Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Yaoi] Lacrimile petalelor de cires

#21
In primul rand...ador cum scrii !!Tare fic-ul,iar povestea foarte interesanta ,mai ales partea cu sarutul.Te felicit pentru faptul ca nu ai multe greseli de scriere.Cel mai mult imi place de Daisuke,despre care cred ca e simpatic si are un caracter destul de puternic dar mai ales incapatanat-lucru ce imi place la nebunie-si sper ca o sa-i fie destul de greu lui Yuudai sa-l "imblanzeasca"(asta e rugamintea mea).Cei doi se potrivesc foarte bine ,deci Yuudai te sustin din toate punctele de vedere si lupta pentru Daisuke. Debea astept sa vad continuarea ,cat mai repede posibil (sunt curioasa ce vrea sa ii zica Yuudai lui Daisuke).
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#22
Multumesc mult pentru comentarii ^.^. Trebuie sa recunosc ca de acest capitol nu sunt mandra deloc, este scris mai mult la stres, ce-i drept si a iesit aiurea fata de ce voiam. Totusi, sper sa nu va dezamagesc asa tare, promit ca ma voi revansa ^.^

Capitolul 10

Pasisem in incapere, cu Yuudai in urma mea si asezandu-ne amandoi la o masuta de lemn, foarte joasa,pe perini, acum stand fata in fata.
- Sper ca nu am picat intr-un moment nepotrivit.
Imi zambise cald, iar eu mi-am intors ochii pentru scurt timp, pentru a raspunde cat se poate de calm:
- E in regula, oricum nu aveam ce face.
Trebuia sa recunosc, imi era deosebit de greu sa ma concetrez cand era prin prejur. De la visul ala nenorocit mi se trageau toate, devenisem mult mai bulversat cu el in preajma, iar asta era periculos. Trebuia sa uit rapid de acea imagine, insa subconstientul meu era mult prea incapatanat ca sa ma lase sa o fac. Incercand sa ascund nelinistea, am intrebat cu un fel de zambet ce semana mai mult a grimasa:
- Deci, ce anume era necesar sa imi spui?
- As vrea sa te intreb ceva inainte sa-ti raspund si tie. Ce e Masao pentru tine?
Intrebarea venise ca picata din tavan, de ce m-ar intreba despre cel mai bun amic al meu din copilarie? Ce treaba avea el in toata tarasenia? Nu intelegeam, mai inainte se cearta cu Masao, acum imi cere detalii despre el. Om mai ciudat nici ca am intalnit vreodata, ce era in mintea lui? Presupun ca un ghiveci total.
- Imi este un bun amic din copilarie, de aceea il respect si tin la el ca si la fratele meu. De ce ar conta asta pentru tine, Yuudai?
Imi zambise parca superior, raspunzand calm:
- Tu nu prea esti constient de ce se intampla in jurul tau. In afara de lupte sau misiuni nu iti acorzi atentia altui lucru, de asta esti suficient de orb cand vine vorba de persoane sau de gandurile lor.
Ma uitam la el ca traznit. Era adevarat, nu dadeam atentie niciunui lucru in afara de indatoriri, dar cand invatase sa ma citeasca atat de bine? Avea sigur un motiv, nimeni nu ar face ceva fara unul.
- Inca nu mi-ai raspuns la intrebare. Am replicat scurt, asteptandu-i explicatia ce nu intarzie sa apara:
- Daisuke, eu te plac. Asta suna suficient de simplu pentru tine? De asemenea, este si motivul pentru care il voiam pe Masao facut feliute de sushi, dar vad ca nu mai este necesar.
Am stat sa gandesc putin propozitia spusa de el, de la cap la coada si de la coada la cap. El ma placea pe mine?! Nu puteam sa accept asa ceva, era cu siguranta mult prea ciudat ca persoana mea sa poata intelege. Cert era ca nelinistea pe care ma chinuiam sa o ascund se facuse vizibila odata cu propozitia lui ce imi incurcase toate procesele gandirii, eu devenind incetul cu incetul mai rosu decat sangele. Yuudai observase acest lucru, privirea-i devenind una si mai enervanta ca la inceput. In acest moment voiam sa-i smulg zambetul de pe fata cu orice pret, insa ma simteam inapt de a face orice miscare posibila. Stateam doar si il priveam pe Yuudai cu cea mai mare surprindere posibila. Cum de putuse sa recunoasca atat de simplu un lucru ce pentru mine parea atat de important?
- Fa-mi, te rog, favoarea de a ma lasa singur.
Am spus intr-un final, satul de situatia stanjenitoare in care am fost pus. Yuudai zambise amuzat, ridicandu-se si apropiindu-se de mine. Nu realizasem ce are de gand, pana ce buzele lui nu se contopisera cu ale mele intr-un sarut scurt. Eram si mai rosu ca la inceput, privindu-l intr-un fel revoltat.
- Chiar ai cele mai dulce buze, exact ca prima oara cand le-am gustat. Ei bine, somn usor.
Imi spuse zambind si iesise din camera. Ca si prima oara cand le gustase?! Asta insemna... Ala nu a fost un vis, ci realitate... El chiar ma sarutase in seara aia! La naiba, ce era cu mine? Tipul asta e ciudat... De cand am devenit asa agitat si confuz?
[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]
"You don't give people hope...You take it away..."
My yaoi blog ^.^

#23
Ce capitol tare!Mi-a placut la nebunie!Ma surprins faptul ca Yuudai i-a spus ca il place lui Daisuke.Faza cu Masao feliute de sushi a fost amuzanta(acum imi si imaginez niste feliute de sushi,cu doi ochi si o gura care striga dupa un bandaj).Mi-a placut cel mai mult de Daisule,saracul era atat de rosu incat creierul sau debea mai procesa informatiile primite.Se vede ca si Daisuke il place pe Yuudai,dar ma bucur ca nu s-a lasat din prima si i-a zis sa il lase singur.A fost tare cand Yuudai l-a sarutat pe Daisuke.Debea astept continuarea si spor la scris!P.S:Mersi ca mai anuntat!
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#24
Aish... Yuudai, vulpe ce esti... Sunt asa... MANDRA~ Da, i-a spus-o! Si ce fata are... PP? * am uitat numele. :)) * Dar tot e vulpe. Miroase a vanat de aici si ii vad coada roscata ivindu-se pe sub hainele lui. So, nu ma pacaleste. Dar, totusi, imi place de el. As spune ca imi pare bine ca Masao a ramas in urma, dar nu e asa. Masao e exact opusul vulpii asteia. Oare cand se vor bate pentru PP? :-? Sper sa se lase cu sange. :>
Si iar sunt curioasa. Ar trebui sa incetezi sa mai faci asta. Esti o rea. Si sa aduci next-urile mai repede. Bine? ;;)
Now, ia si te pune pe scris si arata-mi ce mai face vulpita aia~ * de ce am impresia ca o sa-l "terorizeze" pe PP? * Ah, si, btw, PP... TREZESTE-TE. -.- E clar ca il placi pe asta, nu o mai fa pe durul. Du-te in bratele spionului * pentru ca stiu ca asta esti, Yuudai, smechere * si traiti fericiti.
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#25
Multumesc enorm pentru comentarii. Scuzati intarzierea, ca de obicei, lenese de mine, sunt o lepra ._. Capitolul asta nu a iesit chiar cum doream eu, dar na.. Sper sa nu dezamagesc pe nimeni cu el. Lectura placuta! ^.^

Capitolul 11

Linistea gandurilor si a viselor, firul neintrerupt al imaginatiei nocturne a fost taiat in momentul in care am simtit ca sunt lovit de nicaieri cu o cantitate destul de mare de apa. Am sarit ca ars de pe futon, gata sa-l atac pe cel ce o facuse, insa am realizat cu stupoare ca era Masao cel e o facuse, acum stand langa cu o galeata de lemn in mana si avand un zambet, de tampit dupa parerea mea, pe fata.
- Ce mama lui Budha faci?! Nu puteai sa astepti sa ma trezesc? Imbecilule! Si mai trebuia si sa-mi torni apa in cap, ca altfel nu ti-era bine, nu? Am intrebat total enervat de gestul sau mult prea copilaros si de asemenea stresant.
- Comandantul zicea ca are o misiune pentru tine si nu stiu cine, asa ca trebuie sa vii in sala principala de urgenta. Ma gandeam la inceput sa te trezesc normal, dar de cand suntem mici te stiu mofturos in acesta situatie, asa ca o trezire brusca era o solutie mai buna.
- Mai buna ca sa ma calci pe nervi pana la Budha si inapoi sau cum? Am replicat la fel de nervos, continuand mai apoi:
- Iesi afara, ajung in cel mult doua minute in sala.
Cu un ultim chicot Masao se facuse nevazut din camera, eu luandu-mi un prosop si incercand sa-mi usuc cat de cat parul pana ma schimbam in kimono si imi luam vesta oficiala. Nu am ajuns in doua minute, ci in cinci si eram sigur ca o sa mi se atraga atentia pentru asta, insa la ce trezire am avut cred ca puteam sa le si urez numai de bine in starea in care eram. Am dat la o parte shojiul incaperii, intrand si asezandu-ma. Se pare ca eram doar eu, comandantul si... Yuudai?! Ce treaba avea el din moment ce se presupunea ca sala asta sa fie doar pentru shinsengumi de elita? Nu am dat atentie lucrului astuia prea mult, aveam lucruri mai importante pe care sa ma concentrez si anume misiunea ce urma sa-mi fie data. Ii simteam privirea lui Yuudai asupra mea, insa incercam din rasputeri sa nu o iau in seama, chinuindu-ma sa uit discutia de aseara cu tot dinadinsul.
- Comandante, daca imi permiteti, despre ce este vorba in misiunea pe care doriti sa mi-o incredintati? Am intrebat calm si respectuos, incercand sa nu fiu in vreun mod nepolticos prin faptul ca nu asteptasem sa-mi spuna el primul.
- Veti avea de protejat pe cineva, mai exact un maret lord vechi amic cu onorabilul nostru shogun, de aceea Shinsengumi au fost alesi sa il excorteze catre cealalta resedinta pe care o detine.
- Ma scuzati, ati spus cumva... "Veti"? Nu eram doar eu insarcinat cu misiunea asta?
- Nu. Avand in vedere ca lordul nu dorea sa iasa in evidenta a cerut doar doi samurai, asadar ati fost alesi tu, care esti talentat in ceea ce priveste duelul mai bine decat ceilalti din Shinsengumi, cat si Yuudai, care s-a dovedit foarte agil in antrenamente si chiar daca nu sti oficial in Shinsengumi, este de partea noastra, chiar mai mult el cunoaste foarte bine zona unde se afla lordul in acest moment; asadar voi veti fi trimisi.
Am ramas ca traznit. Yuudai urma sa vina cu mine? Pentru nu stiu ce motiv, asta nu mi se parea chiar o idee brilianta, intr-un fel ma sufoca si ma facea sa ma simt inconfortabil. Puneam reactia asta pe seama convorbirii din camera mea care in momentul de fata incepea sa-mi atraga atentia din ce in ce mai tare, eu sperand ca nu o sa ajung sa rosesc din cauza asta. Tot ce mai ramanea sa fac era sa incerc sa-l conving pe comandant sa trimita pe altcineva in locul meu.
- Domnule, sunteti sigur ca as fi capabil pentru misiunea asta? Nu cred ca sunt chiar cel mai bun, vice-comandantul cu siguranta are o pricepere mai mare in arta duelului decat mine.
- Asta e cu totul neobisnuit pentru tine, Daisuke. Cum de ocolesti sa iei o misiune? Daca te indoiesti de Yuudai, iti garantez ca este suficient de agil, deci nu trebuie sa te ingrijorezi in privinta asta. Ramane cum am stabilit. Aveti o ora sa va pregatiti, dupa care plecati. Liberi.
Am parasit camera dupa ce ma inclinasem usor, semn de respect pentru comandant, plecand mai apoi in camera mea. Mi-am luat cele necesare pentru calatorie, de asemenea ma asigurasem si cu cateva provizii- nu aveam de unde sa stim cand vom putea opri sau daca vom opri de fapt. Cand am terminat de pregatit totul, am mers la grajd pentru a-mi lua calul, astfel dand de Yuudai care se pare ca ma astepta acolo deja.
- Puteai sa ma anunti daca intarzii ca sa nu stai dupa mine. Am spus calm, in timp ce-mi pregateam calul pentu calatorie.
- Nu era necesar sa te grabesti, pe mine nu ma deranjeaza sa astept.
M-am uitat usor surprins la el, fara sa mai spun nimic. In scurt timp ne indreptam cu viteza catre destinatia noastra. Am inteles de la Yuudai ca maine dimineata sau la pranz trebuia sa fim acolo, depindea mai mult de rezistenta cailor. Ma intreb ce fel de persoana o fi lordul asta... Sper sa nu ne dea batai de cap...
[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]
"You don't give people hope...You take it away..."
My yaoi blog ^.^

#26
Capitol nou...ce dor mi-a fost de cei doi.Mi-a placut mult de Masao,asa mod de a trezi pe cineva este destul de ingenios,merita toate laudele pentru atitudinea suparata dar foarte simpatica a lui Dai.Buna ideea de a le da celor doi o misiune,pun pariu ca Yuudai o sa "profite" de ocazia asta pentru a se apropia mai mult de Dai.Imi si imaginez cum il privea pe Dai.Debea astept capitolul urmator,bafta in continuare si spor la scris.P.S:Mi-a placut mult capitolul,nu cred ca va fi cineva nemultumit.
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#27
Uuu~ :> Vad ceva, ceva yaoi~ Ce se intampal oare in trip-ul asta? :>
Hmmm~ Tot ii vad codita roscata a lui Yuudai si presimt ca ori o sa incerce sa il asaineze pe Daisuke, ori o sa incerce sa-l violeze. :)) Oricum, nu poate ramane asa, stiu eu sigur~ Masato e inventiv. :)) Ma asteptam sa isi ia somn pentru galeata aia cu apa. Eu una nu m-as pune cu Daisuke. O.O * ha, haaa~ am retinut numele~ asta e numele, nu? :-? *
Hmm~ Ce mai am de spus? Yuudai, abia astept sa vad ce-ti poate blanita~ :> Spor la scris, scumpa mea. :* Si sa nu mai astepti pana esti amenintata cu delete-ul... -.-
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#28
Multumesc foarte mult pentru comentarii >:D< Si scuzati intarzierea mea la next, so... Sper sa va placa ^.^

Capitolul 12

Stropi de ploaie continuau sa ne loveasca violent, facand totul o perdea de apa inaintea noastra. Am avut marele ghinion sa fim prinsi de o vreme nefasta abia cu catea ore inainte de a ajunge la destinatie. In ciuda furtunii decisesem sa ne continuam drumul, nepermitandu-ne sa intarziem; insemna, cel mai probabil, sa il infuriem pe lordul ce ne astepta. Inca ma intrebam ce fel de persoana putea sa fie. Intalnisem cativa lorzi pana in prezent, dar toti aveau acel aer respingator in jurul lor si dadeau impresia ca-i considera pe ceilalti simple frunici bune de nimic. Probabil asa si era, dar le dadeam dreptate. Avand statutul lor social nu cred ca mai aveau griji importante. Intr-adevar, aveau obligatiile lor, totusi nu cred ca in cazul unei lupte ar fi simtit razboiul pe pielea lor. Imi dadeau, deseori, impresia unor lasi; speram sa ma insel.
Odata cu apunerea soarelui reusiseram sa ajungem la casa nobilului. Furtuna precedenta se transformase intr-o ploaie usoara, abia simtita. Resedinta acestuia era de dimensiunea unui templu, doar ca-mi parea lipsita de modestie in adevaratul sens al cuvantului. Cativa slujitori fusesera, se pare, instruiti sa aiba grija de caii nostrii cand ajungem. Nu ne-a luat mult pana sa fim ghidati catre locul unde trebuia sa-l intalnim pe Fukasaku-san- sau cel putin asta intelesesem ca ii e numele. Indata ce aparu in sala de oaspeti, unde am fost lasati sa asteptam, atat eu cat si Yuudai ne-am inclinat in fata acestuia in semn de respect.
Era un om mic de statura, dupa credinta mea, insa structura bine-definita ii conferea un avantaj in aceasta situatie. Parul brunet incadra un chip luminos, iar ochii, de asemenea negrii, pareau ca nu exprima aceeasi raceala obisnuita. Din cate observam parea sa fie undeva in jurul a cincizeci de ani.
- Fukasaku-san, va rog sa ne scuzati intarzierea. Suntem trimisi de Shinsengumi cu misiunea de a va excorta catre resedinta dorita de dumneavoastra.
- Are,are... Te rog, tinere, poti sa nu folosesti atata politete in preajma mea. Ar trebui chiar sa-mi cer scuze, am ales atat de prost ziua incat ati fost prinsi de furtuna.
- Va rog, nu este vina dumneavoastra... Am protestat, incercand, totusi, sa nu depasesc limita bunului simt.
- O sa las subiectul asta deoparte pentru un timp. Dupa cum probabil ati auzit, eu sunt lordul Fukasaku, iar voi...?
- Ah, ma scuzati. Numele meu este Daisuke Kotaro, iar camaradul meu este Yuudai Watanabe.
- Ei bine, Daisuke, Yuudai, vom pleca maine in zori. Pana atunci, va rog sa va considerati oaspetii mei. Servitorii mei va vor conduce la camerele voastre si de asemenea o sa va asigure un nou rand de haine. Nu mi-as permite sa va trimit inapoi imbolnaviti.
Ma surprindea felul lordului de actiona, avand in vedere ca noi eram simplii membrii Shinsengumi. Cu o alta plecaciune, eu si Yuudai am fost condusi la camerele noastre. Mi-am asezat sabiile langa futon, primind in scurt timp kimonoul de schimb. Am fost destul de uimit sa vad ca Fakusaku-san ordonase sa ne fie adusa si cina. Incepeam sa inteleg de ce servitorii sai vorbisera cu multa admiratie fata de el. Era, intr-adevar de o generozitate iesita din comun. Am crezut ca o sa ma duc la culcare in curand, insa vocea lui Yuudai ma facu sa imi regandesc planurile. Se pare ca mai trebuia sa port o discutie cu el si nu stiu de ce, o consideram necesara. L-am poftit in camera, lasandu-l sa se aseze ca mai apoi sa ocup locul din fata sa.
- Sper ca nu te-am deranjat. Am incercat sa vin inainte sa adormi. Vocea lui era la fel de calda, iar zambetul de pe fata nu ii disparea sub nicio forma. Eu, pe de alta parte, ma simteam cumva incoltit si total in afara teritoriului meu.
- Deci? Ce doreai? Am intrebat, incercand pe cat posibil sa pastrez calmul din voce. Inca simteam ca ma inrosesc prin preajma lui si nu imi convenea deloc.
- Vreau sa stiu de ce ma eviti.
Raspunsul sau fusese clar si calm, pentru moment aura lui devenind serioasa. Il evitasem? Da, bine, poate ca o facusem, dar nu era vina mea, era vina lui!
- N... Nu cred ca in... inteleg ce spui. E...Eu nu te-am evitat din cate stiu. Da sigur, ce frumos o sa ma creada daca ma balbai cand mint!
Zambetul sau amuzat isi facuse aparitia alaturi de un micut ras. Cu aceeasi calmitate iesita din comun, imi replicase:
- Stii ca esti mai rau ca un copil cand vine vorba de mintit? Stiu ca ma eviti pentru faptul ca ti-am spus ca te plac. Dar e real, Daisuke si nu am cum sa schimb asta. De ce m-ai evita? Te temi?
Am crezut ca o sa raman pe post de statuie in camera aia pe vecie. Intrebarile sale erau fara raspuns, pentru numele lui Budha! Pur si simplu am ramas inapt in a mai spune ceva. Imi simteam fata rosie si calda, fapt ce deja ma facea sa intru in pamant de rusine. Intr-o fractiune de secunda, Yuudai se apropiase periculos de mult, prinzandu-mi barbia si ridicandu-mi chipul la nivelul sau.
- Daca chiar vrei, ma poti indeparta.
Asta a fost tot ce a spus inainte sa-si contopeasca buzele cu ale mele. Am simtit fiori in tot corpul in momentul urmator, facandu-ma sa rosesc si mai tare. Limba sa facuse conturul buzelor mele inainte sa patrunda in lacasul meu umed si sa o caute disperata pe a mea. Nu stiu de ce, dar am raspuns. De parca mintea imi disparuse pe moment blocandu-mi orice fel de actiune, am raspuns lasandu-ma condus si dominat in jocul la care se parea ca se pricepe cel mai bine. Abia cand am simtit ca ramanem fara aer, dansul lubric al limbilor noastre luase sfarsit. Incepusem sa respir destul de greu, iar aerul din camera parca ma sufoca.
- Incearca sa te gandesti bine, caci data viitoare voi vrea un raspuns.
Yuudai se ridicase de la locul sau, plecand cu un simplu "Noapte buna" din camera. Zambetul ii era acelasi ca intotdeauna, atunci de ce? De ce am impresia unui nod in gat? De ce parca vreau sa-i spun ceva ce am uitat?
[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]
"You don't give people hope...You take it away..."
My yaoi blog ^.^

#29
Yeee capitol nou, debea mai rezistam de atata curiozitate :D .Hmmm...Fukasaka pare de treaba,este foarte ospitalier,bravo lui .Ce politicos e Dai,se pricepe la cuvinte,ei bine...doar cand acestea nu sunt intreptate spre Yuudai,atunci e varza la capitolul asta! Apropo simpatica faza cu balbaitul cand minte,mi-l si imaginez :)) .Yuudai este un tip interesant,imi place la nebunie de el ,ma bucur ca insista si face primul pas si nu lasa totul pe mana lui Dai,care sunt sigura ca nu ar fi in stare sa isi recunoasca sentimentele nici amenintat cu sabia.Cei doi se potrivesc,astept totusi si momentul in care isi va da seama si Dai de asta :)) Debea astept capitolul viitor,spor la scris si bafta in continuare.P.S: Este ciudat ca Dai incepe sa semene din ce in ce mai mult cu mine =))
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#30
Vulpe ce esti.... Vulpe mica si sireata ce esti tu, Yuudai~ * giggle * L-ai facut pe saracutul de Daisuke sa se piarda rau. :)) Ce reactie de uke incoltit a avut... o.o Credeam ca va cadea mai greu, sincer~ Ma asteptam chiar sa il duca cu zaharelul pe Yuudai si sa il faca sa se chinuie mai mult. Insa si vulpea isi joaca jocurile bine~ Ce are de gand? De cine e trimis? Nu cred ca il place extraordinar de mult pe Daisuke; sau, daca il place, oricum nu e scopul principal sa il faca pe Dai sa se indragosteasca de el. E acolo cu o misiune, vrea sa obtina ceva. Nu e asa inofensiv si charming si dragut pe cat cred ceilalti. Asa ca, Diasuke, mai bine ti-ai pazi spatele - in ambele sensuri, daca intelegi.
Imi place lordul asta~ Sa stii. Dar ma asteptam sa ii puna in aceeasi camera. Eeeh~ Pacat, asa pacat. Am sa iau legatura cu domnu'.... T... Numele ala greu de pronuntat si o sa ii spun ca data viitoare sa pregateasca doar o camera~ * smirk *
Sunt curioasa de ceva, totusi. Ce trebuia sa ii spuna Daisuke lui Yuudai, he? Ce a uitat sa ii spuna? Daca imi spui ca se va confesa deja, atunci o sa imi pierd toata increderea in el ca si "tip dur". Sincer... Nu te lasa! Hai, Dai, jos cu vulpea Yuudai! * chanting *
Good~ Trebuie sa ma rog la toti zeii Olimpului sa aduci urmatorul next mai repede sau o vei face singura? O sa uit si ca exista personajele astea minunate - si nu vrei sa se intample asta, nu? * puppy eyes * doar stii cat de mult ador eu povestea asta~ Dar vreau si sange, apropo. Unde sunt luptele? Vreau LUPTE~ * crazy scary stare *
This is all, dear~ Take care si adu-ne repejor next-ul. ^^ Yuudai may bless you with his sexiness si o sa-ti trimit un pachet cu inspiratie cat de curand~ Sa fii atenta la postas. ^^ Saranghae~ * wave - wave *
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Lacrimile unui demon Dufresne 11 6.919 02-02-2011, 06:20 AM
Ultimul răspuns: Danb
  O petala de cires Yin 14 11.407 12-09-2010, 08:44 PM
Ultimul răspuns: ▌▒ Zยzzααα ▒▌
  Floarea de cires(sasusaku) Roney 12 8.222 13-08-2010, 03:25 PM
Ultimul răspuns: matzaplouata
  Aventurile Echipei 7 si o iubire cu parfum de cires Flash 19 23.560 15-11-2008, 08:55 PM
Ultimul răspuns: Flash
  O floare de cires si iubirea trandafirilor roz(sakura and sasuke) Shilpa 5 12.344 15-09-2008, 09:11 PM
Ultimul răspuns: Aly


Utilizatori care citesc acest subiect:
6 Vizitator(i)