To love a vampire

[Dizzy]

Nevoia de dragoste..te cheama...


Evy il privi cu teama pe Leon;in privirea-i tremuranda se putea citi tristetea ce ii apasa sufletul iindurator.Nu credea ca putea sa sufere mai mult.Ii aparu o lacrima pe obrazul rece ,dar si-o inlatura repede,pentru a nu parea slaba in fata vampirului.
Insa,acesta avea dreptate.Sangele ei fusese hrana unui vampir,care,nu se putea abtine de la gatul ei.Se aseza in bratele lui Leon,rezemandu-si capul pe umarul acestuia.Vampirul ii cuprinse trupul cu mainile si o stranse la piept,parca aducand-o mai aproape de el.Presiunea se simtea in aer.Atmosfera era incarcata de soaptele vantului ce flutura pedeaua,in delir prin camera,fantomatic.
Fata isi mai indrepta inca o data ochii spre ai vampirului si,pe neasteptate,isi apeopie usor buzele de al sale,sarutandu-l.Simtea cum nerabdarea ii curgea in vene.Leon o cuprinse de gat si continua sa conduca el sarutul mai departe,in abisul sadic al fericirii seci.Amandoi simteau ca ii leaga ceva,care,era mai puternic decat nevoia de sange pe care o simtea Leon atunci cand zarea gatul cuiva,si mai puternica decat lacrimile reci si triste care inundau obrajii fini ai lui Evy.
Leon incepu sa-i desfaca capsele de la sutienul lui Evy,ce dezveleau niste sani perfecti si atragatori.Evy nu reactiona impotriva,ba chiar ii inlatura si ea camasa aproape descheiata toata a lui Leon.Vampirul se ridica in picioare si,dupa ce mai dadu satisfactie buzelor lui Evy car parca il chemau,o impinse pe fata in pat,pe ceraceafurile fine si albe...
Evy scoase un sunet,de parca era confuza,dar nu mai continua.
Incercand sa-i aline un pic nesiguranta,Leon incepu sa o saruta pe gat,ajungand apoi la sanii acesteia.Cand urma inapoi acelasi "traseu" ,ochii sai vazura in fata lor ceva irezistibil:gatul.Isi afisa pe fata un zambet pervers,diabolic,dar apoi acesta disparu.
Gandurile sale se intoarsera inapoi la scena tensionata dintre cei doi.Leon isi desfacu incet cureaua din piele neagra de la pantaloni,sub ochii fierbinti ai lui Evy.Acesta statu un pic pe ganduri,dupa care trecu la fapte.Se mai auzira cateva scancete,dar apoi se intampla.Leon se aseza deasupra lui Evy,care il privea expresiv,gata de "orice".
Dar nimic mai mult din partea lui Evy;insa,LEon facu primul pas:ii mai saruta inca o data buzele rosii,dupa care o patrunse.Evy scoase un geamat;era prima oara cand se inatmpla asta.Nici prin cap nu-i trecuse ca un vampir va fi primul din viata ei.Dar u asta era important.Conta ca in acel moment ei se iubeau.Nimic altceva.
Se mai auzira cateva gemete din partea lui Evy,care stranse in mana perna ce ii statea in lateral,de durere,intr-un fel.Scena se desfasura repede;cei doi nici nu simtira cand trecu timpul,adormind unul langa altul,epuizati.Pe cer,lunea era mai alba decat niciodata,parca senina,martora fiind la tot ce se intamplase in noaptea aceea,la Evy acasa.


***
Razele soarelui patrunsera in camera,"zgariindu-i" ochii lui Leon.Acesta ii deschise,dupa care casca nepoliticos.Evy dormea cu capul pe pieptul acestuia si,pentru a nu o deranja,a ramas la fel,intins pe suprafata moale,alaturi de iubita sa.
Trecura cateva minute,in timp ce vampirul privea tavanul alb si gol,care simboliza simplitatea,parca nimicul.Era gol.Gol ca si inima lui,inainte s-o cunoasca pe fiinta ce-l facuse sa uite cel putin pentru o noapte ca este vampir.Pentru prima oara,se simti ca traise ca un om care stie si care are ce sa iubeasca.
Si,dupa cum simtea vocea sufleului sau,spuse:
-Ce bine e sa fi om!

[Sadic_Soul]

de la Rayon la Leon.
Mi se pare cam repede schimbarea.Parca nu acum il iubea pe Rayon?Si acum il iubescte pe Leon?Hm..cam ciudat.Lucrurile au luat o intorsatura neasteptata.
Capitolul mi-a placut.A existat si descriere ceea ce e bine.Capitolul acesta denota multa durere,pasiune,poate si un pic de nesiguranta.
Greseli de tastare nu am vazut.
Deci astept continuare cat mai soon.Abia astept sa vad ce reactie va avea Rayon!!

[Flash]

Cand martea bate la usa



In camera lui Evy, se asternuse o liniste mormantala de nedescris.Fata inca era adancita in propia visare iar asta o facea pe mama ei sa se ingrijoreze si mai mult.Cum trecuse de ora 08.00, mama ei se ingrijora tot mai tare fapt ce o determina in cele din urma sa urce la ea in camera.Bruneta era adancita intr-un somn adanc fara as-i da seama ca femeia urca in incapere.Deschise usa si avu surpriza neplacuta sa-i vada camera intoarsa pe dos.Nu ii venea a crede cum fiica ei nu avuse grija macar un pic de "peisajul" camerei.Incepu a-i strange hainele de pe jos, lenjeria intima inclusiv uniforma de scoala.Incepu sa-i stranga si lenjeria de pat iar cand vru sa i-a cearsaful alb avu socul de a vedea pete de sange pe suprafata asternutului.Femeia se cruci apoi vru sa o trezeasca si sa o i-a la intrebari dar mai bine pastra secret.Inca nu avea probe destule pentru a o invinovati de ceva necurat iar asta ii trezea suspiciuni grave.
Deja femeia nu mai capatase incredere in propia copila isi imagina tot felul de lucruri obscene cu privire la adolescenta care inca era cufundata intr-un somn adanc.Le lasa aruncate de colo colo, parasind incaperea si incuind-o.Fata incepea sa se trezeasca iar cand vru sa paseasca la dus isi dadu seama ca cineva fusese la ea in cmera.Vazu pete de sange pe picior si pe asternut.Isi dadu seama ca era de la ea.De la noaptea si despre ceea ce se intamplase.Inghiti in sec apoi vru sa paraseasca incaperea dar avu surpriza sa vada ca este incuiata.

-Mama! striga ea disperata in timp ce femeia descuie camera smucind-o.
-Ma asteptam ca te vei trezi!
-dar ce ai patit?
-Nu vezi? Ai dezonorat familia asta.Nu iti vine sa crezi cum am gasit asta...si ii arata asternutul patat...si credeai ca poti sa o ascunzi de mine.
-Dar mama am o explicatie concreta.
-Nu a nici o explicatie pentru asta! Evy eu nu te pot tine aici in casa mea.Tu mi-ai dezonorat familia.
-Nu te implor.

Fata incerca sa se scuze dar ii era cu neputinta fapt ce o determina sa paraseasca degraba camera lasand-o pe biata femeie singura suspinad.Fata isi luase cateva haine pe ea plecand in graba.Lacrimile se scurgeau pe fata ei siroaie in timp ce incerca sa-si ascunda fata.Ii era rusine de lume..de propria persoana.Se considera o mica persoana pe aceasta lume.Nu putea privi pe nimeni in ochi si sa spuna.."Sunt cinstita" Nu putea sa minta in halul ala.Vru sa traverseze strada dar din neatentie masina veni cu viteza de peste 100 la ora si o strivi sub rotile mari.
In mijlocul strazii multe persoane se orpi iar fetei i se scurgea sangele de la tampla si de la nivelul cavitatii bucale.Mii de persoane incerca sa o reabiliteze iar paramedicii incercau sa o readuca pe salvare, la viata.In speranta ca vor readuce la o stare stabila, lui Evy i s- administrat o doza mare de ser lichid care ii neutraliza durerea si sangerarea.Dar se parea ca fata nu mai reactiona.Fata deja se stinsese din viata asa de putin.Doar din cauza unor astfel de intamplari, viata fetei nu mai insemna nimic.Avea totusi nevoie de donatori iar nimeni nu avea grupa de sange ca a ei.
Mama ei fu anuntata si desi ar fi trebuit sa dea vina pe ea aceasta plangea in hohote.Nimeni nu o mai readucea pe fata la viata....
In camera de morga, unde cadavrele erau asezate si puse la pastrare, Evy se afla pe o masa de spital, dezbracata.Arata in adevaratul sens al cuvantului...un cadavru ambulant.Medicul legist o exmania pentru a-i afla grupa de sange si pentru a-i face cateva teste.
Era acoperita de un prosop alb iar asta nu o impedica pe adolescenta sa nu fie mai speciala decat era....un cadavru.

Deodata medicul pleca, lasand-o pe fata singura.In incapere, pe fereastra o entitate mistica aparu.Era chiar Ryon care incerca sa o salveze.O dezveli de haine, admirandu-i trupul alb si fin.Ipecabil si frumos, aspectul ei era de neanlocuit.Sanii ei perfect rotunzi si pielea ei catifelata nu putea fi admitate de catre vamprul a carui pofta trupeasca era de neinchipuit.
-Tu vei fi mireasa mea!
Astea fiind spuse, gura a carei golti mari ieseau la iveala se apropie de gatul fetei.Sangele curgea prin venele move si acum cu viata ale fetei in timp ce aceasta cu adevarat isi reveni.
-Unde sunt..Ryon?
-Taci, ai suferit un accident! Tot ce trebuie sa faci este sa stai linistita.
Fata dadu raspunsul, afirmand un "da" apoi Ryon ii dadu un sarut pasional scurt.Isi facu pleacarea iar fata ramase inca nedumerita.Se parea ca vampirul o readuse la normal...


ora 5.30 dimineata

-Domnule doctor fiica mea nu a murit de ce nu intelegeti?
-Domana dar parca era maorta!
-Dar este vie...
-Gata, ati gresit domn' doctor, ingerul meu pazitor m-a salvat, iar daca vreti scuzati-ma fiindca trebuie sa ma retrag sa dorm.
-O saruta usor pe femeie plecand catre camera ei.
In linistea diminetii, Evy isi examina gatul.Nici o durere.Efectul muscaturii trecu iar fata se simtea din ce in ce mai bine.
In sfarsit fata nu mai trebuia sa treaca prin acele crize.Vru sa inchida geamul dar la el isi facu aparitia Ryon ce ii imana o scrisoare apoi se facu nevazut.Evy vru sa mai discute cu el, dar daca el plecase asa fara a da un raspuns concret aspura faptelor sale...

Draga Evy

Nu stiu ce simt si ce as putea simtii pentru tine in afara de iubire.Ceea ce am facu a fost bine, fiindca te-am salvat de la moarte.Nu pot spune decat multumesc fiindca tit stiu adevaratele pofte trupesti si adevaratele sentimente.Trupul tau il doreste pe Leon, cel care te face sa fii obscena si rea.Dar in inima ta eu sunt si voi fi mereu.Nu nega adevarul.Iar daca tot ce ti-am spus este adevarat, eu te voi astepta in locul nostru...



Cu dragoste Ryon....Te iubesc!


-Si eu te iubesc Ryon mult de tot.
Doua lacrimi se revarsau pe chipul bland al fetei...In sfarsit isi daduse seama ca in inima ei nu era absoult nimeni decat ....Ryon..

sys iti predau stafeta. :)) bye bye.Scuzati dar nu e corectat capitolul.Injurati-ma pe mine nu pe sysu :))

[Sadic_Soul]

Chiar daca capitolul nu este corectat,pe mine nu ma deranjeaza.
Cat despre capitol...pot spune ca m-ai umit.Tot ce s-a intamplat in camera lui Evy,toata certa pe care a avut-o cu mama sa.Nici nu-mi vine sa cred ca Leon a lasat-o asa.O putea trezii si sa-i spuna ca sa schimbe asternutul,dar vad ca nu i-a pasat.
Chiar m-ai uimit cu moartea fetei,dar ma bucur ca Ryon o iubeste cu adevarat,si i-a salvat viata,sau mai degraga a inviat-o.In ciuda faptului ca el stia de mica aventura dintre ea si Leon,tot a ajutat-o.
Acum ramane o singura intrebare:Daca Ryon a inviat-o pe Evy,atunci ea ar trebui sa se tramsforme intr-un vampir,nu?
Well mie mi-a placut enorm de mult capitolul,sper ca I♥Miyavi sa-l posteze repede ce celalalt.

[Dizzy]

ok...funkadelic este aici ca sa continue mirifica poveste;mii de scuze ca este asa de scurta:


Acum ori nicio data?


Atmosfera era incinsa in camera de spital.Era dimineata.Fereastra era larg deschisa,iar razele calde ale soareluipatrundeau prin perdeaua alba,transparenta.Evy statea intinsa pe suprafata tare,acoperita cu un cearsaf alb,sifonat.Respira greoi,abdomenul miscandu-se ritmat.Se gandea la Ryon si la scrisoarea primita de la acesta,care o atinse chiar la inima,daca nu chiar la suflet.Se simtea datoare fata de Ryon,deoarece el o salvase de la moarte,ceea ce putina lume putea face;de aceea simtea nevoia sa-i multumeasca printr-un mod in care,vampirului sigur i-ar fi placut.Plus,nu uitati ca Evy chiar il iubea pe Ryon.Chiar daca,in trecutul apropiat,aceasta intretinuse niste "mici relatii" cu fratele acestuia,Leon.Insa,in acele momente,Evy nu stia ce face.Nu stia daca face asta din dragoste pentru Leon sau o facea pur si simplu.Insa un lucru era clar:Evy chiar simtea ceva pentru Ryon.
Privea in delir parca,spre fereastra deschisa,ce descoperea un cer senin ca un ocean infinit,peste care stralucea un soare orbitor.Orele trecura zburand parca,asemeni unui viscol suierator in mijlocul ierni,iar seara se asternu pe neasteptate peste oras.Dupa un mic somn de dupa-amiaza,Evy se trezi cu ochii impaienjeniti,cascand nepoliticos.
-Nu mai pot!Nu mai pot sa rabd sa stau inchisa in colivia asta si sa ma gandesc continuu la Ryon.Trebuie sa-l vad.Spuse foarte hotarata adolescenta.
Isi trase hainele pe ea care,ca prin minune,nu mai erau pline de sange,si iesi prudenta pe holul pustiu al spitalului,incercand sa nu fie vazuta de cineva.Dupa ce parasi cladirea,hoinari pe cateva strazi,dupa care ajunse in fata unui zid mare din caramida rosie.Intr-o parte zidului,era o gaura facuta,cat sa incapa un om prin ea.Strabatu "gaura",dupa care mai urma inca un drum,dupa care ajunse in fata unui bloc vechi si parasit,pe scarile caruia,Ryon statea,asteptand parca momentul in care o va vedea pe Evy apropiindu-se de el.
Evy il zari pe vampir si porni in fuga spre acesta,care o sageta cu privirea.
-Ryon!striga aceasta izbucnind in lacrimi.Ryon...Cat am asteptat sa te revad!
-Nu pot sa descriu momentul asta,la cat de fericit sunt sa te vad.Ryon o lua in brate pe Evy,sarutand-o profund,dar in acelasi timp elegant.
* *
*
Amandoi intrara in cladirea,intr-un fel,destul de sinistra,insa fara niciun pic de teama.Cei doi se tineau de mana,aruncandu-si din cand in cand priviri pline de cuvinte.Dupa ce strabatura mai multe holuri,ajunsera in fata unei usi de metal.Ryon scoase o cheie din buzunar si o deschise.Usa scoase un scartait enervant,ceea ce dadea de inteles ca era destul de ruginita.In fata lor isi facu aparitia o lumina orbitoare,ceea ce parea a fi un fel de portal.
Da.Era portalul care facea legatura dintre lumea oamenilor si lumea paralela cu aceasta,a vampirilor.Pentru a trece dincolo,nu trebuia decat sa te avanti inauntrul acelui portal si imediat,te teleportai in cealalta lume.Evy stia asta si stia si cat de simplu era de pus in aplicare.dar nu stia daca,intr-adevar vroia sa mearga acolo cu Ryon si sa cunoasca lumea aceea si locurile,sau sa ramana aici pe pamant,unde se presupunea ca este moarta.Decizia nu era greu de luat,insa Evy trebuia sa se gandeasca bine inainte de a face vreun pas spre portal.
Ryon o privi nesigur pe adolescenta care,cazuse pe ganduri.Acesta o apuca de umeri,indreptandu-i privirea spre a lui.Cu blandete in glas,vampirul ii spuse:
-Evy,tu decizi daca vrei sa mergu cu mine sau sa ramai aici,si sa stii ca nu ma supar daca raspunsul va fi in defavoarea mea.Vreau sa-ti fie bine acolo unde esti,nu vreau sa te iau cu forta.
-Stiu,Ryon,stiu!Stiu ca tu nu imi vrei decat binele,si asta mi-ai dovedit-o atunci cand mi-ai redat viata.
-Nu am facut acel lucru pentru a te indupleca,pentru a te face sa te razgandesti si sa mergi cu mine in regatul vampirilor.Nu.Am facut-o pentru ca te iubesc cu adevarat si vreau sa-ti fie bine.
-Stiu,Ryon.Si mai stiu si ca te iubesc! ...
O lacrima aparu pe obrazul fin al lui Evy,insa vampirul nu o lasa sa alunece si i-o sterse imediat.
-Evy,nu vreau sa te vad plangand ci,dimpotriva,vreau sa te privesc cand esti fericita!Ii spuse Ryon adoleescentei.Dar,Evy,as vrea sa stiu in final care este raspunsul tau.Vrei sa te teleortezi cu mine sau vrei sa ramai aici?
Evy zabovi cateva minute,timp in care se gandi la decizia pe care o va lua.Isi fixa din nou privirea spre cea a vampirului,care astepta nerabadator sa auda raspuunsul fetei,dupa care spuse foarte hotarata:
-Da,Ryon,vreau sa merg cu tine![posturi unite]
ok...funkadelic este aici ca sa continue mirifica poveste;mii de scuze ca este asa de scurta:


Acum ori nicio data?


Atmosfera era incinsa in camera de spital.Era dimineata.Fereastra era larg deschisa,iar razele calde ale soareluipatrundeau prin perdeaua alba,transparenta.Evy statea intinsa pe suprafata tare,acoperita cu un cearsaf alb,sifonat.Respira greoi,abdomenul miscandu-se ritmat.Se gandea la Ryon si la scrisoarea primita de la acesta,care o atinse chiar la inima,daca nu chiar la suflet.Se simtea datoare fata de Ryon,deoarece el o salvase de la moarte,ceea ce putina lume putea face;de aceea simtea nevoia sa-i multumeasca printr-un mod in care,vampirului sigur i-ar fi placut.Plus,nu uitati ca Evy chiar il iubea pe Ryon.Chiar daca,in trecutul apropiat,aceasta intretinuse niste "mici relatii" cu fratele acestuia,Leon.Insa,in acele momente,Evy nu stia ce face.Nu stia daca face asta din dragoste pentru Leon sau o facea pur si simplu.Insa un lucru era clar:Evy chiar simtea ceva pentru Ryon.
Privea in delir parca,spre fereastra deschisa,ce descoperea un cer senin ca un ocean infinit,peste care stralucea un soare orbitor.Orele trecura zburand parca,asemeni unui viscol suierator in mijlocul ierni,iar seara se asternu pe neasteptate peste oras.Dupa un mic somn de dupa-amiaza,Evy se trezi cu ochii impaienjeniti,cascand nepoliticos.
-Nu mai pot!Nu mai pot sa rabd sa stau inchisa in colivia asta si sa ma gandesc continuu la Ryon.Trebuie sa-l vad.Spuse foarte hotarata adolescenta.
Isi trase hainele pe ea care,ca prin minune,nu mai erau pline de sange,si iesi prudenta pe holul pustiu al spitalului,incercand sa nu fie vazuta de cineva.Dupa ce parasi cladirea,hoinari pe cateva strazi,dupa care ajunse in fata unui zid mare din caramida rosie.Intr-o parte zidului,era o gaura facuta,cat sa incapa un om prin ea.Strabatu "gaura",dupa care mai urma inca un drum,dupa care ajunse in fata unui bloc vechi si parasit,pe scarile caruia,Ryon statea,asteptand parca momentul in care o va vedea pe Evy apropiindu-se de el.
Evy il zari pe vampir si porni in fuga spre acesta,care o sageta cu privirea.
-Ryon!striga aceasta izbucnind in lacrimi.Ryon...Cat am asteptat sa te revad!
-Nu pot sa descriu momentul asta,la cat de fericit sunt sa te vad.Ryon o lua in brate pe Evy,sarutand-o profund,dar in acelasi timp elegant.
* *
*
Amandoi intrara in cladirea,intr-un fel,destul de sinistra,insa fara niciun pic de teama.Cei doi se tineau de mana,aruncandu-si din cand in cand priviri pline de cuvinte.Dupa ce strabatura mai multe holuri,ajunsera in fata unei usi de metal.Ryon scoase o cheie din buzunar si o deschise.Usa scoase un scartait enervant,ceea ce dadea de inteles ca era destul de ruginita.In fata lor isi facu aparitia o lumina orbitoare,ceea ce parea a fi un fel de portal.
Da.Era portalul care facea legatura dintre lumea oamenilor si lumea paralela cu aceasta,a vampirilor.Pentru a trece dincolo,nu trebuia decat sa te avanti inauntrul acelui portal si imediat,te teleportai in cealalta lume.Evy stia asta si stia si cat de simplu era de pus in aplicare.dar nu stia daca,intr-adevar vroia sa mearga acolo cu Ryon si sa cunoasca lumea aceea si locurile,sau sa ramana aici pe pamant,unde se presupunea ca este moarta.Decizia nu era greu de luat,insa Evy trebuia sa se gandeasca bine inainte de a face vreun pas spre portal.
Ryon o privi nesigur pe adolescenta care,cazuse pe ganduri.Acesta o apuca de umeri,indreptandu-i privirea spre a lui.Cu blandete in glas,vampirul ii spuse:
-Evy,tu decizi daca vrei sa mergu cu mine sau sa ramai aici,si sa stii ca nu ma supar daca raspunsul va fi in defavoarea mea.Vreau sa-ti fie bine acolo unde esti,nu vreau sa te iau cu forta.
-Stiu,Ryon,stiu!Stiu ca tu nu imi vrei decat binele,si asta mi-ai dovedit-o atunci cand mi-ai redat viata.
-Nu am facut acel lucru pentru a te indupleca,pentru a te face sa te razgandesti si sa mergi cu mine in regatul vampirilor.Nu.Am facut-o pentru ca te iubesc cu adevarat si vreau sa-ti fie bine.
-Stiu,Ryon.Si mai stiu si ca te iubesc! ...
O lacrima aparu pe obrazul fin al lui Evy,insa vampirul nu o lasa sa alunece si i-o sterse imediat.
-Evy,nu vreau sa te vad plangand ci,dimpotriva,vreau sa te privesc cand esti fericita!Ii spuse Ryon adoleescentei.Dar,Evy,as vrea sa stiu in final care este raspunsul tau.Vrei sa te teleortezi cu mine sau vrei sa ramai aici?
Evy zabovi cateva minute,timp in care se gandi la decizia pe care o va lua.Isi fixa din nou privirea spre cea a vampirului,care astepta nerabadator sa auda raspuunsul fetei,dupa care spuse foarte hotarata:
-Da,Ryon,vreau sa merg cu tine!


[scz k am postat de 2 ori capitolul dar altfel nu apare]