[Yaoi] Uraste ca iarna, iubeste ca vara.

[Mizz.Amazing]

Sooo...my little love... Stii ca te iubesc nu?;))
Capitol genial! nu exagerez sau mai stiu eu ce..e foarte dragutz. Descriere din plin, dialog bun, nu e sec, acctiunea nu e grabita :x asezare in pagina impecabila , greseli nu am vazut so..perfect:))
Cred ca m`am indragostit de Ka Nui si de ficuriile thale:))
Cum am zis te-ai ales cu o fana nebuna:X

[Lexxu]

Heyaa, draga Nix. Am reusit insfarsit sa citesc acest capitol si sa trec pe aici, cu un comentariu. Bineinteles, am fost surprinsa de Ka Nui din nou. Heh, baiatul asta e un pic dus de acasa, dar caci tot timpul exista unul, e prea bun. Nu inteleg de unde atata bunatate pe capul lui, incat sa i-a vina lui Brik asupra lui. De ce nu a spus adevarul? Asta e intrebarea mea. Hmm, inteleg totusi daca barbatul(tatal) celuilalt arata ca un mafiot:)). Acum bietul Ka Nui o sa mearga in Alaska. Brrr. Mi se ridica parul din cap numai cand ma gandesc la frigul ce-o sa il indure acolo. Presupun insa, ca acolo in acel loc friguros o sa-si gaseasca partenerul de viata. Nu e asa? *smile* Abea astept! Mmm, sper ca o sa te tii de cuvant si nu o sa ma lasi cu ochii in soare si la ficul asta. Altfel e vai de tine! muhahahah. Am vazut cateva greseli de tastare, desi presupun ca sunt din neatentie. Astept urmatorul capitol si bafta la scris. Kissez!

[Clau~]

Asa... <3 Heya, scumpo! ^_^ Cat de draguuut a fost capitolul. A fost intradevar suspans, actiune, drama si descriere din plin. Nu mai am nimic ce sa comentez. E... Intradevar un capitol care mi-a tinut atentia treaza si in nici un moment nu m-am gandit la altceva decat la acele randuri. Il ador pe Ka nui si abia astept sa vad si cel de-al doilea protagonist, "eschimosul". Ah, ah... Nerabdatoarea de mine! Nu ma baga in seama. Ceea ce vreau sa spun e ca ficuletul tau mi-a ajuns la sufletel si pur si simplu I'm your number one fan. :o3
Melsi ca m-ai anuntat si spel sa ma anunti si data viitoare. Thank you, sweety. ^.^ Kiss-you.

[hiimera]

Ok, sunt inca la tara, dar am scris nextul si vad ca il si postez datorita prietenelor mele. : ))
Nu e mare lucru de asta va asigur, nici prea corectat din pacate, dar l-am analizat in mare.
Nu am sa mai rasund integral la comentariile de sus, dar le stiu si va multumesc pentru tot fetelor si pentru ca imi cititi ficul, mersii, mersii.
Sper sa va placa.

4.
..:*:Salvatorii:*:..

Trecuse doar o ora sau doua de cand ma aflam in avion si indiferent cat de mult incercam sa imi fac un plan pentru cum sa ma incadrez in acel tablou inghetat, Hawaiiul imi fura orice alta fantezie si dorul ma intepa precum o sageata in piept.
Nu credeam ca voi fi asa de plangacios, dar in acest moment imi doream o imbratisare de la mama si mai ales alinturile ei mieroase, care ma ungeau pe suflet de fiecare data. Insa fiindca aveam sapte spre zece ani nu mai trebuia sa fiu un asa copil, adica sa fim seriosi cine ar vrea la mama…?
Am stat putin pe ganduri analizand profund acea intrebare si am dat un raspuns destul de lacrimogen: „Eu, eu, eu, vreau…Vreau la mamica mea!” – niciodata in viata mea nu ma mai comportasem in halul acesta, eram obisnuit sa spun mereu ca vreau sa plac naiba din locul acela si sa fiu independent, la fel ca si sora mea. Insa ei io fi fost dor vreodata de casa? Iar raspunsul sigur este „da”, fiindca pe fata ei se vedea bucuriea aceea scanteietoare atunci cand ajunsese intr-un final in Honolulu.
Ma mai intrebam daca lor le era dor de mine acum? Mai ales lui tata cu care ma certam atat de des, incat si luptele corp la corp erau la orfinea zilei… Imi era dor de el deja si simteam cum inima plangea in mine. Am devenit prea moale, dar cine nu devine asa atuncincand isi parasesc tara sau locul nasterii, e devastator, ti se sfasie sufletul in multe parti care ar tanji pentru o calatorie gratis pana acasa, dar cum nimeni nu te poate ajuta si decat tu insati trebuie sa le aduni pe toate cu grija si sa le pastrezi bine pana cand totul se va sfarsii.
Un oftat prelung se strecurase printre buzele mele si intr-un fel sau altul eram curios cat faceam pana in America, caci totusi eram la capatul celalalt al lumii.
O zi, doua, trei? Asa neprimind nici un raspuns mi-am soptit in intimitatea mea ca nu va dura prea mult fiindca mergeam cu avionul, cel mai rapid transport aerian din toate timpurile si totusi ma rugam sa nu ne prabusim.
Mi-am rezemat capul de spatarul scaunului meu si mi-am lasat pleoapele sa-mi acopere ochii obositi.
Eram de ceva vreme in avion si doar inainte cu o ora terminasem scrisoarea pentru ai mei, unde le spusesem sa aiba grija de ei, caci eu o sa fiu bine si ca totul se va schimba de acum in acolo, iar cand voi ajunge in Alaska sper sa reusesc sa o expediez cat mai repede.
Imi era putin cald, incepusem sa-mi flutur din pulovar cu putere si tot aveam impresia ca mama exagerase putin cu imbracamintea, totusi nu avea sa fie atat de frig, nu?
Mi-am trecut mana prin parul satin care statea mult prea ciufulit acum si cu cateva atingerii am reusit sa-l fac sa arate cat se poate de decent si frumos, apoi mi-am lasat capul din nou pe spatar si am inchis ochii pentru a ma culca, chiar nu aveam chef sa stau sa admir pe geam tarile prin care treceam…
Incercam din rasputeri sa adorm, cu toate ca nu imi era somn si eram treaz rau, energic si doritor sa fac nu stiu cate chestii. In acel moment plaja mi se aratase intr-un vis frumos, fete care dansau hula si altii surferi sexy pe acolo ce imi faceau gura sa salivez si da, nu ma indoiam de sexualitatea mea, ma atrageau baietii. Apoi valurile care spargeau rocile cu spuma lor involburata si agitata, soarele care sclipea atat de puternic si frumos incalzea nisipul auriu si pe mine, care stateam in varful terenului nisipos cu placa de surf, doritor sa ma avand in neantul oceanic.
Mi-am luat avant si cand am simtit apa atingandu-ma, mi-am lasat trupul pe placa si inotand spre valurile mari care odata incalecandule m-au purtat aproape de cer, precum armasarii cu trup fluid si aripi din nori albi si larg deschise, atat de sus incat parca zburam spre cosmos.
Cu toate acestea parea un vis superb, dar intr-o fractiune de secunda totul se destrama si se clatina intr-un hal fara de hal si o furtuna se aratase pe cer, intunecand imprejurimile.
Am inceput sa ma zbat in acel loc atat de negru si sufocant, pana cand m-am trezit din somn.
- Ce plangacios! S-a auzit o voce din spatele meu si dupa mi-am dat seama ca cineva imi agita scaunul, m-am intors cu capul spre el avand o expresie nervoasa si el a inceput sa rada.
Era un baietel neastamparat, ce nu avea stare si se stramba la mine ca un tampit…
- Hei, baiete, te poti potolii macar o ora doua ca sa dorm si eu?
- Mama mi-a spus sa nu vorbesc cu strainii. Si-a pus mainile in san si a scos limba obraznic la mine, iar apoi a inceput sa dea din nou cu picioarele in scaunul meu. Devenea enervant si cu toate ca eram o persoana destul de calma, aveam iesiri vulcanice, ca acum.
Vazand ca nu se mai potoleste, am scos din bagaj o masca traditionala care infatisa un cap de demon din Iad, cu doua patru perechi de coarne carlionatate si un zambet cu dintii foarte ascutiti si iesiti de tot printre buze, sinistru pictat cu rosu sii negru, dar si putin maro.
Mi-am pus-o pe fata si cand m-am intors la el am strigat:
- O sa arzi in focurile Iadului, iar organele ti le vom da lui Satanaaa~!
Cand m-a vazut a cascat ochii si a inceput sa tipe, maicasa era langa el cu taicasau si s-au trezit din somn observandu-ne, el strigand dupa ajutor, iar eu urland infricosator.
Au spus sa ma potolesc si sa il las pe fiul lor in pace si vazand ca nu pricep situatia in care eu am fost pus in m-am rastit si la ei cu masca, fara sa-mi dezvalui fata.
- Si voi, pacatosilor, veti muri trasi prin teapa, apoi vi se vor topii trupurile cu smoala sangerie, fiindca nu doriti sa ascultati adevarul. Ha, ha, ha!
La randul lor parintii s-au speriat si nu au mai comentat, desigur ca atrasesem atentie in compartimentul in care ma aflam si am strigat spre restul:
- Ce, de parca pe voi nu va deranjeaza cand un mucos va loveste scaunul ca un bezmetic.
Apoi m-am lasat inapoi pe scaun si am incercat sa dorm, avand in continuare masca, in caz ca pustiul va incerca ceva din nou.

Cineva ma atingea insisten, dorind sa ma trezeasca si a reusit, era o domnisoara din avion care mi-a spus ca in curand vom ateriza in Alaska si sa fiu pregatit pentru coborare.
Am dat buimac din cap si dupa mi-am lasat capul pe spatar, dorind sa dorm in continuare, dar deja avionul se agita din cauza vremii. Mi-am luat masca de pe fata si am privit pe geam – viscol, ningea puternic si se parea ca asta agita avionul. Insa am incercat sa ma calmez, fiindca nimic rau nu avea sa se intample, pilotii aveau totul sub control si am avut o aterizare placuta intr-un fel sau altul.
Bagajele stateau sa cada din loc si cu grija luandu-le am pus unul pe umar, iar pe celalat care avea roti il trageam in urma mea, si desigur cum sa lipseasca urcsacul care il avea pe celalat umar.
Cu greu am coborat din avion, fiindca toate erau grele si privind in jur toata acea zapada, vantul puternic care batea nebun, am strigat:
- E frig ca dracu aici! Strigasem atat de tare incat toti se uitau la mine ca la nu stiu ce. Acum ma bucuram enorm ca mama imi daduse toate hainele astea groase. Insa intrebarea era cum facuse rost de toate? Dar deja ma infricosa orice gand, adica… femeile, ce sa mai vrei.
Mi-am croit drum alaturi de grupul mare din avion si am ajuns in siguranta in statia de decolare unde era cald si placut. Frigul de afara imi amortise picioarele deja si nici nu mersesem foarte mult, era clar ca aici vor fi zile grele pentru mine daca nu ma voi adapta cat mai repede la mediul inconjurator.
Inauntru era multa lume care misuna de colo-colo si pe o parte se aflau cei care isi asteptau musafirii din partea cealalata a lumii. Toti cu pancarde cu numele persoanei , insa cu cat ma adanceam mai mult acolo, intre ei nu ii gaseam pe cei care trebuiau sa ma gazduiasca si asta deja ma facea sa ma indoiesc de multe, cu toate acestea m-am gandit ca poate nu au ajuns inca si ca sunt pe drum, or fi ei de aici, dar ce vreme este afara te ia vantul pe sus, mai rau decat pe un pescarusi in zilele furtunoase din Honolulu.
Mi-am dat caciula cu ciucure din cap si m-am indreptat spre un rand lipit de scaune si m-am asezat, ca sa pot sa-mi trag suflul, obosisem doar de la mers si asta era grav. Trebuia neaparat ca a doua zi sa merg si sa ma tavalesc in zapada ca sa o pot intelege mai bine. Era apa in stare solida deci nu cred ca vor fi probleme.
Asa faceam si acasa, cand venea vorba de fenomene naturale mereu incercam sa le patrund si sa le traiesc pe pielea, ca sa le pot intelege demersul. Ciudat, stiu, dar nu puteam nega ca ma si distram de multe ori.
Mi-am aruncat fugitiv o privire spre ceasul de la mana sa vad cat indica, caci mi se parea prea tarziu, trecuse o ora aproape de cand ma aflam aici si totusi u facusem mare lucru inafara de a ma holba la atii care stateau pe scaun si dezvoltau activitati cat mai plictisitoare, ce imi provocau cascatul.
Nu intelegeam de ce copii care stateau langa mine nu sareau in sus, nu se jucau nu alergau sau ceva de genul ca sa iti omoare plictiseala, eu unul eram mai mare si daca faceam asta lumea avea sa ma arate cu degetul si sa ma critice ca sunt prea copilaros pentru a mea varsta, dar ei, fiind cred ca de sapte-zece ani ar fi trebuit sa fie vioi si doritori de cateva aventuri in acest taram inghetat…
Incrucisandu-mi bratele la piept si rezemandu-ma de spatar, am cugetat cum sa le aprind gustul de joaca, insa cu toate acestea era lume multa si sigur obosita dupa drum, poate ca si cei care stateau langa mine erau din avion, asa ca scotand o revista din rucsac, plina de lucruri interesante si nu numai de vedete si alte prostii din astea, insa erau cateva articole interesante si despre sporturi extreme pe care le-ai putea face intr-o zona inghetata.
Increzator ca voi reusi sa il fac pe pustiul de langa mine ceva mai interesant, m-am aplecat spre el si i-am spus:
- Pustiu` sigur te plictisesti, isi ridicase privirea spre mine, iti dau revista mea, o sa ai ce sa citesti, e foarte amuzanta si interesanta.
- Daca prin interesant te referi la pornografie si nu la erotism care inseamna dragoste si se vor afisa femei goale in toate pozitiile acelea perverse si pline de dorinte carnale, fara un mesaj educativ care sa informeze omul ca ceva sau cineva nu este bun, atunci nu imi trebuie porcaria aia de hartie indoita.
Nici un cuvant nu mai iesea pe buze, ramasesem uimit de ceea ce spusese.
Avea doar sapte ani pentru numele Lui Dumnezeu!
- Prefer sa citesc altceva, asa ca nu ma deranja ori o vei patii! A ridicat ziarul si la intins in fata sa, eu nemaiputand sa-i vad chipul.
Asta deja era mult prea mult pentru mine, parintii lui cine erau –Chuck Norris si Bush?
Trecand peste asta am intors capul spre peretele mare de geam unde puteam admira zapada care se lasase pe intreaga pista de aterizare, iar fulgii dansau asa de ritmic, insa muzica nici nu canta, de parca ei o provocau atunci cand cadeau si se loveau.
Nu mai vazusem asa ceva, pentru mine era nou si de toate aceste fenomene stiam de la scoala, la noi in Hawaii era soare si ploaie, atat. Iarna nu ningea, insa atunci era considerat anotimpul ploios si era si putin frig, dar nici un fulg.
Spuneai ca eram un copil mic ce privea stelele cazatoare care foarte rar isi lua zborul in cosmos, picand atat de rapid incat doar intr-o secunda magia se revarsa asupra muritorilor.
Ma consideram si acum mic, totusi nu eram un adult, mai aveam un an si dupa aveam sa treg pragul maturizarii si chiar daca pe altii ii raneam sufleteste cu acest comportament degajat de copil, stiam ca nu puteam sa le provoc raul necesar incat sa se piarda in spatiul mort si negru al neantului. Chiar si asa stiam ca tata facuse toate acestea doar ca sa imi arate ca e vremea sa ma nalt si sa nu mai stau, pe langa asta trebuia sa ma invat sa ma descurc de unul singur, dar cum asa daca eu stateam la alta familie, normal ca oamenii aceia imi vor gatii, imi vor face patul si restul nevoilor. Insa consider ca nu ar fi frumos din partea mea sa ii las sa faca totul, nu sunt print si nu merit atata unavointa din partea lor. Va trebui sa contribui si eu cu ceva, caci de acum in colo ei vor fi familia mea cat voi sede aici.
Cat trecuse de cand ma consulatam cu mine insumi? Cred ca inca o ora si privind pe geam afara vedeam cum se insenineaza incetul cu incetul, iar acea furtuna de zapada o ia mai moale cu Alaska. Surprinzator nici macar nu stiam unde eram mai exact, asa ca m-am dus la o receptie si am intrebat cum se numeste acest loc, iar femeia mi-a spus amabil ca Ashasu.
Era un oras nu foarte mare si plin de locuri frumoase si pline de mister - citisem toate acestea dintr-o brosura pe care o luasem de la ea, cel putin asa vedeam eu pe harta din hartia aia.
Am inspirat aer si am lasat brosura in sos, am mijit ochii si am privit inspre intrarea pe unde am venit si eu atunci, din nou, nici un semn de vreo pancarda cu numele meu. M-am incruntat usor si dupa am facut o pirueta si am observat un dozator de unde puteam lua cu doar cativa centi o doza si alte dulciuri. Imediat m-am indreptat spre ea si am privit atent sa vad ce avea. Intr-un final m-am decis sa-mi iau un ceai cald la doza, spunea ca este ceai negru si natural. Oricum stiam prea bine ca cel natural avea alt gust.
Am bagat maruntii si am scos doza de jos, apoi am deschis-o pentru a incepe sa beau. Cu adevarat era cald, dupa am observat ca erau pe compartimente racite sau incalzite bauturile si dulciurile.
- Americanii astea! Am exclamat uimit si dupa cand am vrut sa dau sa ma pun din nou pe scaun, am mai intors odata privirea spre acea intrare si spre acel amar de oameni, iar nimic, asa ca landu-mi bagajele de jos am pornit spre iesirea din aeroport. Nu avea rost sa tot astept, caci ei nu mai veneau, asa ca aveam eu sa ii gasesc pe ei, luand-o spre casa lor.
Vremea era ceva mai blanda acum - nu mai viscolea, si fulguia incet, zapada oricum era a naiba de mare, dar ma descurcam fiindca aveam niste bocanci imblaniti buni de traversat orice fel de pamant.
Nu aveam cum sa stau fara caciula si fular si repunandu-le am inaintat prin zapada de un metru aproape, dupa realizand ca erau si drumuri si trotuare dezapezite, asa ca luand-o pe ele am pornit spre casa familiei Nenobu, care din tot sufletul speram sa fie acasa cand aveam sa ajung.

Aveam impresia ca ma invarteam in cerc, totusi ma indepartasem cam mult de case si cladiri si ma aventurasem pe partie unde erau destule persoane care se bucurau de aceasta zapada .
Eram bucuros ca reusisem sa dau de multa lume, nu ca in oras nu erau, doar ca eu o luasem prin spatele unor cladiri si asa am ajuns aici.
Am fugit spre cabana cea mare din capatul cel mai inalt al partiei fiindca doream sa intreb pe careva de acolo unde e casa familiei Nenobu, nu aveau cum sa nu stie, caci toti erau de aici, asa intr-o pondere mare fiindca eram sigur ca se regaseau si turisti.
Cu greu am urcat, iar vantul batea destul de puternic dar din minut in minut sau din trei in trei secunde, venea asa un pumn mare de aer rece si se izbea de mine precum o masina in viteza.
Da, am trait si experiente mai extreme acasa, in Hawaii, m-a lovit o masina odata cand alergam cu cativa prieteni si am fugit pe strada ca sa prind mingea unor copii. Neplacuta, nu, foarte interesanta eperienta, am invatat ca mai bine las naiba mingea sa se sparga ca oricum parintii ne iau altele. Pe scurt, sa nu ma arunc in plina strada pentru obiecte, ci mai bine pentru oameni, iar acel accident ne-a dat multe de invatat dupa.
A trebuit sa-mi pun mana la ochii ca sa pot sa urc, oamenii astea care se dadeau pe skiuri sau pe ce naiba se mai dadeau nu aveau treaba, macar ei purtau ochelai speciali, dar eu nu eram chiar atat de nebun sa-mi pun ochelarii de soare, sau poate eram?
M-am oprit ca sa-i scot, dar proasta idee caci bagajul mi-a luat-o la vale. Astfel ca trebuind sa fug si eu dupa el, avertizand lumea ca sa se dea la o parte, insa acesta lovise pe cineva in picioare, apoi eu mi-am pierdut echilibrul si am cazut pe tipul la care se oprise bagajul… Hilar, stiu, insa m-am impiedicat, iar baiatul acela nu ma observase prea bine.
Eram deasupra lui, iar el gemuse de durere cand incercase sa-si miste mana.
- Imi cer scuze, mii de scuze, nu am vrut sa o fac intentionat, dar bagajul a luat-o la vale.
Incercam eu sa-mi cer scuze, timp in care ma ridicam usor de pe el ca sa nu il zdruncin prea tare, caci mana lui era ranita.
- Vrei sa taci si nu iti mai ceri de atatea ori iertare.
- Scuze, chiar nu am vrut sa se intample asta…
- Doar taci si da-te de pe mine odata, blondinule!
Au mai venit cativa baieti, care m-au dat la o parte atunci cand doream sa-l ajut pe tanarul acela. A fost un gest nepoliticos, incercam sa ajut, iar dupa au inceput sa se rasteasca nervosi.
- Hei, tu! Cum indraznesti sa-l lovesti?
- Nu am facut-o intentionat, bagajul meu…
- Atunci ai mai multa grijă, cap de grau. A dat cu piciorul in geamantan si a inceput sa rada copios, el si cu restul.
- Ce par are, e atat de deschis, nu esti de aici, nu? Ma intrebase altul, care il tinea de bratul drept pe baiatul pe care il lovisem.
- Nu, nu sunt si daca ati fi amabili, mi-ati putea spune unde se afla casa familiei Nenobu?
- Nu, oricum nu meriti ajutorul nostru, dupa ce l-ai lovit pe Ash, meriti mai degraba o bataie.
Odata ce spusese asta, il lasasera pe tanarul lovit si se napustisera spre mine cu bulgari, instinctul imi spunea sa fug si asta am facut, uitand sa-mi cer din nou scuze fata de tipul ala, dar gandindu-ma mai bne nici ca merita…
Avea o privire foarte ciudata, iar culoarea ceea gri metalizata din iris ma ingheta pe loc.
In nici cinci minute am ajuns din nou in oras, alergand pentru viata mea mai mult, normal erau doar bulgarii, dar putea sa fie si gheata in ei.
Norocul meu a fost ca am ajuns la posta, sau asta parea cel putin si chiar atunci iesise un barbat pe care il abordasem rapid:
- Unde este…
Nu apucasem sa spun totul, fiindca el aratase cu degetul in sus de tot, indicand unde ar putea fi casa familiei Nenobu. I-am multumit din priviri si am fugit spre locul indicat. Speram sa ajung cat mai repede si speram sa ca tipii aia sa nu ma mai urmareasca.

Ii pierdusem, iar vocile lor nu se mai auzeau, deja se intunecase, nici nu ma mai puteam uita la ceas, caci era atat de frig incat trebuia sa ma frec de brate cu plamele in continuu.
Incepuse a viscolii de ceva vreme si nu mai vedeam nimic, doar niste lumini in sus, asta insemna ca ma apropiam, sau nu… Oricum cred ca proveneau de la felinare sau ceva de genul, insa la cat de rau imi era aveam impresia ca voi ajunge sa inghet pe loc, dupa sa devin mancare la Ieti si presupun ca din oasele mele se vor infrucata ceva lupi albi, mai stiu eu.
Am alunecat, picioarele nu mi le mai simteam, bagajele deveneau din ce in ce mai grele.
Incetul cu incetul am inceput sa ma tarasc pe jos si am strigat in gura mare:
- O sa mor aici! Vreau sa ajung odata la casa aia nenorocita!
In momentul acela am simtit ceva dur sub palmele mele, nu puteam sa-mi dau seama din ce material era confectionat, dar parea a avea forma unul patrat.
Mi-am lasat capul pe el si mi-am spus in gand ca voi dormi aici…
- Ka Nui Noa? Tu esti, baiete?
O voce masculina ma trezise din visare si incercasem sa-mi ridic capul spre el.
- D-Da!
- Nu pot sa cred ca ai reusit sa ajungi la noi deja, insa nu ma gandeam ca in halul asta, hai sus! M- a luase de brate si ma ridicase, dar imediat m-am prabusit pe el si i-am spus.
- Vreau caldura! Apoi am lesinat.

[hiimera]

Gata sunt acasa si pregatita sa va aduc nextul pe care l-am scris cat timp am fost plecata.
Nu am vrut sa stau degeaba, plus ama vut idei, dar ca orice om am avut indoieli si nu am avut repere foarte mari, insa sunt bucuroasa ca am reusit sa scriu ceva si sper ca acest capitol sa fie mai bun ca cel precedent. De asemenea sa fie ceva mai corect. <3
Desigur ca astept pareri, critica, fiindca nu sunt perfecta si doresc in continuare sa ma imbunatatesc.
Thanks to all who read this fic.

5
..:*:Dezamagirea:*:..

Un vis urat sau realitate? Dar mereu batea spre real, fiindca totul se desfasurase precum un film in capul meu. Ma durea in acelasi timp si incercand sa-mi calmez zona indurerata cu palma, priveam in jur locul unde ma aflam.
Nu mai eram acasa si de asta eram constient, dar nu regretam intr-un fel sau altul. Mi se indeplinise dorinta de a fi pe cont proriu, insa oare acesti oameni sunt ca ai mei, mai exact ca tata? In orice caz, sufrageria lor era precum in filme: calduroasa, cu un semineu mare in care mocnea focul si desigur bine decorata, care iti inspira o caldura blanda si un aer de familie.
La mine nu era chiar asa, poate si din cauza ca fiind soare, atmosfera era mereu incinsa si energica, fiecare membru cu treburile lui, insa nu puteam sa ma pronunt inca, deoarece nu ii cunoscusem pe membrii acestei familii, care ma salvase de la inghet. Totusi am impresia ca inainte de a lesina au spus ceva ca am ajuns singur - inca un lucru de care sunt mandru, m-am descurcat, chiar daca aratam in cel mai rau hal posibil.
Am dormit pe canapea si chiar daca aveam impresia ca avea sa fie inconfortabil, am avut numai vise placute, precum oceanul, insula, oamenii de acolo si desigur pe amica mea, de care imi era dor nespus de mult. As fi minti daca as fi spus ca nu vreau sa ma mai intorc - ultimul an de liceu, aici... nu imi va fi prea usor sa imi fac prieteni si deja am impresia ca am inceput cu stangul, dar cum spune bunicul: "Intotdeauna un obstacol nou reprezinta un nou inceput."
I-am dat de fiecare data dreptate, e pentru mine ca un inger care m-a luat sub aripa lui, dar acum sunt singur si lipsit de aparare. Un mic rozator intr-un labirint muntos, plin de mistere stravechi ce abia astepata sa ma prinda in capcanele lor primejdioase si mortale. Oare un astfel de animal poate trece peste toate, doar cu un salt mic si pricajit?
Am stat asa pe ganduri cateva minute, vantul batea in gemuri, transmitandu-mi fiorii pe sirea spinarii, iar imediat pielea mi s-a zgribulit, parul mi s-a ridicat socat in sus, de parca cineva ma biciuia cu randuri imprelite din gheata si totusi stateam la caldura. Nici ca am mai pierdut vremea si m-am acoperit cat am putut cu patura, insa ceva parea ca o tragea in jos si de cateva ori m-am chinuit sa o pun pe toata pe mine, insa indiferent cat de mult incercam ea pica in jos.
Cu fruntea incruntata si ochii mijiti spre capatul canapelei , am putut observa cum o fetita mica incerca sa se intoarca spre lumea viselor. Ramasesem cu gura cascata, ea de unde mai aparuse? Ziceai ca este un pui de pisica, ghemuit acolo jos, in speranta ca putina caldura se va rasfira prin blanai-i pufoasa. Putea fi ceva mai dragut de atat? Nu e imposibil!
In acele momente de aur in care cu mainile la falca am privit induiosat firava fetita, ce imi facea inima sa bada puternic, puteam deja sa-mi imaginez cum ar fi zilele mele cu aceasta dulceata mica. Nimic nu ma ingrijora si ma uimea faptul ca doar fotografiind cu ochii mintii chipul copilei, grijile mi se risipeau, putea magia sa existe si ea sa fie o vrajitoare atotputernica?
Cu toate ca imi doream asa ceva, stiam ca era imposibil, insa ma bucuram ca venisem si speram ca lucrurile vor fi frumoase.
Eram un incurabil in legatura cu lucrurile dragute, iar pe mine copii ma fascinau. Bine... incidentul din avion nu se pune, deobicei baietii sunt mai neastamparatii. Si eu cand eram mic imi placea sa-i enervez pe altii, iar acum parca ii inteleg mai bine pe cei mari si totusi atunci aveam o scuza, eram doar un copil, acum insa nu mai am, ceea ce mi se pare extrem de trist, insa asta nu avea sa ma doboare usor.
Printre buze mi s-a strecurat un prelung oftat, care a facut-o pe fetita sa se intoarca cu spatele si sa ingane ceva, dupa am incercat sa nu mai scot tot felul de sunete care ar fi putut sa o deranjeze. Ii dadeam cam sase ani, caci mai mare sau mai mica nu mi se parea, plus ma bucuram ca aveam sa o invat foarte multe si deisigur lucruri care o sa o ajute in viata... sau cel putin eu asa credeam pe moment.
- Tie sigur nu iti spune nimeni sa fi cuminte sau sa nu mai faci aia, ca nu stiu ce.
Tata se astepta la schimbari mari de la mine si doar cu gandul daca zburam la chipul sau incruntat cand era suparat, ma facea sa ma ascund dupa canapea. Era greu de convins si totusi mereu ne-a facut poftele si mie si lui Kalani, dar acum se pare ca nu prea a mai incercat sa ne resfete, bine pe sora mea da, totusi pe mine nu de parca a uitat ca exist. Oare sa fie asa, fiindca lunile care au trecut, mi-a dat atata atentie, insa nu strangeri de mana, felicitari, ci doar strigate si certuri, morala. Nu spun ca nu ar avea dreptate, insa crede ca mie imi este usor sa ies pe usa afara si in loc sa calc pe nisip, calc pe zapada rece, ce imi inghiata sangele in vene, vrea cumva sa devin un om fara inima ca el? Vrea sa fiu rigid precum un munte?
- Ce ma gandesc si acum la el, de ce nu pot sa ma gandesc la o campie cu flori, plina de baieti frumosi? Atat de tare o spusesem, incat fetita sarise in sus intreband ca unde arde si ca de ce tipa ursul de afara. Acest lucru a fost atat de amuzant, incat am bufnit in ras si am cazut pe jos cu patura cu tot, acoperind-o de-a intregul pe copila.
Ma prapadeam acolo pe covor, iar ea creindu-si drum prin patura, s-a pus deasupra mea incepand sa zambeasca si cu un glas atat de mieros si vesel s-a pronuntat:
- Ai dormit bine, nenea soare?
- Soare? Intrebasem eu uimit, de ce sa-mi spuna asa, aratam ca soarele? Te referi la par? Iar ea a dat din ca afirmativ.
- E foarte luminos si sclipitor, atat de deschis si totusi nici chiar la fel ca soarele, plus suvitele de saten te schiteaza precum un Zeu grec.
Uau, a avut un discurs nu foarte lung, dar care m-a lasat cu gura cascata si dupa a inceput sa-mi mangaie cu ale sale degete mici si firave, suvitele, apoi scalpul. Ma gadila, am avut mereu un punct slab - capul. Oricine ma atingea pe el, ma facea sa lesin in placere... caci altfel nu puteam sa descriu acest sentiment. Eram sensibil si cu asta basta.
Am vrut sa ii indepartez manutele inainte ca sa scot alte sunete jenante, ce sigur aveau sa o lase socata si oripilata intr-un colt al camerei. Insa nimic, fiindca de fiecare data cand i le indepartam, ea si le infingea din nou. Asa ca incercand din nou, i-am spus sa nu mai faca asta deoarece va trezii monstruletii din capul meu, ce se vor ridica daca somnul le este intrerupt. Noroc, m-a crezut, insa nu s-a intristat prea mult, caci povestea scurta legata de scalpul meu a impresionat-o si i se parea plauzibil. Inca credea in lucruri magice si nu aveam de gand sa-i distrug visele, asa ca m-am alaturat si eu ei, incepand sa nascocesc alte povesti noi, insa de data aceasta legate de Honolulu.
Deodata strigate au inceput sa rasune de pe scari in sus si impreuna cu fetita am privit in acea directie.
Cat era oare ceasul?
- Luptee~! In jos cobora un baiat destul de maricel, oricum mult mai mare cu multi ani decat cea mica care imediat cand il vazuse il trasese spre noi ca sa imi faca cunostinta cu el. Tu esti surferul acela tare din Honolulu, sunt un mare fan omule. Imi aratase semnul surferilor si eu cat de incantat eram sa aud ca am un fan tocmai aici, am dat pumnul cu el, desigur tot in stil hawaian.
- Tu ma stii pe mine, insa eu pe tine nu, cum te cheama?
- Riuuta si am trei spre zece ani!
- Sa cresti mare! Si acum, unde te indreptai?
- La bucatarie, vino si tu ca sa manaci, caci dupa avem planuri mari pentru tine, o sa mergem pe afara.
- Prin zapada.
- O da!
Era atat de haios copilul, incat imi venea sa-l iau in brate.
M-am ridicat din loc si l-am urmat, apoi m-am intalnit cu tatal si mama lor care se parea ca erau de mult treji, am luat un scaun si l-am pus la masa pentru a ma aseza jos.
- Ka Nui, cum ai dormit? Intrebase tatal copiilor.
- Foarte bine, iar spre dimineata am avut un musafir destul de adorabil care incerca sa-mi fure patura... Adica am dormit bine. Deja deveneam prea degajat, asa ca am lasat-o prea moale.
- Nu e asa ca e tare tata, maretul surfer Ka Nui, manaca cu noi la masa si mai sta si...
- Riuuta, te rog, stapaneste-te! doamna Nenobu intervenise, apoi ne zambise cald. Imi cer scuze pentru asta, e un fan mare si mereu imi repeta ca daca mergem in Hawaii...
- Honolulu, mai exact, mama. Adaugase baiatul.
- Cum spune tipul cel maret de acolo, asa, va face surfing si vrea sa fie la fel de bun ca tine. Deci intelegi ce vreau sa spun Ka Nui.
- Desigur, doamna.
- O, poti sa-mi spui Mizura.
Am dat afirmativ din cap si continuand sa admir bucataria, atentia mi-a fost captata de un al treilea copil.
- Mama, unde imi sunt cerealele cu vitamine? Intrebase tanarul brunet, a carui ochii negrii ma lasasera fara suflare. Era superbi, dar am tacut din gura si am continuat sa ma uit la el cum gesticuleaza si merge. Insa imediat m-a observat.
- La ce te holbezi? Vezi ceva interesant pe fata mea de te uiti asa, hawaianule?
Cum sa spun, dar nu ma simteam jignit, din contra paream mai mult uimit de felul in care mi se adresase, ma gandeam ca inca era somnoros si putin morocanos.
S-a intors spre frigider, mama lui indicandu-i unde se afla cerealele si spunandu-i in acelasi timp sa termine cu tot ceea ce face, fiindca eram un oaspete de onoare aici.
- Uite ca am aflat cine s-a trezit cu fata la cearsaf. Am exclamat eu in soapta, insa tipul avea urechile ciulite bine si a auzit ceva-ceva, insa nu tot, asa ca am avut noroc ca nu s-a rastit la mine mai rau de cat o facuse deja.
Nu il invinovateam, puteam si eu sa reactionez asa daca venea cineva strain la mine in casa, totusi as fi facut mai urat daca imi lua camera, insa speram ca aici sa nu fie cazuri de genul. As fi preferat o camera separata, nici de cum sa o impart cu cineva si pana la urma fiecare cu intimitatea sa. Oricum, nu doream cearta din primele zile.
Dupa ce ne-am asezat toti la masa intr-un final ca sa infulecam, mama copiilor ne-a pus la fiecare in farfurie cate ceva delicios, insa doar tanarului brunet cu ochii abisali, ce imi captasera privirea nu ii daduse ce ne daduse nou. Dupa cate intelesesem nu ii placea sa consume mancare din aceasta dimineata, ci prefera ceva usor. Eram cu totul in de acord cu el, erau destule grasimi, dar era mult prea bun preparatul facut de Mizura, gatea genial si mirodeniile puse in mancare dadeau un gust aparte, ce imi rasfata la extrem papilele gustative si nasul. De parca ajunsesem intr-un rai inghetat.
Desigur ca nu au lipsit acele laude venite din partea mea si maraiturile amenintatoare ale baiatului care sedea langa mine.
- Acum de dai bine pe langa mama, sa stii ca eu nu iti inghit vorbele siropoase.
- Nici mie nu-mi pasa de prezenta ta, defapt esti doar o gura de aer toxic intr-o dimineata atat de mirifica. Deja ma calcase pe nervi, insa incercam sa raman calm, totusi nu fusesem atat de dur cu el, deoarece mi se facuse drag de aparenta sa. Era atat de adorabil, iar bretonul sau nu foarte lung care pica pe acea privire neagra, am facea sa-mi infig degetele in firele naravase si sa le indepartez pentru a mai savura inca cateva clipe acea privire mortala.
Nu doream sa ma dau la el, sau poate o faceam, inconstient... Hmmm, macar buni prieteni as vrea sa fim, deoarece nu mai am pe nimeni aici inafara de ei. Cu cei mici deja ma inteleg de minune, doar el e ghimpul din pantof.
Mi s-au dat cateva date legate de programul din aceasta zi, iar tatal copiilor mi se parea mult prea angelic si intelegator ,opusul lui tata, care se transforma intr-o fiara feroce gata sa te manace pentru orice greseala mica pe care o infaptuiai.
Dupa ce am terminat si am parasit bucataria, Mizura l-a rugat pe Kizo - asa il chema pe cel mai mare mezin, tipul cu privirea de super erou, ce ma fermecase, al carui umor acruu chiar starnea hohote in ale mele corzi vocale, facandu-le sa tremure, sa ma ajute cu bagajele si cu instalarea in camera mea. Eram foarte incantat asa ca am apucat si eu rucsacul ca sa nu il las pe el sa faca toata munca grea, urcand pe scari un sus, iar dupa ce am luat-o la dreapta am inaintat pe holul spatios si lung, unde oricand puteai juca volei sau fotbal. Ce ganduri sinistre puteam avea, abia de ajunsesem, trebuia mai intai sa ma integrez.
- Am ajuns! Ma desprinsese din gandire si lasase jos bagajele, deschisese usa si intrase inauntru.
Odata aflat acolo, imi picase rucsacul, camera sigur era desprinsa din filme. Era atat de frumoasa, nici nu prea puteam sa ma exprim in cuvinte cum venea, insa avea acea structura ca de "camera din pod". Imi placea si imediat m-am aruncat in pat, care de la mine primea zece stele, era atat de elastic, arcurile erau numai bune de sarit pe ele.
- Sa strii ca daca strici ceva platesti, nu stai aici degeaba sa stii.
- Stai calm, frate, nu am sa stric nimic, oricum daca e ceva voi pune si eu bani de asya sa fi sigur. Ii zmabisem sincer si el imediat se bosumlase, intorcandu-si capul in alta parte, analizand oglinda de la dulap.
- Sa strii ca nu avem nevoie de banii tai, avem conditiile necesare.
- Dar nu am spus ca ati avea nevoie de bani, tu ai inceput.
- Nu ma invinovatii! Spusese incruntat.
- Calmeaza-te, nu te invinovatesc cu nimic. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre el. Cumva hainele acestea de pe mine sunt ale tale? Intrebasem, uitandu-ma la maioul gri si pantalonii galbeni.
- Da si desigur ca...
- Ti voi da acum! Exclamasem si ma indepartasem. Ma poti ajuta putin cu despachetatul, daca nu cer prea mult?
Dadu-se afirmativ din cap si se aplecase in jos ca sa scoata lucrurile, pustusem sa observ asta cand ma uitasem la el cu coada ochiului. Chiar era dragut.
Apucasem de maiou si il ridicasem in sus, apoi dupa ce il plasasem pe mana mea drepata, ma pregateam sa imi dau jos si pantalonii, dar vocea socata a tanarului din spatele meu ma oprise din a mai face ceva.
- Nu te mai dezbraca, adica... nu poti si tu sa mergi in baie? Se inrosise la fata, nu era obisnuit sa se schimbe cu cineva in camera, dar eu eram mult prea incantat de faptul ca aveam baie la mine in camera si indreptandu-ma spre ea, am dat peste Kizo, ce incerca sa dupa o parte din haine pe pat. Astfel ca impactul nu fussese dureros, insa privirile ni se intalnisera, iar instinctul meu imi soptea suav la ureche sa-l apuc de undeva si asa si facusem, desigur ca de mijloc.
- Esti un dragut ca ma ajuti, poftim maioul si nu voi mai astepta ca tu sa-ti faci indeajuns de mult curaj sa te uiti direct la mine cand ma dezbrac. Cu cele spuse, lepadasem si pantalonii si i inmanasem.
- Poti sa le pastrezi, se rastise, nu mai am nevoie, odata ce stiu ca trupul tau le-a atins. Cred ca nu ii placuse cum il abordasem, dar ce sa-i fac, sunt gay, nu pot rezista prea mult cand vad astfel de fapturi adorabile precum el. Oricum lucrul acesta este normal, toti o patesc, insa el cred ca era nou in astfel de lucruri. Si totusi nici eu nu eram expert, dar imi urmam instinctele.
Ranjisem amuzant si ii dadusem drumul, apoi el parasise nervos incaperea si nu trecuse prea mult, iar domnul Nenobu ne strigase sa iesim pe afara.
Pasisem spre usa si imi scosesem capul ca sa il vad pe Kizo cum incearca sa intre in camera, era langa a mea, insa putin mai departe.
- Abia astept sa ne jucam in zapada!
Dupa asta se uitase urat la mine si trantise usa in urma sa, lucru care ma facuse sa rad cu zgomot, ceilalti doi frati ai sa-i intrebandu-ma ce ma facea asa de puternic sa rad. Nu le raspunsesem, doar dadusem din cap in semn pozitiv si apoi fiecare in camera lor ca sa se echipeze.
Lasasem despachetatul pentru mai incolo, caci era destul timp si am inceput sa-mi aleg hainele, iar dupa ce m-am gatat` am fugit afara cu restul.
Totul era acoperit de acea zapada alba si pura care ma fascina la maxim, mi se parea ceva extraordinar din moment ce nu vedeam asta decat in filme sau in reportaje. Desigur ca nu ezitasem sa ma arunc si sa fac ingeri, apoi ceilalti doi mai mici mi se alaturasera, doar Kizo care se uita indiferent la noi.
Abia dupa ce il rugasem de cateva ori sa ni se alature o facuse, eu apucandu-l de maini si invartindu-ma cu el in cerc, cazusem in gramada mare de zapada care se adunase intr-un loc.
Era pur si atat de fantastic, de parca ne aflam intr-o poveste unde regatul era faurit dn gheata cristalina si campii de zapada, iar razele soarelui ce patrundeau prin nori erau brazdati de dansul haios al fulgilor de nea marunti, dar cu o structura atat de bine definita si artistica.
- Si avem sa ne holbam toata ziua la fulgi? Intrebase Kizo, plictisit.
- Pentru mine e fascinant. Spusesem eu entuziasmat.
- Da, caci tu nu ai mai vazut asa ceva, fi dintr-un loc insorit si cald.
- Bne ca stii tu ma bine, frate.
- Nu sunt fratele tau! Eu m-am carat in casa, oricum prefer sa ma ocup de ale mele.
- Lectiile pentru scoala, cumva?
- NU! Si din nou trantise usa in urma sa, zapada cazand de pe acoperis.
Fetita venise cu ideea de a ne juca tupu si cum eram un gentleman, ma oferisem sa-i gasesc eu, iar ei sa se ascunde. Desigur ca nu stiam locurile precum cele din Hawaii, insa aveam sa incer si totusi speram sa nu se ascunda prea bine, cat mai aproape.
Incepusem sa numar, cei doi ascunzadandu-se, iar dupa ce terminasem incepusem cautarile.
Pe Riuuta il gasisem chiar rapid, insa pe Ayu - fetita, nu. Asa ca il rugasem pe saten sa ma ajute putin si ne despartiseram, luand-o pe drumuri opuse, asa ca mergand pe acelasi drum pe care si venisem, ajunsesem pe partia aceea din nou, insa eram mult prea ocupat cu gasirea adorabilei Ay, care chiar era de negasit, ajunsesem sa intreb lumea, desigur cei care mi se pareau ca sunt din acest oras.
Ma uitasem la teleferic, la cabane, peste tot, nimic. Mai mult ghinion nu se putea?
- Hei, e tipul de ieri care la ranit pe Ash! Pe el, de data asta nu ne mai scapa.
- O la dracu`! Ma panicasem, fiindca daduse-m iar peste aceste creiere pane, ce se parea ca nu doreau sa ma lase odata in pace. Acelasi traseu enervant ca ieri, sa ma rostogolesc prin zapada, apoi sa fiu lovit de multe ori cu bulgari si cand credeam ca am scapat, doar ii vad la colt mai multi decat inainte.
Fug cat ma tine si incerc sa ajung acasa, la familia Nenobu, ei inceteaza sa ma mai urmareasca, insa dau de alt necaz.
- Esti inconstient! Apoi un pumn ma loveste fix in fata. Unde e Ayu, parca trebuia sa ai grija de ea? Tampitu-le ai pierdut-o.
Kizo se rastise nervos la mine, iesisera toti din casa, si cand eu si cu el aveam impresia ca nu aveam sa o mai gasim, aparuse ca prin minune in fata ochilor nostrii. Kizo luand-o in brate si surprinzator primind o palma zdravana de la ea, spunandu-i ca nu trebuia sa ma loveasca.
De asemenea intervenise si un caine care se pusese in fata mea cu spatele si latra la stapanul sau care se parea ca era brunetul. Uimit de tot ceea ce se petrece am tacut din gura si am lasat lucrurile sa decurga in ritmul lor, deja imi ajunsese pe ziua de astazi.

Lucrurile se lamurisera intr-un final si vina nu cazuse pe mine, ci pe Kizo si pe Ayu, de ce, fiindca: fata nu trebuia sa se ascunda atat de bine, fiindca e nu stiam ascunzatorile, iar Kizo fiindca nu fusese atent la noi, chiar daca eram de aceiasi varsta si puteam amandoi sa ne purtam de grija, eu eram nou, iar el trebuia sa-mi fie ghid pana ce aveam sa stiu meleagul acesta ca pe al meu. Cand incheiasera discutia parintii lor, eu ma refugiasem in camera, incepand sa... plang, un lucru destul de obisnuit la mine. Ultimele luni au fost un chin si doar gandindu-ma ca si acest an are sa fie asa, durerea nu avea cum sa nu se intrupeze in lacrimi si sa curga din ai mei ochii.
Ma simteam prost, mai primisem si un punm, ce naiba avea lumea cu mine? Ce am facut sa merit una ca asta, de ce nimeni nu vrea sa ma inteleaga?
Am dat cu piciorul in lucrurile lasate anapoda langa birou si mi-a intrat in vizor teancul de hartii dat de Brik si o scrisoare care iesise din el.
Apucand-o si deschizand-o am inceput sa o citesc:

"Ka Nui, sper ca ai ajuns cu bine in Alaska si ca totul este ok.
Cum a fost prima zi, dar a doua, ai avut parte de multe peripetii, caci dupa cum te stiu eu, esti foarte energic si nu stai prost cu capitolul oameni, deci sigur ti-ai facut multi prieteni..."

Am continuat sa o citesc, pana ce am decis sa-i scriu si eu o scrisoare, unde aveam sa ma descarc. Eram dezamagit de tot si de toate, nu as fi crezut ca lucrurile se pot intoarce in favoarea mea in felul acesta, de parca eram nisipul din paharul cu apa. Nu ne puteam combina, cum nici eu nu ma puteam integra in aceasta regiune.

[Erina Ozaki]

Bunnna :3 Dau pe la ficul tau, am dat accidental peste el si miam zis sal citesc. In ultimele postari ai scris capitole luuuungi :3 Nu conteaza. Din fericire trebuie sa recuperez la ficul tau.
Comentez ultimul capitol : descrierea, este foarte buna. Am remarcat ca uneori te axezi pe ea, ceea ce e bine. In ultimul capitol ai fost descriere *_* si actiunea a descurs leeeent ca un fulg de nea :3 * inspirata din titlu* . Totusi asa avea de zis despre dialog :-? e bun, dar in unele micute parti trebuie lucrat.. puuuutin de tot ! :-j
Un lucru iarasi ce nu vad la multe ficuri: estestica si ordine in idei. Felicitari ! Stai excelent la acest capitol ! :*
Astept nextul ! Mai bantui pe la tine >:d<



Denissu was here XD

[Clau~]

Heya, my genius! ^_^
First of all, as vrea sa-mi cer scuze ca n-am ajuns mai devreme pe la ficul tau si sa-ti multumesc ca ma anunti in continuare. And now, sa incepem. Am citit cele doua capitole - crede-ma ca sentimente de tot felul ma incearca si o sa sune ori prea siropos ori prea melancolic ceea ce urmeaza sa spun - si singurele lucruri care imi trec prin cap sunt: blondinul frumusel imbratisat cu brunetul misterios, sentimentele de dor si suferinta ale surferului, peisajele superbe din ambele locuri (Honolulu cat si Alaska) si, bineinteles, yaoi-ul cel de toate zilele. Ramasa fara cuvinte, incerc sa-ti spun ca, desi nu ma omori cu o descriere sau niste psihologii intortocheate si pline de sofisme, reusesti sa ma transpui energic (as putea spune) si real in lumea protagonistului. Eu una consider ca fiecare scriitor are un atu, iar al tau cu siguranta este capacitatea asta enigmatica de a traversa spatiul dintre text si autor, reusind sa... What's the right word? :-? Reusesti sa generezi un fel de sarm in care este invaluit intreg textul si sa dai volum fiecarei actiuni sau pasaj. Iar asta duce, in cele din urma, la o transfigurare a cititorului in text, ceea ce inseamna ca ai un talent special si acela de a intelege povestea dincolo de cuvinte. Asa, acum ca te-am ametit bine de tot, vreau sa te felicit pentru felul in care reusesti sa ma surprinzi de fiecare data. Totodata, ma bucur ca esti constienta de greselile tale si ca incerci sa evoluezi. Intr-adevar, ai avut greseli multisoare in cel de-al patrulea capitol, insa nimeni nu e perfect si din greseli se invata.
En fin, sa trecem la poveste. Povestea si intreaga actiune se contureaza frumos, chiar interesant, doar ca pe la sfarsitul capitolului cinci ai grabit-o rau. Nu e ca as fi vrut mai multa descriere, dar este ca si cum ai da fast forward la un film si ajungi la final, neintelegand prea bine povestea si intamplarile. Si in capitolul patru, m-a cam... Nu enervat, pentru ca nu cred ca e vorba de asta, ci, mai degraba, sacait o chestie. Si anume, interventiile de genul: "Ciudat, stiu"; acel "stiu" de acolo imi aduce a adresare cumva directa. Ca si cum personajul imi spune mie: Stiu ca TU (cititorule) ma consideri ciudat. Nu stiu de ce, dar eu una cred ca astea trebuie reduse pentru ca contactul cu cititorul se face prin naratiune, descriere si celelalte moduri de expunere, in nici un caz printr-o adresare directa a personajului. Parca pierde farmecul intregii fraze, intretaie cumva existenta mea invizibila in actiune, si asta nu imi place. De asemenea ai avut prin capitolul patru niste propozitii scrise anapoda de incurcate: "Cand m-a vazut a cascat ochii si a inceput sa tipe, maicasa era langa el cu taicasau si s-au trezit din somn observandu-ne, el strigand dupa ajutor, iar eu urland infricosator.". Nu era mai bine o exprimare de genul: Cand m-a vazut a cascat ochii si a inceput sa tipe, trezindu-i pe parintii sai ce erau langa el, eu continuand sa urlu infricosator cat pustiul/copilul/tancul striga dupa ajutor la ai sai. Ori ceva de genul, insa nu amestecatura aceea de verbe la gerunziu si organizarea aceea incurcata.
Cam astea, cred, ar fi lucrurile care le-am observat eu si nu prea mi-au placut, pe langa greselile ortografice si de tastare. In schimb, eu una raman total captivata, anihilata la propriu de descrierile tale privind natura. Sunt de-a dreptul coplesitoare, imi dau lacrimile la fel ca descrierea sentimentala bine evidentiata si construita. Trebuie sa te felicit ca reusesti sa pastrezi echilibrul atat compozitional cat si emotional al capitolelor si sa nu treci peste anumite puncte importante.
Iubesc partile comice ce reusesti sa le aduci in fiecare capitol si de asemenea acel dramatism subtil ce ma face sa vreau sa intru in poveste si sa il consolez pe frumosul blondin. Ador, de asemenea, si brunetul acela cu privirea rece, pur si simplu ma intriga in cel mai incitant mod. Imi place ca personajele tale sunt personaje evoluative, independente si ca dai atentie destula si personajelor secundare, punandu-le si pe ele in prim-plan, avand astfel o intregire a tuturor caracterelor. Imi mai place, totodata, antitezele dintre personaje: tatal lui Ka nui cu tatal lui Kizo, cei doi baieti, atmosfera din casa hawaiana si cea din munti. Si o ADOR pe Ay, fetita adorabila la fel ca si pe fratele ei, marele fan al surferului.
Ce ar mai trebui apreciat? Ah, as sta trei ore sa tot apreciez, dar nu am timp si nici tu rabdare sa citesti comm-uri triple fata de lungimea capitolului tau, asa ca... Stai! Mai am ceva: punctul sensibil al lui Ka nui! E pur si simplu muuuult prea cuteee~ Si pe langa asta mai ador si oraselul din Alaska si felul in care il prezinti.
Ca o incheiere iti spun ca, desi am palavragit atat de mult despre nimic, concluzia este ca sunt pur si simplu indragostita de fic si ca abia astept sa citesc urmatoarele aventuri ale hawaianului nostru pe taramul inghetat, alaturi de noua lui familie.
Kiss-you and Bye! ^.^

[hiimera]

Deja capitolul 6, ma bucur sa vad ca am ajuns atat de departe, dar inca mai este de parcurs. Insa vreau sa va spun ca nu voi renunta la fic. <3
Ok, ca sa stiti eu tin cont de tot ceea ce imi spuneti si va multumesc celor care cititi si sunteti alaturi de mine pentru tot. Eu una sper sa nu va dezamagesc cu nimic si sper sa parcurgem cu toti bine acest fic.
De data aceasta timp in care am scris, am si corectat, deci da, m-am chinuit putin cand am conceput capitotul. Sper sa nu mai fie atat de multe greseli, deci daca o sa lasati com va rog sa-mi spuneti de greseli, indiferent daca sunt mici sau mari, m-ar ajuta mult. Desigur daca si puteti.

Raspunsuri la comentarii:
Denissu :] scumpa de tine, te vad la ficul meu. Ma bucur! Mersii ca ai trecut cu un com, voi tine cont de ce ai spus legat de dialog, stiu foarte bine ca trebuie sa fiu atenta cum il pun si cand. De aceea voi incerca pe viitor sa il plasez in momentele oportune. Mersii inca odata ca ai venit si ti-ai omorat timpul cu ficul meu, sper sa-ti placa si in continuare. *tighthug*
Klau deci pur si simplu m-ai atins la inima. E cel mai lung com (defapt al treilea cel mai lung com) pe care l-am primit. Sincer nu ma asteptam sa scrii atat de mult.
Insa tot ce ai spus m-a impresionat si m-a determinat sa ma corectez mai des si sa fiu cu capul pe pamant si cu inima intre dinti cand scriu capitolele. Mersii.
Si totusi, eu tot nu cred ca descriu atat de fabulos natura, insa ma bucur ca iti place. :]]
Mersii, sincer din toata inima mea! *tighthug*
Si sa stii, nu m-am plictisit cand am citit ce ai scris, din contra mi s-au umezit ochii.

6.
..:*:Oglindirea curajului in cristale:*:..

“Draga, Brik, nu ma asteptam sa iti scriu, sincer. Insa conditia deplorabila si mizerabila pe care o am, ma determina sa ma arunc in adanc si sa ma imprietenesc cu rechinul.
Nu ma asteptam sa gasesc in teancul asta o scrisoare, plus nici nu aveam de gand sa iti scriu, doar nu crezi ca te-am iertat. Tot ce ai facut a fost foarte rau, cu ce naiba am putut sa-ti gresesc, omule?
Off, stii ce, nu am chef sa ma cert cu tine, destul m-am certat cu fiul cel mare al sotilor Nenobu.
Da, a fost groaznica ziua asta. De la ora unu pana la cinci si ceva. Inceputul a fost atat de placut, fetita mica a familiei e asa de scumpa, stii bine ca am o slabiciune pentru lucrurile dragute, iar fetita asta e... nu am cuvinte, e superba si asa grijulie, ea a fost singura si sigur va ramane unica care imi va insenina zilele de acum in colo.
Celalat fiu, mijlociul si el e de treaba, oricum mult mai de treaba decat Kizo – ala mare – e si fan de al meu, iti dai seama?! Nu m-as fi astepta ca oamenii din tarile acestea inzapezite sa stie de surferi. Nu ca as fi aparut eu in nu stiu ce reviste faimoase, dar m-am bucurat.
OK, gata cu mine, tu ce ai mai facut? Cum e vremea? Oceanul sper ca a ramas la fel de limpede si cristalin ca intotdeauna... De nu vin si iti bag pixul asta cu care scriu in aorta!
Daca o vezi pe Ayashi sa o saluti din partea mea si daca aud ca i-ai facut ceva rau sau ai indurerat-o, iau primul avion si vin sa te ciopartesc. Si daca ii vezi si pe ai mei, spunele ca imi e dor de ei.
Ka Nui. Terminat!”

Mi-am lasat spatele sa se prelinga pe spatarul scaunului, capul sa stea rezemat de el si pletele galbene sa cada pe spate la fel de rebele ca intotdeauna. Nu imi trecea prin minte sa ma tund, cu toate ca unii spuneau sa o fac, fiindca bretonul imi era deja prea mare si era indeajuns de enervant ca sa-mi acopere perechea de astrii din orbite.
Mult ma mai lauda lumea, insa cum fost si voi fi sincer mereu, le-am multumit cu un zambet si o clatinare afirmativa din cap.
In inima mea acum, se dadea un razboi crunt, intre bine si rau... sau poate intre sentimentul de ura si iubire, iar cand ma refer la iubire ma gandesc la cea fratesca, de prietenie.
Totul era amestecat in gand si inima plesnea de la atatea impunsaturi de spini cu care vorbele lui Kizo ma biciuiau continuu, precum o melodie ce se repeta intr-una. Ma enerva, ma intrista, ma facea sa vars lacrimi si nu putine, dar un strop-doua pe obraji-mi rumeni, acum infocati de la caldura asternuta in interior, udau precum valurile covorul pufos, puloverul gri deschis si ma manjeam singur in amar.
Disperat, poate ca eram putin, defapt ma cuprinsese acea nostalgie timpurie de casa, de meleagurile natale. Acel tinut insorit, brazdat de palmieri infloriti, vioi in bataile usoare ale brizei marine, a caror unde aducea o mireasma fres, ce iti trezea simturile la viata.
Nisipul auriu, parca si acum il simt printre unghii si degete - dar imi creez singur iluzii, frigul imi provoca reactii de halucinatie, totusi m-as lasat ucis de el, atata timp cat peisajul insorit nu apune.
Au mai cazut cateva lacrimi, la fel de calde ca primele, asta insemna ca imi era tare dor de casa.
Cu podul palmelor mi-am acoperit ochii, stergandu-i, in acelasi timp incercand sa-mi retrag mucusul nazal ce se scursese in jos. Puteam fi mai scarbos de atat? Chiar daca ma durea putin... putin mai mult, trebuia sa raman neclintit, sa incerc sa trec peste fiindca si aici soarele rasare in fiecare zi.
Dand din cap odata si expunand acea privire de hotarare, m-am ridicat de pe scaun si mi-am dat doua palmi ca sa ma dezmeticesc. Fugind la baie mi-am curatat fata si ochii care erau rosii. Imi era si somn si chiar ravneam sa visez in patul ala superb, ce imi trezea cele mai adanci fantezii.
Inainte de a ma arunca in pat, asa cum obisnuiam in fiecare noapte, pasii m-au indreptat spre fereasta rotunda si mare de la perete, afara viscolea si doar privind razboiul alb si crancen, intreg trupul mi-a tremurat intr-o secunda. Dupa asta am sarit sub patura si m-am acoperit pana la urechi, fiindca frigul incepea sa se strecoare inauntru.
Cu un oftat prelung am incheiat seara aceasta si m-am lasat condus de zanele somnului spre taramul de nicaieri.

Odata cu primele raze de lumina patrunse prin perdelele vaporoase, ce in valuri suerau cantecul viscolului de afara, m-am ridicat in fund, crispat, privind in gol, iar ochii mei se miscau haotic in orbite ingroziti de ceea ce ar putea sa urmeze. Abia dupa cateva secunde bune cand defapt ma trezisem din cosmar, am rasuflat usurat tot acel ghem toxic de aer fierbinde ce il aveam in plamani.
Ma sufocase in somn si ma simtisem strans de gat de o forta ucigatoare, nepermitandu-mi nici sa scrancesc de durere, de parca as fi fost mort de mult, doar ca acel cineva sau acel ceva dorea sa ma omoare si in realitate si nu doar in subconstient.
Nu puteam sa imi explic anumite vise, mereu era incurcate si de fiecare data cand ma duceam cu gandul la a le deslusi, ajungeam sa am dureri de cap fiindca nu mi le mai aduceam aminte si deveneau ca fasii vagi si neclare de ceata, intr-un spatiu paradisiac. Asta era cosmarul.
Respiram de parca inghiteam aerul rece din camera si ma mai si cuprinsese frigul. Seara trecuta a fost mult mai cald, iar acum vremea se racise mai tare, cu toate ca soarele mai incalzea putin atmosfera. Totusi nu era suficient.
Cineva ca mine a fost de mic obisnuit cu un climat cald, chiar fierbinte cum a fost in Hawaii, aici totul ma depasa si nu doar vremea, dar pana si oameni. Complexitatea modului lor de a gandi ma uimea, oricum nu ii consideram redusi minta, din contra pot spune ca era ceva mai destepti - cel putin asa imi povestea tata. Am totusi impresia ca am mai auzit de domnul Nenobu, fiindca tata, cand eram eu doar un copil, obisnuia sa poarte convorbiri telefonice cu acest barbat si daca nu mi-am pierdut eu de tot mintile, stiu sigur ca intr-o zi a venit la noi in vizita, oferindu-mi o cutie cu ciocolata pe care in ziua acea am si mancat-o, a fost extrem de buna. Ma intreb daca se vand aici cutiile?
Din nou cuprins de propriile-mi ganduri am uitat complet sa ma imbrac in haine, nu doream sa lenevesc si sa stau degeaba, dar nici nu aveam de gand sa ies prea curand din camera. Mai intai de toate trebuia sa ma acomodes cu locurile, incepand cu camera aceasta minunata. Nici nu am apucat sa o aranjez, fiindca ieri a trebuit sa intru tarziu la somn din cauza lui Kizo...
Mi-am tras doua palmi peste fata ca sa imi dispara chipul sau din gand, pur si simplu nu doream sa dau ochi cu dansul, fiindca daca o faceam sigur aveam sa sar la propriu pe el si sa-i trag vreo doi puni in burta. Totusi am renuntat la acest gand ulterior, in cada, unde ma bucuram de apa calda si placuta, unde imi dezmierdam trupul ostenit si amortit.
„De ce sunt inca asa de vlaguit? de parca un vampir m-a muscat aseara in somn. Eram sigur pe teoria ca frigul aduce somnul si ca voi dormi ca un prunc, insa a fost opusul acestui fenomen... M-am miscat de zece ori in toate partile, am si cazut din pat, patura parca a fost mult prea subtire si salteaua candva pufoasa, moale si prielnica, a inceput sa fie brazdata cu lame si cuie ascutite.”
Printre buze un nou oftat si mai lung si mai profund a scapat, iar eu imediat am scos palmele din apa, ridicandu-le la fata pentru a o sterge usor, apoi repede, fiindca o voce de afara incepuse sa rasune, cat si un ciocanit insistent in usa de la camera.
Nu am putut sa-l sufar, la inceput am spus ca nu il bag in seama, dar persoana a tot insistat, iar dupa felul in care proceda gandul m-a dus la nemernicul de Kizo.
- Nu mai bate, oricum nu te bag in seama, nemernicule. Meriti sa mori ars pe rug, intr-un ocean de sange! Strigasem, insa tonul meu era calm, nu stiu cum de reusisem, dar eram si asa multumit, fiindca bataile incetasera.
- Da-dar, ce-ce am facut sa te supar, Ka Nui?
Am sarit ca ars din cada cand mi-am dat seama ca defapt incurcasem persoanele, afara la usa era Ayu si vocea ei plangacioasa de inger ma sagetase la inima.
Luasem de pe suport un prosop mare si alb pe care il infasurasem in jurul meu si deschisesem usa. Lacrimile fetei scurgandu-se pe obraji, pana ce picasera de tot de pe chip.
Vazand cum plangea si suspina neajutorata, inima mi se oprise in loc, topindu-se si prelingandu-se pe coaste in jos. Am luat-o in brate si ea imediat mi-a cuprins gatul in stransoarea bratelor subtiri, ce acum se afisau ca un lant de iubire.
I-am pus palma mea dreapta pe spate si in soapta ii spuneam ca nu pentru ea era mesajul, ci pentru fratele ei Kizo ce ma suparase. Cand ii auzise numele se incruntase nedumerita si ma intrebase ce imi facuse baiatul.
Parea nemultumita de fratele ei, un lucru care ma uimise, dar ma si bucurase, aveam pe cineva de partea mea, fetita asta chiar ca era un inger al justitiei si gingasia pe care o poseda te facea sa crezi ca nu exista fiinta pe acest pamant mai adorabila ca ea.
Ne-am asezat pe pat, insa ea s-a pus langa mine si a inceput sa-mi povesteasca ceva:
- Kizo nu e baiat rau, dar nu poate scapa nepedepsit pentru ca ti-a ranit sentimentele.
Puteam zari acea flacara din ochii ei, dorea sa se razbune pe el intr-un mod atat de copilaresc si inocent, totusi nu doream sa o intarat si sa creez probleme noi, destul imi ajunsesera cele de acasa.
- Ayu, apreciez ceea ce faci pentru mine, dar problema aceasta trebuie sa fie rezolvata cu vorba. Vezi tu, acasa eu am facut multe probleme si nu vreau sa le repet si aici, consider ca fratele tau are motivele sale, trebuia de la inceput sa refuz jocul.
- Nu, nu, nu Ka Nui, e vina mea, nu trebuia sa ma ascund, eram asa de fericita ca mi-am facut un nou prieten si m-a luat valul, insa promit ca data viitoare voi fi ascultatoare. A zambit si m-a imbratisat strans, atunci chiar am putut sa simt forta ei adevarata, era coplesitoare, dar placuta si calda. Simteam ca sunt iubit si nu negam ca imi placea la nebunie.
- Pedofilule! I-ati mainile de pe Ayu!
- Ce? Intrebasem debusolat si nedumerit de reactia baiatului.
S-a apropiat de noi si ne-a impins si cand a dorit sa o ia pe Ayu in brate, fata la lovit in burta cu piciorul si l-a doborat pe brunet pe jos. Apoi a fugit din camera, insa nu inainte de a scoate limba la el.
- Tradatoare-o!
Pur si simplu ma simteam mizerabil, dar nervii clocoteau in mine si nici ca am mai rezitat, asa ca m-am pus deasupra lui, incepand sa ma rastesc cu putere.
- Vrei sa termin odata, Kizo! Nu i-am facut nimic surori tale, ce te face sa crezi toate acestea, spune! Nu a raspuns, a tacut si si-a strans dintii in gura cu putere. Spune, dracului odata!
Pierdusem controlul asupra mea, dar eram nervos si chiar doream sa stiu de ce imi face toate acestea.
- Vrei sa incetezi, faci pe inocentul, cand defapt esti un lup sub lana unei oi. Pe langa asta chiar esti un pedofil.
- Ce, te referi la ce s-a intamplat ieri intre noi, nu te mai sinchisi sa sapi in tarana ca sa afli adevarul, asta e ceva la ordinea zilei pentru mine si nu sunt pedofil, plus tu nu ai cinci ani sa te plangi, sau asa te comporti defapt ca sa primesti toata atentia de la restul, asa cum ai facut ieri. Ai crezut ca esti superman, dar sa stii ca nu esti. Plangaciosule, nu poti fi numit barbat cand te smiorcai ca te-am atins acolo sau acolo.
Mi-am dus mana in zona s-a intima si am strans cu putere pana ce a scrancit printre dinti si a injurat.
- Nu fa pe prostul, caci sunt sigur ca si tu si prietenii tai va mai atingeti sau va mai loviti intre picioare din joaca sau chiar serios. Atunci de ce pe ei nu ii certi, nu ii brancesti sau sa ii lovesti cum ai facut cu mine? Chiar daca sunt strain, e cam acelasi lucru sa stii, fie ca te cunosc de o zi doar. Sau ce, poate esti gay si nu mi-am dat eu seam, Kizo... Ia, marturiseste!
Tipasem atat de tare incat fruntea brunetului de sub mine se incruntase, iar in ochii lui scanteia furia, determinandu-l sa se ridice cu toata forta si sa ma tranteasca de fierul patului, fiind acum el deasupra. Si ca intotdeauna nu am putut sa ma abtin, la cat de tampit si eu eram, l-am prins de fese, strangandu-le si impingandu-l si mai aproape de mine.
O facusem intentionat, pur si simplu puneam paie pe foc si brunetul nervos cum era ma apucase de umeri ,ridicandu-ma si apoi trantindu-ma inca odata de fier, reusind sa provoace durerea in al meu corp.
Dar asta nu avea sa ma impiedice sa ma razbun putin pe el, fiindca deja intrecusem amandoi bunul simt si ne tavaleam precum leii pe covor, amandoi dorindu-ne suprematia si scuzele venite din partea celui care ne facuse sa ne simtim asa de rau. Insa ajungeam sa ne si lovim cu pumnii in stomac, intre picioare si mai mult rau ne faceam.
Intr-un final zgomotele au fost auzite de cei de jos, iar domnul Nenobu a fugit pe scari in sus spre camera mea, unde lupta se dadea si a sarit sa ne desparta. A venit si sotia sa, care la luat pe Kizo si la ridicat, iar barbatul m-a ridicat pe mine.
Amandoi sotii ne-au tinut precum doua animale prinse in febra turbarii, gata sa ne napustim pentru a doua runda de bataie.
Si de data aceasta a trebuit sa dam o explicatie si desigur ca nu a iesit atat de frumos, eu unul pot spune ca am fost iertat, insa am regretat ca am dat-o si de data aceasta in bara.
Toti au putut sa-mi vada tristetea si furie atunci cand am lovit cu pumnul in perete, apoi am scrancit printre dinti din cauza impactului, prelingandu-ma in jos precum un strop de ploaie pe o frunza, picand odata cu cerul ce se sparsese in mii de bucati.
Un inger cazut si neajutorat, nestiutor si inocent, pe un pamant patat de sange, iar povara pe care trebuia sa o duc imi era chiar pacatul mult prea ispititor, ce ma determinase sa reactionez cu un scop atat de puternic si atat de trist, care imi sfasia inima precum un demon din infern nascut din smoala oaselor negre, ce brazdau subteranul.
Nu era tragedie, dar nu stiam ce sa mai fac, ma simteam neputincios si observam ca orice as fi spus, se napustea precum un leu cu gura deschisa inapoi, gata sa ma inhate si sa ma pedepseasca, de parca as fi fost blestemat. Daca nici aici nu aveam sa reusesc sa imi fac macar un prieten sau macar sa indrept lucrurile, atunci nu apartineam niciunui loc de pe acest pamant. Sigur doar oceanului, inecat in propria-mi fiinta care se va scurge in siruri de lacrimi pe scheletu-mi umezit de trecerea impului, prefacut in apa.
Femeia la luat pe brunet, spunandu-i ca avea sa fie pedepsit pentru ceea ce facuse, lasandu-ma singur cu domnul Nenobu care s-a apropiat de mine si m-a pus pe pat, mangaindu-ma pe cap si ciufulindu-mi parul blond.
- Ka Nui, nu-ti face griji totul are sa fie bine, iti promit eu asta. Sunt sigur ca pe viitor tu si Kizo o sa fiti prieteni foarte buni.
Zambetul sau atat de bland si cald, ma facuse sa-l iau in brate, lucru destul de rar. Nici pe tata nu-l prea luam in brate, dar acest om chiar ma atinsese la inima si chiar doream sa ma descarc.
Nu trebuia sa fie Ayashi sau sora mea, mama sau bunicul, domnul Nenobu era de ajuns. Si ma simteam foarte bine la el in brate, puteam simti putina iubire, nu ceream prea mult, decat o imbratisare. Oricum ma retrasesem imediat, fiindca ma gandeam ca avea sa-l deranjeze, dar si asa barbatul ma mai luase sub bratul sau mangaindu-ma pe umar si soptindu-mi vorbe de consolare.
- Sunteti mult mai priceput la asta decat tata, el deobicei m-ar fi certat si apoi m-ar fi luat in brate, bine asta in cazuri speciale. De parca nici nu as fi fost fiul sau.
- Ha, ha, ha. Tatal tau a fost intotdeauna o figura, inca de cand era adolescent ii placea sa ia lumea in brate, chiar si pe mine ma cuprindea pe neasteptate in brate si ma strangea asa de tare si imi spunea: „vreau sa-mi simti iubirea, vreau sa stii ca tin la tine”.
Cand auzisem toate acelea ma bufnise rasul, nu mi-l prea imaginam eu pe tata luand lumea in brate... Era mai mereu serios, dar avea si momente in care se rusina de proriile sale reactii, insa tot nu puteam concepe ca lui tata ii placeau imbratisarile.
- Uite, Ka Nui, daca ai nevoie sa te descarci sau sa vorbesti cu cineva, ma gasesti in birou. Fac asta pentru ca imi esti drag si te consider ca un al patrulea fiu al meu. Stii eu si tatal tau am copilarit impreuna.
Il priveam cu admiratie acum, felul sau de a vorbi atat de calm si de bland imi ungea inima cu dragoste si pace. Nu avusesem astfel de momente cu tata, poate si pentru ca de multe ori eu eram pe afara, iar el muncea doua zeci si patru din doua zeci si patru de ore, impiedicand discutiile tata-fiu.
Domnul Nenobu batuse cu palma in genunchiul meu de cateva ori si se ridicase din sezut, pornind spre usa, plecase si ma lasase in gandurile mele, dar nu inainte de a-mi zambi si a ma ambitiona sa nu renunt asa de usor, fiindca facand o astfel de greseala, atunci cu adevarat totul avea sa fie pierdut, iar sansele se puteau numara pe degete.
Lacrimile puteau curge, sa pice toate pe jos, dar stiam ca nu imi mai era atat de frica sa imi arat sentimentele. Sunt om ca oricare altul, am inima si am suflet. Nu sunt rau, ci doar un copil nestiutor, intr-un spatiu necunoscut pe care cu nerabdare astept sa-l cunosc.
In oglinda, imaginea mea se solidifica si puteam sa simt curajul, ce izvora din ai mei ochii, sclipea in sticla oglinzii. Ma simteam bine.

[Erina Ozaki]

Fata mea ai o inspiratie T_T vreau si eu ! Deci multumesc ca mai anuntat.
In primul rand imi face o adevarata placere sa-ti citesc ficul, titlul acestui capitol e sublim :x N-am sati atrag atentia la nimic, in capitolul asta totul e in echilibru.
Ai o descriere foarte buna, deci chiar mi-a placut mult, dialogul e foarte bun si asta, nu e sec, am inteles ce simt personajele prin replicile lor, iar actiunea decurge chiar cum ar trebui, nu e fugarita de gaste =))
Cat despre greseli, eu mai trec cu vederea, nu stau sa-l purec mereu, dar chiar mi-a placut acest capitol, asa putin emotiv.. Frumos! Felicitari din partea mea! Imi place :*
Succes cu urmatoarele tale capitole! >:D< chiar m-a atins capitolul asta.


Denissu was here

[Clau~]

Ei, ei, cum nu ma pot lipsi in nici un caz de acest fic iti spun din nou "Buna" si ca am trecut din nou pe aici sa vad ce contraste mai gasesti tu si ce alte lumi inghetate il curpind pe protagonistul nostru cu raceala lor. Gata cu filozofatul, deocamdata. :))
Ce pot spune despre acest capitol? I hate you, a little... :-< Stiu ca sunt eu prea nerabdatoare, dar ma dispera faptul ca frumosul meu brunet (eu il ador intr-un mod absolut halucinant pe personajul acesta O.O) si blondinul meu fermecator se cearta ca prostii. Intradevar, din nou antitezele si contrastele au fost bine reliefate, dand textului un fel de... Rotunjime. Asta insemnand ca nu te-ai oprit la o singura dimensiune a textului si nici nu ai lasat plasticitatea sa se astearna peste opera. So, foarte, foarte bine. Cand citesti un text te gandesti ca vei descoperi o lume, dar daca numarul se dubleaza e muuult mai bine. Plus ca, aici intervine si viziunea personajelor, implicit caracterizarea lor si construirea. In fine, sper ca ai inteles ideea principala si anume ca e bine. ^_^
Apoi, sa trecem putin si pe la fiecare caracter. Ayu mi se pare din ce in ce mai dulce si ma bucura nespus faptul ca "s-a aliat" cu surferul; are sa iasa ceva interesant din mintea a doi copii nazdravani. Eu cred ca Ka nui e mai copil decat Ayu, la suprafata... Bine, si la interior e un suflet bland si calm, iubitor, insa nu stie cum sa arate aceste lucruri si nu stapaneste bine limbajul. Ah, si impulsivitatea lui il duce de mullte ori la contradictii si certuri. Legat tot de blondin as putea spune ca parca face dinadins sa nu il placa Kizo, iar Kizo nu se lasa mai prejos. Oare va veni ziua cand cei doi sa se inteleaga? Vom citi si vom vedea. ^_^
Pana atunci, sa revenim la capitol. Actiunea a fost destul de dinamica si nu m-am plictisit citind; in nici un caz nu se putea intampla asta cand cei doi se intalnesc. Nici nu ma gandeam, de cand cei doi au ajuns in aceeasi camera, ca poate iesi ceva bun ci mai degraba o alta serie de certuri si pedepse, lacrimi si toate cele; si am avut dreptate. Si am lasat ce-i mai bun la urma: Kizo. La cat il iubesc eu pe el, imi vine sa-l pap cu totul insa nu pot sa nu ii dau doua inainte ca e asa incapatanat si ca are o gura asa mare. Ka nui, iti dau un pont: atunci cand asta micu' mai vrea sa se rasteasca la tine sau sa spuna ceva nepotrivit, inchide-i naibii gura cu un sarut si gata. :X
Si din nou trebuie sa te laud pentru descriere. :X Fantabulos! Si acum nu a fost descrierea naturii, ci cea sentimentala, intradevar importanta in text. M-ai facut sa simt tot, desi la ce sentimente au fost descrise mai bine nu mai simteam. Desi imi place oarecum drama, nu imi place sa vad personajele suferind. Ah, si inca ceva ce ma intriga destul de muuult: ce simte de fapt Kizo in legatura cu cele intamplate? :>
Legat de ce ai spus tu, ma bucura ca am reusit sa te ambitionez in acest fel si ca ti-a placut comm-ul meu. ^_^ Cateodata e bine sa primesti astfel de cuvinte, iti da un fel de sustinere. Ceea ce vreau sa spun e ca (am mai repetat-o) eu ador acest fic si voi urmari fiecare capitol.
Mult succes in continuare si sper sa aduci cat mai repede nextul, pentru ca, stii, sunt extrem de curioasa cu privinta la ceea ce urmeaza sa se intamplae. Si multumesc ca ma anunti. Kiss-you. ByE! ^_^