[Yaoi] Uraste ca iarna, iubeste ca vara.

[Sushi]

Buna, buna :*. Draga mea sa stii ca am ajuns si eu la zi cu ficul si imi place extrem de mult. Kai Nu asta e o figura, iar de Kizo (sper ca am nimerit numele) nu mai spun nimic. La ora asta nu prea stiu ce sa comentez. E super interesant ficul, ideea imi place la nebunie. I love snow!
O sa ma rezum la ultimul capitol pentru ca l-am citit acum doua minute. Surfer-ul si copilul zapezii (Kizo, imi place sa-i spun copilul zapezii) trebuie sa se inteleaga pana la urma. Adica e amuzant cum se ciondaneasc, cum Kai incearca sa-l cucereasca, dar eu vreau altceva ( stii la ce ma refer). Plus ca Yeti ( tot Kizo) mi se pare prea agresiv, mai usor turturel ca-l omori pe Kai, si avem nevoie de el.
Ayu e un ingeras, dar e interesant sa o vad complet intoarsa impotriva fratelui ei, sunt mandra de ea. Mijlociul, nu i-am retinut numele, pare si el interesant, dar un pustii banal.
Pai astept nextu. Sa fi sigura ca ma voi intoarce la ficul tau pentru ca-mi place.
Bafta la tasta. :*

( Scuze pentru eventualele greseli de tastare, dar abia am ajuns acas si am zis ca trebuie sa-ti las musai un comentariu)

[hiimera]

Aloha, la toata lumea! :]]
Nextul ,nextul si sper sa va placa. Deci am de lamurit putin cu acest capitol si viitorul: normal cp. 7 trebuia sa fie mai lung, dar m-am decis sa-l fragmentez si o parte din idea lui sa o pun in cp. 8 care va incadra alte cateva idei secundare.
Deci ar veni o continuare, dar e si normal sa fie asa. :]]
Trecand peste asta, sper sa nu mai am multe greseli, am verificat si am si citit cu voce tare, oricum v-am spus ca daca vedeti greseli indiferent cat de mici ar fi, sa mi le enumerati sau sa imi mentionati. <3

Raspunsuri la comentarii:
Pai, mersii, mersii de sustinere si ca citit, ma bucura enorm comentariile voastre si ma determina sa scriu in continuare, insa chiar si asa am planuri mari si sper sa continuati sa fiti alaturi. *tighthug*

7.
..:*:Atitudine:*:..

Era foarte de dimineata, ceasul de la mana indicand ora noua si cu toate ca nu am inceput super ziua aceasta - fiindca a trebuit sa-l ascult pe boul de Kizo cum se plange ca un copil mic - trebuie sa manac tocmai acum. Normal asa ar fi, ca doar suntem oameni, insa diferenta dintre mine si aceasta familie este ca eu imi manac micul de jun pe la ora sase si sase minute - am fost mereu punctual aici - insa de acum in colo voi incerca sa ma adaptez climatului si speciilor de yeti - Kizo.
Nici nu mai stiam daca am haine pe mine asa ca mi-am luat altele sau m-am imbracat pentru prima data in dimineata aceasta. Concret era ca dupa ce mi-am pus pe mine un maiou, pulover alb si niste blugi albastrii deschisi, am coborat jos spre bucatarie fiindca eram lihnit.
Scarile era asa de lucioase, lemnul era alunecos si era de cateva ori sa cad, insa sarisem pe fiecare treapta ca un iepure ca sa impiedic frecarea abundenta cu ele, asa ca vazandu-ma jos, m-am indreptat spre bucatarie unde se aflau sotii Nenobu, adorabila Ayu si desigur simpaticul Riuuta. Ah cat de simpatic putea el sa fie, asa de entuziasmat a fost la inceput cand l-am intalnit, daca si Kizo ar fi ca el lumea mea ar fi mult mai luminata.
Dar nu se poate, atunci cand intra in camera becurile se sparg, lumina piere, speranta moare, iar dorinta paleste, de parca ar fi regele demon al infernului. Nu inteleg de ce acesti doi ingeri sunt... ingeri, iar el un drag mic si enervant care imi face viata aici groaznica. De ce? Nu am gresit cu nimic si nu imi amintesc cand i-am facut ceva atat de rau, astfel incat sa ma urasca si sa ma jigneasca in halul asta. Dar gata, acum am terminat si am pus capat, m-am saturat, paharul da pe afara si trebuie sa iau masuri ca sa pot supravietui in tinutul asta, dar mai concret in casa asta minunata, cu oameni primitor si iubitori.
Trebuie sa-l distrug incetul cu incetul, fiindca se crede atotstiutorul, cand defapt nici nu ma cunoaste, indrazneste sa ma faca in toate culorile fara motiv intemeiat...
Am tras scaunul in spate ca sa pot sa ma rezem de el si sa ma asez ca sa apuc un bol curat unde aveam sa-mi pun cerealele cu lapte. Erau Nesquik - bilutele acelea invelite in ciocolata, crocante si atat de delicioase, mi se topeau in gura atunci cand le aruncam cu lingura. Muream dupa ele si aveau sa-mi ridice moralul, caci micul de jun era cea mai importanta masa pentru mine. Deja starea mea era mai buna, fericirea pusese stapanire pe intreg trupul si incepusem sa fredonez un cantec, timp in care dadeam din talpa si cu degetele mimam o toba, apoi lingura o foloseam drept o chitara.
Imi tineam buza inferioara sub dinti, apasand in ea proemintent, prins in transa melodiei si mimand un rocker energic la concert, faceam spectacol in fata copiilor si a parintilor, ce ma priveau cu zambetele pe buze. Ayu chiar ma aplauda si striga „bis”, iar versurile dejea se prelingeau printre dinti, alunecand lin si ritmic pe pielea fina a buzelor, lasand in urma o pata de culoare si veselie in bucatarie.
- Every body eah, rock your body eah, every body rock-your-body right. Backstreet`s back, alright! Melodia era de la Backstreet Boys si mergea de minune cu vocea mea nu foarte afona, ma acompaniase si Riuuta, care dadea din cap ca nebunul pana ce a picat cu el pe masa. Ayu desigur, cu vocea ei de inger, aprinsese flacara trupei ce se instaurase in bucatarie.
Nebunie era cuvantul potrivit pentru tot ceea ce faceam, dar ma simteam bine impreuna cu ei, iar scena parea desprinsa din filmele de comedie amestecate cu putina romanta, cel putin asa aveam impresia, fiindca atunci cand Kizo intrase in camera, toti strigasem: „Ce faci papusa!?” El tresarind precum un soricel la vazul pisicii.
Nu incetam sa-i fac cu ochiul, timp in care mancam cu pofta cerealele apetisante, ce imi lasau gura apa. Era amuzanta fata lui rosie, ochii care ii sclipeau cand se intersectau cu ei mei... da, era dragalas, sau mai bine spus frumos, avea un chip bine finisat, bine conturat, parca de un condei, ma inspira sa cant in continuare ceva balada de amor, ceva ce ar putea sa lege doua suflete zbuciumate de furie, precum ale noastre.
Pana acum ne ciondaniseram, ne intarataseram si cu cat cugetam mai mult, cu atat mai bine imi dadeam seama ca ar putea fi o sansa pentru noi, cine stia, puteam chiar sa ne impacam. Insa felul in care ma sageta cu ochii lui frumosi, imi dadea fiori pe sirea spinarii, semn ca avea in curand sa ia o carte de incantatii si lumanari, iar cu o creta sa deseneze in jurul meu un cerc cu stea, gata sa ma arunce pe portile Iadului.
Totusi era amuzant si incercam cu greu sa ma abtin din a nu rade, Ayu se pusese in spatele sau si luase doua carioci si si le infipsese in nas, strambandu-se. Chiar imi era draga, nu neaparat ca imi tinea partea, dar felul ei de a fi ma fascina, la o varsta asta nimeni nu putea fi atat de incantator, atat de elegant precum ea. Doamne, fetita asta era superba. Parul ei brunet cu reflexi albastrui iti fura ochii, iar irisii de un gri deschis te faceau sa te scurgi pe scaun in jos. De unde a mostenit frumusetea asta?
- Mai, am strigat eu, Ayu, de ce esti asa de frumoasa? Care e secretul tau? Semeni cu mama ta, sigur si ea e superba. Imediat am vazut-o pe femeie cum rosise in obraji si imi multumise modest, apoi se intorsese la spalatul vaselor.
- Eu nu semna cu mama, eu sunt mult mai frumoasa!
- Aici sunt de acord, esti mult mai frumoasa, atunci cu cine semeni? Am stat putin asa fara sa spun ceva, Riuuta si Ayu ma priveau intens. Gata, stiu, cu tatal tau, el e foarte masculin si foarte aratos. Il vazusem si pe el asa putin imbujorat. Hai, nu fiti modest, sigur multa lume va spune asta. Am dreptate? Incepusem sa-i dau cu cotul in brat, iar el incepuse sa rada si sa dea pagina de la ziar.
- Semeni cu tatal tau, el mereu imi facea complimete, era incurabil cu lucrurile acestea.
- Da, dar eu nu sunt tata, el e mai nebun ca mine, adica dupa cate mi-ati spus asa s-a lasat impresia. Oricum eu sunt eu.
- Esti plin de „tu”! spusese in sopata Kizo, dar reusisem sa-i percep mesajul rautacios, dar in loc sa sar sa il iau la bataie, am ranjit pervers, tintindu-l cu privirea mea albastra, facandu-l sa se uite la mine precum un sarpe. Nu parea incantat de felul cum incepeam sa ma comport cu el, dar eu eram atat de incantat. Ma intarata si asa de tare doream sa-l enervez, sa-l strang de nerv si sa-l fac sa explodeze in toate partile.
- Tu, esti un Yeti cam morocanos, te-ai trezit pe partea nepotrivita de la pat?
Era un deliciu si de data aceasta nu aveam sa-l las sa-mi scape, aveam de gand sa-l scot din minti doua zeci si patru din doua zeci si patru de ore.
Nu isi dadea seama ca ma calcase pe coada, nu suportam astfel de persoane. Radea de mine pe ascuns si spunea niste lucruri atat de false, nici nu ma cunostea si isi permitea sa pronunte de persoana mea de parca am fi frati sau ceva de genul. Am trecut prin prea multe ca sa renunt acum si sa ma las inghitit de demoni.
Incepeam sa-l irit si pana la urma a cedat si a plecat spre living unde s-a trantit pe canapea, dand drumul la televizor pe desene animate.
Mama lui l-a strigat ca sa vina si sa-si termine bolul, dar a strigat un „nu” atat de apasat si strident, incat a trebuit ca tatal sau sa-i reaminteasca de comportamentul degajat. Apoi a spus ca pe mine de ce nu ma avertizeasca, iar tatal sau a spus ca sunt un oaspete special, iar el a strigat ceva in genul: „si eu nu mai sunt special, m-ati inlocuit cu el...”
La faza aceasta mi-am plecat capul spre bol, intr-un fel sau altul il intelegeam, eu era un strain venit din alta parte a lumii, iar faptul ca parintii lui se comportacu cu mine de parca as fi fost fiul lor il deranja, pe Riuuta si Ayu din contra, ei chiar pareau bucurosi. Insa Kizo era ca si mine, la fel de rebel, la fel de zdruncinat sufleteste, cel putin asa imi lasase impresia.
Am privit spre bolul sau inca plin si mi-am propus ca ar trebui sa il aduc acolo, poate ca nu dorea sa stea la masa si i se parea mult mai confortabil sa manance pe fotoliul pufos. Asa ca luand castronul in palme, i l-am adus acolo, dar ca deobicei a refuzat ceva venit din partea mea.
Nici mie nu mi-a placut gestul, dar trebuia cumva sa-l conving, asa ca afisand acea fata de inger m-am asezat langa el, apropiindu-ma mai mult de trupul sau si incepand vechea poveste cu avionul, am incercat sa-i var lingura in gura ca sa manance.
Din nou, a refuzat, am incercat inca odata, dar dupa deja ma scotea din minti, asa ca am afisat latura mea perversa fiindca deja imi hranise orgoliul.
Imi venise o idee geniala prin care sa ii bag cerelalele alea nenorocite in bot.
Luand cateva bobite de ciocolata inmuiate bine in gura, am gesticulat cu mana in aer, in asa fel incat sa isi intoarca nedumerit capul spre mine si odata ce am prins ocazia, l-am apucat de suvitele negreu ale parului, tragandu-l spre buzele-mi inchise, ca apoi sa i le deschid pe ale sale si sa las laptele cu cerealele sa treaca in cavitatea sa bucala.
Nu m-am putut abtine odata ce am simtit dulceata lor, avea buzele carnoase si apetisante, iar dupa ce l-am ajutat si sa inghita, am continuat jocul cu un sarut adanc, ce l-a facut sa cada jos de pe canapea. Se uita la mine ca la un monstru, insa nu il invinovateam, afisam acea masca de nebun incurabil. Dar era singurl mod prin care il puteam convinge sa manace ce a lasat in castron.
Printre buzele-i umede de la lapte, ce pica usor pe haina, a scos niste injurii la adresa mea si ridicandu-se s-a trantit din nou pe canapea, dar pastrand o distanta destul de mare fata de mine. Ma simteam indepartat, totusi nu am cedat fiindca intelegeam la ce se gandea.
Inca eram nervos, adica ma scosese din pepeni si jocul inca nu incetase, bolul era plin.
I l-am inmanat pana la urma, dar ca disperatul a dat cu amna in el si era cat pe aci` sa cada jos pe covor, cred ca nimeni nu avea sa fie foarte incantat de asta.
- Joci dur, insa nici eu nu joc prea curat. Odata cu cele spuse, m-am napustit pe el, intinzand-ul pe canapea in lung si strecurandu-mi mana sub haina lui, i-am ciupit unul dintre sfarcuri, care imediat la contact s-a intarit. El a sccrancit nervos si a inceput sa se zbata sub mine, pana m-a doborat. Apoi a preluat initiativa, fiind deasupra.
- Inceteaza pedofilule, crezi ca pe mine ma fraieresti, ti-am spus ca sunt satul, ce nu pricepi, ai graunte in loc de creier?
- Cand sunt in preajma ta, am, adica ma inebunesti. Cu mana i-am atins obrazul fin si el imediat mi l-a indepartat cu palma. Nu fi asa de rau yeti, cat de duri pari pe dinauntru esti maole si firav precum un iepure.
I-am prins coapsele, in timp ce ma ridicam si am ajuns aproape la nivelul fetei sale.
Am deschis gura si l-am muscat de gat, lasandu-mi limba in voie sa-i mangaie pielea. Apoi cu grija l-am apropiat mai mult de trunchiul meu, lipindu-l brutal.
Ii puteam simti organul cum se preseaza deasupra mea. O senzatie atat de placuta pentru mine, insa dezgustatoare pentru el.
Striga precum un apucat, imi spunea sa incetez, dar nici de-al dracului nu ma potoleam, el a cerut-o si avea sa primeasc din belsug toata „dragostea” mea.
Insa gata trebuia sa incetez, fiindca ceilalti doi frati ai lui veneau si doream ca toate acestea sa fie intre mine si Kizo.
Cand i-am dat drumul ne-am asezat pe canapea urmarind desenele ce se difuzau pe ecranul color al televizorului mare de pe mobila frumosa.
Sincer imi placea livingul lor, avea asa o aura traditionala, nu japoneza, insa se mai regaseau cateva vaze sau tablouri pictate in acel stil fantastic asiatic. Ce ma fascina era semineul mic si dragut de sub masiva mobila din lemn inchis, acolo ardea focul si imi placea enorm sa stau langa el.
Pentru cateva minute se lasese linistea, pana ce Riuuta sparsese totul si incepuse sa-mi puna diverse intrebari legate despre Honolulu si surf, mai ales de aparitiile mele in diverse reviste pentru sportivi.
Puteam sa-i citesc pasiunea din ochi, chiar il incanta surful pacat ca nu puteam sa-l duc la mine si sa-l invat, dar niciodata nu am spus niciodata si poate ca dupa ce vor termina clasa a doi spre zecea, il voi lua cu mine in vacanta de vara in Honolulu si ii voi impartasi cunostintele-mi in ale surfului.
Cu cat ne adanceam in vorba, cu atat Kizo parea si mai nervos, nu-i convenea discutia noastra si se rastise de cateva ori la Riuuta sa ma lase in pace ca sa ma uit la tv, dar se parea ca o facea mai mult pentru sine. Nu credeam eu ca ii pasa parerea mea.
Pana la urma cei doi copii au plecat si ne-au lasat singuri, dupa cate intelesesem mama lor aveai sa-i duca ba la bunica, ba la prietenii lor. Nu stiam exact cine cu cine si cine cu ce, dar aveam sa raman o perioada scurta cu adorabilul de Kizo in living.
Ma gandeam ce as putea sa-i fac, fiindca asa de mult ma tenta prezenta lui. Stiindu-l atat de aproape imi venea sa-l bag intr-un colt al camerei si sa-i trag vreo doua la fund. De amuzament desigur.
Nu durase mult si tatal sau venise si intrebase cine il poate ajuta sa ia zapada de afara. Kizo strigase un „nu” si continua sa vizioneze desenele animate, eu eram singurul ce putea sa-l ajute si chiar ma oferisem. Imi luasem geaca din cuier, lopata pe care mi-o inmanase domnul Nenobu si o zbughisem afara in zapada sa iau geturile de la garaj.
Vazand toate acestea, brunetul ciulise urechile precum un extraterestru si nu prea convenindu-i mi s-a alturat voios, dar mai mult iritat de faptul ca il ajutam pe tatal sau.
Deja vedeam ce gandeste si tot insistam sa ma uit la capul sau.
Cu miscari rapide, dar grijuli am aruncat zapada si gogoloaiele de gheata formate pe margine, tatal brunetului incepand sa scoata masina usor de tot. Si cand ajunsese pe strada, ne multumise la amndoi si pornise in jos spre serviciu.
Noi precum doi copii cu ranjetele mari pe chip, ii faceam cu mana, dar in ultima secunda ne aruncasem in zapada si incepuseram sa ne batem grozav cu bulgari ce se adunasera.
Ne razboiam bine de tot, ajungad sa lovim si alte case din vecinatate.
Era haos pe strada din pricina noastra, lumea adunandu-se in jur sa vada ce ne apucase, noi continuam ca bezmeticii sa aruncam cu bulgari, iar intr-un final sarisem pe el doborandu-l in imensitatea de gogoloaie, lasandu-mi chipul mai aproape de al sau, pana ce strigase sa nu fac aia, dar nu il ascultasem si imi contopisem buzele cu ale sale intr-un sarut adanc si fierbinte.

[Clau~]

Heeeya! ^_^
Uh, lucrurile se incing chiar si in mijlocul Alaskai. Nimeni nu il poate opri pe Ka nui. Am observat o usoara schimbare in felul in care ai scris capitolul. Muuulta naratiune, multa descriere, putin dialog. Mai mergeau cateva linii acolo, la dimensiunea textului. Careee~ a fost de-a dreptul huuuge. Nu spun ca e rau~ Dimpotriva. <3
Asaaa~ Vad ca surferul meu dragut se acomodeaza din ce in ce mai bine si, orice ar spune el, eu cred ca il place mai mult decat arata pe Kizo. :> Normaaaal~ Ukeul ala e bestial. Rautaciosul de el. :X Sa vedem ce mai avem de spus... :-? Ah~ De ce nu aduci mai repede nexturile astea? :-w Iti place sa ma parpolesti in nerabdare, nooo? :o3 Bine, te tin eu minte! >:P
Aw, si cateva cuvinte pentru micutul Kizo: Asculta bine, pramatie! Mai bine ai face tot posibilul sa-l enervezi in continuare pe Ka nui! :> (nu de alta dar vad ca il excita comportamentul tau incapatanat :-")
Sooo~ Acestea fiind spuse: un alt capitol care m-a lasat cu gura cascata si un zambet larg. Astept next (care sper sa vina mai repede) si multa inspiratie. Kiss-you~ ^.^

[Sushi]

Tuuuuuuuuuu >:D< Stii cat am asteptat nextu?
O Doamne, ce-i doi vor topii calota de gheata si vor pornii incalzirea globala, glumesc, deja au pornito.
Deci e un capitol minunat, nici nu am cuvinte, dar le gasesc eu cumva. Se pare ca lui Ka Nui incepe sa-i placa prea mult joculetul sau ( he he, si mie imi place prea mult).
Cred ca "tachinarea" de pe canapea ar fi ajuns mult mai departe daca nu urmau sa fie intrerupti de pustani. Oh, oricat ar fi de draguti, trebuiau sa plece mai repede . Sarutul de la final a fost "Wooooa", cred ca cei din jur au avut ce sa vada.
Astept cu nerabdare naxtu, si, te implor, nu ma tine prea mult in suspans.
Ja ne! :*

[Erina Ozaki]

buna, te rog sami scuzi absenta insa in curand incep si eu scoala si am probleme cu tastatura . Deci ai o descriere impecabila, chiar ma inspira. Dialogul este la limita, nici in plus nici in minus si nu e nici sec. :x Naratiunea decurge bine si imi place tare mult cum merge povestea. Ma facut sa simt sa zic asa emotia si povestea.cam atat mi-e greu sa scriu la tastatura virtuala. te pup si succes cu nextul :*

[hiimera]

De acum in colo o sa incep sa explic titlurile, fiindca ma gandesc ca la felul in care le aleg, nimeni nu intelege ce semnifica, sincer nici eu cateodata. *laughs* Si regret ca unele suna asa pueril.
Cu asta o sa incep: de ce "joaca noastra", fiindca se refera la faptul ca Ka Nui adora sa-l enerveze pe Kizo, faptul ca ii place sa-l tachineze si in acelasi timp cum Kizo ajunge sa se joace cu "focul" asta o sa o deduceti in urmatorul capitol, dar si pe la final asa putin.
Fetelor eu va multumesc in continuare de comuri, ma bucur ca cititi si treceti cand aveti timp. *hugs*
Pai, altceva nu stiu daca mai am de spus, doar ca voi incerca sa aduc cat mai repede nexturile, am idei, de asta nu ma plang, dar sa vad cum imi creez timp pentru.
Enjoy!

8.
..:*:Joaca noastra:*:..

„Cat de dulci poate sa aiba buzele. Cine ar fi crezut, la cat de isteric e, dar demonul e cel mai suav si atragator dintre toti. Acum nu mai am dubii, pot sa le savurez in continuare.”
Langa noi se adunase un grup de vecini, printre care se aflau si copii intre varstele de cinci-opt ani, batranii ,desigur, ramanad socati ca deobicei la vazul acestor acte satanice si neortodoxe la care se cruceau cu pofta si strigau numele Domnului, de parca nu am fi oameni. Nimeni nu le poate scoate aceasta obsesie din cap, de fiecare data trebuie sa sara in sus si sa strige speriati spre cei mici sa nu se uite, ajungand sa le acopere ochii. De parca, chiar daca pruncii nu vor fi gay sau lezbiene, vor ajunge intr-o zi sa produca astfel de acte intime cu cei pe care ii iubesc.
Sincer ajung sa ma cert cu mine insumi, religia nu admite astfel de relati, insa daca inima mea bate pentru un barbat, trebuie sa merg si sa ma ascund fiindca sunt putin diferit fata de ceilalti si ca am o alta preferinta in orientarea mea sexuala? Nu cred, asa ca decat sa-mi umplu capul cu tampenii din acestea, mai bine ma ridic, il apuc in brate pe adorabilul de Kizo si ii scot membrul afara din pantaloni in fata tuturor si le strig: De parca voi nu aderati la asa ceva?
In urmatoarele secunde o tacere funebra se asterne, insa imediat sparta de rasetele copiilor ce aratau cu degetele si ma laudau pentru gluma reusita, strigatele mamelor si ale babelor, apoi barbatii care ne priveau din fata curtilor lor, razand amuzati.
Da, adoram sa fac lucruri din acestea, ma distram si ce ma incanta foarte mult erau fetele femeilor, pareau asa de speriate si de rosii, aruncandu-ti in fata replica: „Sunt inocenta!”, dar nu prea, fiindca cu toate ca isi ascundeau putina rusine care li se imprima pe chip, adevarul era ca mai vazusera asa ceva si degeaba se lalaiau cu porcari din acestea.
Radeam cu pofta, iar Kizo ametit la mine in brate imi striga numele, apoi adaugand cateva injurii, s-a rotit atunci cand am largit nodul membrelor, lovindu-ma in plin cu cotul sau ascutit. Atat de rau m-a durut, incat am picat lat pe zapada, el sarind ulterior dupa ce isi bagase inapoi organul in boxeri si pantaloni.
Incepuse a ma stranga de gat, cu adevarat simteam lipsa aerului in plamani si indiferent de cate ori inspiram, ceva mi-l bloca la intrarea in trahee, ingrozitor, ma omora!
Chipul sau ma facea sa tresar, era nervos ,se contura perfect starea s-a de neliniste si criza - buzele finisand violent acea strangere din dinti, crustele reci de piele ridicate, aratand ca varfurile unor munti inghetati si ochii... ochii inflacarati si puternic vascularizati, ce bagau spaima in mine. Exploda pe dinauntru, inima ii batea nebuna acoperind ritmica miocardului meu.
Incepusem a ma ineca, fortele ma abandonau, iar oasele se moleseau sub forta lui incredibila. De unde tot venea? Insa intr-un moment scurt de ragaz al sau, am putu sa il arunc de pe mine, cu patos inhaland aer rece si proaspat, apoi tusind repetat ca sa-mi revin din starea de ameteala si inconfortabilitate.
Dupa ce se ridicase cu palmele din zapada, ma tintise cu privirea taioasa ce revenise in ochi, sarind din nou pe mine, de data aceasta bagandu-ma in adunatura de zapada si geata pe care o stransesem cu lopetile.
Ii strigam sa inceteze si sa ma lase in pace, el cu ai sa-i obraji imbujorati imi tot repeta ca sunt un nemernic-pervers-incurabil. Ca sa-l satisfac mi-am cerut iertare strigand si afirmandu-i ca asa cum m-a poreclit, sunt. Dupa asta m-a lasat sa respir si sa ma reglez mintal si fizic.
Puplicul fiind nelipsit, acum inmultinduse, ne privea atent, insa dupa cateva indemuri ale lui Kizo au plecat.
Dupa ce m-am ridicat de jos, m-a bufnit rasul indoindu-ma in fata, timp in care brunetul a venit spre mine si mi-a retezat o palma peste ceafa. Nu a fost prea placuta, insa am acceptat-o fiindca ceea ce facusem eu era de neiertat si de neuitat. In interiorul meu radeam cu pofta si nu ma mai saturam din al sacai pe baiatul asta, imi ajunsese la inima. Iar de fiecare data cand dadeam ochii cu el, doream asa de tare sa-l fac sa scartaie si sa izbucneasca in plansete inocente de copil cuminte.
Nu am mai spus nimic tot drumul inspre casa, fiindca deja ma durea burta de la atatea lucruri si mi-am porpus sa incetez pentru cateva minute, aveam sa prind destule oportunitati, cine stia astazi putea fi cea mai tare zi din viata mea, daca o coninuam asa cum imi planuisem, trebuia doar sa astept sa vina ceva ce ma va stimula mintal si fizic, caci asa fanteziile curg de la sine din creierul meu de geniu.
Baiatul a intrat primul pe usa si atunci cand l-am intrebat daca si-a terminat cerealele a strigat tare sa nu ma apropii de el si sa nu ii mai adresez nici o intrebare. Ramanad lemn in fata presului, am analizat pasii mari pe care ii facea spre sufrageria mare si frumos aranjata, ce imi inspira meru un aer de familie, amestecat cu unul romantic, scos din filme.
-Cred ca nu stii cu ce ai de aface, eu sunt taifunul ce se napusteste asupra tarmulul. Vorbeam ca sa inteleaga ce avea sa-l astepte, am inchis usa in urma mea si amenintator ma apropiam de trupul sau intors cu spatele. Dar imediat m-a oprit cu ochii aceia inchisi si patrunzatori.
- Iar eu voi fi aerul rece care te va ingheta din cap pana in picioare si iti va oprii valurile sa cada asupra pamantului! Clar sa-ti fie si sa-ti ramana in cap.
Isi lasase degetul cu care pana acum ma impunsese in piept, jos si reluandu-si pozitia de adineauri, ma ingnora incercand intr-un fel sau altul sa scape de mine, dar mai mult ma facea sa fierb in interior, iar placerea de al tachina ma poseda, imi facea oasele sa tremure de curiozitate.
Ajunsesem sa ma misc fara sa gandesc, apucandu-l pe la spate in brate si ridicandu-l in sus de tot, l-am intrebat cum ii place - sa cada in fund sau sa fie trantit frumos pe canapea?
A gemut incordat si enervat, pe un ton poruncitor a strigat sa-i dau drumul si vazand ca sub nici o forma nu doreste sa colaboreze in pace cu mine, l-am dus inspre canapea si aruncandu-l pe perini, am sarit si eu in urma lui, acoperindu-i corpul subtire cu al meu. Nu puteam sa ma consider masiv, din contra ca structura eram aproape la fel, insa eu eram ceva mai lucrat din cauza sportului pe care il practicam sau il practicasem, deci aveam mai multe sanse de al face sa se aseze in diverse pozitii care i-ar aduce acea roseata dulce in obraji.
Nu suporta sa isi vada inamicul mereu sus, puteam deduce asta dupa felul in care incerca sa ma indeparteze cu palmele, impingandu-ma cu forta. Desigur ca a esuat de fiecare data si pana la urma a cedat, scrancind si injurand printre dinti.
Cand am vazut ca si-a lasat mainile sa pice de o parte si de alta a trupului, m-am apropiat de ureche sa si am soptit emanand aer cald: „Ai cedat!” Pielea sa alba ca neau s-a zgribulit sub cuvintele mele fierbinti si cu ochii usor intredeschisi, m-a privit la chip, nedumerit, ametit si obosit. Se saturase si parea ca nu ii pasa de ce avea sa urmeze, oricum nu doream sa ii fac ceva rau, dar inca un sarut nu avea sa strice nimic, fiindca asa de moi erau ale sale buze, incat nu putea sa te saturi de ele.
Cu grija ca nu cumva sa-l fac sa se zbata iar, m-am apropiat incet de el, incepand sa-mi inchid ochii, dar lasandu-i totusi putin deschisi ca sa vad cum are sa reactioneze. Normal ca a negat totul, dand usor din cap, dar asa de vlaguit parea, incat orice facea ma inebunea pe mine si ma indemna sa navalesc asupra sa.
Nu eram nici eu sigur ce avea sa se intample intre mine si el, ma gandeam ca va veni ziua in care o sa fim prieteni buni si ca astfel de lucruri ar putea naste sentimente foarte ... profunde. Insa de ce sa pierd o astfel de ocazie, macar acum.
Cu gandul impacat, am inaintat sarutand usor cele doua buze carnoase si apetisante, pe care le-am mangaiat cu grija si le-am dezmierdat in trepte, atingandu-le de mai multe ori si din cand in cand trecandu-mi ochi asupra chipului baiatului, ce avea pleoapele bine lipite si stranse, iar obrajii arzandu-i puternic. Era intradevar dulce si inocent, un fel de demon mic, dar adorabil si seducator.
Doream sa fac mai mult de atata, insa un cantec ce se auzea din bucatarie m-a oprit, usor m-am ridicat in sus, privindu-l cum statea neclintit cu ochii inchisi.
- Asta a fost tot! Acum poti sa deschizi ochii.
Lasand lumina camerei sa-i invadeze pleoapele, a putut gusta cu placere privelistea ce i se arata, cu toate ca prezenta mea il deranja si la provocat sa rabufneasca din nou.
- Sa te ia dracu`, nu mai face asa ceva, e inuman, ingrozitor, date de pe mine odata! Striga si dadea cu palmele in abdomenul meu, eu ranjeam precum un vulpoi batran si nici de cum nu aveam sa-i usurez viata. Credeam ca va inceta sarada, dar se parea ca circul abia de incepuse.
In cateva secunde aparuse si doamna Nenobu, avand pe ceilalti doi copi alaturi, erau toti bine imbracati si pregatiti sa plece. Cand ne-a zarit, a dat un mic anunt si ne-a intrebat care daca vrem sa o ajutam cu cateva cumparaturi.
Fara sa ezit, am ridicat mana, Kizo maraind la gestul dat. Mi se parea mie sau se enerva ca ii ajutam pe ai lui? Dar nici nu puteam sa nu o fac, ma gazduiau in casa lor si era musai sa dau o mana de ajutor, acum trebuia sa ma integrez. Iar brunetul nu avea sa imi strice mie zilele cu smiorcaielile lui de fetita ranita.
Dupa ce l-am lasat sa priveasca precum mata la lumina, am urcat scarile spre camera mea de unde aveam sa-mi iau ceva mai gros, plus o geaca uscata, fiindca cealalata era fleasca de la lupta mea cu mezinul cel mare al familiei. Inainte de a parasi camera mi-am trecut ochii asupra oglinzi ca sa ma admir pret de cateva secunde, aratam bine si gata de plecare.
De asemenea am apucat scrisoare in speranta ca o voi lasa la posta mai tarziu.
Odata ajuns jos, mama copiilor mi-a explicat pe unde sa o iau ca sa ajung la posta si dupa cate intelesesem era aproape de supermarketul unde aveam sa mergem dupa ce il lasam pe Riuuta la niste prieteni si pe Ayu la bunica.
Dupa ce ne-am echipat, ne-am incaltat, am iesit afara. Se parea ca se apropie un viscol, fiindca vantul batea salbatic si suera melancolic in cartier, daca asa puteam sa-l numesc.
Pentru mine aceasta zona, are sa ramana un mister mult timp de acum in colo, pana ce, sper ca mezinul mare al familiei sa-mi faca o prezentare in plan geometric a orasului si a locuintei sale.
Cu micile bagaje in brate, eu si ceilalti doi stateam si asteptam ca cealalta masina a familiei sa fie scoasa din imensul garaj. Noroc ca nu a trebuit sa deschidem, se deschidea amnual, astfel ca masina iesea fara grija afara, in frig, lucind spectaculos, iar culoarea carmin iesea bine in evidenta.
Era un Yukon XL, cu toate ca aveam impresia ca nu prea rezista in zonele acestea...
Ma uitam asa ciudat la masina si la mama copiilor, nesigur pe calatorie, de parca aveam sa facem accident, insa deja eram obisnuit cu astfel de lucruri.
Riuuta si Ayu intrasera in spate si isi lasasera rucsacurile, eu inca stateam afara, iar femeie ii verifica, cand si-a intors capul spre mine uimita, a deschis geamul si mi-a spus:
- Nu iti face griji Ka Nui, masina e dotata, chiar eu am pregatit-o pentru vremea asta si mai ales pentru cei mici. Urca fara grija, daca vrei poti sta langa mine.
Am zambit putin fortat, inca nesigur si i-am spus ca vor sta intre cei doi. Zis si facut, aratam ca un imbecil intre o fata de cinci - sase ani si un pusti de trei spre zece, noroc ca eram la mii de kilometri departare fata de casa, daca m-ar fi vazut prietenii ar fi ras in hohote.
Totusi ma simteam in siguranta si cu toate ca doream sa arat ca sunt in stare si ca pot face fata, ceream prin fataielile mele continuue o imbratisare din parte baiatului si a fetitei. Ce fara grija se uitau la drum si o ascultau pe mama lor.
Femeia explica clar ce avem toti de facut si imi placea vorba ei dulce, calma si grijulie, ma calma, ma incalzea. Parca era mama si ea cand eu eram mic si ma vedea agitat, imi vorbea dulce la ureche sau ma imbratisa, conferandu-mi acea iubire puternica materna, asa ma simteam si acum.
Pe geam observam cum orasul era viu colorat de luminite si tot felul de ornamente interesante, nu eram in prag de sarbatori, cu toate ca asa parea, insa acum imi dadeam seama ca orasul fantoma pe care il credeam la inceput, se arata ca fiind un oras plin de oameni buni si primitori, asta fiindca familia Nenobu imi daruisera un loc in inima lor, deci nu ma puteam pronunta asupra celorlalti foarte mult.
Simteam nevoia sa zbor din masina si sa ma plimb, oricum aveam sa o fac in curand.
- Ok, Riuuta il vad pe prietenul tau, aici e punctul de intalnire?
- Da, poti sa ma lasi aici, ma descurc. Mersii, mama! Pa, Ka Nui, distractie placuta la cumparaturi cu mama, sa nu o lasi sa te foloseasca prea mult, fiindca exagereaza.
- Nu e adevarat, hai iesi odata narod mic ce esti! Cu zambetul incrustat pe buze, femeia se bucura de atmosfera creata. Si eu la fel, zambeam precum un nebun, ma simteam bine.
Pustiul trantise usa, in momentul acela, m-am intins pe locul sau privind cum se pierde printre oameni.
De asemenea ceva mi-a atras atentia, cineva se ascunsese dupa o cutie postala si ma gandeam ca poate ne urmarise. Ciudat, insa am ramas calm, fiindca masina pornise si trebuia sa o ducem pe Ayu la bunica ei.

Supermarketul era mare si asa de plin. Priveam inghitind saliva la el si o pofta de mancare ma traznise pe loc. Salivam!
- O sa-ti cumpar ceva bun de aici, ceva cald care o sa iti lase gura apa, dar vad ca deja o ai plina de saliva! Hai, Ka Nui, sa-ti prezint supermarketul si refugiul meu la cumparaturi.
Intrasem in urma ei, conducand caruciorul si urmand-o spre raionul de legume.
Senzatia ca am fi urmariti ma bantuia, ceva in mine striga ca era in spatele nostru cineva suspicios.
Am incercat sa alung gandul, fiindca nu avea cum, de ce sa ne urmareasca cineva? Eu aratam ca un ciudat, bronzat si cu un par blond-saten deschis, iar femeia, ei bine pe ea putea sa o urmareasca fiindca era foarte frumoasa. Si totusi nu erau motive asa de mari.
Sceptic, m-am decis sa stau cu ochii in patru dupa acel cineva. Timp in care femeia ma intreba ce preferinte aveam pentru cine sau daca as vrea ceva anume, dulciuri, suc.
Ne-am plimbat cam prin toate raioanele, cosul fiind deja plin, ajunsesem pe la iaurt si lapte, branza si tot felul de produse lactate. Pusesem ochii pe o cutie de iaurt de baut cu fructe, asa de tare ma tenta sa il fur, dar din moment ce puteam sa-l cumpar, i-am spus femeii ca merg sa-l ea.
Nu inainte de a trece coltul, am auzit vocea melodiaoasa a dansei:
- Imi poti spune Kari de acum in colo, scumpule! Fugi si i-ati ce doresti, te astept aici.
I-am zambit si luandu-mi mana de la rafturile frigoriferelor, am fugit spre iaurt, luandu-l de acolo si nu in ultimul timp de a ma ciocni de Kizo, care surprinzator era acel cineva ce ne urmarea.
Ramasesem socat, insa Kari nu, cand il adusesem la ea, rasese si ne anuntase ca dupa puteam sa iesim pe afara, pe partie ca sa ne dam cu schiurile sau snowboardurile, pana ce vremea nu avea sa se inrautateasca. Oricum deja era mult prea frig si impreuna cu brunetul ma tineam in brate, mai mult eu pe el, fiindca nu eram obisnuit cu acest tip de climat.
Chiar ma lasase sa-l strang tare la piept, ceva imi spunea ca se ascunde, dar nu am mai stat sa-l controlez, am lasat lucrurile in voia sortii.
Am urcat cu totii in masina, avea sa ne lase Kari la partie, dar Kizo a spus sa ne lase ceva mai departe fiindca avea el sa ma indrume ca sa cunosc drumul.
Sceptic eram in continuare si incercam sa nu fac vreo miscare gresita, deja eram satul sa-l jigaresc pe narodul de brunet, asa ca analizand cu exactitate fiecare por al sau, ma holbam precum o pisica la lumina lanternei.
Parea ca-l deranjeaza, puteam sa-i vad crustele ridicate de pe frunte, insa nu spusese nimic, tacea malc, pana cand am ajuns aproape de partie. Mi-am luat scrisoarea, el fularul si luandu-ne ramas bun de la femeie, am pornit-o in sus pe dealul de zapada, care era destul de populat.

[Clau~]

Soooo~ Ajunsai si eu pe aici. Si ma bucur ca am facut-o. :X Ei, da, chiar ca lui Ka nui ii place sa se joace. :> Il ador pentru asta~ Si pentru toate fazele comice pe care le face. :)) Personaj pervers... -.- Saracutul uke, Kizo... :o3 Kizo, my love, rezista! :)) De fapt, stiu ca si lui ii place~ <3 Of course, cui sa nu-i placa? :X
Asa. Acum sa vorbim putin despre structura textului, no? Pai, mie imi place cum ai inceput sa scrii. Se observa o diferenta, insa parca e prea brusc. Ti-am spus: inca ma mai astept al acele descrieri ale naturii specifice tie, pentru ca imi plac mult, recunosc. :X Actiunea e superba. Se desfasoara intr-un ritm atat de placut si chiar simti atmosfera, iti induce o stare de fabulatie la propriu. Recunosc ca m-am pierdut de multe ori printre randuri. Insaaaa~
"imi facea oasele sa tremure de curiozitate" - nu era mai bine: "imi facea muschii/corpul sa tremure de curiozitate"? Oricum, asta nu mi-a sunat deloc bine. Plus ca ai mai avut niste greseli gramaticale - din neatentie la corectat, sunt sigura.
Ei, gata. ^_^ Am spus tot ce aveam de spus. Mare grija pe viitor la constructii si greseli, continua sa faci capitole la fel de lungi :X si mersi ca m-ai anuntat. Kiss-you~ ByE!. ^.^

[ohaio_angel]

Ohayo....
Cred ca este prima data cand scriu aici, chiar este.
Am citit ce ai scris pana acum si ma captivat prea mult decat as fi crezut.Imi place mult cum ai conturat personajul principal Ka Nui ii dai un aer de macho si un pic(mai mult)de un dracusor pervers.Despre Kizo nu pot spune ce personalitate are pentru ca tot ce am observat pana in acest moment este izbucnirile de furie, dispret si tot ce este negativ.Nu imi pot spune o parere concreta ci mai bine astept sa vad ce va urma.
Imi place legatura pe care ai facut-o intre Ka Nui si Kizo(chiar daca Kizo pare ca nu-i place:P....viseaza la asta;)..)
Gata....acum mi-am amintit ca imi place muult de tot cum descrii saruturile pe care Ka Nui i le da lui Kizo....sunt asa sweet..de sar dupa scaun zambind ca un dracusor..:).(scuza-ma pentru iesiri:D)
Greselile de taste mai sunt pe ici pe colo, ca doar nu suntem perfecti.
Cam asta am avut de zis...astept cu nerabdare urmatorul capitol
Bye Bye...

[ReneePheonix]

Buna, vreau sa iti spun ca iti citesc ficul de mult timp si abea acum mi`am facut curaj sa iti dau un com. Scuze pentru lasitatea mea...:">
Iti ador ficul, felul in care descrii si tot tacamul ... mi se pare foarte.. captivant. Cred ca asta e cuvantul potrivit:)

Descrierea e uimitoare, iar KA Nui este un mic geniu pervers pe care il aor..
Macar de`ar fi real.:))
Si saruturiile alea.. o doamne...
Sunati smurdu:)) ma asteptam la ceva mia mult decat un sarut,dar este bine si asa , iar faca cu spectatorii :)0 a fost pur si simplu geniala:))
Saracutzul Kizo.. o sa aiba zile greze cu Ka` in casa:))

Pai cam atat am avut de spus.
Spor la treaba:)

[hiimera]

Nextul~ Daca o tin tot asa o sa fie foarte bine, avem totusi in plan sa aduc doua nexturi, dar se pare ca nu am reusit, insa cine stie, poate in seara asta ma apuc de next si il aduc in timpul saptamanii.
Am scri ceva mai mult la acest capitol, cam 8 sau 9 pagini, sper sa puteti citi, acum nu stiu daca sunteti obisnuiti cu atata amar de pg. insa eu una chiar vreau sa scriu mult si bine.
Sper sa va placa, nu stiu de ce dar am impresia ca mai rau ma prostesc... nu stiu ce am, dar scriu ca un incepator, asa observ. Sper sa-mi revin odata.

Raspunsuri la comentarii:
Klau ca intotdeauna tie iti place felul meu de a descrie natura, mie nu mi se pare genial, dar uite ca de data asta cateva cadre am reusit sa le dezvolt. Sper sa iti placa.
Am observat si eu la mine graba asta, insa nici eu nu inteleg de ce, incepe sa se contureze usor, dar acum depinde, insa ceva e ineregula cu mine. Dar am sa-mi revin. Mersii de com, ingerasul meu! *hug*
Ohaio_angel mersii de com, nu ma asteptam si la alte persoane sincer, iar faptul ca ai citit inca de cand am postat ficul, ma incata si mai tare. Thanx!
Si eu observ gravitatea greselilor, de aceea urasc la mine ca le las balta si nu le corectez cum trebuie, asta e un defect mare la mine si intr-un final tot o sa-l corectez. Ma bucur ca iti place legatura dintre Kizo si Ka Nui, vei vedea pe paercurs multa evolutie in ea. Iti garantez ca va fi complet confuz si asa ciudat. xD
ReneePheonix oww si tu! *heart-beat* De ce sa iti fie frica? Nu ai de ce, daca iti place ceva comentezi ,citesti lejer, eu asa consider. Normal nimic nu ar trebui sa te opreasca. Mersii foarte mult de com, te mai astept si ma bucur enorm ca iti place tot ce am scris, sper sa te surprind si in continuare.


Ps. Multumesc si celorlalti care citesc, chiar foarte multe. Inseamna enorm pentru mine. In curand o sa fac un capitol special pentru toti, asta cat mai curand.

---

9.

Doar in carti vazusem splendoarea iernii cu mantia ei pura, alba si inocent lasata de nori adunati pe bolta cereasca. Atunci cand in pumn tineam zapada puteam sa-i simt soliditatea si felul usor de a lua orice forma pe care i-o dadea cineva, insa dupa, caldura corporala a trupului o transforma in picaturi lichide. Astfel slabiciunea ei se arata la suprafata.
Imi ridicase-m ochii la cer si cu buzele intredeschise, lasand aerul cald sa se materializeze si sa ia forma de aburi, gandeam ca dupa atatea batalii care s-au dat deasupra noastra, ingerii varsau lacrimi ,ce pe pamant luau forma de fulgi, iar in palmele calde, umane, se topeau.
Mintea imi era captata de povesti mitologice si inchipuiri religioase, parca acum cateva minute savuram chipul incruntat al brunetului si acum ma pierdeam printre randuri de poezie. Melancolia pusese din nou stapanire si indiferent cate de mult doream sa o scot din trup, ea parea ca isi infingea ghiarele din nou in carne. Trebuia sa o las sa ma roada si sa ma mestece putin ca dupa sa plece si sa ma lase in pace.
Impreuna cu „yeti” asa cum mai nou il poreclisem pe Kizo, ajunseseram pe una din partiile de schi unde lumea popula foarte mult zona. Nu am putut sa nu exclam uimit amarul de copii si tineri ce se adunasera ca la un concert pe dealul in panta si inzapezit.
- Nu iti face griji, esti bine venit aici, atata timp cat nu esti vreun bogatan de prin zona.
Raspunsul lui Kizo ma lasase mut si privindu-l intrebator l-am rugat sa-mi explice ce a spus.
- Ce nu intelegi? Of, esti mai greu de cap de cat credeam, uite e foarte simplu, incepu el pe un ton serios. Daca ai fi miliardar sau ai avea o linie de hoteluri, cabane sau esti mafiot, mai stiu eu ce, nu poti sta aici, nu ca nu ai avea voi, doar ca aici si inca doua partii de prin zona aceasta sunt ocupate de oameni de rand, adica cei care nu au averi multe.
- Dar tu pari avut.
- Da, am conditi, am un trai bun, insa nu am vile prin munti care arata ca palate, intelegi? Mai sunt trei partii amenajate special pentru snobii aia, chiar dupa ale noastre, insa totul este delimitat de ceva garzi, gard, nu am habar, fiindca nu am mers pe acolo si nici ca vreu.
- Iti e frica ca te prinde cineva sau te bat cu bulgari? Fi serios, toti avem dreptul sa mergem pe partii...
- Ba da, exista reguli! Exclamase pronuntat, incercand sa-mi bage in cap idea ca nu am voie, dar la cat de rebel si incapatanat eram, scoteam informatia pe cealalata ureche.
Nu ar fi fost vorba ca nu ascultam cand mi se spunea sa nu fac ceva, insa partiile precum si oceanul era pentru toti, doar zonele si locurile unde stiai ca ar fi periculoase nu era pentru nimeni. Asta intelegeam, nu eram nici eu asa de nebun sa ma avant prin padurile de brazi sau pesterile de aici, cine stia ce se gaseste pe acolo.
- Si tot iti este frica, hai mai Kizo fi barbat... Incepusem sa ma prostesc, facand niste ochi ciudati spre baiat, care ma privea cu ambele sprancene ridicate si trupul lasat in spate.
- Nu imi e frica, dar nu vreau sa dau in bucluc. Pe langa asta, bogatasii aceia au paza, au caini bine antrenati, cine stie ce delmiteaza partile lor de ale noastre. Daca te vede un ogar te apuca mai rau ca un urs.
Incepusem sa rad zgomotos la el, cum se chinuia sa-mi explice ca nu aveam voie acolo, puteam sa vad pe chipul sau cum ca ii era teama si ca nu dorea de frica sa merga pe celelalte partii.
Imi venise in plan si aveam sa-l bag si pe Kizo in joc, deoarece doream sa-i demonstrez ca toti trebuie sa fim egali sau macar sa avem un spatiu amenajat bine cu totii. Nu conta daca aveai bani multi sau mai putini, oameni nu trebuiau sa fie delimitati prin reguli stupide, garzi sau ogari feroce.
Fiind oameni si civilizati, existau destule mijloace prin care sa cadem de acord cu cei milionari, ca noi restul sau macar o parte din cei inraiti in ski sau snowboarding sa putem folosii partiile lor, deoarece sunt mai bine facute si mai extreme.
Fara a mai sta pe ganduri l-am apucat de mana pe Kizo, mi-am incrucisat degetele cu ale sale si tragandu-l dupa mine spre partie, acesta a inceput sa strige nervos ce s-a intamplat cu mine.
A trebuit sa-i explic planu, tot ce trebuia sa facem era sa mergem pe partiile alora si sa le cerem voie sa ne lase pe cativa sa ne dam.
- ESTI NEBUN!
- Din cate stiu eu nu, doar indraznet. Haide, frate, o sa fie bine, nu te teme, esti cu mine. Hmmm... M-am oprit putin fiindca nu stiam unde merg si intorcandu-mi capul spre Kizo am intrebat care e drumul.
Ca intotdeauna el a refuzat sa imi spuna, chiar zmuchindu-si mana din a mea si plecand spre partia noastra.
„Fricosul, lasa ca il aduc eu dupa mine, chiar daca ar fi sa merg gol prin nameti.” Intorcandu-ma cu fata spre partie si spre brunet, am inceput sa bag viteza si sa merg amenintator. I-am strigat o singura data numele, el intorcandu-se fiindca stia ca nu ma poate scapa din ochii.
Tresarise, dar inlemnind cand ma vazuse mergand asa de repede, dar sigur spre el, nu apucase sa faca nici macar un pas bun in spate, ca eu deja eram in fata, prinzandu-i obrajii in palme si presandu-i cu forta.
- Ce spui de asta: tu ma ajuti pe mine si eu te voi ajuta pe tine, o vei face fiindca nu ma poti scapa din ochii fiindca sunt baiatul cel nou, sexy si rau, ai inteles? Lasasem un ranjet calm sa apara pe fata, astfel incat sa-i dau de inteles ca nu o fac cu rautate, ci doar doresc sa schimb doua vorbe cu tipii aia despre care spunea el inainte, ca sa ne lase pe partie. Nimic mai mult.
- Si da ca nu vreu, ce ai sa-mi faci? O sa ma violezi? Intrebase ironic si sigur pe el, de parca nu ma credea in stare de asa ceva.
- Te prinzi repede. Lasandu-i obrajii liberi si plestindu-l usor cu plama peste unul, l-am rugat sa-mi arate pe unde o luam. Normal ca era uimit si enervat, dar a acceptat intr-un final si stand in frunte m-a ghidat.
Ochii imi alunecau pe trupul sau subtire si destul de inalt, era cat mine si avea aceiasi varsta, cat de mult noroc pe un om ca mine. Ma bucuram enorm ca se alaturase micii expeditii, insa aveam sentimentul ca in curand avea sa renunte, totusi cu toate acestea eram constient pe faptul ca ii era teama de oamenii aia.
Erau chiar asa de inspaimantatori de nu dorea? Chiar aveau garzi ce delimitau partiile, totusi mi se parea iesit din comun, averea nu conta deobicei, insa in cazuri ca acestea juca un rol important, dar tot ceea ce doream sa fac era sa vorbesc cu cei ce stateau acolo.
Zapada sub presiunea picioarelor se lasa spre sol, formand gropi ce aveau conturul ghetelor pe care le purtam. Totul era nemiscat, neclintit, natura era usor zgomotoasa din cauza oamenilor, insa pacea domina. Intrasem intr-o mica padurice, dar mai degraba erau brazi care se intindeau pe o suprafata mica si nu erau des plasati in ambele parti - stanga sau dreapta. Erau crescuti alan-dala. Chiar nu reprezentau o piedica si imi captau foarte mult atentia, mai ales ramurile verzi impodobite cu zapada.
Ma cuprindea melancolia din nou, natura ma fascina din ce in ce mai tare si nu puteam sa rezist sa nu ating trunchiurile groase si lungi ale brazilor, trebuia sa le simt mai aproape de mine.
Aerul rece imi curata traheea, facand loc miresmei de brad sa patrunda incetul cu incetul.
Din pacate nu puteam savura acest moment magic de a explora mai in detaliu natura, asa ca urmandu-l din nou pe Kizo spre partii, mi-am luat ramas bun din priviri de la putinii brazi ce formau aceasta mica padurice.
Dupa cele sase minute in care mersesem, ii adu vocea clara si inceta a brunetului.
- Am ajuns, uite se vad cabanele si vilele acelea mari. Vezi?
M-am apropiat de el, ascunzandu-ma in spatele sau, el ascunzandu-se dupa un brad cu trunchiul foarte gros.
- Da! Dar de ce ne ascundem? Intrebasem nedumerit.
- De ce eu? Murmurase printre buze si lipindu-si plama pe intreaga fata, imi spusese. Daca ne vad cine stie ce ne fac.
- Ok, ok, nu te enerva, intrebam si eu, fiindca oricum consider ca nu e necesar, trebuie sa mergem direct la ei. Intelegi?
- Aha. Succes! Dezlipindu-se de brat, incepu sa o ia pe drumul pe care am venit.
Am ramas cateva secunde tacut, dupa realizand ce face nebunul, i-am strigat numele si l-am prins repede de geaca ca sa se opreasca si sa continuam sa inaintam spre cabane. Misiunea nu a fost inca indeplinita.
El chiar credea ca eu o iau in ras, dar chiar nu ma jucam.
Vocea s-a ma zgaria pe timpan, tot ma inebunea sa-i dau drumul la mana ca poate si el sa mearga si tot felul de lucruri din acestea. Il intelegeam, dar daca aveam sa-i dau drumul urma sa fuga si sa ma lase singur, ce putea sa ni se intample? Dupa cate observam nu erau caini, privisem in toate partile, nici garzi sau politisti nu se flau prin zapada. Totul era tacu, insa treptat cu cat inaintam mai mult se auzeau rasete de barbati in varsta, voci de fete tinere, baieti si de femei.
Ma gandeam ca daca avem sa trecem pe langa ei nu au sa ne spuna nimic, eram destul de bine imbracati amandoi. Eu aveam o geaca alba cu blana la gluga, iar Kizo avea o geaca albastra inchisa ce i se mula perfect pe trup. Aratam bine si nici nu ne era frig, totul era perfect.
Cu pasi normali am mers pe partie unde erau asa de multi tineri. Ma lasasera cu gura cascata si cand credeam ca nimic mai frumos de atat nu se putea sa fie, Kizo incepuse sa se zmiorcaie ca vrea sa coboram la partia noastra.
Ii dadusem drumul, apoi tintindu-l cu degetul aratator am strigat „fricosule”, el inrosindu-se in obraji si contrazicandu-ma. Se vedea clar pe fata lui ca asa se simtea, insa in incercarea mea de ai asigura viata in locul asta a dat roade si putin linistit a pasit impreuna cu mine pe partie.
Nimenu nu spusese nimic, nici nu isi dadusera seama ca suntem de pe partea cealalata. Mai bine de atat nici ca se putea intampla.
Eram foarte entuziasmat si doream sa incerc sa schiez putin, chiar daca nu ma pricepeam.
- Ka Nui, stai!
Trupul mi se oprise in loc, iar pulsul sangelui incepuse sa se miste cu viteza, tocmai ma strigase pe numele mic. Imi intorsesem capul spre Kizo care ma privea putin ingrijorat s asa de inocent, acum nu puteam decat sa-l asemui cu un inger venit din Rai.
Nu cred ca mai era necesar sa-i vorbesc urat, trebuia sa ma comport frumos si deja ma atinsese la inima tonul sau melodios si tremurand.
- Da, Kizo? Il priveam adanc in ochi si vedeam o stralucire alba, pura, ma fermeca si ma lasa fara rasuflu. In sfarsit ajunse sa ma accepte...
- ESTI TAMPIT! Daca ne prind cand vrem sa inchiriam skiuri, tu nu gandesti de loc, omule? Costa milioane si noi nu avem atatia bani, de ce nu ai asteptat putin ca sa-mi iau eu echipamentul de acasa?
Se parea ca sperantele mele s-au spulberat cu fiecare cuvant pronuntat pe uzele acelea rozalii ale brunetului. Era nervos si tremura, se temea ca avem sa intram in bucluc, dar eram mult prea sigur ca nimeni nu avea sa observe, puteam foarte usor sa ii pacalim pe oamenii astea.
Am oftat si cu zambetul pe buze m-am apropiat de Kizo pentru ai saruta buzele acelea dulci, de care nu ma saturasem nici acum. Aceiasi reactie, insa de data aceasta s-a abtinut sa faca zgomot, nu dorea sa atraga atentia.
Si-a strecurat palmele printre turpurile noastre unice si impingandu-ma in spate mi-a vorbit in soapta, spunandu-mi sa incetez.
Mi-am fluturat mana in semn sa nu se mai crizeze si cu pasi mari am inceput sa ma indrept spre o cabanuta mica de unde puteam inchiria skiuri.
Kizo era in spatele meu privindu-ma ingrijorat, puteam simti asta prin fiecare por, era sceptic in puterile mele miraculoase. Desigur ca acum ii dadeam dreptate, fiindca tipul cu care vorbeam ma rugase sa dau numele parintilor mei ca sa poata sa ia bani direct din conturle lor, asta fiindca eram inca minor si ii spusesem ca nu am card personal.
Nu stiam pe nimeni de aici, mai ales oameni maturi cu venituri uriase... As fi putut foarte bine sa merg la Kizo si sa-l intreb, el sigur stia ceva nume, dar tipul asta s-ar fi prins ca mint si m-ar fi luat la intrebari.
Trebuia sa bag ceva inventat sau sa ma gandesc profund, asa ca am inceput sa ma uit pe la reclamele lipite pe lemnul cabanei si gasisem un nume desul de pompos si interesant.
In urmatoarea secunda am ranjit multumit si cu o privire invingatoare i-am spus tipului.
- Cum sa nu il stiti pe tata, sunt fiul domului Vill`Heler, asa ca va rog sa-mi dati schiurile acelea fiindca nu am tot timp de chestii din acestea.
- Oh, va inteleg, imediat am sa va dau skiurile, insa a doua pereche...
- Pentru prietenul meu de acolo. Aratasem cu degetul spre Kizo, el tresarind vazandu-ma, la fel de tacut si nemiscat.
- Imediat, vi le sau si ii le ofer si prietenului dumneavoastra.
- A, nu este necesar am sa le car eu.
- Oh, sunteti generos. Chiar am onoarea sa stau de vorba cu fiul domnului Vill`Heler, sunt incatat, poftiti! Mi le inmanase cu grija si luandu-mi ramas bun am plecat spre brunet, ce ma astepta in acelasi loc.
- Nu pot sa cred ca ai reusit, ce magie neagra ai folosit?
- Esti sarcastic ca intotdeauna, Kizo, dar nu folosesc eu magie neagra. Dar pentru tine pot face o exceptie. Incepusem sa ridic sprancenele inspre el, acesta luand schiurile si fugind pe partie in sus, strigand ca cine ajunge ultimul trebuie sa plateasca o ciocolata calda.
Simteam ca ziua aceasta avea sa fie minunata, mai ales ca acum eu si Kizo ne intelegeam catusi de putinul. Nu aveam habar cum sa merg pe skiuri, era ceva nou, dar am improvizat, facand multa lume sa rada si sa ni se alature la intrecere.
Kizo ramasese prin zapada cand ma vezuse asezat pe una din schi, impingand de zor sa ma dau, mai ales ca nu stateam cum trebuie pe ea. Era amuzant si ma simteam foarte bine, ulterior brunetul venise sa imi dea o mana de ajutor, aratandu-mi cum sa stau cu adevarat pe cele doua schiuri.
Desigur ca nu putusem sa ma bucur enorm de mult de prima lectie, fiindca energia imi era la maxim si aveam chef sa-l iau pe sus pe brunet si sa-l tavalesc in mantia mareata si alba.
Zis si facut, chiar nu ma puteam abtine, era al naiba de amuzant si rasul lui Kizo imi facea inima sa tresara de fericire.
Dupa cateva imbranciri si alunecari, am decis ca ar fi bine ca sa ne incalzim, asa ca luandu-ne de brat, am pornit spre o cabana mica unde puteam servi o ciocolata calda. Desigur ca eu nu aveam bani, dar gazda mea imi facuse cinste si imi multumise ca macar acum nu il mai tachinasem asa de rau.
Asezat paralel cu el pe banca din lemn de la masa, am inceput sa rad cu pofta, lasandu-mi greutatea pe coate si punandu-mi palma dreapta la ochi, ca acesta sa nu observe lacrimile. Radeam cu pofta la ce expresia facuse atunci cand imi multumise.
- Gata, nu mai rade, trebuie sa fim discreti, ai uitat?
- Nu iti face griji ,frate, dupa cum ai vazut ne-am integrat perfect in peisaj, nimeni nu a banuit nimic. Tonul imi era serios, dar cu putin umar amestecat. Chiar nu avea de ce sa se panicheze, oamenii nici nu observasera ca am fi de pe partia cealalata. De ce atatea ganduri negativiste. Vezi, ne-au lasat sa ne dam, pun pariu ca daca mai venim cu cineva nu au sa observe.
- Doar daca mergem imbracati la fel de bine ca acum, vad ca au un simt al modei foarte rafinat.
- Arati sexy si fundul iti iese bine in evidenta, toti se uitau la tine, in fine fetele... Dar si uni baieti. Ii facusem cu ochiul in semn ca eu mai mult.
- Cand te vei maturiza, ma intreb oare? Luase ceasca mare cu ciocolata calda si bezea inmuiata, sorbin cu pofta lichidul maroniu. In timp ce ridicase o spranceana sceptic spre mine.
Chicotisem amuzat, semana cu tata cand isi bea cafeaua dimineata. Cred ca mi se facuse dor de el, daca il vedeam in Kizo...
- A, bine ca mi-ai amintit dupa asta sa mergem sa ducem scrisoarea la posta. Spusesem in timp ce scoteam plicul in care se afla hartia indoita. Nici acum nu imi venea sa cred ca i-o scrisesem nemernicului ala, dar asta era.
- Pentru cine e? Parintii? Iubita?
- Iubit, poate, ai uitat? Daduse din umeri in nestiinta. Am oftat si am continuat sa vorbesc. E pentru un tip pe nume Brik, fostul prietenei mele cele mai bune. E un nemernic, dar se pare ca a aratat o noua latura a sa in ultimele zile.
- Inainte sa pleci, sa inteleg. Stii cum e, lumea isi da seama de greseli dupa o perioada de timp, poate ca el s-a prins de tot raul mai repede decat de asteptai. In comparatie cu tine, comportamentul tau pervers nu se va evapora prea curand de pe fata pamantului...
- Ai ghicit, dragoste! Ce sa fac, m-ai fermecat inca de cand te-am vazut, Cupidon...
A inceput sa falfaie palma in semn sa incetez, il enervam, dar era amuzant cum fata lui contura atatea expresii nostime si vii. Nu mai mai saturam din al sorbii cu ochii.

Timpul s-a scurs repede, in aceste douazeci de minute in care am purtat tot felul de conversatii si am baut in tihna cacaoa calda. Dupa ce ne-am ridicat, Kizo a mers sa inmane banii chelnerului ce ne-a servit si iesind pe usa in urma mea, am pornit in jos pe dea, pe acelasi drum pe care venisem.
Seara se lasa peste oras, apusul ne intampinase placut si ne lasase cu ochii tintiti spre globul arzator ce se scutura cu ale sale raze ascutite, spre sol, spre infinit. Lasand noaptea sa se ridice falnic pe bolta albastra, acum rosu-portocalie.
Era uimitor, cat de frumos putea fi acest peisaj inghetat, usor pictat cu noante de culori calde. Imi umplea golul si dorul de acasa, simteam ca aveam sa ma integrez intr-un final pe aceste meleaguri albe.
Coboram cu pasi marunti, printre brazii rari ce se intindeau spre partia noastra. Din nou pace si liniste, se mai auzea in indepartare, dar si in apropiere glasurile oamenilor, fiindca acum coboram spre nebunia cealalta parte.
Unul langa celalat, ne lasam purtati de linistea aceasta marunta. Cand ajunsesem la partie, un grup de baieti ni se aratase si nu pareau prea prietenosi.
Uitandu-ma mai atent la fetele lor, ii recunoscusem - erau aia care ma fugarisera la inceput.
Kizo se apropiase de ei, intrebandu-l pe unul ce doreste. Se parea ca ii cunostea de undeva, sigur de pe la scoala.
Tipul roscat il intrebase ceva, insa eu nu prea intelesesem, dupa il vad pe Kizo cum ridica mana spre mine si intreba ce nume am folosit cand am mers la tipul cu skiurile.
- Ceva cu Heler... Vill. Vill`Heler, asa era.
- A ,ok. FUGI!
Apucandu-ma de mana, m-a tras de el intr-o graba mare, nu intelegeam de ce, dar dupa, uitandu-ma in urma i-am putut vedea pe tipii aia cum alearga si striga dupa noi ca nebunii.
L-am intrebat pe Kizo ce se petrece, el clarificandu-mi ca e gasca lui Ash, tipul a carui identitate am folosit-o. Eu care credeam ca numele ala de familie e din alta tara, nici de cum de prin zona asta...
Fugeam cat de tare putea, pana la urma il rugasem pe Kizo sa imi dea drumul, caci alergam si asa destul de repede, asa ca luand-o inainte, am ajuns pe trotuar, in urma aflandu-se brunetul.
In fata era si posta, asa ca in graba am fugit sa pun plicul. Kizo era chiar in spatele meu, rugandu-ma sa ma grabesc, eu nu stiam ce sa fac, nici aia nu mai aveau mult si ne ajungeau. Le puteam auzi strigatele.
- Aaa, Huju! Exclamase aratand cu degetul spre un barbat, Kizo. Alergand spre el, l-a implorat sa ne ia cu masina lui si sa ne duca acasa.
Huju, asa cum il chema ne-a spus sa intram repede si accelerand am zbughit-o pe strada, tipi aia ramanad in urma.
- In belele din nou, Kizo? Intrebase barbatul.
Dupa asta trebuia sa inteleg ca mezinul intra singur in bucluc.
- Nu, adica... da, off, baga viteza! Se rezemase in forta pe bancheta, lasan buzele sa i se ridice in sus de bosumflat ce era.
- Stai calm, pustiule, te duc in siguranta acasa. Iar tu, se adresase mie, sa ai grija, cu tipii astea nu se pune nimeni. Sunt fii unor oameni de vaza de aici.
- Ok... Mi-am inchis pliscul si am asteptat sa ajungem la destinatie.
Pe drum nimeni nu a mai spus nimic, fiecare era cufundat in gandurile proprii, iar eu tot nu gaseam logica. Acel grup era cumva format din baieti de bani gata? Se putea, dupa spusele lui Huju, acesta, asta se subintelesese. Oricum aveam sa aflu mai devreme sau mai tarziu.
Cand masina oprise, am coborat si i-am multumit barbatului, apoi intrand amandoi in graba in casa am constatat ca telefonul sunat ca nebunul. Kizo s-a apropiat de el in graba, impiedicandu-se de propriile sale incaltari, ridicand receptorul vocea mamei sale se auzise.
- Kizo, scumpule eu voi sta la bunica impreuna cu Ayu ceva mai mult, tatal tau de asemenea sta peste noapte, nu stiu cand am sa ajung si am inteles ca diseara este viscol, asa ca inchide usile cu cheia si baga caldura, ca sa nu inghete Ka Nui.
- Bine, bine! Hai, pa! Trantise asa de tare receptorul, inct trupul meu a inceput sa tremure, parea nervos.
Nu l-am mai intrebat ce are, dar se parea ca nu ii convine situatia. Am tacut si m-am descaltat, apoi m-am dus dupa el in bucatarie, fiindca pornise centrala.
- Stam singuri in seara asta, mergi si schimbate, eu merg sa iau lemne de afara.
- De ce, doar ai centrala? Aa, pentru semineu, ce tare! Ok, ma duc sa ma schimb!
Am iesit din bucatarie si urcand scarile cu coada ochiului l-am privit pe Kizo cum iese afara sa ia lemne, de unde, habar nu aveam, dar sigur exista o camara ceva sau un atelier unde le tineau pentru semineu.
M-am oprit pe holul lung si spatios de la etaj, inspirand aer usor caldut. Trebuia sa imi revin, cred ca frigul imi inghetase creierul si acum era timpul sa ma topesc.
Nu m-am oprit pana ce nu am ajuns la usa camerei si deschizand-o usor, am inaintat spre dulap, timp in care ma dezbracam si lasam hainele sa pice pe langa trup, rasfirandu-se pe podea.
Inauntru era racoare, chiar se facea frig aicea sus.
Am inceput sa scotocesc prin dulap, in cautarea a ceva imblanit, de lana ca sa pun pe mine, dar nu am gasit, inca nu despachetasem totul, asa ca indreptandu-ma spre birou unde erau valiza mare, am inceput sa caut atent.
Geamul incepuse sa se abureasca, semn ca centrala mergea la maxim si apa calda circula prin calorifere. Chiar nu putusem sa ma abtin si sarind tantos la geam, cu degetul incepusem sa fac desene abstracte. Insa ma oprisem imediat, fiindca chipurile nemernicilor alora imi atrasesera atentia.
Cum de ajunsesera la noi, de unde stiau ei unde stam?
„Gahh~ ce tampit sunt, normal ca stiu unde stam, doar sunt din oras...”
Dupa ce imi dadusem doua plame peste fata, am continuat sa ma uit pe geam sa vad ce doresc sa faca. Il inconjurasera pe Kizo, care saracul statea crispat si nemiscat cu lemnele in brate. Aveau de gand sa-i faca felul si eu stateam ca boul si priveam, trebuia sa actionez.
Am privit fugitiv prin camera, inca nu eram imbracat, asa ca venindu-mi idea buna de a lua masca acea tribala si traditionala din rucsac, am cautat prin dulap dupa, sa vad daca pusesem acele haine traditionale hawaiene.

- He-he-he! Se pare ca te-am prins. Unde e pramatia cealalata?
- Esti surd?
- Nuu~! Lasati-ma!
Roscatul il apucase de geaca si il ridicase in sus, timp in care ceilalti erau gata sa-l loveasca cu pumnii, dar sarind in spatele lor cu masca acea mare de demon, din lemn, pictata in toate culorile inchise, purtand fusta din frunze mari de palmieri, am inceput sa strig ca nebunul la el. Acestia intorcandu-se uimiti si speriati la cel ce emitea sunete ciudate.
Am fugit spre ei, indepartandu-i, astfel incat sa-l lase in pace pe brunet si ca ultim act mi-am lepadat fusta din frunze, lasand la iveala partea mea inferioara goala.
Toti cinci care erau, au inceput sa zbiere si sa fuga in graba in josul strazii, strigand in urma ca sunt nebun de legat. Insa asta nu ma interesa, am facut-o pentru Kizo, ii eram dator.