrară amîndoi în curtea casei, şi, îndată ce îi zari, proprietara ieşi în întîmpinarea lor. Era o femeie destul de acoperită de haine, cu parul aproape alb, deşi era cam de vîrsta domnului. Ea îi invită politicos în casă.
Înauntru, totul era decorat aşa cum se cuvine, pînă şi scarile fiind împodobite cu globulete. În timp ce oaspetii scapară de surplusul de haine, femeia o chemă pe fata sa, şi o prezentă domnilor.
-Ea e Asami, copila mea cea mică, spuse femeia.
Domnul mai în vîrstă îi sarută politicos mîna, iar adolescentul îi urmă exemplul. Fata era destul de frumoasă. Brunetă, cu ochii albaştrii şi pielea albă ca laptele. Tînarul o privi o secundă în ochi, apoi îşi întoarse privirea.
-El e unicul meu fiu, Madara, spuse domnul catre femeie. Madara, ea e viitoarea ta mamă, Amaterasu.
Brunetul se încruntă putin, dar nu lasă să se vadă şi îi zîmbi femeii. Aceasta o trimise pe fiica sa în bucatarie, să aducă ciocolată caldă, cu care să îi servească pe musafirii instalati în living. Asami se conformă şi aduse toate cele de trebuinţă, apoi ocupă şi ea un loc, pe un fotoliu, savurîndu-şi ciocolata şi ascultînd discutiile. Nu trecu mult timp şi mama sa îi ceru brunetei să îl conducă pe Madara sus, unde pot vorbi în linişte, cu toate că dorinta ei era alta, dar nu şi-o putea manifesta de faţă cu copii.
Camerele de la etaj erau în numar de patru. La ultima uşă, Asami se opri. Scoase o cheie micuţă şi deschise uşa frumos lacuită. Odaia ei era învaluită într-un miros îmbietor de vanilie. Mobila era albă, la fel şi patul şi aşternuturile. Vazînd că Madara nu reactionează, îl trase uşor de mînecă. Acesta intră şi el, iar apoi Asami închise uşa pe dinauntru, cu aceeaşi cheie.
Cei doi se facură comozi, dar stateau învaluiti în linişte şi nici unul nu parea să aibă ceva de spus celuilalt. Doar stateau şi priveau în jur. Cînd privirile lor se întîlneau, îşi plecau capetele astfel încît să nu se mai zarească. Cea care rupse tacerea fuse Asami.
-Deci, tu eşti noul meu frate?
-Aşa se pare. Adică aşa cred...
-Ce chestie ciudată. Mă refer, tatal tau e afacerist, cu un trecut de mafiot, iar mama mea e calugariţă...Cine ar fi crezut într-un asemenea cuplu? întrebă sarcastic Asami.
-Mama ta? E...
-Da, ştiu.
Abia atunci se uită Madara mai bine la fată. Era îmbracată într-o pereche de pantaloni de trening, largi şi o bluză verde, care îi urca pînă pe gît, strînsă pe piept. Parul nu îi era prins, iar bretonul îi atîrna pe faţă. Apoi se uită la el. Blugi Armani, negrii, combinati cu o bluză de culoarea cafelei, care îi punea în evidenţă musculatura proeminentă. Parul lui era rebel şi nonconformist. Tacu o vreme, apoi i se adresă fetei:
-Şi, cum e să fi fiica unei calugarite?
-Cum să fie? E ok, doar cîteodată ai şi dezavantaje...
-Cum ar fi că nu te poti plimba prin cluburi?
-Prin cluburi? Sunt norocoasă dacă mi se permite să mă duc pînă în centru fară fratele meu.
-Mai ai un frate? Întrebă destul de confuz Madara.
-Da, îl cheamă Ryuji. Îmi pare rau că nu e aici. Ştii, e la facultate şi ...
-Înteleg perfect, nu trebuie să-mi explici! Zîmbi brunetul. În ce clasă eşti?
-A noua , la liceul Toriaku. Tu?
-Tot la Toriaku, dar în a zecea. Am 16 ani.
-Eu 15...
Madara se ridică de pe scaunul pe care se aşezse, şi îşi stabili locul lîngă Asami, pe pat. Tacură amîndoi. Trecură vreo 5 minute, în care baiatul doar o privea pe fată. Pe urmă, îşi puse mîna în jurul gîtului ei şi o trase mai aproape. Se uită în ochii ei albaştrii, care te vrajeau şi se apropie de fata ei tot mai periculos. Asami nu ştia cum să reactioneze. Cînd aceştia erau alarmant de aproape, o bataie zdravană se auzi în uşă...

so, that's my new fic...
n-am nimic de zis, astept criticile voastre :P
enjoy it :*

[Sadic_Soul]

Cei doi vroiau sa se sarute?
Wow...asta da fic..;))
Dar ce pereche :o calugarita(poate fosta?) si un om de afaceri.
Si copii care devin frati.Se pot intampla multe in acesta situatie.Poate devine ca Vampire Knight(iubire intre fratii?,oricum sunt vitregi,so?)
oricum imi place felul tau de a povesti.Astept urmatorul capitol.
Hm...un Lamborghini!galben sau rosu?:))
Happy New Year!!!!!

[angeliqueVampire]

Cap. 2 - Realitatea

-Deschide odată! Asami! Se auzi o voce joasă, apartinînd unui barbat.
Fata aşeptase de mult această ocazie, pentru a sari din bratele noului venit, sau poate pentu că frica îi strabatuse uşor tot corpul. Uşa se deschise fară zgomot, iar înauntru îşi facu aparitia un baiat înalt, cu parul blond-auriu şi cu ochi albaştrii, precum cei ai brunetei. Îşi scutură pletele de zapadă şi îi întinse mîna prieteneşte brunetului.
-Ryuji Koyubi, se prezentă el.
-Madara Senka, raspunse brunetul, ridicîndu-se în picioare şi prinzînd ferm mîna blondului.
Se aşeză şi el în patul surorii sale, relaxîndu-se după o nouă zi de muncă. Madara îşi reluă locul, iar Asami ramase întinsă pe fotoliul de lîngă geam. Fratele ei rîse de pozitia fetei, şi o invită să ia loc lîngă el. Ea refuză, sub pretextul că acolo era prea cald.
Mîna brunetei tremura incontrolabil, în vreme ce dintii strîngeau cu putere buza de jos, permiţîndu-i să îşi elibereze lichidul sîngeriu. Piciorul lovea la mici intervale peretele alb şi ochii ei albaştrii cautau un refugiu, departe de grijile ce o apasau acum atît de puternic. Nedumerirea şi neîntelegerea i se puteau citi în priviri. Ryu o privi o clipă, după care întrebă ezitînd:
-Asa-chan... ce e cu tine?
În clipa aceea, fata simti o durere imensă şi simti cum lacrimile nu îşi mai ascultau stapîna şi o luau la fugă pe obrajii îmbujorati. Pentru un moment, respiratia i se taie, dar îşi reveni repede, plecîndu-şi capul.
-Nimic, frăţioare! Spuse ea, cu o tentă de neîncredere. Sunt doar putin obosită.
Înainte ca blondul să îi mai poată adresa vre-un cunvînt, un zgomot se auzi dinspre living, iar toti cei trei sariră ca arşi. Un strigat însă le lumină mintea.
-Haideti la masă! Spunea vocea.
Asami fu cea care o luă pe scari în jos, urmată îndeaproape de Madara. Cu mult în spatele lor era Ryu, care ramase să se asigure că toate camerele sunt într-o ordine perfectă, adică ordinea de zi cu zi.
Madara nu prea cunoştea casa, fiind la prima vizită, dar se luă după mirosul dulce de prajituri şi de ciocolată. Bucataria era de altfel plină de dulciuri şi mâncaruri pregatite special pentru colindatori, sau doar pentru cei prezenti. Un lucru ce îi atrase tînarului atentia fuse o mică floare de pe pervaz, care stalucea într-un mod oarecum bizar, dar mai cu seamă magic. Nu ezită să se aşeze la masă, iar în scurt timp, cina fusese deja devorată. Stapîna casei o rugă pe Asami să îl conducă pe „fratele cel nou” spre dormitorul blondului, acolo unde îşi va petrece el noaptea.
-Urmează-mă! Îi şopti fata.
Spre mirarea brunetului, nu era o cameră la etaj, ci una foarte retrasă, sub scari. Ramase putin în spatele fetei, doar pentru a avea timp să-şi pună gîndurile într-o ordine logică. El...un lider înnascut, şi ea, viitoarea lui soră. Nu se poate lega nimic de această poveste...poate doar o aventură. Zîmbi uşor pervers şi alergă spre Asami.
Intrară în camera complet diferită de cea a brunetei. Peste tot vedeai ostere cu staruri rock, o chitară electrică, dar şi o odrdine exemplară. Se aşezară deci pe patul de asemeni de culoarea penei corbului, şi nu spuseră vre-un cuvînt. Liniştea parea să devină deja ridicolă, iar doar intuitia o convinse pe fată că era timpul să spună ceva, altfel...
-Şi, cum e să fi un fiu de mafiot? Întrebă ea, fară urmă de jenă sau teamă.
-Uşor. Am acces unde vreau, la ce vreau şi mai ales la cine vreau! Raspunse acesta accentuînd ultimele cuvinte. Într-un cuvînt, e viata perfectă pentru un rebel ca mine.
-Şi, ce lucru îţi dă ţie împresia că toată lumea şi se supune? Eşti doar un maniac obsedat, ca toti cei de pe stradă! Replică Asami, cu un calm de neclintit.
Madara rîse zgomotos şi o prinse pe fată de gît. Nimic nu îi statea în cale, mai ales cînd cineva se lua de el, dar de data aceasta, calmul brunetei îl facea să moară. Nu întelegea cum acea fiinţă reuşea să-şi stapînească emotia pe care sigur o simtea. De ce nu cadea la picioarele lui? De ce era diferită de liceenele de pe strazi? De ce nu ştia să îl facă să tremure?

deeci, dupa vechile reguli, dupa un capitol luung si frumoos, urmeaza unul scurt si prost...like this one....
totusi, sper sa va placa si sa comentati, ca acum aveti ce :P
ja ne! :*

[Sadic_Soul]

Well nu un capitol prost.
Bine cand am zis o aventura intre cei doi nu m-am gandit la una violenta.Deci fratiorul ei este un natarau,un baiat de bani gata care avea ce fata vroia,iar Asa-chan il scoate din sarite,deoarece nu reactioneaza ca celelte fete.
Bravo,Asa-chan!Sper sa-l mai puna la punct un pic.
Dar totusi ce treaba are mafiotu cu o calugarita?Nu pot crede ca este vorba de dragoste...
In fine,astept urmatorul capitol,sper sa fie mai lung,cel putina sa spune regula:))

[angeliqueVampire]

@ Sadic_Soul - e iubire intre aia doi, dar cred ca ceea ce urmeaza te va soca mai mult, so ma bucur ca-ti place si sper sa continui sa citesti

Cap. 3