sasuke and sakura love

[Who said i have to be normal]

Nustiu ce sa zic decat ca e dragut dar ar mai trebuii lucrat la capitolul originalitate ce zici ? Nu vreau sa te superi pe mine petnru ce zic dar asa mi se pare daca ai nevoie de ajutor am o cunostiinta care te poate ajuta :D
Suces in continuare si astept nextul ::P: iti sunt un fan pe jumate si pe partea cealalta mai e de vazut

[buono_airi_momoko_miyabi]

Incredibil dar adevarat
Disparitia Sakurei, aliarea cu dusmanul


Cand am deschis-o inauntru era un lantisor foarte frumos cu o inimioara pe care scria : S+S si dedesubt scria EVER.Nu stiam de la ce vin acele initiale asa ca l-am intrebat.
-Pai...Sasuke si Sakura nu e evident? A raspuns brunetul zambind.
-Ce...Ce vrei sa spui??? Cum adica Sasuke si Sakura?
-Chiar nu intelegi nu? Si atunci brunetul se apropie de mine si vru sa ma sarute, dar chiar atunci a iesit sensei Kurenai si ne-a chemat in casa. L-am rugat pe Sasuke sa-mi puna lantisorul la gat iar apoi am intrat sa sarbatorim alaturi de ceilalti. Cand am intrat Naruto a vrut sa vina la mine in fuga dar ca de obicei s-a impidicat si a cazut chiar langa picioarele mele. Cand s-a ridicat mi-a intins o cutiuta mova si a spus ca acela era cadoul meu. L-am desfacut si inauntru am gasit o bratara subtirica cu cateva strasuri.Era foarte draguta.I-am multumit blondului, iar apoi m-am retras incet. Am desfacut si celelalte cadouri dupa care am iesit cu totii afara sa privim cerul. Nu-mi venea sa cred cate stele erau! Cand m-am uitat la Hinata m-am bucurat foarte mult sa vad ca in sfarsit isi facuse curaj sa vorbeasca cu Naruto. Deabia asteptam sa vad ce vorbise cu el! Imediat cum au terminat de vorbit am si fugit la Hinata sa vad ce se intamplase. Cum m-am apropiat de ea am observat ca era foarte trista.Sper ca nu era ce credeam eu. Il omoram pe Naruto daca era asa. M-am apropiat de Hinata punandu-i mana pe fata si intreband-o ce este cu ea. Dar foarte intrigata mi-a luat mana si a inceput sa tipe la mine.
-Asta s-a intamplat numai din cauza ta!!!
-Ce s-a intamplat?? Despre ce vorbesti?? Am spus eu cu o fata foarte mirata de ceea ce vedeam. Nu mai vazusem fata asta a Hinatei. Nu mai era aceeasi fata dulce si buna cu toata lumea. Ba chiar mai mult…Tipa. Nu mai vorbea ca de obicei cand deabia o puteai auzi.Ce era cu ea??
-Din cauza ta Naruto m-a respins! Mi-as fii dorit sa nu fii aici! a spus asta iar apoi a fugit de langa mine, plangand.
-Hina... am vrut sa o strig dar deja era prea tarziu. Se facuse nevazuta. Cum adica din vina mea a respins-o?? Se intamplase exact ceea ce ma temeam eu ca se va intampla. Am fugit la Naruto si l-am luat dupa un copac. Nici macar nu stia ce facuse.Il speriasem rau.
-Sakura!!! Ce s-a intamplat??? A spus acesta nedumerit.
-Naruto, esti un fraier! Ce i-ai spus Hinatei??? Am inceput sa tip la bietul baiat fara ai spune intai macar ce am.
-Dar, Sakura…spuse blondul cu 2 lacrimi in ochii lui de culoarea cerului...
-Niciun dar! Ai vazut-o ce suparata e???
-Sakura, dar eu pe tine…
Deja stiam ce vrea sa spuna asa ca l-am intrerupt imediat.Nu vroiam sa aud asta. Nu de la el!
L-am pus sa mearga la Hinata si sa-i ceara iertare, altfel nu ma vorbeam cu el. A cautat-o dar ea nu mai era in casa...Plecase...Am cautat-o si eu. Dupa vreo 10 minute de cautari am gasit-o pe marginea unui lac...Plangea.
M-am apropiat usor de ea si m-am asezat jos.
-Hinata...Ce se intampla cu tine? De ce esti suparata pe mine? Ti-am gresit cu ceva? Ce am facut? Am spus asta dupa care m-am apropiat de ea. Aceasta se uita in ochii mei si apoi cu lacrimile pe obraji imi spuse:
-Sakura, stii ca il iubesc!
-Stiu! Dar nu inteleg de ce esti suparata pe mine.
-Stii ce mi-a zis Naruto?? Mi-a spus ca nu ar putea fi niciodata cu mine pentru ca el te iubeste pe tine! A zis ca nu va renunta niciodata sa spere ca te va avea...
-Hinata...asta nu se v-a intampla niciodata! Stii foarte bine la cine ma gandesc eu...am spus eu oftand...
-Dar Naruto nu va renunta!!!
Avea dreptate…Naruto nu era genul care sa renunte usor la un vis...I-am spus ca voi rezolva eu asta si am plecat sa-l caut pe Sasuke. Am mers pe la lac, dar nu era acolo.L-am mai cautat putin apoi am auzit ceva in spatele meu. Cand m-am intors in spatele meu se aflau 2 persoane. Nu-mi puteam da seama cine sunt pentru ca purtau masti. Unul dintre ei s-a apropiat de mine apoi si-a dat masca jos. Cand am vazut cine este am vrut sa tip dar mana acestuia imi acoperea deja gura. Sub acea masca se afla chiar Itachi Uchiha, fratele lui Sasuke sic el care i-a distrus clanul... M-am speriat foarte tare pentru ca stiam cat este de periculos si ca nu am nicio sansa impotriva lui. Pana sa-mi dau seama disparusem impreuna cu ei printr-un nor de fum. Dupa aia nu mai stiu nimic...Cred ca am lesinat. Cand am deschis ochii m-am trezit intr-o pestra. Habar nu aveam unde eram , stiam doar ca sunt legata iar celalalta persoana care era cu Itachi ma pazea. Oare ce vroiau de la mine?
-In sfarsit te-ai trezit papusa?? Spuse mascatul.
-Cine esti? Ce vreti de la mine? Si nu-mi spune papusa! Nu suportam sa mi se spuna papusa ca doar nu eram de plastic! Am suflet, am inima! Nu sunt o papusa de platic fara creier!
-Eu sunt Kisame, si o sa afli in curand ce vrem de la tine.Pacat ca s-a intamplat asta chiar de ziua ta nu? Si n-ai apucat nici macar sa-ti iei la revedere de la iubitelul tau!
Ohhh! Chiar reusise sa ma enerveze! Dar cine era acest Kisame? Tocmai cand vroiam sa tip la el a aparut si Itachi.
-Kisame! Las-o in pace. Nu pentru asta am adus-o. Deci…te-ai trezit? Spuse Itachi cu o voce blanda..Chiar nu-mi venea sa cred ca acest barbat bland si aparent nevinovat reusise sa ucida tot clanul Uchiha.
-De ce m-ati adus aici? L-am intrebat eu pe Itachi.
-Te-am adus aici pentru tine! Sa-ti facem un viitor.
-Cum adica?? Eu am deja un viitor!
-Chiar? Care e acela?Spuse Itachi ridicandu-mi barbia cu mana...
Nu stiam ce sa-i raspund... Era o intrebare foarte incuietoare...Am tacut, si asta i-a dat lui Itachi de inteles ca eu habar nu aveam ce voi face cu viitorul meu. Si cam asa era...
-Vezi? Chiar nu vrei sa devii mai puternica?? Nu vrei sa fii observata? De Sasuke? Itachi chiar stia cum sa convinga pe cineva...Dar…Oare ma convinsese sau...ma hipnotizase??
-Poate...Dar cum..?
-Maine vom incepe antrenamentele. Sa fii pregatita. Spuse asta apoi ma dezlega si imi spuse sa merg dupa el. Am mers pana am ajuns la o casa. Era foarte frumoasa.
-Aici vei sta tu cat timp te vei antrena. Spuse Itachi deschizandu-mi usa. Iti voi aduce mancare si haine, dar tu sa nu pleci de aici.
-Nu voi pleca.
Intre timp...La petrecere toti se intrebau unde sunt..
-Oare unde o fi?? N-am mai vazut-o de cand vorbea cu Hinata. Spuse doamna Kurenai.
-Poate e cu Sasuke! A mers sa-l caute. Spuse si Kiba.
Apoi veni si Sasuke care auzise ca sunt de negasit. Se uita prin jur dupa care intreba unde sunt. Naruto i-a spus ca a crezut ca sunt cu el. Kakashi sensei a sugerat sa merga toti sa ma caute. S-au impartit in cateva grupulete apoi fiecare grup a pornit intr-o directie.

[Yukira1234]

Asa...ai continuat!:yes:

Ideea este prea folosita!:?:Deja m-am saturat de ficurile in care Sakura se aliaza cu Itachi si Itachi o antreneaza pe Sakura...in toate ficuile este aceasta idee:help: Puteai sa pui pe alcineva in locul lui Itachi spre exemplu Orochimaru...
Greseli de tastare nu am prea vazut:bv:.Mi se pare ca ai folosit prea mult dialog dar totusi mi-a placut.Cand Sakura a vazut casa unde a dus-o Itachi nu ai descris deloc casa,ai spus decat ca era foarte frumoasa.Si puteai descrie si sentimentele lui Sasuke cand a observat ca Saku a disparut.

P.S:Prima!!!

Sper sa pui continuarea cat mai repede si multa imaginatie!
:bye:

[buono_airi_momoko_miyabi]

am mai venit cu o continuare.... nu e chiar lunga...dar sper sa va placa


Inceperea antrenamentului



Kakashi sensei a sugerat sa merga toti sa ma caute. S-au impartit in cateva grupulete apoi fiecare grup a pornit intr-o directie. Kiba si Shino au luat-o spre padure, Naruto si Hinata spre lac, Kakashi si sensei Kurenai au ramas la cabana in caz ca ma intorceam, iar Sasuke a luat-o pe deasupra copacilor. Timp de cateva ore au cautat incontinuu , dar nici urma de mine...Itachi avusese grija sa ma ascunda foarte bine. Nimeni nu putea gasi acea casa cu exceptia lui. A doua zi incepeam antrenamentele asa ca mi-am facut repede un dus si m-am bagat in pat. Itachi imi spusese ca antrenamentul va dura in jur de un an. Pana atunci aveam destul timp sa ma pregatesc. In cealalta parte a padurii cautarile luasera sfarsit. Numai Sasuke mai cauta... In timp ce ma cauta a vazut ceva intr-un tufis. Cand s-a apropiat acolo era chiar lantisorul primit in dar de la el. L-a luat de jos si l-a strans tare in mana. Atunci pe chipul frumos al brunetului cazu usor o lacrima...
-Unde esti Sakura? Spuse brunetul usor strangand lantul in mana si privind in sus la luna... Era indurerat. Dar de ce? Oare incepuse sa tina la mine?
La casa unde stateam pe timpul antrenamentului, cand m-am bagat in pat nu stiu ce mi-a venit si am pus mana la gat. In clipa urmatoare am sarit din pat. Imi disparuse lantisorul.
-Oare unde e?? Unde l-am pus??? Nu se poate sa-l fi pierdut. Deja eram nervoasa...Dar de ce imi pasa? Doar plecasem... Vroiam sa uit. La ce-mi mai trebuia lantisorul?M-am bagat inapoi in pat si am incercat sa dorm...Dar nu puteam. Ceva ma tinea treaza. Trebuia neaaparat sa gasesc acel lantisor! M-am gandit ca imi cazuse atunci cand Itachi si Kisame m-au adus aici asa ca m-am dus afara sa-l caut...Habar nu aveam pe unde venisem asa ca am luat-o si eu pe unde am vazut si am inceput sa caut. Am mers ce am mers pana am auzit o voce. Imi parea cunoscuta. Cand m-am uitat nu mi-a venit sa cred. Era Sasuke...Avea lantisorul meu in mana si vorbea singur. Nu intelegeam ce zicea, dar imi auzisem numele.
-Doamne, ce e cu el? Aceea imagine ma indurera. Imi venea sa ma duc la el sa-l strang in brate, sa-l sarut si apoi sa ne intoarcem la prietenii nostri. Dar nu puteam face asta! Trebuia sa devin puternica. In urmatoarea secunda brunetul sa ridicat de jos si a inceput sa vina spre mine. Nu se putea! Ma auzise! Normal…doar era un Uchiha. Nu aveam cum sa fug pentru ca m-ar fi vazut asa ca m-am asezat pe jos incercand sa nu fac zgomot. Dar nu mi-a reusit. Sasuke ma vazuse.
-Sakura, tu esti?? Spuse acesta bland.
-Da Sasuke. am spus eu iesind din tufis.
-Esti bine! Ce sa intamplat cu tine??
Spuse asta apoi ma lua in brate si ma stranse tare la piept. Ma durea sa-l vad asa, dar Itachi avea sa-mi creeze un viitor. Fara ajutorul lui eram un nimeni. Un nimeni fara viitor. Sau cel putin asa ma simteam. L-am impins pe brunet apoi i-am zis:
-Sasuke lasa-ma! Nu am nimic!
-Ce e cu tine? Ce ti sa intamplat? Sasuke era ingrijorat.Imi parea rau...dar nu aveam ce sa fac.
-Am fugit! Bine?? Te rog sa nu ma mai cauti! Nu vreau sa ma mai intorc!
Am inceput sa plang, iar apoi pana ca Sasuke sa-si dea seama am fugit. Nici nu vazuse in ce parte. Cand a vazut ca am plecat m-a strigat. L-am auzit si ma bufnit si mai tare plansul. Ma durea sufletul sa plec de langa el...Mai ales acum cand in sfarsit ma observase. Am ajuns inapoi la casa. Itachi ma astepta la usa. Oare de ce. M-am dus la el si l-am intrebat ce sa intamplat.
-L-ai vazut pe Sasuke nu-i asa??
-Pai... Iatachi era nervos. Deja incepusem sa ma balbai.
-Raspunde-mi!
-Pai da..dar nu m-a urmarit. Sunt sigura!
-De ce ai fost acolo? Nu ti-am zis sa nu iesi de aici?
-Imi pare rau, Itachi! Mai aveam putin si plangeam. Cand a vazut asta Itachi mi-a pus mana pe fata si a zis:
-Nu plange! Imi pare rau ca am tipat.
Apoi incepu sa se apropie de mine. Cand au ramas 2 centimetri intre noi s-a oprit si m-a intrebat de ce.
-Poftim? Ce de ce?
-De ce? Ce ai vazut la el?
-La cine sa vad? Despre ce vorbea?? Ce era cu el? Parea trist.
-La Sasuke. Ce ai vazut la el?
-I..Itachi...In urmatoarea secunda eram in bratele lui. Nu m-am putut abtine si l-am sarutat.
De ce facusem asta? Poate pentru ca ma durea ce se intamplase cu Sasuke. Sau poate incepeam sa...ma indragostesc de Itachi. A fost un sarut lung. Aproape ma lasase fara aer. Cand mi-a dat drumul s-a uitat la mine dupa care mi-a spus noapte buna si a plecat. Am intrat si eu in casa si m-am culcat in sfarsit.
Sasuke s-a dus inapoi la ceilalti. Cand l-au vazut toti au figit spre el intrebandu-l daca m-a gasit. Brunetul a oftat adanc apoi a intrat in casa nespunand nimic. Era deja intuneric asa ca trebuira sa mai ramana o zi la cabana. Cand l-a vazut asa suparat Naruto s-a dus dupa brunet in camera.
-Sasuke? Ce s-a intamplat cu tine? Spuse Naruto apripiindu-se de el.
-Nu s-a intamplat nimic.
-Ba da. Spune-mi. Ce este?
-Sakura..A fugit! Spuse Sasuke strangand din pumn.
-Cum?? Omule! Glumesti? Naruto era uimit.
Au inceput sa vorbeasca...Si Sasuke i-a povestit tot ce vorbise cu mine. In sfarsit cei doi purtau o discutie serioasa...Fara sa se certes au sa tipe. Ba chiar , Naruto il consola si ii spunea ca se va rezolva. Au hotarat sa nu mai spuna nimic la nimeni. Credeau ca e mai bine sa ma lase in pace si sa fac ce vreau. A doua zi au luat micul dejun dupa care au impachetat si au plecat. Pe de alta parte, eu m-am trezit si am plecat la lac unde Itachi ma astepta sa incepem antrenamentul.
-Credeam ca nu mai vii. Spuse acesta.
-De ce n-as veni?? Am spus eu apropiindu-ma.
In cateva minute am inceput sa ma antrenez. Trebuia sa imi mentin chakra in varful picioarelor si cu ajutorul ei sa merg pe apa. Dar in acelasi timp trebuia si sa ma feresc de kunaiurile si shurikenurile aruncate de Itachi. Era foarte greu pentru un genin.. Dar cum eu eram buna in mentinerea chakrei am reusit. Bine... timp de cateva ore nu am reusit decat sa incasez decat cateva lovituri de kunaiuri si cateva cazaturi in lac...
Itachi era uimit ca am reusit sa ma descurc la acel dificil antrenament in numai 6 ore. Multora le lua cel putin 2 zile. Am terminat antrenamentul la ora 12 asa ca Itachi m-a intrebat daca vreau sa continui cu urmatorul nivel. Era foarte, foarte obosita dar nu eram genul care sa se lase asa ca am continuat. Senseiul meu era foarte multumit de mine si de ce deveneam. Avea de gand sa ma transforme intr-o criminala profesionista.. Dar eu nu vedeam asta. Ii faceam exact pe plac.
La urmatorul nivel trebuia...





iar o cont scurta: dar macar am pus'o repede sper sa va placa

[sweet_girl0,07]

imi place foarte mult povestea ta. trebuie sa recunosc ca la inceput am avut ceva indoieli dar acum ma bucur ca m-am inselat.
de reprosat nu am ce sa-ti reprosez. ai evoluat din multe puncte de vedere deci te felicit:victorie: .ce sa mai bravo si astept continuarea.

Bye-bye:-h

[buono_airi_momoko_miyabi]

Intalnirea...
Petrecerea lui Kiba


La urmatorul nivel trebuia sa invat un jutsu cu care imi puteam face o sabie din chakra. Nu parea greu, dar era foarte... Nu reusam in niciun fel sa fac aceea sabie. Ma chinuia si ma chinuiam dar nimic. Itachi mi-a mai aratat odata cum se face apoi am mai incercat si eu. In sfarsit imi reusise! Eram atat de bucuroasa. Deja se facuse seara... Incercasem toata ziua sa fac sabia aia!
-Itachi...La ce imi va folosi sabia asta?? E foarte greu de facut!
-Crede-ma... Iti va trebui. Aceasta sabie nu e una oarecare..Este facuta din propia ta chakra si poate taia absolut orice intrun timp foarte scurt.
-Uau!
Dupa ce am terminat antrenamentul pe ziua aceea m-am bagat direct in pat. Eram franta. In acest timp...Sasuke si ceilalti ajunsesera deja acasa. Au plecat toti la casele lor pentru ca nu vroiau sa fie obositi urmatoarea zi. Era ziua lui Kiba si toti erau invitati. Mai tarziu... Pe la vreo 11 asa...Naruto nu avea somn. Se gandea la Hinata... Si ii parea foarte rau de ce ii zisese. Acum se simtea rau... Nu putea dormi..Nu inainte sa-si ceara scuze. Merse la ea si o striga la geam.
-N..Naruto?? Ce cauti aici? spuse fata incet ca sa nu-si trezeasca parintii.
-Hinata..Pot vorbi cu tine?
-Desigur Naruto. Asteapta putin. Apoi inchise geamul si iesi afara. Ce este?
-Pai..vroiam sa-mi cer scuze...Stii tu... Pentru..cum ti-am vorbit. Naruto se cam balbaia...Ceea ce era un semn bun. Insemna ca si el simtea ceva pentru Hina.
-Nu-i nimic Naruto! Mie imi pare rau pentru... cum am reactionat... Poate din cauza mea a plecat Sakura. Sunt o proasta.
-Sa nu mai spui niciodata o prostie ca asta! Nu e vina ta!
Au mai vorbit ei putin...Apoi Naruto spuse ceva care pe fata o lasa total umita.
-Stii..Hinata..Si mie imi place foarte mult de tine...Dar probabil am fost prea orgolios sa recunosc asta. Blondul se inrosi pe loc. Era clar ca nu mintea.
-Cum?? Naruto.. Glumesti?
Apoi blondul isi puse mana pe fata Hinatei si o saruta. Au stat...au vorbit pana seara tarziu apoi Naruto a plecat acasa...Trebuiau sa fie odihniti pentru petrecerea lui Kiba. Stiau ca merg la cel mai mare petrecaret si erau constienti ca petrecerea lui avea sa tina pana dimineata. Si-au luat la revedere apoi drumurile lor s-au despartit. Se simtea cum dragostea pluteste in aer... Numai un brunet mai era pe strada...se plimba gandindu-se cu ce gresise. Era vina lui? Nu stia. Simtea cum pierde ce avea el mai drag... Cum jumatate din inima lui nu mai era la locul ei... Disparuse... Dar stia la cine e. Pe de alta parte... Eu deja dormeam. Dupa cateva ore am inceput sa tip in somn. Tipam si ma tot miscam , dand capul cand intro parte cand in alta si ridicand mainile. Transpirasem toata. Apoi am deschis imediat ochii si m-am ridicat din pat foarte speriata. Avusesem un cosmar. Era un monstru! O criminala! Dar.. apoi am realizat ca eram eu... visasem cum ma transformasem intro asasina si imi omorasem toti prietenii. Fusese groaznic visul. Cand ma gandeam cum il omorasem pe Sasuke in acel vis ma apuca plansul. Era ora 5 iar eu nu mai puteam dormi. Imi era frica de acele vise. Nu vise ! Cosmare!
A doua zi dimineata toata lumea se pregatea pentru petrecerea lui Kiba. Cursurile se amanasera in aceea zi la cererea elevilor. Asa au avut timp de petrecere. Acasa la Kiba lumea deja incepea sa vina. Venisera deabia jumatate din invitati asa ca mai aveau de asteptat pana sa vina tortul. Kiba dadu drumul la muzica si toata lumea incepu sa danseze. Dupa vreo 5 minute au sosit si Naruto si Hinata. Se tineau de mana. Toata lumea era socata. In sfarsit se intamplase fenomenul NaruHina dupa care asteptau toti. Acestia au zambit usor apoi Naruto isi invita marea iubire la dans. Toata lumea dansa. Ten-Ten si Neji , Shikamaru si Temari, Gaara o invita pe o fata din anul I , iar Kiba o invita pe Ino. Venise aproape toata lumea. Mai lipsea doar Sasuke. S-au gandit ca era afectat de cele intamplate si ca nu va venii. Kiba se duse dupa tort, dar chiar atunci batu cineva la usa. Era Sasuke. In mana tinea cadoul pentru Kiba.
-Sasuke! Ai venit! Spuse Kiba fericit lundul in brate pe brunet.
-Normal! Doar nu credeai ca nu o sa vin la tine la petrecere! Spuse brunetul intinzandu-I cadoul.
Apoi intrara si incepura sa petreaca...I-au cantat la multi ani lui Kiba apoi au taiat tortul. Au mancat, au baut , au dansat si s-au distrat... Dupa vreo 2-3 ore mi-am adus si eu aminte ca era ziua lui Kiba. Ma simteam foarte prost. Cu 2 saptamani in urma ii promisesem ca voi fi prezenta la petrecerea lui indiferent de ce se intampla. Kiba imi era ca un frate... Ne cunosteam de mici... Si ne intelegeam de minune…Dar acum simteam cum il dezamagisem. Nu puteam sa stau asa. M-am imbracat si am plecat sa-i iau un cadou. I-am luat un ursulet de plus pe care scria “My lovely brother” . Ii placeau la nebunie chestiile de plus. Cand am ajuns... Nu am putut intra. Nu puteam... Simteam ca nu voi fi bine venita... Asa ca am lasat ursuletul in fata usii , am batut si am plecat. Cand deschise Kiba nu vazu pe nimeni. Se uita jos si vazu ursuletul. Deja presimtea de la cine e. Toti venira la usa si intrebara cine e. Naruto se apropie de Kiba si intreba de la cine e ursuletul. Apoi ii spuse sa citeasca biletul care era agatat de jucarie. Kiba nu prea vroia sa-l citeasca pentru ca stia ca asta il va intrista... Dar l-a citit. “Kiba...Nu stiu daca ma vei intelege... Dar asta cred eu ca e mai bine... Nu ma uri te rog!Oricum nu te voi uita niciodata... La multi ani fratiorule!!! Surioara ta, Sakura te iubeste! P.S.: Imi pare rau ca nu mi-am respectat promisiunea. Mii de scuze!”
Dupa ce a citit Kiba mai avea putin si plangea... Toti se suparasera foarte tare... In special el, Sasuke si Naruto...
-Hai omule...O sa fie bine. Spuse Naruto punandu-si mana pe umarul lui Kiba.
-Hei! Nu sa intamplat nimic... Haideti sa continuam petrecerea. Spuse acesta cu lacrimi in ochi dar incercand sa zambeasca in acelasi timp.
Toti s-au intors la petrecere si au incercat sa faca ca totul sa revina la normal. Nu prea mai aveau chef de petrecere, dar asta era seara sarbatoritului si nu vroiau sa i-o strice. Petrecerea a tinut pana la 3 jumate dimineata...Apoi si-au dat si ei seama ca a doua zi aveau cursuri asa ca au incheiat. Fusese o petrecere grozava...Cu exceptia biletului... Totul incepea sa-si revina...Incetul cu incetul...
Timp de un an intreg eu m-am tot antrenat... Devenisem chiar foarte buna...Itachi nu mintise... Ma facuse puternica. Dar cosmarele tot nu incetasera. Le aveam in fiecare seara... dar cred ca ma obisnuisem cu ele... In acest an... In sat lucrurile redevenisera la normal... Toata lumea isi vedea de treaba si de antrenamente... Parca uitasera cu totul ce se intamplase in ultima noastra misiune... Dar mai era ceva nou... Relatia mea cu Itachi... Ne intelegeam foarte bine... Ne antrenam impreuna.. Cu toate ca el nu avea nevoie de acel antrenament o face pentru mine. Itachi era un om foarte bun si romantic... Nu era deloc asa cum credeam la inceput. Il iubeam foarte mult...Si simteam ca sunt iubita... Intro seara Itachi a venit la mine... Ne-am uitat la televizor...Am vorbit... Si am ras... Dar ceva ma nelinistea... si nu m-am putut abtine sa nu-l intreb. Era o greaseala sa intreb... Stiam asta... dar ma rodea prea tare...
-Itachi?
-Da iubito... Ce e?
-Te rog nu te supara... Dar trebuie sa stiu... De ce ti-ai ucis clanul?
-Sakura...Chiar crezi ca as fi putut face asta?? Spuse acesta cu multa durere in ochi...Il durea...si asta se vede cu ochiul liber.
-Cum adica? Atunci cine a facut-o? am intrebat eu uimita.
-Clanul Akatsuki. Nu faceam parte din el atunci... De cand am aflat am inceput sa ma antrenez foarte dur... pana am ajuns cel mai puternic... Am intrat in clanul Akatsuki si de atunci am sperat ca va veni ziua cand ma voi putea razbuna...
Nu-mi venea sa cred ce auzeam! Itachi era complet nevinovat dar cu toate astea, luase vina asupra lui! Dar de ce? A riscat dragostea fratelui sau... dar pentru ce? Oare era un motiv destul de bun sa merite asta?
-De ce Itachi? De ce ai luat vina asupra ta? L-am intrebat eu lundu-l in brate.
-Pentru Sasuke. Daca afla ar fi vrut si el sa incerce sa-i distruga. Crezi ca ar fi reusit?
Nu am mai continuat aceasta discutie... Nu vroiam sa-l supar pe Itachi... Ne-am uitat la un film apoi acesta a spus ca pleaca. L-am condus pana la usa...Apoi eu m-am bagat in pat... Urmatoarea zi era ultima mea zi de antrenament si eram foarte emotionata. Itachi nu era bland la antrenament doar pentru ca eram impreuna. Si asta imi placea. Nu vroiam sa faca asta... Sau sa ma subestimeze pentru ca sunt fata. Antrenamentele erau la fel de dure. Nu tinea cont ca sunt fata. Si imi placea. Asa devenisem mai puternica. Dimineata sosi repede iar eu eram emotionata sa vad care era ultimul nivel. Am mers repede in padure... Itachi era deja acolo. M-a salutat si apoi m-a intrebat daca sunt pregatita sa aflu care e ultimul pas. I-am spus ca normal... si apoi zise:
-Ultimul pas...Sakura... Trebuie sa te lupti cu Kisame.
-Cum?? Asta e ultimul pas? Am intrebat eu parca putin socata.
-Daca vrei poti renunta oricand. Spuse acesta.
-Nicigand! Hai Kisame! Parca eram nerabdatoare sa-mi vad limitele si sa vad cat am progresat intrun an.
Lupta incepu imediat. Kisame ataca din plin. Cand ma lovea, Itachi strangea pumnul... Nu ii placea, dar stia ca asta e dorinta mea. La inceput Kisame ma atacat numai cu kunaiuri si shuriken, dar apoi a scos acea sabie imensa pe care o are mereu la el... Din fericire reuseam sa ma feresc. Chakra se ducea repede iar eu nu stiam cum sa-l atac... Nu reusisem sa-l ating decat cu 3 kunaiuri... 2 in umar si unul in picior... Ma tineam destul de bine pe picioare... Eram pregatita datorita antrenamentelor. Kisame insa, incepea sa oboseasca. Am inceput sa-l atac doar fizic... Doar cu mainile si picioarele... Asa obosea mai repede pentru ca trebuia sa se fereasca. Apoi acesta incerca iar sa ma loveasca cu aceea sabie, dar am folosit tehnica de inlocuire. Cand acesta nu stia unde sunt a lasat garda jos. Era sansa mea sa-l atac. Am sarit din copac si l-am doborat infigandu-i un kunai in picior. Acesta s-a predat... Chakra lui era terminata...Si era la pamant. Nu mai avea ce sa faca. Drept urmare eu am castigat lupta.
-Bravo Sakura! Esti un oponent incredibil. Imi spuse Kisame ridicandu-se de jos. Apoi se duse sa-si curete ranile.
Itachi m-a felicitat si mi-a spus ca toate acele antrenamente dure nu au fost in zadar. Puterea imi crescuse. Si Itachi era mandru de asta. In timpul acesta in padure se mai afla cineva. Era Sasuke...Se plimba...Fara sa stie ca eu si Itachi eram acolo. Cand a dat peste noi toti am ramas incremeniti. Nu stiam cum sa reactionam.
-Fratioare...Spuse Itachi putin trist.
-Itachi! Ce cauti tu aici???? Sakura! De asta ai fugit?? Sasuke chiar era nervos. Mai nervos ca niciodata.
-Sasuke? am spus eu cu lacrimi in ochi. Ce cauta aici? Si de ce era asa de suparat??
Sasuke ii arunca niste priviri ucigase lui Itachi...Oare era gelos? Pana sa-mi dau eu seama brunetul deja incercase sa-l atace pe Itachi. Dar nu-l atinse. Am strigat la el sa se opreasca dar nu a facut-o. Mi-a spus sa nu ma bag. Ma simteam foarte, foarte prost. Stiam ca este numai vina mea. In cateva secunde lupta dintre cei doi frati incepu. Am vrut sa-i opresc dar eram prea slabita dupa lupta pe care o avusesem cu Kisame. Eram destul de ranita. Ambii Uchiha si-au activat sharinganul apoi incepura atacurile. Primele nu au fost prea tari...Dar apoi totul incepea sa devina foarte serios. Am inceput sa tip la cei doi si asta i-a atras atentia lui Sasuke. Acesta se opri si ma privi, dar Itachi continua lupta. Cand Sasuke si-a pierdut concentrarea si s-a uitat la mine Itachi l-a lovit din plin. Lovitura lui Itachi il trimise pe brunet intr-un copac de care se lovi, apoi cazu jos. Cand am vazut am fugit imediat la el. M-am asezat in genunchi, l-am intors cu fata spre mine si il tineam pe picioare. Brunetul deschise ochii si se uita la mine. A incercat sa ma sarute, dar l-am oprit.
-Nu Sasuke!Nu! Dragostea mea pentru tine a luat sfarsit. Am spus eu cu lacrimi in ochi. Il iubesc pe Itachi!
-Cum?? Sakura! Nu vezi ca te foloseste??? Spuse brunetul nervos.
-Nu-i adevarat! Ma iubeste! Minti!
Chiar in acel moment Itachi ne ataca pe amandoi. Nu mai intelegeam nimic!
-Ce proasta esti! Chiar ai crezut ca e ceva intre noi??? Spuse Itachi cu un ranjet diabolic pe fata.
-Cum ?????????Ce vrei sa spui??? Am spus eu uimita.
Atunci Itachi folosi sharinganul si ma imobiliza.Sasuke nu stia ce sa faca.Lovitura lui Itachi fusese destul de puternica si desi deabia se misca Sasuke reusi sa se puna in fata mea si sa intoarca atacul. Atunci eu m-am ridicat de jos si am incercat sa-mi fac sabia din chakra pe care invatasem s-o fac la antrenament. Din fericire mi-a reusit din prima... L-am atacat din spate, dar acesta se feri. Cu toate acestea il atinsesem putin in partea stanga. Rana nu era adanca dar destul de pericoloasa.

sper sa va placa!

[buono_airi_momoko_miyabi]

Doi ninja ataca...
O noapte de neuitat.....

Rana nu era adanca dar destul de pericoloasa. Intr-un moment de neatentie in care ma uitam la Sasuke, Itachi incerca sa ma atace cu un kunai, dar imediat brunetul aparu in fata mea si intoarse kunaiul spre adversar. Acesta cazu jos. Pentru ca niciunul din noi nu mai puteam lupta Sasuke m-a luat de mana si am luat-o amandoi la fuga.
-Sasuke... am spus eu in timp ce alergam.
-Ce e? Nu vrei sa te intorci cu mine in sat?
-Ba da! Dar...Crezi ca voi fi bine venita? Cred ca toti ma urasc acum...
-Nu-i adevarat! Toata lumea asteapta sa te intorci, Sakura! Mai ales Hinata...Se simte foarte vinovata... Crede ca din cauza ei ai plecat. Spuse Sasuke cu tristete... Hinata ii era ca o surioara.. si tinea mult la ea.
Eram cam nehorata... As fi vrut tare mult sa ma intorc in sat, dar ma simteam foarte prost pentru ce le facusem...Mai ales lui Kiba si lui Sasuke...Imi era dor de mama...Imi era dor de casa...imi era dor de tot...Mai ales de prietenii mei...Am hotarat sa ma intorc...Dar i-am zis lui Sasuke ca o vreme nu vreau sa ma vada nimeni. Si cum acasa nu ma puteam duce brunetul mi-a spus sa stau la el.. Bineinteles ca am zis nu...Dar acesta a insistat. Pana la urma m-a convins...Ca de fiecare data.Pe drum ne-am hotarat sa mai stam undeva pana se intuneca, ca sa nu ma vada nimeni. Ne-am oprit la un lac. Ne-am asezat jos si am inceput sa privim lacul. Era foarte liniste..Niciunul din noi nu scotea niciun cuvant. Eu stateam si ma uitam la apa si din cand in cand mai si oftam. Sasuke incepuse sa arunce cu pietre in apa..De plictiseala... Mai erau vreo 2 ore pana se intuneca...dupa cateva secunde Sasuke sparse tacerea.
-Sakura?
-Da Sasuke.Ce este?
-Tu...Mai tii la mine??? intreba brunetul foarte hotarat, dar in acelasi timp uitandu-se in jos..
-Pai...
-Lasa...Nu mai conteaza...Banuiesc ca in acest timp ti-ai concentrat iubirea asupra lui Itachi.
Cand a spus asta m-a facut sa ma simt foarte prost. Stiam ca suferise mult cand plecasem...Inca tineam la el..Dar nu ca inainte.Avea dreptate in legatura cu Itachi...Dar in acel moment nu-mi doream decat sa dispara de tot. Cand m-am uitat la brunet si i-am vazut tristetea de pe chip m-am inmuiat toata...Nu stiam ce trebuie sa fac..Nu stiam ce simt...Dar stiam ca vreau sa-l sarut. Si asta am si facut. La inceput nu a reactionat, dar apoi s-a retras brusc. Cred ca mai rau facusem...
-De ce ai facut asta? intreba el putin suparat, dar in acelasi timp nervos.
-Sasuke...Inca tin la tine.Poate nu cum tineam inainte, dar tin. Ce se intampla cu noi? M-ai iubit vreodata? Deja aveam lacrimi in ochi, dar ma abtineam foarte mult...Nu vroiam sa plang in fata lui.Dadeam semne de slabiciune si nu vroiam asta.
-Da. Te-am iubit enorm. raspunse el cu capul in jos..
-Si de ce nu mi-ai zis niciodata?? Gata...Plangeam..Dar nu ma mai puteam abtine...Poate daca stiam ca ma iubeste nu mai plecam.Ramaneam langa el.. Era cam tarziu sa ma gandesc la asta acum...
-Hai sa mergem...Deja s-a intunecat... spuse el ridicandu-se si apoi ajutandu-ma si pe mine sa ma ridic.
-Bine. Dar Sasuke... Esti sigur? Adica...Nu e nicio problema?
-Normal ca nu...Stau singur...Ce problema sa fie? Acuma lasa asta. Hai sa mergem.
Ne-am continuat drumul...Pana am ajuns la casa lui Sasuke..Nu ne vazuse nimeni.. Deschise usa si facu un semn sa intru eu prima. Am ezitat umpic, dar acesta imi spuse sa intru ca e bine, asa ca am intrat. Nu mai fusesem niciodata la Sasu...Si am ramas oarecum socata de cat de primitoare era casa acestuia.Am mers in sufragerie, m-am asezat pe canapea, iar Sasu s-a dus sa aduca ceva de baut.S-a intors cu doua pahare de suc si le-a pus pe masa. Era sucul meu preferat asa ca nu am refuzat.
-Vrei sa ne uitam la un film? intreba el.
-Pai...Sigur.Ce film?
-Aici nu mai am decat doua filme...Restul i le-am imprumutat lui Shikamaru.
Mai avea 2 filme...Unul deja il vazusem, iar celalalt era horror. Cu toate ca nu-mi placeau filmele de groaza l-am ales pe acela. Sasu a dat drumul la film si s-a asezat pe canapea langa mine. Era cel mai de groaza film aparut asa ca m-am apropiat mai mult de brunet. Dintr-o data brunetul a tipat... A vrut sa ma sperie...Si a si reusit. In secunda a doua eram la el in brate. Nu-i venea sa creada cat de rau m-am speriat. Apoi...Au inceput privirile intense..Dupa care....Sarutari fierbinti...Nu-mi venea sa cred ca eram din nou in bratele lui. Ca...Ii simteam din nou buzele cele moi...Simteam ca mi se taie respiratia...Nu ma mai interesa de nimeni si de nimic...Eram in bratele lui. Ma simteam perfect...Credeam ca e un vis... Corpurile noastre nu mai urmau comenzile...Controlul dispruse de tot..Oare ce faceam? Era bine? Dar...Niste batai in usa spulbera tot.
-Cine naiba e la ora asta??? spuse Sasu nervos.Dar avea drepatate...Era ora 12.. Am vrut sa ma dau jos ca sa poata merge la usa, dar acesta ma trase inapoi si imi spuse ca nu se duce...Au inceput iar sarutarile pasionale...Dar...Ma simteau aiurea..Nu stiam de ce...M-am ridicat si i-am spus sa se opreasca.Nu prea a inteles de ce...Dar apoi si-a dat seama ca nu eram pregatita...cu toate ca aveam 17 ani...Am ramas uimita de cat de intelegator a fost...Dupa cateva minute am inchis filmul si am mers la culcare..Camerele noastre erau una langa alta. Sasu merse si scoase un tricou de-al lui.
-Nu stiu ce altceva sa-ti dau. Cred ca o sa-ti vina bine. spuse asta si apoi se intoarse lasandu-ma sa ma schimb.Cand l-am luat pe mine m-a apucat rasul. Sasu s-a intors pentru ca nu stia de ce rad. Cand ma vazu incepu si el sa rada. Tricoul lui imi era ca o rochita.
-E perfect. Nu mai imi trebuie nimic. am zis eu razand.
-Pai...Si nu o sa-ti fie frig la picioare?
-Nu. E bine. Mersi mult.
-Bine.N-ai pentru ce. Acum...Culcate...Cred ca esti obosita.Noapte buna.
-Noapte buna, Sasu. am spus eu pupandu-l pe obraz.
Apoi, m-am bagat in pat. Era asa de bine...Moale...Un an cat am stat la cabana aia patul era foarte necomfortabil... "O sa dorm ca un ingeras" mi-am zis eu in sinea mea. M-am bagat in pat si in nici 10 minute m-a si furat somnul. Pe la ora 2 noaptea s-au auzit niste batai la usa, apoi in geam.M-am cam speriat...Si m-am dus la Sasu. Cand am deschis usa acesta deja se imbracase si isi luase un kunai.
-Sasu??? Ce se aude? Cine e?
-M-ai speriat! Puteam sa te lovesc. Nu stiu ce se aude...Dar ma duc sa vad.
-Nu! Ia-ma cu tine.
-Bine. Dar nu te misti din spatele meu.spuse acesta hotarat.
Am ajuns la usa. Sasuke a deschis-o si in fata ei statea un ninja din satul sunetului...Se pare ca era cam beat. Brunetul ii spuse sa plece dar acesta il provoca la lupta. Bineinteles ca a refuzat...Stiam ca nu vrea sa ma sperie...Numai cand auzisem "te provoc" imi daduse un fior. Cand a vazut ca a fost refuzat a devenit nervos. Iar in a doua secunda un alt ninja era in spatele meu tinandu-mi o sabie la gat. Sasuke se intoarse si a vrut sa-l atace. Dar cand a auzit ca daca mai face un pas imi zboara capul, s-a oprit.
-Jur ca daca va atingeti de ea va omor!!! Ce vreti?
-Stai linistit...Nu o sa o atingem. Nu e placut ca altul sa-ti atinga iubitica nu? Te lupti cu mine aici si acum. Sau...Stii ce se intampla.spuse ninja cel beat.
Sasuke stranse din pumn, semn ca era foarte nervos apoi spuse ca accepta. Cei doi au iesit afara iar celalalt ninja a ramas in casa tinandu-mi mie sabia la gat.
-Iesi afara! Sa fiu sigur ca nu o atingi! spuse Sasu... Offf....Cuvinte lui imi ajungeau pana in suflet...Se lupta cu acel ninja doar ca sa nu patesc eu ceva...De ce facea asta? Mai tinea la mine? Ma simteam atat de trista...
-Sasuke! Te rog nu face asta! Te implor! am strigat eu cu lacrimi in ochi. Ma durea sufletul ca el facea asta pentru mine, iar eu ii facusem atatea...Stiam ca poate invinge, dar nu vroiam sa fie ranit. Era destul de obosit...Apoi brunetul se apropie de mine....Barbatul care ma tinea i-a spus sa nu se apropie...Dar Sasu ii spuse ca nu face nimic. Imi puse mana pe fata si ma saruta. Pana acum nu mai simtisem golul acela in stomac cand ma saruta...Acum era diferit. Ma apucat plansul cand l-am vazut ca se indeparteaza si stiam ca incepe o lupta...Pana sa-mi dau seama cei doi incepusera. Cand barbatul acela se apropia de brunet ma treceau fiori prin tot corpul. Au inceput cu lupta corp la corp... Cu asta stiam sigur ca nu poate sa-l atinga pe Sasuke, dar apoi barbatul a scos o sabie ca cea care era tinuta la gatul meu.Era imensa... La inceput nu l-a atins nici cu aia, dar intr-un moment de neatentie l-a taiat putin la umar. Nu era prea afectat..Ii placeau luptele...Dar cand a vazut ca barbatul din spatele meu m-a atins s-a enervat foarte rau. A inceput sa lupte foarte violent, numai ca sa termine mai repede sa ajunga la mine.
-Si..Cum te cheama papusa? Ce-ai zice daca l-ai lasa pe fraierul asta si ai veni cu mine undeva... spuse barbatul mangaindu-ma de la talie in sus.
-Nici moarta! Ia mana de pe mine jigodie! Deja lasase sabia mai moale...Era sansa mea. Chiar nu stiu cand am reusit s-o iau de la gat. Stiu doar ca eram cu piciorul fix la "bucuriile" lui. Era punctul slab...Orice fata l-ar fi imobilizat... Prostia mea a fost ca dupa ce am facut asta nu am fugit. Am ramas si m-am uitat la el. Acesta se ridica cu greu, dar nu se lasa. A vrut sa ma atace, dar era mai slabit ca mine. Am luat un kunai si am inceput sa ne luptam. Nu stiam cate sanse aveam, dar tot nu ma lasam. Ma antrenasem un an cu Itachi. Ceva tot prinsesem....Eram mai buna acum..Imi mai lipsea doar increderea in mine... Cand barbatul nu a mai fost atent la mine am folosit jutsul de inlocuire si m-am ascuns in copac.
-Haide...Iesi! Unde te ascunzi rozalio?
-Chiar aici! am spus eu sarind din copac si infigandu-i kunaiul in umar. Dupa asta am inceput sa-l lovesc cu pumnii, apoi am incercat sa fac sabia din chakra care ma invatase Itachi. Din fericire am reusit.Am alergat spre barbat si i-am bagat sabia in abdomen. Nu mai facusem niciodata asta. Putea sa moara... Nu eram genul acela rece caruia sa nu-i pese... Dar.. Acum era vorba de Sasu... Nu se descurca rau, dar amandoi erau slabiti... Am facut din nou sabia si i-am facut cunostinta si cu celalalt ninja... Sasu parca vroia sa fie uimit, dar stia cu cine ma antrenasem... Asa ca nu a spus nimic. L-am luat si am mers amandoi in casa, lasandu-i pe cei doi barbati in mijlocul strazii sangerand din abundenta. Sasu s-a asezat pe canapea, iar eu m-am dus sa iau pansamente pentru taietura sa. In timp ce il pansam amandoi ne priveam intens, parca vrand sa spunem ceva, dar niciunul nu indraznea. Ca de fiecare data el a spart tacerea.
-Te-ai descurcat minunat, Saku. spuse el, parca putin trist ca nu reusise sa faca mai mult de atat. Dar eu eram foarte multumita de el...Ar fi trebuit sa stie si el asta. Tocmai imi spusese "Saku". Era prima oara cand ma alinta... Trebuia sa stiu ce sentimente mai are pentru mine... Si cum nu eram genul care sa taca...
-Da...Mersi! Si tu te-ai descurcat grozav! Dar...Sasu?
-Da. S-a intamplat ceva?
-Nu...Doar ca... De ce te-ai suparat cand acel barbat m-a atins?
-Pai...Eu....Nu suport sa te atinga altcineva Saku! In fiecare zi vreau sa fii numai a mea. Sa stiu ca ma iubesti, sa te strang in brate si sa te iubesc cum stiu numai eu.
-Sasuke! Tu n-ai fost niciodata asa sentimental! Ce e cu tine?
-Nu stiu! Te iubesc...Si.. Dragostea asta pe care ti-o port m-a schimbat..Nu mai sunt acelasi om.. Doamne...Cat putea fi de scump..Nu-mi venea sa cred... Se pare ca plecarea mea crease si un lucru bun...Scosese la lumina un nou Sasuke, plin de pasiune si sentimente. Eram atat de fericita.. Tocmai imi spusese ca ma iubeste. Parca era un vis. Dar vanataia de mai devreme imi demonstra ca nu era. I-am spus ca il iubesc iar in urmatoarea clipa i-am sarit de gat si l-am sarutat.Cum era de asteptat..De la acele sarutari calde si pline de pasiune incepea sa se ajunga mult prea departe...Dar parca nici nu ne dadeam seama de asta..

[sasuke_sakura]

imi place dar sa stii ca ar trebui sa tii cont de sfaturile noastre.

[buono_airi_momoko_miyabi]

Vechii prieteni

Reinceperea cursurilor


I-am spus ca il iubesc iar in urmatoarea clipa i-am sarit de gat si l-am sarutat.Cum era de asteptat..De la acele sarutari calde si pline de pasiune incepea sa se ajunga mult prea departe...Dar parca nici nu ne dadeam seama de asta.. Ma simteam ciudat, dar in acelasi timp bine... Cand mi-am dat seama ca mana brunetului era sub bluza mea i-am dat drumul si m-am ridicat de pe canapea.
-Sakura! S-a intamplat ceva? intreba acesta speriat.
-Nu! Doar ca nu e bine! Imi pare rau!
-Nu e nimic! Mie imi pare rau...Nu trebuia sa fac asta..Scuze Sakura! zise Sasu putin trist...Se simtea vinovat...Dar nu avea de ce...Amandoi aveam aceiasi vina...I-am spus ca ar trebui sa mergem inapoi la culcare...Era foarte tarziu...Si dupa cele intamplate amandoi aveam nevoie de odihna...Era ora 3...Am mers in camere si ne-am culcat...Nu stiu cand a adormit Sasu....Dar stiu ca in 5 minute eu adormisem. Dimineata brunetul a batut la usa. Ma trezisem de vreo 2 minute...
-Sakura? Dormi? spuse el incet crezand ca dorm.
-Nu. Intra! M-am dat jos din pat si mi-am prins parul.
-A..Vroiam sa-ti zic ca ma duc sa iau cate ceva... Si...sa te intreb ce vrei sa-ti aduc.
-Nimic! Mersi Sasu!
-Esti sigura??
-Da. Fugi. L-am sarutat pe frunte si a plecat. Eu m-am schimbat de pijama apoi m-am gandit sa fac putin curat. Am dat drumul la muzica si m-am apucat sa spal vasele...Dupa ce am terminat bucataria am facut patul, in camera unde dormisem eu si in cea unde dormise Sasu. Apoi mai aveam sufrageria. Cand am deschis sertarul bibliotecii sa bag niste lucruri acolo, am vazut poza unei femei. Era foarte frumoasa si semana cu Sasu. N-am dat importanta...Dar vroiam sa-l intreb cine e. Intr-o ora am terminat tot... Am facut un dus, apoi m-am asezat la televizor...In cateva minute a ajuns si Sasu... Intarziase pentru ca se intalnise cu Naruto...Acesta vroia sa treaca pe la Sasu, si nu stia cum sa faca sa nu vina...Daca venea afla ca sunt aici... Facuse cumparaturi...I-am zis ca daca vrea pot sa fac eu mancare. Dupa ce am pus mancarea la locul ei m-am apucat sa fac ceva... L-am intrebat ce vrea sa fac, iar el a zis ca ce vreau eu ca nu are preferinte..
-Nu trebuia sa faci curat. Faceam eu cand veneam. Scuze.
-Hei...Si eu stateam degeaba? Mi-a placut...Stai linistit. Apropo...Sasu..Cine e in poza din sertarul bibliotecii?
Brunetul stranse pumnul apoi zise :
-E...Mama...
-Imi pare foarte rau! Nu trebuia sa intreb. Mi-am cerut scuze apoi l-am luat in brate si am inceput sa plang..De ce trebuia sa intreb? Ma simteam oribil. Imi puse mana pe cap apoi zise ca nu e nicio problema.
-Era foarte frumoasa. Semana cu tine.
-Mersi...Acum hai sa facem ceva de mancare. Te ajut.
Ne-am apucat de gatit... In timpul asta Sasuke ma privea. Foarte intens...
-Sasu? Ce e? Am ceva pe fata?
-Nu... Esti foarte frumoasa Sakura...
-Uhm...Mersi...Si tu esti foarte frumos... am spus eu putin rozalie in obraji..
Am terminat mancarea si i-am spus brunetului sa se aseze ca o aduc eu. Acesta s-a dus si a sters masa din sufragerie. Facusem ramen, cartofi si friptura. Iar la desert placinta de visine. M-am asezat si eu si am inceput sa mancam.
-Sasu...? Crezi ca e bine sa ies... Adica...Sa incep din nou sa merg la academie?
-Nu stiu...Cum crezi tu ca e mai bine...Eu zic ca nu ai de ce sa stai sechestrata in casa...Nimeni nu-ti va zice nimic. Ai incredere in mine.
-Bine...De maine vin cu tine.. Si..Cred ca ma intorc acasa... am spus eu putin trista..Si nesigura... Nu stiam daca e bine ce fac...Dar Sasu avea dreptate... Ce aveam sa fac? Sa stau sechestrata in casa?? Nu...Trebuia sa fac ceva...Da. Reincepeam cursurile de ninja...Si.. Ma intorceam la mama... Nu stiam cum va reactiona...Dar "nu stii pana nu incerci"...Nu?
-Saku...Daca vrei poti sa ramai aici. Daca nu vrei sa te intorci acasa.. Nu e absolut nicio problema.
-Nu Sasu. Daca nu ma va primi ma intorc...
Dupa ce am terminat de mancat am strans farfuriile si am inceput sa vorbim... Despre tot ce am facut noi in anul in care nu ne-am mai vazut... Sasu a zis ca nu a avut un program foarte bun... Dimineata la academie , apoi la antrenamente pana seara si acasa... Eu la fel... Dimineata antrenament pana seara...Apoi cadeam franta in pat... M-a intrebat ce fel de antrenamente faceam...Iar cand i-am zis mi-a spus ca erau foarte dure... Nu stia cum rezistasem un an...Si sincer.. Nici eu nu stiam. Fara sa ne dam seama se facuse seara deja... Vorbisem toata ziua.. Despre absolut tot... Era atat de bine...Rasesem incontinuu... Ceea ce nu mai facusem de foarte mult timp...
-Ar trebui sa mergem la culcare. Maine e o zi importanta pentru tine. spuse brunetul facandu-mi cu ochiul.
-Da.. Noapte buna, Sasu. Ne vedem dimineata.
-Bine. Noapte buna.
Aveam emotii mari...Oare cum aveau sa reactioneze prietenii mei?...Intr-un fel imi era frica, dar aveam incredere in Sasuke. M-a luat somnul pe la vreo 2...Dimineata ne-am trezit la 7... Mi-am facut eu dus prima, apoi m-am pieptanat si imbracat. Apoi a intrat si Sasu sa-si faca dus, dupa care s-a imbracat. Intr-o jumatate de ora amamdoi eram gata. Am mai stat 10 minute, iar apoi am plecat spre academie. Faceam doar 5 minute pana acolo asa ca nu ne-am grabit. Pe drum ne-au aparut in fata Naruto si Hinata.... Am ramas socata cand am vazut ca se tineau de mana. Dar ma bucuram! Cei doi au ramas de-a dreptul incremeniti cand m-au vazut. Deja mi se facuse un gol in stomac... Oare cum trebuia sa reactionez? S-au apropiat de noi iar Hinata mi-a sarit direct in brate. Dar Naruto a ramas pe loc nespunand nimic.
-Sakura?? Esti chiar tu?? spuse blondinul mirat. Apoi puse mana pe mine sa vada daca sunt reala. Cand am vazut asta ne-a apucat pe toti rasul.
-Sakura! Ma bucur atat de mult ca te-ai intors! spuse Hinata cu lacrimi in ochi. Iarta-ma te rog!
-De ce sa te iert??
-Pey...Felul in care ti-am vorbit atunci...
-Aaaa....Lasa...Am si uitat.
Am plecat impreuna spre academie...La poarta erau Neji si Ten Ten. Se pare ca se intamplasera multe in timp in care lipsisem...Multe cupluri noi... Ma bucuram mult pentru ei.. Cei doi au avut aceiasi reactie ca si Naru si Hina... Au ramas socati. Cand am ajuns langa ei, i-am salutat usor privind pamantul...Iar...Aceiasi senzatie... Golul in stomac...De ce? Doamne cat de penibil....Offf...




cam atat.....sper sa va placa...:X:X:X:X nush ce sa fac...sa termin fic'ul sau sa mai continui?? ce ziceti? sunt intr'o mare dilema.... mai scriu la inca 3 fic'uri... nu e problema de timp.. adika... pentru mine nu e....dar pt voi....nush....va fac sa asteptati mult?? sper ca nu....astept sa va spuneti parerea... inchei totul aici sau....mai continui? va multumesc si scuze ca nu e prea lunga..chuuuu

[~Designer~]

Greseli de tastare nu prea ai dar sunt putine...dar oricine face asa ca...descriere e bine dar mai multa se poate...limbaj artistic nu prea e...ai idei bune...mie imi plac toate fanfic-urile tale si e bn ca u ai timp ca noi astia mari nu prea avem si poti sa continui fic...in general imi place...faci treaba buna...tine-o tot asa...si astept nextu'