M-ati schimbat

[Erdna]

New chapter, yey. Multumesc ca m-ai anuntat, si cum fac de fiecare data, ma apuc de comentat. Acum am cartile de fizica langa mine, saptamana viitoare avand un concurs pe Moldova, dar lasa ca rezolv eu si acum iti voi da o critica dura, acra si amaruie, numai cum stiu eu sa fac.---------------- Just kidding, mi-a placut mult capitolul, si cred ca incep sa ma indragostesc de Ionut. Daca nu il ia Angela, nu mi-l dai mie, domnisoara autoare? Back on topic. Descrierea este buna, au existat unele paragrafe ce mi s-au parut geniale, aici referindu-ma la relatarea sentimentelor. Actiunea mi s-a parut cam grabita pe alocuri, adica nu ai descris unde trebuia, dar in mare mi sa parut ok. Ai pus ceea ce trebuia pus in italic, asta fiind un plus.
Ceea ce am observat, numerele ar trebui scrise cu cifre, iar intr-un fic dau mai bine la estetica daca sunt scrise cu litere. Ti-am mai spus o data (din cate imi amintesc), nu mai scrie fraze in engleza! Nu au nimic, dar intr-un text in romana, poti pune in dialog cateva fraze (nah, si eu fac asta), dar doar atat, arata inestetic in primul rand. Ai avut cateva repetitii ale cuvintelor in unele propozitii.
In tot textul am vazut doar doua greseli:
‚Obijnuia’ – ‚obisnuia’
‚Chii’ – ‚ochii’ (cel putin asta reiesea din propozitia respectiva).
Incepe sa-mi placa de Angelia (si aici tin sa o felicit pe autoare *smile*), dar inca mai are de muncit pentru a-mi dovedi ca este cine este, iar Iulia devine antipatica, si chiar nu imi dau seama de ce. Acum , nu stiu cum este la tine vremea, dar la mine ploua incontinuu, si o stare de nostalgie m-a cuprins cand ti-am citit capitolul (cred ca se observa si din mesajul meu *stare*), si tot odata un somn. Cum o fi, per total, facand media lucrurilor pozitive cu cele negative, imi place mult si astept urmatorul capitol. Nu uita sa ma anunti *puppy eyes*.

EDIT: De abia acum am citit ceea ce ai scris inainte de capitol, scuza-mi nesimtirea. Cu siguranta modul tau de a scrie se imbunatateste si devine tot mai frumos. Voi continua de fiecare data sa comentez, trebuie doar sa ma anunti cand il pui *laugh*.

Ps.: Scuza-mi repetitiile din comentariu, dar sunt obosita rau dupa cat am lucrat la fizica.

[luiza_alexandra]

Hei, am reusit sa corectez si sa postez continuarea :)
Andi , multumesc din nou pentu ca citesti si comentezi. Cat despre faptul ca mai apar cuvinte sau fraze in engleza, am mai incercat sa mai scot din ele, dar de unele nu m-am putut lispi. Am modificat totusi la prima postare unde am scris "limba: romana" adaugand si un "ocazional engleza", care sper sa se puna.




Drumul cu trenul pana la Bucuresti si cu avionul pana in Grecia, a trecut fara evenimente notabile.
Ajunsi in aeroport, ne-am strans toti bagajele si am coborat adormiti si obositi, unde trebuia sa ne astepte unchiul lui Flori. Eu adormisem cu capul pe umarul lui Andrei, si nu ma trezisem prea bine inca. Mi-am tras trolerul dupa mine, m-am asezat pe el si m-am rezemat de zid, inchizandu-mi ochi, simtindu-ma inca somnoroasa. Restul s-au adunat intre timp in jurul meu, pentru ca eram prima si fara sa isi dea seama m-au urmat.
-Unchiul meu a fost cam prins in trafic, iar acum vine spre noi, a anuntat Flori, dupa o lunga conversatie la telefon in care tipa din doua in doua secunde ca nu intelegea nimic din ceea cei i se zicea sau ca nu era semnal, rugandu-l mereu sa repete.
Eu ascultam pur si simplu conversatiile celor din jur, rezemata de perete si cu ochii inchisi, nedorind sa ma trezesc la realitate.
O realitate in care eu nu eram deloc personajul pozitiv, fata ranita si jucata in picioare de catre cei pe care ii iubea. Ei bine, am fost la un moment dat, dar acum eram exact la polul opus.
O realitate in care baiatul care ma iubea cel mai mult, era si cel pe care l-am ranit in cele mai urate feluri.
O relitate in care ajunsesem sa am un prieten doar de forma, insa fara sa impartasim acel gen de iubire, sentimentele dintre noi fiind mai mult ca dintre doi frati care se ciondavesc cat e ziua de lunga.
Si, nu in ultimul rand, o realitate in care m-am sarutat cu “frate-miu” in fata lui Ionut, baiatul innebunit dupa mine, de care vorbeam mai devreme…
Ma simteam oribil, realizand ca nu gasisem acea cale de mijloc, ca nu mergea nicicum si ca devenisem o persoana pe care obisnuiam sa o urasc.
-Stai, stai, cred ca am observat un tip dragut la orizont. In cazul asta, pot sa stau aici oricat, a zis si Anca multumita.
Ca intotdeauna, vorbeau de baieti si probabil ca tot ca intotdeauna, m-as fi alaturat lor, insa atunci nu eram deloc in dispozitia potrivita pentru asta. Si aveam si prieten, cel putin teoretic.
-Care mai? Tipul blond? In rosu? s-a interesat si Oana.
Blond, slabiciunea mea…
-Da, da. Hai sa trecem pe langa el, sa ne impiedicam brusc, iar el ca un gentleman sa ne prinda. Sau de fapt las', e ideea mea, ma duc doar eu, s-a razgandit Anca.
-Man, spune-mi ca nu tocmai a spus asta, i s-a plans Cristi, probabil lui Victor, care se amuza copios de modul in care priveam noi fetele lucrurile, multumindu-se doar sa ne analizeze.
-Daca e tipul ala de acolo, cred ca tocmai vine spre noi, le-a avertizat Andrei.
Mi-am deschis ochii si mi-am ridicat privirea catre el, pentru ca nu auzisem nimic de el de cand coborasem din avion. Era langă Ionut, amandoi concentrati pe un joc de pe telefon. Nu stiu cand anume l-a vazut el pe acel baiat, pentru ca nu parea ca vreunul din ei sa isi fi ridicat privirea din telefon.
-Vine, vine! Faceti-va de lucru, a ordonat Elena.
-Ne jucam cu parul, sugem biberonul, stam ca mexicanii, facem ca tiganii, a inceput sa cante Cristi un cantecel pe care l-am invatat la gradinita, si spre exasperarea Elenei, au inceput sa faca si coregrafia.
Eu nu faceam decat sa privesc si sa ma amuz pe seama dansului lui Cristi. Inca eram somnoroasa si lipsita de viata, dupa somul din avion si intamplarea din tren.
Acum, toata lumea credea ca eu si cu Andrei formam un cuplu, iar impreuna am stabilit sa lasam lucrurile asa si sa ne prefacem in continuare. Singurul care cunostea adevarul era Ionut, in fata caruia am avut un exces de sinceritate si i-am spus tot. Aveam destule momente de genul acesta in ultima vreme, dar nu cu el. Si oricum, dupa cate ii facusem, merita macar atata lucru.
Am exagerat rau de tot cand m-am sarutat in fata tuturor cu Andrei. Doamne, cu Andrei!
-Iti dau eu numa' mexicani şi tigani, i-a spus ea in timp ce ranjea cu toti dintii, incercand sa se comporte normal.
Daca asta considera ea ca fiind normal...
-Angi?
Am observat mai intai expresia fetelor si apoi am realizat gravitatea situatiei. Tipul ma cauta pe mine.
M-am intors nedumeria.
-Will?! am zis si n-am reusit sa ma prefac deloc uimita pentru ca tot ce gandeam in acel moment era: Ce mama naibii cauti tu aici?!
N-am avut timp deloc de stat pe ganduri si de procesat toata informatia, caci el m-a luat de incheietura mainii si m-a tras de langa grup, in timp ce eu l-am urmat confuza.
Eram bucuroasa ca-l vedeam? Poate. Probabil. Bine, sigur ca eram. Imi trecuse supararea? Nu stiu. Poate. As fi sarit sa-l imbratisez si chiar sa-l sarut? Ooo da!
-Hei, hei, ia incetineste putin. Ce crezi ca faci?
Pai da, hei, ai uitat partea in care m-ai tradat? Spre rusinea mea, devenisem destul de orgolioasa si chiar daca de iertat, iertam aproape orice, nu-mi placea sa ma comport ca atare. Plus ca tare imi mai placea ideea de a ii arata ce a pierdut si ce nu va mai avea vreodata. Ei da, exista posibilitatea sa ma mai aiba, dar era foarte mica, iar el nu trebuia sa stie despre ea.
Fii tare Angela, m-am incurajat.
S-a oprit, intorcandu-se spre mine cu acelasi zambet incantator cu care m-a cucerit. Mi s-au inmuiat picioarele si odata cu ele si hotararea de a nu mai ceda niciodata in fata lui sau a oricarui baiat.
-Ti-am cucerit toate prietenele, a observat el mandru, privind in urma noastra la fetele care uitasera de mult de privitul pe furis, holbandu-se la noi fara nicio jena.
Si pac! A calcat pe bec. Nu pot sa zic ca picioarele mi se oprisera din tremurat dar imi recapatasem hotararea odata ce il vazusem pe acel Will care a plecat si a uitat complet de mine.
Mi-am amintit ca el era unul din motivele pentru care ma transformasem in fata care ii ranea pe cei la care tinea cel mai mult.
-Crezi că puteam avea o conversatie normala langa ele? Laur mi-a spus cand o sa aterizati azi in Grecia, si m-am gandit ca as vrea sa te astept. Nu ne-am vazut de mult oricum (de cand ai plecat pur si simplu, mai exact)... A uitat sa imi mentioneze totusi faptul ca te-ai vopsit. Esti foarte draguta asa.
Oooh, ce dragut! Ce fals! Ce ipocrit nenorocit!
-Da, si tu ca ai venit sa ma iei, dar avem deja pe cineva, deci nu e nevoie, am zis incercand sa reduc la tacere micuta voce din capul meu care imi urla sa ii dau un pumn in gura si sa fug.
Cum putea sa se comporte ca si cum nu se intamplase nimic?! Cum am putut sa te iubesc egoistule?! Ce, credeai ca imi era dor de tine? Ei bine nu mi-a fost! (De fapt, da, mi-a fost, dar... shhh!!!) Si am si prieten, ha! Prea tarziu fraiereee! You lost me...
Apropo de prietenul meu, Andrei imi observare lipsa si incepuse sa ma strige.
-Trebuie sa ma intorc la ceilalti, am spus ca si cum mi-ar fi parut rau (lucru pe care stiu ca nu trebuia sa il fac pentru ca el nu m-a menajat pe mine in niciun fel). Ne auzim...
Habar nu aveam ce cauta el in Grecia, si desi muream de curiozitate, nu aveam de gand sa il intreb. M-a prins iar de incheietura mainii.
-Si de asemenea, imi era dor de tine, mi-a spus mai mult in soapta, iar eu l-am auzit in ciuda galagiei din aeroport.
Zambetul acela mandru ii disparuse de pe fata, fiind inlocuit de unul trist, care era gata sa ma omoare. Totusi, nu aveam degand sa cedez.
Cand l-am vazut mi-am dat seama de ce mi-am dorit cu atata disperare o schimbare de genul acesteia. Era pacat pentru ca pana sa ma intalnesc cu persoanele care meritau sa faca cunostinta cu Angela cea cruda, am uitat complet de vechea eu.
Deci, efectiv, nu mai stiam cum sa fiu altfel.
-Am vaut, chiar am vazut, am spus sarcastica. Dar nu mai conteaza, am inceput sa mint. Am prieten. Andrei? am strigat, facandu-i cu semn sa vina si el sa ii prezint un... vechi prieten.
Nu eram sigura ca faceam ceea ce trebuia si nici nu aveam timp sa ma gandesc. Acum voiam doar sa ii arat ca plecarea lui mi-a fost indiferenta si ca am dus-o foarte bine si fara el. Probabil Laur nu s-a abtinut sa ii zica situatia din prima luna dupa plecarea lui, cea in care am asteptat ca el sa se intoarca si cea in care mi-am permis sa sufar si sa fiu patetica continuand sa sper si sa il iubesc. Dar dupa, nimeni, nici macar Alexandra (singura care stia povestea) nu a vazut niciun semn cum ca ceva mergea prost, sau ca mi-ar mai fi dor de el. Speram ca toate astea sa ajunga la el. Cum intra Laur in camera, incepeam sa ii povestesc mamei despre ultimele mele cuceriri de la scoala, tot la fel, in speranta ca urma sa ii spuna tot bunului sau prieten, Will.
Nu puteamn sa renunt la tot si sa ii sar in brate. Nu voiam. Nu merita si gata!
-Hai sa iti prezint pe cineva, am zis cand acesta a ajuns in dreptul meu si l-am luat de mana posesiva. El este Andrei, Andrei, el este Will.
La inceput, Andrei si-a intins mana pregatit sa fie politicos si sa nu ma faca de ras, insa cand a auzit numele celui pe care eu doream sa il cunoasca, si-a retras-o cu o expresie dezgustata pe chip.
-Neinteresant, a zis, lasandu-l pe Will cu mana intinsa. Hai inapoi pentru că imediat ajunge unchiul lui Flori, a continuat ignorandu-l complet pe blond.
Trebuia sa il faci gelos, nu sa ma iei de langa el, m-am gandit putin revoltata, gand pe care l-am redus repede la tacere, cu partea din mine care ura faptul ca inca il iubeam.
Serios? Nu imi vine sa cred ca te-ai gandit la asta! m-am certat apoi.
-Mai las-o putin si vine si ea, a intervenit Will tocmai cand ii intorsesem amandoi spatele. N-am vazut-o de aproape un an si…
-Ai fi aproape credibil daca nu as stii toata povestea. Oricum, daca tu vrei, a spus catre mine, eu nu am nimic impotriva.
Nu a spus-o in genul ala "Faci cum vrei, dar sa stii ca nu sunt de acord cu asta". Stia ca o sa iau decizia corecta. Si a gresit.
L-am sarutat pe Andrei pe gura in fata lui Will si i-am promis ca nu stau mult. A fost ciudat, iar eu nu eram tocmai in apele mele, simtindu-ma putin obosita si ametita datorita tuturor evenimentelor petrecute in ultimul timp si poate, doar poate, din cauza vinului baut cu ceva timp in urma.
Apoi i-am oferit toata atentia mea lui Will desi eram constienta ca nu mai merita nimic de la mine, poate doar o palma peste ochi. In orice caz, eram inca nervoasa pe el si vazandu-l cum se comporta, fiind din nou el insusi, tipul care m-a parasit, m-am motivat sa nu il iau usor deloc.
Dar de fapt, cel care nu m-a luat usor a fost tot el. Si a fost la propriu. O sa vedeti imediat la ce ma refer.
-Ai ceva de spus sau imi pierd timpul degeaba? am intrebat vazand ca doar ne uitam ca narojii unul la altul.
Ti-ai batut joc destul de timpul meu, asa ca grabeste-te daca ai ceva de zis sau lasa-ma sa plec si sa imi vad de viata in continuare.
Nu ca dupa intalnirea asta cu el totul avea sa fie ca inainte. Cel putin, nu pentru o perioada. Pentru ca eu nu il uitasem. Eu doar il acoperisem cu noi si noi amintiri si ma chinuiam din rasputeri sa il tin la fundul sacului ingropat in ele. Si intr-adevar, in majoritatea timpului, mergea perfect. Iar intalnirea asta a noastra nu facuse decat sa strice totul. Ce cauta el in Grecia pana la urma?
-Deci esti inca suparata pe mine... ,a concluzionat el.
Bravo Einstein! Cum ti-ai dat seama? Poate de la tonul meu ironic sau de la faptul ca nu m-am topit de mult sub privirile tale? Doar nu te asteptai sa te imbratisez si sa te sarut ca alta data?
Mda, ca alta data...
Trecut, dragul meu, asta esti tu. Asta e locul in care am sa te las. Nu iti face iluzii pentru un come back, pentru ca Angela cea draguta a murit, sau mai bine zis, a fost omorata de un nemernic cu ochii albastrii. Resuscitarea e inutila aici.
Aff, e clar ca m-a enervat! mi-am dat eu seama observand gandurile care imi tot treceau prin minte, in timp ce el tot nu zicea nimic.
-Doar nu esti surprins, am zis bagandu-mi mana in parul meu lung, dand bretonul pe spate si cautand sa par amuzata de reactia lui. Hai Will, nu am toata ziua la dispozitie!
Serios acum. Imediat trebuia sa vina unchiul lui Flori ca sa ne ia cu masina, iar eu chiar nu aveam timp de pierdut. M-am uitat inapoi catre prietenii mei, cautand sa vad daca erau tot acolo.
Mda, tot acolo, m-am gandit cand i-am vazut inca cu ochii pe noi, la fel de "subtili" ca la inceput.
-Will! am zis enervata de-a dreptul. Ti-a mancat pisica limba?!
Si normal ca nu vorbea, pentru ca el cocea in mintea lui de baiat blond, un plan malefic de rapire. Si da, Will nu era cel mai de treaba tip din lume, din cate probabil ati observat, avand in vedere ce v-am povestit, dar nu ma asteptam la ce a urmat.
-N-am cum sa te conving sa ma lasi pe mine sa te duc la destinatia ta, nu? a intrebat stiind raspunsul.
Am clatinat din cap.
-Bine, pai atunci, hai cu mine pana la masina unde am ceva ce as fi vrut sa iti dau.
M-a apucat de brat, dar eu m-am smucit.
-Nu vreau nimic de la tine Will, i-am spus hotarata.
-Nu o sa dureze mult si te asigur ca nu am cheltuit mult pe ceea ti-am luat. Haide te rog, ce-ai de pierdut?
Si sa-ti raman datoare? Da, sigur!
-Nu-mi ramai datoare, mi-a promis el de parca imi citise gandurile. Cinci minute, te rog.
Si m-am dus.
M-a pus sa imi iau singura cadoul din plasa de pe bancheta din spate, care era chiar in capatul celalt al intrarii, iar eu m-am vazut nevoita sa intru de tot. Nu as fi acceptat atat de usor, dar chiar nu aveam timp de pierdut. Ar fi trebuit sa imi dea de gandit cand a intrat si el in fata, si a inchis usa dupa el, s-a aplecat, a inchis-o si pe a mea, dupa care le-a blocat pe toate. De abia la piutul care anunta faptul ca nu mai era cale de iesire, am realizat ca ceva nu era in regula.
A bagat cheile in contact si a pornit. Serios? Serioooos?! Oh, Doamne, nu mi se intampla mie asta! Imi venea sa ma iau la palme ca mi-am permis acea pauza pentru ca eram in criza de timp, exact atunci cand el s-a desi sa ma pacaleasca.
Nu stiam pe cine eram mai furioasa: pe el sau pe mine?
-Ce naiba faci?! am tipat nereusind sa ma stapanesc deloc.
-Nu ma ura pentru asta, a murmurat el privind drept inainte. Vreau doar sa vorbim putin, asta-i tot. Iti promit ca te duc eu unde trebuia sa ajungi.
-De parca tu stii unde voiam eu sa ajung. Nici macar eu nu stiu exact.
-Trebuia sa lucrezi intr-un local, nu? Zi-mi cum se numeste.
-Habar nu am! Ceva de Alexandru cred si e pe langa plaja.
-Alexander?! Serios? Lucrezi acolo?
-Deocamdata nu, i-am raspuns taioasa, fara sa realizez ca el era prea uimit pentru un asemnea lucru. Deci, care-i planul?
Mi-a spus ca o sa ma duca undeva sa discutam lucruri la care nu voiam sa ma gandesc si care eram constienta ca urmau sa imi faca rau. Pe langa toate astea, imi mai era teama ca s-ar putea ca toata hotararea mea sa se duca naiba si sa cedez. De fapt, eram ingrozita de lucrul asta. Plus faptul ca inima mea era atat de bucuroasa sa il vada din nou incat nu ma asculta deloc cand ii porunceam sa taca si nu mai faca atata zarva. Nu ii pasa. Ea prefera sa fie sincera pana la capat, eu nu.
Intre timp, cei din gara incepusera sa observe faptul ca lipseam si ma sunau disperati. L-am asigurat pe Andrei ca o sa fiu bine si ca o sa ajung si eu acolo, povestindu-i foarte pe scurt de rapirea lui Will, avand grija ca la finalul conversatiei sa bag un "Te iubesc si de abia astept sa ajung si eu." . L-am observat pe blond strambandu-se fara sa se sinchiseasca macar sa isi ascunda gelozia. Pana si el a ales sa fie sincer. Dar eu nu puteam. Trebuia sa aleg intre asta si un plans isteric pe care l-am tinut in mine de prea multa vreme.
Pentru ca da, mi-a fost incredibil de dor de el, iar fara el am mers aiurea doar ca sa imi umplu timpul. Undeva inauntrul meu, departe de constient, am sperat ca se va intoarce si ca toate vor fi din nou ca la inceput.
Aproape ca uram faptul ca ne-am despartit atat de urat iar eu am suferit atat de mult, pentru simplu fapt ca acum nu puteam sa ii sar in brate si sa ii spun ca mi-a fost dor de el. Dupa toata povestea de dinainte, nu puteam sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Sa fi fost orgloiul de vina sau faptul ca ma gandeam ca daca s-a intamplat odata sa ma lase balta, s-ar putea sa se intample si a doua oara, nu stiu. Tot ce stiam era ca devenea tot mai greu sa stau imbufnata acolo, langa el (da, intre timp, am oprit si am trecut si eu in fata).
-Deci, cum ti-a mai mers? m-a intrebat incercand sa acopere linistea din masina.
-Foarte bine, i-am raspuns scurt si la obiect, cu mainile incrucisate la piept.
-Ce a mers atat de bine? a continuat incercand sa ma faca sa dezvolt subiectul.
-Ce nu ar fi trebuit sa mearga atat de bine? am zis din nou, facand pe suparata.
-Haide mai, coopereaza si tu putin, s-a plans el.
-Nu cred ca am chef, acum, dupa ce am fost rapita de langa prietenii mei pentru, prezic, o discutie inutila. Vrei sa iti ceri scuze? Prea tarziu. Vrei sa ne impacam? Prea tarziu din nou. Daca despre asta e vorba, ai aflat raspunsurile, asa ca nu mai e nevoie de dscutie. Ma duci la ceilalti, te rog?
-M-am speriat, mi-a marturisit el. Credeam ca nu o sa mearga o relatie la distanta, asa ca am ales sa incheiem. Ma gandeam ca asa evit ca vreunul din noi sa sufere si am sperat ca o sa te impaci cu Ionut si o sa ma uiti.
Il simteam trist si sincer in continuare, dar nici nu m-am uitat la el, cel mai probabil din lipsa de curaj. Imi simteam mainile gata sa il mangaie si sa il imbratiseze in incercare de a ii aduce consolarea, iar eu cu greu reuseam sa continui.
Era evident ca regreta ca a plecat, dar nu puteam sa il iert pur si simplu. Nu dupa ce am suferit atat de mult.
-Texte Will. Texte. Nici macar nu esti mai creativ. Iti aduci aminte ce ai spus la inceput, cand inca eram cu Ionut? “Daca plec, te iau cu mine. Daca nu pot, raman si sunt mai mult ca sigur ca ai sa ma faci mai fericit decat orice concert fara tine”, l-am citat, cuvintele lui inca rasunand vii in mintea mea.
-Sa stii ca tot ce ti-am spus cat timp am fost impreuna n-au fost minciuni, s-a grabit el sa ma asigure. Iti aduci aminte si ce am spus dupa asta? “. Daca totusi plec, am sa iti simt lipsa din momentul in care pun piciorul in tren si ori ma intorc, ori ma simt mizerabil in tot acest timp.” Am avut dreptate... Si da, vreau sa incercam din nou pentru ca sunt sigur ca nici tu nu m-ai uitat.
Vai, si ce ma consoleaza pe mine faptul ca ai avut tu dreptate, m-am gandit ironica.
-Ba, se pare ca da, iar Andrei e dovada vie.
N-am vrut sa te simti mizerabil, am vrut sa fi fericit alaturi de mine.
Eu stiam ca relatia mea cu Andrei nu era una reala, voi stiti asta, da el nu stia si nici nu planuiam sa ii spun.
Nu voiam sa pozez in fata trista, ravasita dupa plecare lui. Nu era nevoie sa stie cat am plans si suferit sau cat de greu mi-a fost sa trec peste. Sau ma rog, sa incerc s-o fac.
Trebuia sa fiu rea si sa ma prefac bine si fericita, deloc frustrata de lipsa lui indelungata.
-Laurentiu nu mi-a spus ca esti cu cineva.
Acest Laurentiu era chiar fratele meu mai mare si - surpriza! -, cel mai bun prieten al lui Will. Mereu i-a luat apararea prietenului sau si a crezut despre mine ca il tradez incercand sa trec peste. Mereu a incercat sa imi explice ca Will sigur nu m-a uitat. Iar eu nu faceam decat sa ma ambitionez si mai tare.
-Laurentiu nu stie multe.
El e un frate tradator! In filme, fratii mai mari ii joaca in picioare pe baietii care le ranesc surorile, indiferent de cat de buni prieteni sunt cu ei. In realitate, al meu, n-a facut decat sa imi povesteasca despre noile lui cuceriri, de parca nu sufeream destul.
-Nu ma dau batut.
Nu o sa ai incotro.
-Bine, ma duci inapoi acum? Tot au trecut zece luni, tot am prieten iar tu ramai tot un nemernic fricos. Tot nu ma impresioneaza. Du-ma la restul te rog, am continuat.
S-a intors spre mine ranit si socat de atitudinea mea.
Pai da, normal ca era uimit. Vechea Angi nu i-ar fi zis niciodata asa ceva. Vechea Angi cauta mereu sa il menajeze si sa ii gaseasca scuze. Vechea Angi il iubea atat de mult incat prefera sa sufere ea din cauza lui decat sa ii spuna vreo doua si sa isi descarce sufletul. Ei i-a pasat prea mult de el.
-Tot nu scapi de mine, m-a avertizat.
Gata, s-a terminat cu Will cel dragut si ranit. Nu a mers, asa ca a schimbat placa, incepand cu amenintari.
M-am gandit putin la asta si mi-am dat seama ca ducandu-ma la locul in care trebuia sa ajung initial, el avea sa isi dea seama unde aveam eu sa stau si prin urmare, chiar m-ar fi putut gasi.
-Nu prea cred, am spus eu pentru ca pur si simplu nu vroiam sa ii dau dreptate.
Ma intrebam daca nu cumva ar trebui sa sun pe cineva sa vina sa ma ia, dar parca nu voiam sa il fac pe unchiul lui Flori sa vina dupa mine. Bineinteles, asta presupunand ca ar veni, pentru ca banuiam ca e un om ocupat si n-are timp sa se ingrijeasca de fiecare angajat in parte.
-Ai sa vezi, mi-a promis el.
-Da, ca cine esti tu...
-Ai să vezi, a insistat.
Mi-am dat ochii peste cap si am renuntat sa ma mai contrazic cu el. Mi-am zis ca oi trai si oi vedea eu ce e de facut, asa ca am stat linistita in masina si am asteptat pana cand aceasta s-a oprit in sfarsit. Tot drumul l-am parcurs pe fundal de muzica pop romaneasca care urla la radio, pe care eu l-am rugat sa o puna si al carei volum, tot eu l-am dat la maxim. Pur si simplu nu vroiam sa ii aud balivernele pentru ca nu puteam sa cred niciun cuvant si parca toate ma dureau. Nu prea intelegeam de ce, dar nici n-am vrut sa ma gandesc. Nu voiam sa ma gandesc la absoult nimic.
Am deschis usa la masina si am iesit fara sa imi iau la revedere sau sa ma uit inapoi. Vedeam cladirea din fata mea pentru prima oara si nu stiam pe unde ar fi trebuit sa merg sau la ce ar fi trebuit să ma astept, dar nu voiam sa ma arat nesigura in fata lui Will, a carei masina nu o auzisem înca plecand. Stiam ca ma urmareste cu privirea, si tocmai din acest motiv incepusem si sa uit cum sa merg.
Ce idioata sunt, mi-am spus nervoasa si cu lacrimi in ochi pentru că il iubeam si imi era greu sa nu ma intorc si sa ii sar in brate ca o proasta. El ma astepta pentru ca ma cunostea prea bine si era constient de efectul lui asupra mea.
Dar de data asta nu m-am intors. Nu aveam sa o fac. Ha!

[Erdna]

Multumesc din suflet ca m-ai anuntat. Mi-a placut mult capitolul si imi retrag spusele dintr-un comentariu anterior, incepe sa imi placa de Will (trebuie sa recunoasteti, este destul de interesant tipul, no?). Chiar sunt curioasa, ce va face oare? Va renunta la ea sau va incerca sa o faca sa isi recunoasca sentimentele fata de el sau o va obliga sa il iubeasca? (Stiu, trei de 'sau' *rolling eyes*) Ca sa imi spun o parere despre modurile de expunere... Descrierea este ok (aici referindu-ma la cea a sentimentelor, deoarece descrierea peisajului a cam lipsit), actiunea incepe sa devina ‚picanta’ (dupa cum mi-ai spus si in mesajul privat *smile*). La dialog incearca sa lasi un spatiu liber dupa ce scrii acea liniuta (‚-’) si dupa aceea sa scrii ceea ce spune personajul, da mai bine la estetica. Tipa (aka Angela) a avut destul de multe monologuri si mi-au placut. Ionut a lipsit in mare parte (a aparut doar la faza telefonul, nespunand nimic), so nu ma leg de el, dar Angela incepe sa se contureze mai bine ca si personaj (cred ca devine cum isi doreste autoarea). Andrei stie ca are o relatie falsa cu Angi, de ce nu spune nimic? Si el este indragostit de ea, nu?
Ai avut cateva repetitii ale cuvintelor (aici nereferindu-ma la substantivul ‚realitate’ pe care l-ai scris de mai multe ori, probabil vrand sa evidentiezi o idee) si cateva greseli (doar urmatoarele le-am obervat):

‚Degand’ – Se scrie dezlegat: ‚de gand’.
‚Am vaut’ – ‚am vazut’
‚Celalt’ – ‚ Celalalt’
‚vroiam’ – Aceasta este o forma incorecta. Corect este ‚voiam’ sau ‚vream’.
‚ Prea tarziu fraiereee!’ – ‚Prea tarziu, fraiere!’

Ceea ce m-a deranjat a fost faptul ca ai repetat de mai mult ori literele unui cuvant (‚fraiereee’ si alte cateva), mie nu mi-au placut. Ok, ele evidentiaza ceea ce vrea sa spuna cineva, dar devin enervante si arata urat.
Ce as adora mult, mult ar fi daca ai adauga ceva cu adevarat picant la fic [acum nu imi vine nimic in minte, tu esti autoarea, poti pune ce vrei, orice este posibil in lumea ce tu o creezi prin cuvintele ce le scrii/tastezi (adauga si ceva fantastic daca vrei, nimeni nu te opreste, numai sa nu fie un cliseu sau deva de proasta calitate), iar asta o stiu din proprie experienta]. Descrie mai mult peisajele, dar nu inseamna ca trebuie sa pui fiecare amanunt, macar ceea ce are o importanta (dar nu uita de sentimente).
Mult spor la tastat, astept ceva mirific in urmatoarele capitolele, sa scrii cat mai frumos si nu uita sa ma anunti cand il pui *big hug*. Doamne, cat am scris *stare* si cat mai am de citit la fizica (tocmai mi-am amintit de cele 350 de pagini pe care le mai am intr-o carte, nepunand si celelalte).

Ps.: Sper ca vei reusi sa citesti tot si sa intelegi ceva *laugh*.

[luiza_alexandra]

Faceam pas cu pas tot mai greu, simtindu-ma ca si cum mergeam contra curentului, ca si cum prezenta lui ma atragea ca un magnet, iar eu inaintam impotriva acestei forte.
In fata mea era o usa dubla din sticla pe care am intrat ca si cum faceam asta zi de zi, intr-un living urias si extrem de luxos, cu piese de mobilier la fel de sofisticate si o scara care ducea spre etaj. Asa ceva mai vazusem decat in tenelovele. M-am oprit in usa, intrebandu-ma daca nu cumva am gresit locul in care trebuia sa ajung. Pentru prima data m-am uitat inapoi, mai mult din reflex, ca sa realizez ca Will nu mai era acolo. Nu stiam daca sa ma bucur sau sa incep sa plang deja de dorul lui.
Am auzit rasete si tipete, asa ca mi-am indepartat repede cele cateva lacrimi care au apucat sa imi umezeasca obrajii, indreptandu-mi atentia spre sursa din care proveneau. In fata mea, in partea cealalta a incaperii se afla o alta usa de sticla, iar dupa ea, mi-am zarit prietenii stransi in jurul unei piscine. M-am bucurat atat de tare incat am strabatut incapera in fuga spre ei, iar cand am ajuns, m-am oprit in usa, prea socata de frumusetea locului respectiv. N-am apucat sa ma holbez cum trebuie la toate (nu mai vazusem asa ceva decat in filme), ca atunci cand si restul m-au observat, au sarit toti pe mine, cu Andrei in frunte, care isi juca bineinteles rolul de iubit protector si iubitor, imbratinsandu-ma atat de puternic de parca incerca sa ma sufoce. L-au luat fetele de pe mine, acaparandu-ma cu intrebari. Aproape mi-am dat lacrimile cand i-am vazut pe toti atat de ingrijorati, dupa care i-am asigurat ca nu mi s-a intamplat nimic rau si ca Will, e doar prietenul fratelui meu, caruia i-a promis ca ma ia de la aeroport.
Evident, am mintit, dar n-am vrut sa fac atata caz pe tema asta sau sa vorbesc despre el si sa ii fac existenta mai reala decat era deja.
In timp ce Anca se prefacea geloasa pe mine ca am avut onoarea de a sta in aceeasi masina cu o asemenea “bunaciune” de baiat, fara sa stie ca la un moment dat, am facut chiar si mai mult de atat cu el (nici prea mult totusi), l-am observat pe Ionut iesind din casa (vila), mirat sa ma vada acolo, dupa care a sarit si el facandu-si loc printre fete ca sa ma intrebe daca sunt bine si sa ma sugrume cu imbratisarea lui, de care chiar aveam nevoie. M-a sarutat pe frunte si par, fericit ca eram bine, dupa care s-a departat realizand ca aveam un public prea mare pentru astfel de manifestari. Am observat inca de la inceput ca nu eram numai noi acolo, ci si inca alti cativa tineri ce pareau de varste apropiate de ale noastre. Si toti ne priveau suspiciosi, mai ales cei care stiau ca eu si Ionut am format la un moment dat un cuplu. Vazand asta, jenat de iesire lui s-a retras, iar eu am pornit in fuga spre locul in care Oana imi explicase ca se afla camera noastra.
Mergeam cu spatele privind incantata locul minunat in care ma aflam. Din cate imi dadusem eu seama, piscina se afla cumva in spatele acelei vile minunate, in care se parea ca aveam sa locuiesc aproape tot restul verii, avea o forma ciudata si era inconjurata de copaci, sezlonguri si copaci exotici, care ma faceau sa ma simt ca in Hawaii (nu ca as mai fi fost vreodata pe acolo). Imi venea sa topai de multumita de alegerea buna pe care am facut-o, aceea de a veni sa lucrez in Grecia in localul unchiului lui Flori. Nu mi-as fi iertat-o niciodata daca as fi fost nevoita sa imi petrec vacanta acasa, arbitru intre mama si tata.
Aproape ca m-am intristat gandindu-ma la asta, dar n-am apucat sa ma poposesc prea mult cu gandul asupra acestui lucru pentru ca imediat ce m-am intors, gata sa urc scarile, am dat peste cineva care se parea a fi chiar Will.
Mai e nevoie sa mentionez faptul ca in prima faza imi venea sa lesin de uimire?
O Doamne, serios?! Serios?! ma gandeam eu disperata de modul in care lucrurile se complicau intr-una, in loc sa se aranjeze si sa se simplifice frumos.
Mi-am revenit si am schimbat placa asa cum mi-am propus sa o fac in ceea ce il priveste.
- Nu ai plecat inca? l-am intrebat aparent iritata, cu bratele incrucisate la piept si batand din picior.
- Ti-am spus ca nu o sa scapi de mine, mi-a explicat amuzat, continuand sa ma fixeze cu ochii lui albastrii cu o expresie de invingator pe chip.
Foarte amuzant, m-am gandit, incercad sa pun in privirea mea toata ura si dezgustul pe care ar fi trebuit sa le simt.
- Aici lucrez. Nu ai ce cauta aici. Lasa-ma in pace!
Eram atat de nervoasa pe el, incat imi venea sa ii trag o palma peste ochi. In momentul respectiv, aproape ca il uram.
Il uram pentru ca facea totul mai greu.
Pentru ca era singura persoana care era capabila sa ma faca sa ma intorc la vechea Angela, fata indragostita si gata sa faca orice pentru ca dragostea sa mearga bine. Iar eu voiam sa raman asa: rece, rea si narcisita. Macar in felul acesta, cea care cadea nu mai eram eu.
- Si eu lucrez aici. Fac parte din angajatii mai vechi.
Ooo, si mai bine! am gandit sarcastica. Ce mai urmeaza? Sa vina toti colegii mei enervanti impreuna cu maica-mea si cu taica-miu? Sau sa cante Florin Salam in local. Sau… of!!!
Chiar atunci, o mana care nu era a lui Will m-a impins in spate, departe de el, si cu cealalta mana, Ionut i-a tras un pumn de toata frumusetea in fata lui Will, care s-a dat in spate, mai mult ca un om in jurul caruia pe invartea o musca, iar acesta se da la o parte deranjat. Will e cu vreo doi ani mai mare ca Ionut, iar marimea lui nu consta numai in varsta, pentru ca era ceva si mai inalt si mai facut.
- Ionut, a spus Will ca si cum pumnul nu fusese decat o atingere usoara pe umar, menita sa ii atraga atentia. Nu te-am mai vazut de o gramada de timp, a continutat in timp ce eu i-am aruncat fostului prieten o privire gen “Ce naiba te-a apucat?!”, pe care el a ignorat-o, bineinteles. Dupa ce ca Will fusese motivul pentru care m-am despartit de Ionut, acesta ma mai si rapise. Normal ca nu il suporta deloc.
Ionut, ca si mine, isi concentra in privirile pe care i le arunca, toata ura pe care o simtea pentru Will, care continua sa se comporte cu el de parca era o cantitate complet neglijabila.
- Da, dar nu prea imi era dor de tine, i-a spus sincer Ionut, care isi scutura mana cu care il lovise.
De admirat atitudinea lui Ionut pe care, ca tot veni vorba, nu il prea intelegeam. Cel putin nu in ceea ce priveste iubirea nesfarsita pe care mi-o purta sau a energiei lui inepuizabile pentru a incerca din nou si din nou sa ma faca sa ne impacam.
Totusi, stiam ca daca Ionut voia bataie, Will i-ar fi oferit bataie si cred ca as fi putut sa prezic castigatorul. Nu puteam sa las lucrurile sa degenereze atat de mult.
- Ionut, hai, imi arati si mie camera fetelor? am zis repede ca sa ii despart.
L-am luat de mana, si l-am tras sus pe scari, incercand sa il ignor pe Will. Si sa evit o alta bataie. Desi, trebuie sa recunosc, cand Ionut i-a aplicat acel pumn lui Will, in loc sa ma sperii si eu ca o fata finuta ce sunt, in gandul meu tipam “Perfect! Inca o data! Si din partea mea de data asta!” Bineinteles, nu am reactionat asa pentru ca sunt si o actrita destul de buna.
- Iarta-ma Angi, dar iti jur, nu il suport de nicio culoare! a recunoscut Ionut, gandindu-se ca probabil ma suparase. I-ai spus de Andrei, nu?
- Da, da. Ai vazut doar ca i l-am prezentat. Oricum Ionut, hai sa il ignoram. Nu ai cu cine. Si nu mai vreau sa mai aud de el! Crede-ma. M-am stresat si eu destul de mult cu cat de nemernic e si alte de astea. Acum pur si simplu il ignor. Incearca si tu, am propus senina, gasind subiectul suparator si dornica sa il schimbam.
Cand am terminat de vorbit, el s-a oprit, oprindu-ma si pe mine. O, Doamne, ce mai spusesem de data asta?
- Deci nu te superi ca am sarit cu pumnii pe el? m-a intrebat parand oarecum usurat.
Eh, tineam la Will, inca il iubeam pentru ca sentimentul asta, nu trece niciodata indiferent de cum ajung lucrurile intr-un final. Totusi, nu eram sigura ca il iubeam in acelasi fel ca inaine, dar totusi indeajuns incat sa nu imi placa sa il vad suferind.
M-a cam deranjat faptul ca gandeam in felul acela, asa ca m-am hotarat sa imi ignor partea angelica si sa fiu rea pana la capat.
- As fi sarit si eu langa tine, dar mi-a fost frica ca in toata nebunia ta, sa nu imi fi tras si mie vreuna, i-am raspuns usurata.
A inceput sa rada. Era asa dragut cand radea. Uitasem cat de mult imi placea asta la el pentru ca trecuse atat de mult timp de cand nu ii mai smulsesem macar un zambet.
- N-ai mai ras cu atata pofta de atat de multa vreme ca aproape uitasem cat esti de fain cand o faci, m-am trezit spunandu-i.
Serios? Chiar nu imi puteam contola vorbele?!
El s-a oprit brusc. Nu se astepta la asta.
- Scuze, scuze, am zis chinuindu-ma sa rad, deoarece ma simteam ingrozitor de jenata.
Cand aproape il convingeam ca nu are rost sa spere, faceam ceva care sa strice totul. Angela aiurito! m-am certat in gand.
- Nu ai pentru ce sa iti ceri scuze, mai ales cand tu esti motivul pentru care inca mai pot sa rad..., mi-a spus el, dandu-mi parul de pe fata, ca in filme.
- Nu prea cred, i-am zis eu constienta ca mai mereu il suparam, dar si de faptul ca el era extrem de aproape de mine si ca dupa cum il cunosteam, n-avea sa reziste fara sa actioneze.
- Te iubesc. Si sa fiu aici cu tine este tot ce imi doresc si tot ce ma face fericit.
M-a luat de mana si m-a tras mai aproape de el si mai mult ca sigur că m-ar fi sarutat, daca nu am fi auzit din nou vocea lui Will chiar langa noi.
- Ti-am dat destul timp, i-a explicat el lui Ionut. Angi, camera ta e in partea cealalta.
Parea nervos. Era chiar scary felul in care se uita la noi.
Ma deranja ca am distrus planul cu prefacutul intr-o relatie cu Andrei, acum ca m-a vazut atat de aproape de primul meu iubit.
- Ma descurcam si fara tine, i-a spus Ionut taios, gata sa sara din nou la bataie, mai ales ca acum avea acordul meu, desi nu asta am incercat eu sa fac cand i-am spus ca nu m-am suparat pentru ultima lui iesire de genul.
-Nu v-ati fi despartit fara mine.
Asta era. A intrecut limita!
-Esti un cretin! i-am spus devenind brusc si eu gata sa ii dau un pumn in gura.
El parea chiar surprins de comportamentul meu, ca si cum as fi spus "tot eu?!". Pai da, de cand au oamenii sens?! Era si culmea.
Stiu ca n-ar trebui sa comentez legat de lipsa de sens a lumii, dar cand o observam la altii, constientizam ca si eu prezentam astfel de lipsa de logica.
- Pai nu esti acum cu brunetul ala cu ochi albastrii? Ce faceti aici? Ce o sa spuna Andrei daca afla? Nu va e putin rusine?
-Hai mai taci! am tipat nervoasa. Tu si rusinea!
L-am tras pe Ionut si am plecat, injurand in gand, iar dupa fata lui, si el parea sa faca acelas lucru.
Deci, e incredibil Will asta! ma gandeam urcand nervoasa scarile nelasand sa se vada faptul ca era prima oara cand faceam acest lucru sau ca cel mai probabil, gresisem drumul.
Cine s-ar fi asteptat ca el sa vina in Grecia? Ce cauta el acolo? Cum naiba din toate localurile in care putea sa lucreze, lucra tocmai in asta?! Ce mama naibii de coincidenta mai e si asta?
Mi-am adus aminte de cuvintele Ancai, care imi spunea de fiecare data cand aduceam vorba de coincidente, ca acestea nu exsita si ca toate lucrurile se intampla cu un motiv. Ar fi bines a fie asa. Defapt, ma bazam pe asta.
La usa, i-am multumit si mi-am cerut scuze pentru comportamentul lui Will. A parut ok, asa ca am dat sa intru in camera. Eram curioasa sa vad camera, dar mai era ceva ce trebuia sa lamuresc inainte.
- Stii ca dupa asta o sa ma intorc la Andrei, nu? l-am intrebat fara sa il privesc in ochi pentru ca nu era chiar genul de intrebare confortabila.
Voiam sa lamuresc asta cu el ca sa nu isi imagineze ca ne impacam sau ca m-am razgandit. Eu nu mai eram suparata pe el legat de toata povestea cu acel concert, dar eram constienta ca s-a dus acel ceva pe care l-am simtit cat am fost impreuna. Will mi l-a luat si l-a facut al lui, pentru el. Ca apoi sa plece si sa ma lase pe un drum inchis. Egoist nemernic.
- Incerc sa pastrez asta in minte..., mi-a spus el foarte calm, desi intr-o oarecare masura ma asteptasem sa se enerveze si sa isi iasa iar din fire.
Am tras aer in piept, asteptand sa se intample sau sa zica ceva, insa nimic.
- Ma duc sa ma schimb ca sa pot veni si eu la piscina, am anuntat dupa un moment destul de lung de liniste apasatoare.
- Ia-l pe cel negru, m-a sfatuit el referitor la costumul de baie.
- Sir, yes, sir! am glumit inchizandu-i usa in nas.
Camera noastra era destul de mare, alcatuita din opt paturi, care aveau fiecare in dreapta lor un dulap mai mare ca cel de acasa si in stanga un birou care parea a fi si masuta de machiaj, pentru ca pe ea se afla si o oglinda mare, care avea patru spoturi deasupra. In spatele patului se afla o lada lunga, deasupra careia erau rafturi si sertare puse aiurea pe perete. Aveam propria mea veioza rosie, o oglinga in interiorul dulapului pe care atunci cand il deschideam il puteam transforma intr-o cabina de proba, avand un material netransparent, pe care cand il trageam facea un cerc in jurul meu si pentru ca se facea destul de negura, si oglinda aceea avea doua spoturi.
Serios? Vin sa lucrez si locuiesc intr-o camera cu tot ce imi trebuie?
Si ca sa nu mai vorbesc ca am gasit si baia care era tot la fel de super dotata si partea cea mai buna, era doar a noastra! Avea atatea dusuri, cazi, toalete, chiuvete si oglinzi, incat nu parea ca urma sa stam prea mult la coada una dupa alta, iar culoarea predominanta era roz, in timp ce dormitorul era varuit in diferite culori la fiecare in parte. La mine era rosu si la fel si mobila cu tot ce intra in alcatuirea ei. Eram atat de incantata incat in loc sa merg, faceam un fel de dans specific baletului, topaind prin camera.
Super incantata, m-am intors la patul meu care se afla sub un geam mare cu jaluzele rosii, langa care mi-am gasit bagajele si mi-am desfacut trolerul in cautarea costumului de baie si a unei rochite potrivite. Am luat una inflorata si vaporoasa, speciala pentru plaja. Imi statea foarte bine in ea si stiu ca privindu-ma in oglinda de pe usa de la dulap, chiar ma gandeam ca prea frumoasa eram in ultima perioada. Nu numai eu observam asta, dupa cum v-am povestit toate peripetiile mele cu baieti. Si de abia am inceput.
Am coborat scarile in fuga, chinuindu-ma sa nu dau pe jos cu telefonul, crema de plaja, castile si ochelarii, de care am scapat imediat ce am vazut piscina. Era uimitoare. Mi-a dat un chef de viata incredibil. Le-am pus pe pervazul unei geam, dupa care l-am observat pe Andrei, stand cu spatele la mine si cu fata spre pisicina, complet neatent. Am scapat repede si de rochie si am sarit in spatele lui, sfarsind amandoi in apa cu o temperatura perfecta din piscina. Eventualele pericole mi-au venit in minte mai tarziu, dar atunci nu m-am gandit la nimic rau care s-ar fi putut intampla.
- Asta chiar m-a luat prin surprindre, mi-a zis Andrei iesind la suprafata, chinuindu-se sa isi dea la o parte parul care i se lipise de frunte.
Nu parea suparat, ba chiar incantat de surpriza mea, asa ca m-a apucat bland de brat si m-a tras spre el. Apa din piscina era destul de adanca acolo unde ne aflam noi, asa ca decat sa stau pe varful degentolor, preferam sa inot.
- Esti ok? m-a intrebat apropiindu-se ca si cum urma să ne sarutam, pentru ca ceilalti erau cu ochii pe noi, iar noi trebuia sa jucam teatru in continuare.
Andrei e frumos, atat de frumos incat toate colegele ma invidiaza pentru locul meu in aceeasi gasca in care se afla si el si pentru vizitele constante la el acasa, insa eu niciodata nu l-am vazut in felul acela. Am crescut impreuna, parintii nostrii fiind foarte buni prieteni, mamele noastre chiar fiind foarte apropiate inca de la liceu, iar tatii s-au descoperit mari iubitori ai calatoriilor prin muntii tarii, lucru ce i-a apropiat incredibil. Nu l-am privit niciodata ca in vara aceea in Grecia, cand ne-am hotarat sa fim un cuplu de ochii lumii, desi n-ar fi fost deloc prima vacanta petrecuta impreuna. Pentru mine a fost intotdeuna banal si n-am observat niciodata ce anume le innebunea pe fete la el. Stand mai bine sa ma gandesc, avea atitudine de bad boy, ca in filmele americane, pachetul de replici si vrajeli mereu la el si nici nu era prost, fiind unul din cei mai buni din clasa lui, nu neaparat pentru ca invata, ci pentru ca prindea totul foarte repede. La toate astea adaugam ca juca fotbal, el si colegii lui fiind campioni pe scoala la acest sport, iar cand jucau ei toate fetele erau prezente la meci, asteptand sa isi dea tricolul jos. Serios vorbind acum, chiar le-am auzit pe unele discutand in spatele meu, in timp ce eu imi faceam un plan in care sa imi pacalesc profesorul de sport si sa ma duc acasa.
Il aveam atat de aproape, ii simteam respiratia proaspata si greoaie pe fata, in timp ce eu ma intrebam daca nu cumva ar trebui sa ii spun sa nu mergem chiar asa departe si sa ne sarutam intr-una sub ochii celorlalti care inca incercau sa se obisnuiasca cu noi, si mai ales sa nu mai facem asa ceva in fata lui Ionut. Nu ca m-ar fi deranjat sau ca el ar saruta prost. Nici vorba, dar aveam o constiinta suparata foc pe mine.
- Da, sunt bine, am raspuns incercand sa par sigura pe ceea ce spuneam. Fii atent ca Will lucreaza si el aici pentru ca face parte din angajatii mai vechi, l-am avertizat, dupa care am incercat sa indulcesc putin situatia cu o gluma: Si o sa încerce să ma fure, i-am zis prefacandu-ma ca incercam sa il fac gelos.
- Pe bune?! a intrebat el putin enervant. Tipul asta joaca murdar. Incearca totusi sa nu ma umilesti prinzandu-te careva cu el, mi-a atras serios atentia.
Eu am glumit, el nu. Era intr-adevar suparat pe Will, pe situatie. Si desi mi-a spus sa am grija ca si cum era ok ca eu sa fac tot ce vreau, atata timp cat nu ma prindea nimeni, privirea lui spunea altceva. Nu ii placea ca trebuia sa ma imparta, dar in acelasi timp era constient ca daca nu o face, ma pierde si nu neaparat din cauza faptului ca s-ar fi indragostit de mine. Astea erau regulile jocului, iar el trebuia sa le respecte.
- Stai linistit.
Si l-am sarutat pentru ca eram prea aproape ca sa nu. Dar a fost simplu de data asta. Si se parea ca lui Andrei nu i-a placut, motiv pentru care m-a tras inapoi sa o facem calumea. Invartindu-ne prin apa am dat peste o tipa.
- Roscato! am fost eu strigata pe o voce plina de dezgust. Uita-te pe unde te invarti!
Era o fata care parea ceva mai mare ca mine, una bucata angajata veche, blonda, inalta, supla si frumoasa. Si totusi ma simteam prea stapana pe mine ca sa las lucrurile asa si mai ales sa o las pe ea sa imi inchida gura.
- Dupa cum ai observat, eram putin cam ocupata, am spus desprinzandu-ma din sarutul cu Andrei, doar pentru a vorbi.
- Poate ca ar trebui să faceti chestiile astea in dormitor, nu aici, ne-a zis ea iritata.
- Scuza-ne, nu am stiut ca esti minora, i-a zis Andrei pentru prima oara, rautacios.
Mama, ce-mi placea!
Nu stiu ce ma apucase pentru ca in general nu imi placea sa intru in conflict cu oamenii din jur, dar atunci eram gata si sa ma bag in prima bataie cu vreo fata daca ea ar fi cerut-o cu insistenta.
- Esti asa de amuzant, a zis si ea poate in lipsa unei replici mai bune.
- Si tu, atat de blonda.
O da! Lovitura sub centura!
In bratele lui Andrei ma simteam protejata, sentiment pe care l-am cam uitat, din moment ce a trecut ceva timp de la ultima mea relatie. Ma obisnuisem atat de mult cu a fi singura si pe cont propriu, incat sentimentul acela pe care l-am avut atunci langa Andrei si-a spus cuvantul contra constiintei mele sacaitoare, care a incetat sa ma mustre pentru ca nu era ca si cum nu ma simteam bine cu el.
- Auzi tu copilas, masoara-ti cuvintele, l-a amenintat ea de parca ar fi avut vreo putere asupra lui.
Intr-adevar, Andrei era mai mic la varsta decat ea, insa nici macar ea nu si-a dat replica cu suficienta incredere incat sa faca asta sa para un dezavantaj. Andrei nu a observat si s-a simtit putin cam prea jignit. Aproape ca ii inchisese gura cand un tip inalt cu parul cret si blond, a aparut si a incercat sa isi apere blonda, inchizandu-i gura printr-un sarut mai ceva ca cel pe care l-a vazut ea la noi.
Îmi venea sa le strig sa pe duca si ei in dormitor, dar m-am abtinut.
Cand am iesit din apa, toate fetele au sarit in capul meu cu întrebari legate de Will si de cum naiba cunosc eu un baiat atat de frumos. Le-am dat explicatia, aceea poveste simpla, aproape cliseica, cu cel mai bun prieten al fratelui meu, dragut dar un imens idiot, cum sunt baietii de obicei. Mai ales prietenii fratelui mai mare.
Numai eu am avut noroc ca Will sa fie foarte frumos, deloc idiot si, de asemenea, sa se indragosteasca de mine. Doar ca am omis intentionat partea aceasta. Cu cat mai putina lume stia, cu atat mai bine. Si in mod sigur, aceasta informatie nu trebuia sa ajunga la urechile Iuliei. Ar fi profitat de aceasta oportunitate la maxim. Din acest punct de vedere o apreciam. Mereu stia sa isi apere interesul si sa se agate de tot ce putea pentru a obtine ceea ce isi dorea.
Am fost cu fetele sa ne cumparam niste inghetata de pe plaja, iar cand ne-am intors, o bruneta tunsa bob, cu un ruj rosu strident pe buze, flirta cu al meu Andrei. Serios? Trebuia sa ii scriu pe frunte "luat", ca sa evit astfel de situatii? Recunosc, eram putin geloasa, dar cel mai tare ma irita faptul ca facea asta in vazul tuturor. Parca el era cel care a spus ca facem ce vrem atata timp cat reusim să fim subtili. Dar, modul in care tipa se agata de el (cred ca o invata sa inoate), l-a pupat pe obraji si imbratisat dupa ce a reusit sa faca pluta, plimbandu-si apoi mainile pe spatele lui, parand gata sa il sarute, era orice, mai putin subtil. Stiam asta pentru ca m-am holbat neputincioasă la ei o perioada. Speram ca Andrei sa se simta si sa vina la mine, rupandu-i inima brunetei. Pe Anderi pe care il stiam eu, nu l-ar fi mustrat niciodata constiinta. N-avea cum sa il apuce tocmai acum.
- Nu inteleg cum esti ok cu asta, mi-a soptit Flori la ureche, privind aceeasi imagine oribila la care ma uitam si eu de mai bine de un sfert de ora.
- Nu sunt, am spus eu mai mult printre dinti. Zi-mi ceva care sa ma distaga, am rugat-o clipind des si convingandu-ma sa imi dezlipesc privirea de pe cei doi ca nu cumva sa ajung sa fac vreo scena.
-Pai, ce sa zic? a zis cautand in minte vreo idee salvatoare. Pe aici e plin de o gramada de alti baieti frumosi cu care sa îl faci gelos pe Andrei si sa ii arati cum te simti acum. Si suntem la mare, pentru Dumnezeu. Stam chiar langa ea.
Asta chiar m-a uimit. Stiu ca atunci cu Will am mers pe o strada de-a lungul marii, dar nu mi-am imaginat niciodata ca vila in care stateam se afla pe plaja.
S-a ridicat in picioare si m-a apucat de incheietura, tragandu-ma dupa ea, in timp ce ocolea uriasa piscina, pana dupa multimea de copaci de pe marginea ei, in spatele carora se vedea marea, intinsa si albastra. Eram uimita. Aproape ca puteam sari de pe geam direct in ea. Voiam sa cobor la ea si voiam sa cobor cu Andrei, asa cum faceam cand eram mici in calatoriile cu parintii. M-am apropiat de marginea piscinei si mi-am strigat prietenul, care si-a intors privirea spre mine parand chiar multumit ca in sfarsit a reusit sa imi atarga atentia. A venit la mine sa auda ce aveam de spus spre dezamagirea fetei lui, iar eu l-am tras de mama si l-am scos afara aproape cu forta.
- Ce s-a întamplat iubito? m-a întrebat el cand am ramas singuri, pe un ton dulceag.
- Nimic iubitule, i-am raspuns facandu-i jocul. Voiam sa am si eu putin parte de tine.
- Nimic legat de superba bruneta de la piscina?
Superba?!
- Ai facut-o intentionat?! am intrebat eu, trebuie sa recunosc, uimita. Si superba?!
Na ca am spus-o si pe asta!
- Will a vorbit cu mine si mi-a zis de tine si Ionut, tinand sa imi mentioneze cat de fraier sunt eu ca ma las prostit de tine si alte de astea.
Parea brusc suparat si enervat, iar eu am tacut ca sa nu incep sa vorbesc urat si sa imi stric reputatia de fata care nu injura (o raritate, zicea Ionut).
Trebuia sa ma fi gandit la asta mai devreme. Will nu era idiot. Tocmai am spus asta. Doar nu era sa taca si sa inghita toate acele vorbe pe care i le-am spus eu si Ionut inainte. Era prea simplu. Of, eu si mintea mea aiurita. De parca nu il cunosteam destul de bine.
- Frate! am strigat eu exasperata. Nu il mai suport pe baiatul asta! Crezi ca Dumnezeu se va supara pe mine dacă il omor?
D'ya!
- Dar e un om rau... ,m-am plans neputincioasa.
Apoi, stiti si voi cum e la mare, macar din filme. Cand unuia ii vine geniala idee sa il stropeaca pe celalalt si de aici incepe nebunia. Aceasta nebunie ne-a facut ca incet, incet sa schimbam subiectul si ne-am relaxat incepand să ne jucam prin apa. Mi-am dat iar jos rochia si ne-am si bagat in mare, stand acolo, pana ne-a prins ploaia. Desi eram deja uda, mi-am luat rochia pe mine si am fugit spre casa, tinandu-ne de mana. Drumul parea mai lung decat mi-l aminteam (nu ca l-as fi parcurs prea des), iar ploaia nu ne ajuta deloc. Numai de romantism nu am avut chef, mai ales ca alergatul in ploaie imi aducea mult aminte de ultima mea zi cu Ionut, ca si cuplu.
In camera de zi s-au strans toti cei de la piscina, inclusiv vreo alte cateva persoane necunoscute, cred ca tot angajati mai vechi, care pareau sa interactioneze destul de bine cu restul grupului nostru. Am fugit repede in camera sa ma schimb, cand mi-am dat seama ca imi era prea somn pentru a mai sta cu ei la barfa, desi as fi vrut. Era esential sa ii cunosc mai bine pe ceilalti, dar somnul a castigat.
Am coborat, l-am anuntat pe Andrei ca intentionam sa ma duc la culcare si l-am sarutat usor pe buze, fara chef de a imi mai juca rolul, dar toata lumea a vazut acum ca eram impreuna. Inclusiv Will. Si ne-a vazut sarutandu-ne, din nou. I-am simtit privirea in ceafa si urmarindu-ma apoi urcand scarile. Cand mi-am facut curaj sa imi intorc privirea, l-am si prins fixandu-ma cu acei ochi albastrii minunati. Nu era singurul.
Andrei se comporta ca si cum asta era foarte normal; sa il sarut de noapte buna, desi era pentru prima data si cel mai probabil nu si ultima.

Am dormit si m-am trezit in momentul in care stomacul meu a realizat cate ore au trecut de fapt de cand mancasem ultima oara. Dupa un calcul mi-am adus aminte ca ultima masa am avut-o la piscina cand mi-am cumparat acea inghetata. La inceput am zis ca mai astept pana dimineata, dar apoi mi s-a facut atat de foame incat am bagat mama in geanta rugandu-ma sa mai fi ramas biscuiti. Am fost dezamagita sa realizez ca nu mai era nimic, din moment ce ii impartisem la toti in tren. M-am intins la loc in pat, suparata si cu stomacul cantandu-mi de foame. Amintindu-mi incet, incet de cei prezenti in camera de zi de mai devreme, mi-am amintit si de faptul ca undeva pe acolo era si o bucatarie la care noi se parea ca aveam acces.
Pana la urma am coborat scarile in linsite si am luminat cu telefonul ca sa vad pe unde merg. Am gasit pe masa in bucatarie intr-o cutie o multime de pachete de biscuiti. M-am uitat pe acolo si am realizat ca primeam alimente saptamanal de la seful nostru, asa ca mi-am permis sa extrag unul.
In timp ce paraseam bucataria, chinuindu-ma sa desfac ambalajul biscuitilor (cu dintii), am auzit un 'Boo!!!' chiar in urechea mea, atat de tare incat m-am speriat si am inceput să tip cat m-au tinut plamanii, iar biscuitii mi-au picat pe jos. Cel care m-a speriat mi-a pus repede mama la gura, exasperat de zarva pe care o faceam. Probabil nu se astepta sa reactionez atat de urat si zgomots. Daca era sa ma iau dupa vocea care imi soptea ca sunt in siguranta, persoana respectiva parea a fi un baiat. M-am calmat dar inima tot imi batea ingrozitor de tare.
- Te-ai linistit? m-a intrebat el, nestiind daca sa imi ia mama de la gura sau nu.
Nu paream in pericol, desi nici nu vedeam cu cine aveam de a face, din moment ce tipul era chiar in spatele meu. M-a eliberat, iar eu m-am intors pe calcaie si l-am plesnit cu toata forta peste fata, profitand de faptul ca era baiat, deci ceva mai rezistent.
- Au! a zis el socat. Nu sunt Bau-Bau, doar glumeam cu tine, a explicat neintelegand de ce il lovisem.
- Pai tocmai de aia, am zis eu oarecum satisfacuta.
Mi-am scos telefonul din buzunar si i-am luminat fata. El s-a strambat enervat de lumina.
Par saten rebel (ori asta era freza lui obisnuita, ori numai ce se trezise), si ochii verzi probabil. Era cam greu sa imi dau seama datorita luminii albastre de la telefon pe care i-o pusesem in ochi si datorita ochilor pe jumatate inchisi, chinuindu-se sa se obisnuiasca cu lumina. Parea dragut sau era doar vina intunericului.
- Asta ca sa te tin minte pe viitor, am spus cand in sfarsit ochii lui reuseau sa ma priveasca fara sa mai clipeasca atat de des, luandu-i lumina de pe fata.
M-am dus inapoi fara vreo alta explicatie, cu inima inca batanu-mi ca o nebuna in piept de la sperietura pe care am luat-o si dupa ce am rontait in linsite cativa biscuiti, am adormit cu gandul la vacanta minunata pe care o asteptam si pe care probabil urma sa o petrec alaturi de Andrei intr-o relatie falsa. Ma intrebam daca nu cumva acest lucru ar putea sa ma impiedice din a-mi gasi pe cineva, insa am ajuns repede la concluzia ca de fapt, imi placea singura si nu voiam sa schimb asta, amestecandu-ma intr-o relatie serioasa.
Speram ca Andrei a prins si el ideea.

[Erdna]

Multumesc ca m-ai anuntat. Am citit de cand l-ai postat, dar abia acum am gasit ceva timp sa imi spun o parere.
Frumos capitolul, mi-a placut extrem de mult. Descrierea, dupa parerea mea, a fost deosebita. Dialogul nu a fost sec; actiunea decurgea lin (o singura data mi s-a parut cam grabita, dar chiar si asa a fost ok). Am vazut greseli (aka litere mancate), dar nu le enumar acum (capitolul este lung, mi-ar lua o vesnicie pana sa le gasesc), dar am vazut una suparatoare ce a fost repetata de trei ori (parca), si anume cuvantul "mama" in loc de "mana" (m-a innebunit acest cuvant). Ai descris m-ai mult fata de capitolul urmator (my opinion) si imi place acest stil al tau. Scrii faza cu "ca in acel film", geniala dupa parerea mea, eu nu o pot pune oricat m-as chinui (si nici nu prea incet, pentru ca nu am intentia de a-mi schimba stilul *laugh*).
Ionut o iubeste enorm pe Angela, iar aceasta... Hmm, din cate a spus ea se pare ca "nu mai are sentimente fata de el". Deap, cine o crede? Eu sigur nu *big smile*. Faza cu tipa din piscina si Angela+Andrei a fost ultra-mega geniala, o ador *hihihi*, dar de Andrei nu mi-a placut cand era cu acea superba fata pe care o invata sa inoate (?), iar Angi a fost putin cam geloasa, nu? Bau-bau a fost genial, intamplarea mi-a scos un zambet larg pe chip (mie, ce sunt o persoana destul de "acra", dupa caracterizarea data de sora-mea) Eh, cum o fi, tot de Ionut imi place cel mai mult *dreaming*.
Ok, so, adunand toate cele bune si rele si tragand o linie finala, capitolul mi-a placut, iar dupa parerea mea ai evoluat mult. Astept next-ul si nu uita sa ma anunti :D.

Ps.: Ai vazut? Am scris mai putin + multe laude *laugh*.

[luiza_alexandra]

M-am trezit in discutiile fetelor, care au ignorat complet faptul ca eu dormeam acolo si aveam urechi inca functionabile. Eu eram prea somnoroasa ca ma misc sau sa deschid ochii, asa ca am stat parand inca adormita ca sa imi fac curaj sa ma ridic.
Bineinteles, Iulia era cea mai galagioasa, deschizand subiectul ei favorit, imediat dupa “Ionut” si “Angela e o scorpie de care trebuie sa ne ferim”, “Baietii”, spunand incantata ca desi se afla acolo de o zi, a intalnit o multime de tipi simpatici. Am ales sa nu deschid ochii si sa trag putin cu urechea. Stiu ca nu era tocmai dragut, dar nici ele nu erau dragute vorbind atat de tare, cand eu, evident dormeam acolo.
Si bine am facut, pentru ca discutia a devenit intersanta.
- Da, sa stii, a aprobat-o Oana. Mai ales Will ala. Si cu accentul lui de englez frumos!
A, da, banuiesc ca am uitat sa mentionez faptul ca Will nu e roman, fiind in tara doar pentru facultate, acea Adina care l-a inselat fiind motivul principal pentru care alesese facultea din Cluj. Cu toate astea, in vacante era nevoit sa vina la noi in oras unde se situase de ceva vreme o matusa de-a lui si unde locuia si cel mai bun prieten de la facultate, Laur, frate-miu. De aici, stiti povestea…
- Ma mir ca Angi il cunoaste si nu e indragostita de el, a adaugat Anca mirata ca nu ma soca deloc perfectiunea lui, ca niciodata nu spusesem nimic despre el si nici macar in gluma nu am spus vreodata ca imi place tipu.
Totul s-a intamplat atat de repede incat nici n-am mai apucat sa am o discutie ca intre fete despre cat de minunat imi parea Will. Cand s-a terminat, m-am chinuit sa il uit si cu cat mai putina lume stia despre el, cu atat mai bine. Nici macar Flori nu aflase inca.
- Apropo de Angi, a inceput Iulia profitand de asta pentru a mai incepe inca o repriza de critici la adresa mea, Elena, judecand dupa zvonul ala, inca mai crezi ca relatia ei cu Andrei e ok?
Iulia iar imi cauta nod in papura. De parca Elena ar fi avut vreun cuvant de spus in relatia mea cu Andrei. Sa fim seriosi, nu eram in filmele acelea americane in care fratii se iubeau si se protejau peste masura. Acestia abia asteptau sa scape unul de altul. Andrei isi dorea sa poata sa intre la baie fara sa astepte o ora dupa sora lui, iar ea isi dorea sa nu mai fie nevoiti sa imparta diverse lucruri, incluzand baia, in care datorita fratelui ei, era mereu pe fuga. "Mereu are nevoie cand sunt in mijlocul tratamentului meu pentru par, mi s-a plans ea odata. Cred ca o face intentionat!"
- Hai ma, cum sa crezi ca Angi s-a pupat cu Ionut? a zis Elena in batjocura parand amuzata de idee. Serios, nu ati observat ca sunt certati? Sau ma rog, in orice caz, de abia se baga in seama. Nu prea cred ce spune blondul ala englez. Cred ca face parte din categoria aia de baieti frumosi si doar atat. Aveam amandoua o lista comuna si lunga cu astfel de baieti.
M-am simtit vinovata cand am auzit-o cum imi lua apararea, caci desi nu imi placea sa recunosc, Iulia avusese dreptate. Era si cazul, daca e sa ma intrebati pe mine. Oricum, mi se parea mie sau Will chiar nu a reusit sa isi tina gura, legat de ceea ce vazuse intre mine si Ionut in ziua precedenta?
Nu stiu de ce ma miram pentru ca de la el trebuia sa ma astept la orice.
- Eu tind sa il cred, a spus Iulia covinsa.
Normal ca tu il crezi!
- Tu, Iulia, recunoaste ca esti cam geloasa. Mai ales dupa scena pe care ai facut-o in tren, i-a zis Elena, varianta draguta a ceea ce avea eu in minte.
- Mie mi se pare ca isi cam bate joc de el. Asta cred, asta am spus. Cineva trebuia sa ii deschida si lui ochii.
- Ziceati ca Will e bun prieten cu Laur? a intrebat Oana, singura care il cunostea mai bine pe fratele meu, fiindu-i colega pe tot parcursul liceului. Ceva e in neregula, pentru ca nu vad de ce ar fi raspandit un asemenea zvon.
Oops! Era si cineva care gandea acolo, legat de partea in care ceva nu era in regula, pentru ca un prieten adevarat nu i-ar fi facut asta surorii prietenului lui. Iar eu pe langa aceasta functie, mai eram si fosta iubita pe care spunea ca o iubeste si ca o vrea inapoi. Nu era normal sa raspandeasca asemenea zvonuri.
- Sincer, eu sper ca nu s-a intamplat nimic. Chiar imi doresc ca el sa treaca peste.
Da, isi dorea, numai ca Iulia nu alegea niciodata calea corecta. Poate daca i-ar fi aratat in alt mod lui Ionut ca il place, nu sa ii bage sentimentele ei pe gat si sa il sufoce, ar fi iesit o iubire frumoasa. Ea nu stia cum sa il iubeasca si cum sa se mainfeste devenind enervanta nu numai pentru Ionut.
M-am prefacut in continuare ca dorm pentru ca imi era teama ca trezindu-ma sa nu ma intrebe care era adevarul. Nu as fi vrut sa mint dar as fi fost nevoita. Pentru reputatia lui Andrei. Desi el nu tinuse cont de a mea cand s-a balacit cu acea bruneta, Sandra, dupa cum mi-a povestit mai incolo.
A batut cineva la usa si ne-a anuntat sa coboram sa mancam pentru ca la ora ora douasprezece trebuia sa mergem sa vizitam localul in care urma sa lucram. M-am ridicat din pat ca si cum numai ce ma trezisem, m-am imbracat repede fara sa ma bag la discutii cu fetele si am coborat prefacandu-ma somnoroasa si lipsita de chef.
Am realizat ca eram printre putinii care s-au schimbat, majoritaea fiind inca in pijamale, lucru ce mi s-a parut perfect. Ca la mine acasa.
Toti ai nostrii si inca vreo cativa care erau liberi, s-au strans incet, incet la o masa mare, manand si palavragind. Regula era urmatoarea: te duci la bucatarie si iti pregatesti ce vrei, cand vrei, atata timp cat esti liber. La fel am procedat si eu, iar dupa ce am cantarit avantajele si dezavantajele fiecarui fel de mancare, am ales sa imi pregatesc niste cereale.
M-am dus sa ma asez la masa langa Andrei, dar baietii mi-au luat-o deja inainte, iar Iulia deschisese din nou subiectul "Will", asa ca mi-am luat usor talpasita, aruncandu-ma pe canapea in fata televizorului si am inceput sa ma uit concentrata la o emisiune de moda (ca doar era cu baieti), cand s-a asezat cineva pe masuta din fata mea, blocandu-mi vederea.
- Neata, mi-a zis el, privindu-ma zambitor.
E chiar tipul de azi noapte, am realizat eu putin uimita si poate... speriata.
Mi-am ridicat privirea incercand sa ii arat printr-o strambatura cat de tare ma enerva prezenta lui. Nu i-am raspuns, insa el continua sa stea acolo si sa imi zambeasca de parca prin simpla lui prezenta imi facea o favoare.
- Si pofta buna, a continutat si iar mi-a servit portia de ranjit, afisandu-si dantura lui perfecta ca si cum nu observare cum m-am strambat la el, sau ca si cum nu l-as fi lovit noaptea trecuta.
Totusi, am avut dreptate cand am estimat ca tipul chiar era foarte dragut, iar observatiile pe care le-am facut cu ajutorul luminii telefonului, erau nimic pe langa cele pe care le-am facut la lumina naturala a soarelui. Semana putin (putin mai mult) cu un model brazilian pentru care am facut eu o obsesie acum ceva vreme, Francisco Lachowski, cu ochii negrii, cu ajutorul carora ma fixase cu o privire seducatoare, sub care ma chinuiam sa nu ma topesc. Freza pe care o avea inainte cand m-a speriat, nu avea legatura cu faptul ca era foarte tarziu in noapte si s-a trezit din somn, ca si mine, ci probabil, era cum si-l aranja el de obicei.
Cu toate astea, m-am chinuit sa nu ii arat cat m-a impreisonat si nici sa imi cer scuze pentru noaptea trecuta nu aveam de gand, indiferent de cat de frumos era. Sa se invete minte sa nu ma mai sperie in halul ala.
- Te dai si tu din fata televizorului? am zis incercand sa ii transmit ca nu aveam chef de discutii cu el si nici de o impacare minune.
- Bine, dar o sa ma asez pe canapea atunci. Chiar langa tine, a subliniat satenul.
- Minunat, am spus ironica. Atunci ramai acolo, am continuat facand in continuare pe inabordabila.
- Vad ca tot mancand te gasesc, a observat el, vazand ca nu mergea o discutie normala cu mine.
Speram ca nu insinua nimic.
- Si tu tot nu ma lasi sa o fac linistita.
- Recunoaste ca mai bine te uiti la mine decat la tipii astia gay defiland, mi-a zis parand foarte sigur pe el si fara sa dea de inteles ca glumea.
Doamne, un narcisit chiar mai mare ca mine! La ce ma asteptam? Daca as fi aratat atat de bine ca el, si eu mi-as fi permis. Privindu-l atenta am inceput sa cred ca eram chiar mai frumos decat Francisco si mult mai facut, din punct de vedere fizic.
In cazul asta, erau doua varinate: prima, ne aliam si a doua, fug cat vad cu ochii pentru ca eu macar aveam motivele mele sa fiu asa, pe cand el avea cu ce sa se laude si era foarte constient de puterea lui de seductie, ceea ce ma enerva ingrozitor la baieti, motiv pentru care am ales a doua varianta.
Mi-am dat ochii peste cap exasperata si m-am ridicat de acolo, asezandu-ma apoi cu toti ceilalti la masa langa Andrei, mai ales ca locul se eliberase. I-am dat restul cerealelor iar el mi-a dat unul din sandwich-urile lui.
In timp ce mancam si radeam de cine stie ce prostioare, a aparut si Narcis, cum l-am poreclit eu, spunandu-ne sa ne grabim caci nu avea vreme de stat dupa noi. Inca nu reuseam sa ma obisnuiesc cu asemanarea lui cu modelul ala brazilian. Aveau exact aceasi privire si acelasi zambet, de care n-ai cum sa nu te indragostesti. Incercam sa nu las asta sa se vada.
- Cine e asta pana la urma? am intrebat mai mult pentru mine, insa Andrei m-a auzit si mi-a raspuns ca acest narcisit, era chiar unchiul lui Flori, adica seful nsotru.
Am ramas perplexa. Deci, asta insemna ca imi plesnisem si ironizasem seful? Merita un Facepalm.
- Mi-l imaginam carunt ,cu burta si mustata in jur de patruzeci de ani, am bombanit uimita in timp ce il fixam cu privirea. Cum il cheama pana la urma?
Narcis m-a auzit si a ras, iar eu am inghitit bucatica de sandwich pe care apucasem sa o bag in gura asteptandu-ma la ce era mai rau. Iar am vorbit cu voce tare. Prea tare.
- Ma numesc Alexander si am doar douazeci si doi de ani. Ma bucur ca v-am surprins, a zis uitandu-se numai la mine in tot acest timp. Sper ca placut, a completat apoi vazandu-mi expresia fetei.
- Foarte placut, au spus fetele la unison, evident, la fel de placut impresionate de aspectul lui fizic ca si mine.
Totusi, atunci am luat o pauza de la contemplarea corpului sau perfect, pentru ca nu ma puteam gandi decat la faptul ca imi lovisem seful si ca vorbisem urat cu el.
Pe de o parte imi placea pentru ca si-a meritat-o, iar pe cealalta parte ma speria pentru ca sa il iei la misto pe seful tau, nu era chiar cel mai indicat lucru.
In timp ce el se holba la mine, Andrei si-a pus mama peste a mea care era pe masa si m-a sarutat pe obraz. L-am sarutat si eu pe obraz ca sa pot sa ii soptesc intr-un mod cat mai discret la ureche:
- Esti gelos?
- A pus ochii pe tine, a zis el bosumflat.
L-am imbratisat, atunci considerand foarte draguta gelozia asta a lui, dupa care i-am povestit de ce s-a intamplat noaptea precedenta si mai devreme la televizor, apoi am mai luat un pachet de biscuiti, i-am bagat in geanta si am plecat unde trebuia sa ne strangem toti in fata casei, de unde ne-a luat un microbuz. Am mers doua minute si acesta a oprit in fata localului. Foarte amuzant. Ne-a luat mai mult sa ne asezam in el.
De fapt, localul se afla undeva in spatele vilei in care stateam, la o strada distanta, lucru ce mi se parea perfect, pe de o parte ca nu ma rataceam, si dezavantajos pe partea cealalta pentru ca nu prea aveam cum sa vad orasul trecand strada. Atunci nu stiam ca urma sa avem o gramada de timp liber.
Acolo ne-am pus toti la o masa mare intr-un colt si dupa o gramada de explicatii plictisitoare, ne-a pus sa observam cum se face treaba de chelner. Localul era mai mult pentru romani, dar asta nu insemna ca daca intrau persoane si de alta nationalitate, i-am fi dat afara. Totusi, noi nu stiam nicio boaba de greaca, asa ca pentru a nu exista confuzii, clientii alegeau inca de la inceput in ce limba uramu sa comande, alegandu-si meniul de la intrare, dupa culori. Si cum fiecare ar trebui sa isi cunoasca culorile tarii, acest lucru se presupunea a fi usor.
Localul era spatios, linistit si cu muzica buna, parand exact genul de loc in care mi-as petrece timpul liber, lucru ce ma incanta peste masura, mai ales ca urma sa stau destul de mult timp acolo.
- Uite, clienti noi, a zis Narcis gata sa ne puna sa experimentam. Cine vrea sa le ia comanda? a intrebat apoi seful nostru (ce ciudat imi parea sa ii spun asa), uitandu-se la fiecare pe rand, incepand de la Flori care era chiar langa el, pana la mine, care eram in fata lui, ultima de la masa.
Nimeni, desigur.
- Angela? a propus el uitandu-se la mine.
Puteam sa jur ca pe mine ma va alege si pana la urma, de unde îmi stia numele?! In orice caz, nu parea gata sa treaca asa usor peste cum m-am comportat cu el, asa ca m-am decis ca nu prea era loc de facut figuri. Oricum nu imi prea pasa.
- As putea incerca, am zis, ridicandu-ma in picioare.
- Alice? a strigat chelnerita blonda, care - ce surpriza! -, era chiar blonda de la piscina. Adu, te rog, un sort, un carnetel si un pix.
Blonda Alice, s-a executat imediat, intinzandu-mi un sort rosu si dragut impreuna cu restul lucrurilor pe care i le ceruse Alex, cum ii zicea Flori. M-am ridicat, mi-am asezat sortul si fara prea multa tragere de inima m-am indreptat spre masa noilor veniti. Vreo doi baieti. Aveam mai putine emotii decat ma asteptam, probabil si din cauza faptului ca m-am trezit cu fata la cearsaf, in barfe rautacioase si cu un narcisist superb, care intamplator era seful meu, iar acum, ma tortura pentru ca i-am tras una peste ochi cand m-a speriat.
- Buna, cu ce va servesc? am intrebat incercand sa par mai fericita decat eram si mai putin enervata de situatia cu Alex.
I-am scanat repede pe baieti si am ajuns la o concluzie îndeajuns de mutumitoare încat sa ma faca sa zambesc pe bune. Ambii erau bruneti cu ochii uimitor de negri cu care se holbau la mine nedumeriti. Acum era randul lor sa ma scaneze, insistand cu privirile asupra anumitor zone. De abia m-am putut abtine sa nu imi dau ochi peste cap. Era asa de tipic!
- V-ati hotarat ce comandati sau revin mai tarziu? am insistat observand ca erau in stare sa se holbeze ca idiotii mult si bine.
Deja ma enervau. Inca doi in categoria de baieti frumosi si atat. Tocmai ma întrebam daca si baietii au o categorie de fete frumoase si atat, cand unul din ei si-a dres vocea sa imi raspunda.
- Lucrezi aici?
Nu, sunt Zana Maseluta si am venit dupa un un dinte. Tu ce crezi?
- Crezi ca face pe chelnerita de placere? i-a zis celalalt scotandu-si capul din meniul in care se pierduse de ceva vreme.
Unul din ei gandea. Uau! Ce-am ajuns, sa ma mir cand vedeam astfel de baieti.
- Mda, nu chiar, i-am raspuns. Deci, cu ce va pot ajuta?
M-am gandit la intrebarea mea si la cat de stupid era formulata, lasand loc de prea multe raspunsuri. In orice caz, nimic legat de ceea ce intrebam eu de fapt. Si se pare ca si ei s-au gandit la asta.
- Arati foarte bine. Ma pot gandi la mai multe feluri in care ma poti ajuta. Si iar mi-a fixat cu privirea anumite zone, de data asta fara sa mai faca vreun efort sa isi ascunda interesul.
Ce zi mi-am gasit si eu sa port un tricou cu decolteu. Nu era prea adanc, dar nu conta pentru ei.
- Iar eu te sfatuiesc sa comanzi odata ceva si sa incetezi cu genul asta de comentarii pentru ca la masa din spatele meu, pe langa prietenul meu, mai sunt gata sa sara pe voi inca cel putin doi baieti.
Nu stiam daca as fi fost atat de norocoasa, sau daca baietii ar fi facut asta pentru mine, dar nici ei nu stiau, asa ca ma bazam pe asta. Totusi, ma saturasem sa vad astfel de specimene obsedate, cu un singur gand in minte si acela legat de sex. O fi important intr-o relatie, cine stie, si poate ca tocmai de asta am avut ghinion pana acum, dar refuz sa cred ca doar atat ar vrea cineva de la mine.
- Eu as vrea o Cola si cartofi prajiti, mi-a zis cel linistit apoi, iar celalt a cerut acelasi lucru.
Am notat constiincioasa pe carnetel, si m-am intors la masa. Toti se holbau la mine, asteptandu-se la cine stie ce comentarii, dar m-am vazut nevoita sa ii dezamagesc pentru ca nu ma simteam in stare sa fiu eu, cea de toate zilele. Ma simteam usor apatica. Cateodata constiinta reusea sa traga un semnal de alarma atat de puternic incat ma zguduia total. Relatia cu Ionut, modul in care am terminat-o, sarutul din gara, aproape sarutul din ziua trecuta si relatia cu Andrei, incepeau sa ma trezeasca la realitate.
- Si acum tre' sa duci comanda la bucatarie si sa le-o si aduci la masa, mi-a zis Alex, cand m-am asezat multumita din nou la locul meu.
M-am dus enervata la bucatarie si am spus ce comandasera. Trebuia sa astept vreo cinsprezece minute, asa ca m-am intors la masa. Toti se holbau la mine. Alex a început sa rada. So funny, am gandit eu deranjata, gata de critici.
- A fost foarte bine, a zis el zambind. Chiar mi-a placut.
- Serios? am intrebat uimita si extra incantata simtindu-ma brusc mult mai bine.
- A fost foarte bine. Nu ai jignit si nu ai iscat un un scandal. Totusi, i-ai cam amenintat, dar e bine.
Ah, deja incepea sa imi placa si personalitatea lui.
Si in timp ce eu dadeam pe dinafara de mandra ce eram de mine, imbratisandu-l pe Andrei pana sa il sugrum, o bruneta s-a asezapt in poala lui Alex si l-a sarutat pe orbaz.
- Buna iubitule, a spus aceasta pe un ton foarte dulceag, atat dulceag incat ma temeam de un diabet.
Era si culmea sa fie singur. Tipa era imbracata intr-un maieu alb cu dungi albastre, stil marinaresc si o fusta rosie care pornea de la mijoc pana sub fund, iar in picioare purta niste sandale rosii superbe. Avea gusturi bune fata. Gusturi si un par minunat: lung si ondulat cu breton drept. Nu era de mirare ca se intalnea cu Alex, care si el... ohoo!
- Buna Mareliza, i-a raspuns el zambind in timp ce si-a trecut mana pe dupa ea, strangand-o in brate. Ce faci?
- Pai bine, am terminat mai repede cu manichiura, asa ca am zis sa vin eu aici. Ce zici, iti place? a intrebat intinzandusi mainile si aratandu-si degetele cu niste unghii mari frantuzesti date cu lac.
Impresionant, am gandit ironica.
- Tu ce faci? Inca instruesti?
Avea intalnire cu ea si de asta se tot grabea Alex.
- Da. Se pare ca nu o sa am probleme, a zis el uitandu-se la mine. Putin cam multa persoalitate, dar imi place
De la bucatarie m-au anuntat ca era gata cu cartofii prajiti, asa ca am oftat si am dat sa ma ridic cand Mareliza, si-a asezat degetele lungi si reci pe mama mea, oprindu-ma.
- Lasa-ma pe mine, te rog. Am fost chelnerita cand eram de varsta voastra. E ok, iubitule?
Alex a aprobat, bineinteles. Eu nu aveam chef de demonstratiile ei. Stiam dinainte ca avea sa se descurce. Si am avut dreptate. L-am privit pe Ionut cautand o persoana de aceeasi parere cu mine, insa am observat ca si el o privea vrajit. Cum Andrei era si el pierdut in peisaj, l-am strans de mama si eram gata sa ii dau si un cot in gura daca nu urma sa isi mute privirea de pe posteriorul acesteia.
- Scuze, scuze, mi-a soptit, dupa ce i-am taiat macaroana cu un cot in stomac
Alex l-a auzit, s-a intors spre noi si mi-a zambit cu o privire care spunea ceva de genul “stiu ca esti geloasa si imi place la nebunie”. Ce naiba?! Exact atunci a intrat Will in incapere cu o cutie mare in mana ce parea grea.. Mi-a facut cu ochiul, in timp ce eu m-am strambat la el, prefacandu-ma dezgustata, iar Alex a prins si faza asta, schimbandu-si zambetul intr-unul pe care nu l-am putut descifra. Mareliza s-a intors mandra si s-a asezat pe genunchii lui Alex.
- A fost bine iubitule?
- Foarte bine draga mea, i-a raspuns fara să fie atent.
Mi s-a parut mie sau el inca imi zambea?
- Ce faci sefu'? a venit Will la masa dand mana cu Alex, care nu parea sa prea aiba chef de el.
- Instructie la copii astia, i-a raspuns el sec, facand destul de evident faptul ca prezenta lui nu il incanta prea tare.
Flori s-a simtit ofensata incepand sa faca glume pe seama asa-zisei sale maturitati, cand bruneta lui i-a interupt ca sa se prezinte.
Mda, ne-am prins deja ca te cheama Mareliza. Apoi am inceput sa ne prezentam toti pe rand, fetele nu la fel de incantate ca baietii care, cel mai probabil erau cel mai atrasi de decolteul adanc al acesteia, iar noi dezgustate si geloase in acelasi timp de admiratia pe care o primea.
- Noi mergem, a anuntat Alex, tras de maneca de Mareliza. Sunteti liberi tot restul zilei. Aveti grija totusi sa nu va culcati prea tarziu pentru ca maine sa vrea sa fiti aici cei din grupa unu la ora sapte. Noi ceilalti din grupa doi am inceput sa radem de ei. Primele trei zile cei mai vechi erau liberi, lucrand doar grupele celor noi.
M-am bucurat ca nu aveam sa ma intalnesc prea mult cu Will.
- Si nu o fie niciodata grupe mixte, cu cei vechi si cei noi? s-a plans Will, dupa care mi-a aruncat o privire sugestiva, care n-a facut decat sa ma enerveze si sa ma determine si mai tare sa fiu asa cum mi-am propus.
- Ba da, dar trebuie sa ii cunosc si eu pe cei noi si sa ii potrivesc cu voi pe patru sau mai multe grupe.
Dupa asta, Alex i-a facut semn Marelizei sa se ridice de pe genunchii lui, dupa care s-a ridicat si el, chemand bruneta indragostita de Andrei, Sandra, sa ne aduca la fiecare cate un rand de ceva din partea casei, dupa ce a prins o conversatie intre mine si Elena cum ca am face bine sa profitam de unltima noastra zi ca si clienti in bar. Frate, ce urechi si ce ochi avea baiatul asta!
Will a parut incantat de eliberarea locului, asa ca s-a asezat in fata mea, privindu-ma satisfacut, ca si cum tocmai castigase, aratandu-mi ca, intr-adevar nu aveam sa scap de el prea curand.
Ma gandeam ca se va plictisi. Trebuia sa se plictiseasca. Stiu ca as merita toata rabdarea pentru a ma avea din nou, dar nu ma asteptam ca el sa realizeze asta, si deci, sa lupte pentru mine cat de mult este nevoie.
Situatia devenise putin cam penibila, discutiile incetand la toata masa, in timp ce eu evitam privirea blondului jucandu-ma cu paiul din paharul meu de suc.
- Deci, s-a hotarat Will sa sparga gheata, Angela, cand fratele tau mi-a spus ca vei veni si tu aici, nu mi-a venit sa cred, a zis ignorandu-i pe toti ceilalti, care acum, erau ochi si urechi la discutia noastra.
- Mda.. am murmurat, aratand plictisita si dezinteresata.
Mi se parea ciudat ca se facuse atat de liniste dintr-o data.
- Si voi doi de cat timp sunteti împreuna? a intrebat facand referire la mine si Andrei, care sigur ar fi fost mort deja daca crima nu ar fi fost ilegala, judecatnd dupa modul in care il privea.
Andrei il ignora pentru ca nu era ca si cum el l-ar fi admirat pe Will sau ceva de genul; sentimentul era cat se poate de reciproc. Mi se parea aiurea ca cei doi se luptau asa, din priviri, pentru mine, cu toate ca numai ce aflasera unul de existenta celuilalt.
- De ceva vreme, a raspuns Andrei, dandu-mi un pupic pe obraz, in timp ce isi tinea mana dupa umerii mei, trangandu-ma cat mai aproape de el si reusind sa ma faca sa ma simt chiar in siguranta si protejata.
De la masa, singurele care il agreau pe blond erau fetele, lucru usor de inteles. Will, era prea frumos sa il urasti.
- Ieri am vorbit cu Laurentiu si chiar mi-a zis ca nu stie sa mai fi avut vreun prieten de la mine si de asta ma mir sa va vad acum.
Si BOOM! Acum, toata lumea stia. N-am avut curajul sa imi intorc privirile spre ei, dar se simtea in aer tensiunea si uimirea
- Cum? Voi doi?! s-a mirat Iulia, ca si cum se intreba ce ar fi putut gasi un tip atat de superb ca el la o fata asa simpla ca mine.
Eu, simpla?! Te rog! Nu eram nici cea mai complicata persoana, dar reuseam sa fiu destul de sofisticata si incurcata cateodata, altfel n-as fi reusit sa fac asa ravagii la baietii din jurul meu. Imi placea sa ii stiu admirandu-ma si considerandu-ma frumoasa si prea buna pentru ei. Si stiam din surse sigure ca asa statea treaba printre colegii mei si ceilalti baieti de prin scoala. Stiam asta de la baietii din gasca noastra, care cateodata isi tachinau colegii de fata cu noi, facand misto de faptul ca erau gelosi sau mai stiu eu ce.
Trei dintre colegii mei s-au si batutut odata pe mine, fiind gelosi cand se apropia vreunul prea mult. A fost destul de ciudat si nu ma asteptam la asta, dar cand unul din ei m-a imbratisat in mijlocul clasei si un altul a venit sa il dea pe ala la o parte, care a fost inlaturat de un al treilea, am ramas socata si uimita.
Ok, poate ca va ganditi ca sunt prea plina de mine sau ca cel mai probabil exgerez, dar nu, lucrurile chiar stateau asa. Nu sunt nici extraordinar de speciala, o frumusete exotica sau o Afrodita, dar am trasaturi regulate, ochi caprui mari si expresivi, gene lungi si buze frumoase si pline, pe un ten putin bronzat, incadrat, mai nou, de un par castaniu roscat, varianta cea mai roscata.
Cred ca m-am intors la Iulia cu o privire ucigatoare. Era fericita sa imi gaseasca nod in papura.
- Da, Iulia, i-am raspuns aruncandu-i un zambet chinuit. Acum mult timp, am lamurit-o, simtind ca e rost de cearta si pregatindu-ma sa fiu rea. Spune Will, acum esti singur? m-am interesat eu.
- Stiu ca e incredibil, dar da, sunt singur, mi-a raspuns acesta plin de el, multumit de interesul meu brusc si curios legat de directia in care aveam sa duc discutia.
O, si aveam palnuri mari pentru Iulia, pentru ca prea si-a bagat coada in treburile mele.
- Ia auzi Iulia, i-am spus eu, facandu-i cu ochiul, sugerandu-i ca ar putea sa isi incerce norocul.
Oficial, Iulia era pe lista mea neagra. In capul ei. Exact inainte de bruneta de la piscina, Sandra, si de blonda, bineinteles.
Cand se transformase prietenia noastra de o viata intr-o rivalitate plina de ura? Adica, da, n-am fost niciodata B.F.F., adica best friends forever, dar niciodata nu ne-am certat sau ciondavit, Iulia reusind sa fie destul de de treaba si retinuta pana in prezent.
- Ce faci Angi? O sa mi-l pasezi si pe Andrei la un moment dat?
Haha, buna replica, m-am gandit eu, planuindu-mi urmatoarea miscare, in timp ce i-am aruncat o privire lui Ionut, care urmarea concentrat cum aruncam "mingea" cu replici de la una la alta.
- Nu, dar ma gandeam ca macar unul din fostii mei prieteni o sa te accepte.
Si poate ca aici am calcat pe bec, pentru ca aceasta si-a iesit din minti de-a dreptul.
- Angela incepi sa ma enervezi rau de tot, a zis privindu-ma fix si dand cu palma in masa, cutremurand toate obiectele de pe aceasta. Ochii ei albastrii ma fixau plini de ura, in timp ce la masa aproape ca nu mai respira nimeni.
- Tu ai inceput. Esti geloasa ca naiba pe mine si nu m-as mira sa te dai si la Andrei ca si la Will!
Si asa am spus lucrurilor pe nume pentru ca poate, doar poate, ca incepusem sa ma satur de crizele ei de gelozie.
- Stai draga linistita ca reciclatul nu o sa continue, mi-a zis putin mai calma, asezandu-se la loc. Nu sunt ca tine sa ma incurc cu fiecare baiat care imi iese in cale.
- Nici nu o sa inceapa, a intervenit Ionut. Vorbiti de niste fiinte umane, nu de niste gunoaie!
Il pierdusem din vedere la ultimul schimb de replici si nu realizasem cat de tare se enervase de tipatul nostru prin local. Norocul nostru ca Alex please pentru ca altfel probabil am fi trecut amandoua in capul listei lui negre.
-Are dreptate, a aprobat Will serios si suparat.
Daca ii enervasem si pe ei...
Am tras aer in piept cautand sa ma calmez si sa nu mai spun lucruri pe care urma sa le regret, pentru ca stiam ca asa va fi. Mereu faceam la fel. Tot eu sufeream in urma momentelor de genul.
- Stiu si aveti dreptate, dar m-am saturat sa imi caute nod in papura. Devine evident iar ea devine patetica.
Iulia, care apucase totusi sa se linisteasca, s-a enervate din nou, incepand sa tipe iar prin local.
- Poate ca eu sunt patetica, dar asta se intampla pentru ca iubesc. Tu nu ai de unde sa stii cum e, mi-a reprosat ea, de parca stia ce stiam eu si ce nu; de parca ea stia prin ce trecusem eu.
- Din nou, Iulia, stai jos si înceteaza sa o jignesti, i-a zis Ionut calm si relaxat, luand aceeasi pozitie din tren, in care o amenintase ca s-ar putea sa ii dea vreo doua daca nu termina, desi nu il credeam in stare sa o faca si nici ea, din moment ce l-a ignorat.
- Ionut, fir-ar ea a naibii de treaba! Si ea m-a jignit pe mine! a tipat ea la el, ridicandu-se nervoasa in picioare. Esti un mare prost. Iar eu sunt satula de tine si sa urlu aici in local pentru un idiot!
- Esti libera sa taci din gura oricand, i-a zis Will si el satul.
S-a ridicat si a plecat, tunand si fulgerand.
Si am avut dreptate.
Toata acea cearta n-a facut decat sa ma faca sa ma simt si mai oribil.
Daca era posibil, bineinteles.

[Lia]

Sfat: fa capitolele un picut mai scurte sau invata sa folosesti paragrafe, nici nu ma mir ca nu ai multe persoane care sa se incumete sa iti lase un comentariu.

Si inca ceva, nu exista asa ceva ca 'ocazional engleza', nu ai voie sa amesteci limbile. Astea sunt regulile. Multumesc de intelegere.

[luiza_alexandra]

In momentul respectiv eram un pachet de nervi si eram gata sa arunc cate putin pe fiecare din cei prezenti.
Am plecat la baie ca sa nu izbucnesc in plans acolo in fata tuturor si am stat in fata oglinzii,tot aranjandu-mi parul, ca sa ma distrag cumva.
Flori a intrat si ea, ingrojorata de mine. Mi-am pus telefonul in buzunar si am simtit ca incep iar sa plang. M-a imbratisat, lucru care doar a inrautatit situatia.
Iulia avea dreptate, iar cei doi baieti erau incorecti luandu-mi apararea.
Lucrurile au mers in viteza si parca nici n-am avut timp sa le asimilez, motiv pentru care am crezut ca nu mai dor, ca am devenit imuna la durere. Dar m-am inselat amarnic si stand acolo in bratele prietenei mele, Flori, am observat asta cel mai bine. Pentru ca imi venea sa ma fac mica, sa ma bag in sufletul ei, si sa dispar de tot. Ma simteam pierduta, pe un drum inchis.
Ionut, pretind atat de mult ca te iubesc, dar nu fac decat sa te ranesc, calcandu-ti sentimentele in picioare, fara mila. Ma mai crezi oare cand ti-o spun? Ori ma crezi o ipocrita care una spune si alta face?
Mi-a placut mult ca sa las timpul sa imi fure amintirile unor perioade in care am investit energie si dragoste pentru ei, cand stiam sa iubesc. Sa imi fure amintirile cu Ionut, cu Will si cu el.
Nu le-as putea lasa nici daca as vrea, caci mi-am dorit acest lucru atat de mult: cu lacrimi in ochi si cu sufletul sfasiat in mii de bucatele.
Trebuie sa ma caut si sa ma gasesc.
Trebuie sa caut si amintirile mele cu ei, impreuna cu toate acele sentimente pe care am fost capabila sa le simt.
Cand m-am oprit din plans, doar pentru ca o aveam pe Flori spectatoare si nu imi placea asta, aceasta m-a lasat sa imi mai dau cu putina apa pe fata si ma linistesc, iar ea s-a intors la restul, care din cate spunea ea erau ingrijorati.
Ma intrebam daca dupa Iulia s-a dus cineva si m-as fi dus chiar eu daca n-as fi stiut ca sunt ultima persoana pe care ar vrea sa o vada.

La sfasit nu ma simteam mai bine desi parul meu statea perfect, asa ca am inceput sa ma gandesc la inca ceva cu care sa imi ocup mintea. Mainile mele au cautat telefonul automat, iar degetele au butonat, ajutandu-ma sa intru pe mess din cateva miscari. Cand nu eram in fata laptopului, eram online pe telefon. De cand descoperisem internetul pe telefon nu mai puteam sa ma descurc fara. Nu ma asteptam sa ma fi cautat cineva, dar tot nu am reusit sa ma conving sa ma las de sportul asta. Spre surprinderea mea, el, Oliver încercase sa dea de mine.
Apropo, acest Oliver pe langa fostul cel mai bun prieten al meu baiat, era si fostul iubit din Grecia al Alexandrei, deci au avut o relatie la distanta. Probabil ca iar se plictisea, ori doar observase ca eu eram satula sa imi sacrific starile de bine, si asa fragile, intr-o discutie contradictorie si rautacioasa cu el, asa ca a zis sa imi faca onoarea sa ma acceseze el pe mine. Incerca sa ma indeparteze, lucru ce mi se parea stupid pentru ca am trecut peste tot ce a fost, asa ca nu mai vedeam niciun rost. Emotianul de flirt pe care il adaugase, care facea ploie de ochi, imi tipa asta pe ecranul telefonului meu. I-am raspuns la fel numai ca am ras. Mi se parea ciudat sa ne prostim de-a flirtul, avand in vedere ca trecuse foarte multa vreme de cand nici macar nu am mai vorbit. Alexandra imi lasase niste mesaje de dimineata, aducandu-mi la cunostinta faptul ca ii era dor de mine si ca abia asteapta sa ajunga si ea acolo si tocmai de aceea ma simteam putin vinovata, aducandu-mi aminte de toata povestea, care s-a lasat cu lacrimi si o Angela de o suta de ori mai determinata sa fie rea. Ma mir si ma bucur in acelasi timp, ca relatia noastra de prietenie, a mea si a Alexandrei, nu s-a deteriorat deloc, ba chiar a devenit mai puternica.
El a presupus ca sufeream de dorul lui, iar eu m-am uitat in oglinda si mi-am zambit. Imi era dor de el, dar in niciun caz asa cum glumea. Trecusem de mult de partea aia.
M-am hotarat sa ies din baie, si inca cu nasul in telefon cu un zambet slarg pe buze (nu vreti sa stiti ce aberatii imi spunea Oli), m-am ciocnit cu unul din tipii la masa carora am servit pentru prima data. Era cel mai putin idiot. Statea rezemat de perete, iar cand m-a vazut s-a ridicat in capul oaselor, dandu-mi impresia ca pe mine ma astepta. Totusi, am dat sa trec pe langa el.
- Angela?
M-am intros uimita. Imi stia si numele?
- Ai treaba azi, putin mai tarziu?
Mi-am pus telefonul in buzunarul de la pantalonii scurti si i-am oferit toata atentia mea. Serios? Altul? Asta al cate-lea ar fi pe lista? Stai la coada draga., m-am prostit in gandul meu, cautand sa revin incet, incet la o stare mai buna.
- Ai pierdut partea in care am spus foarte clar ca am prieten? am intrebat incurcisandu-mi bratele la piept, parand putin plictisita de toata atentia pe care o primeam.
In realitate, eram destul de incantata. Of, nu imi reprosati ca exagerez. Macar in mintea mea, macar cand povestesc sa par puternica si plina de incredere in mine. Asa vreau sa ma vada lumea: o fata sigura pe ea. Nu conteaza ca mint, mint intr-una. Adica, cateodata nici eu nu mai stiu daca sunt asa sau ma prefac prea bine. Uneori pic si pic grav. Si nu ma suport cand sunt slaba si neajutorata si nici nu imi place sa ii las pe altii sa ma vada asa
- Nu te pripii. Nu am zis nimic.
Apoi mi-a explicat ca el doar avea nevoie de mine sa ii pun o vorba lui Alex ca sa aiba si el dreptul la o auditie pentru un loc in trupa. Ce trupa? Eu nu stiam de nicio trupa, dar mi-a spus el ca auzise din surse sigure ca in seara aceea urmau sa aiba loc niste auditii, iar trupa despre care vorbea era cea care se ocupa de muzica din bar.
Daca sunt auditii, ma bag si eu! m-am gandit incantata.
M-am intors din nou la masa, asezandu-ma pe locul meu de langa Andrei, care si-a intins repede mana in jurul meu ca nu cumva cineva sa rateze faptul ca sunt luata ( lucru care intr-un fel ma deranja, judecand toti baietii simpatici din local ), avandu-l in fata pe Will, care ma ignora si flirta de mama focului cu toate fetele de la masa si pe Ionut, undeva la mijloc, intre Cristi si locul liber lasat de admiratoarea lui, nu prea secreta, Iulia. Ma gandeam la o modalitate prin care sa ma evapor subtil si elegant de la acolo, cand cineva a venit pe la spatele meu si mi-a pus mainile la ochi. La inceput am incercat sa le indepartez, dar cum erau maini de barbat, n-am reusit pana nu i-am dat un cot in stomac, moment in care m-a eliberat. Cand m-am intors, am ramas socata pentru ca, din nou, ironia sortii, era Alex. Il cunosteam de atat de putin timp si il lovisem de doua ori. Sa nu mai vorbesc de faptul ca era seful meu.
-Nu stiu ce ai cu mine de ma lovesti intr-una, s-a vaitat el ridicandu-si tricoul, probabil verificand daca ii zburasem vreun patratel de la abdomenul lui bine lucrat.
- Te tot furisezi pe la spatele meu, m-am aparat eu, imbufnata de ghiniounul asta pe care il aveam legat de el.
Imi aducea aminte de 9gag cu: nu tot timpul se furiseaza cineva pe la spatele meu, dar atunci cand totusi o face, eu il lovesc, iar el e seful meu.
- Uitasem sa va zic ceva care sigur v-ar palcea, dar poate ma razgandesc, m-a tachinat el, mangaindu-si abdomenul, in timp ce fetele savurau momentul, holbandu-se de parca nu mai vazusera baiat fara tricou inainte, iar Alex nici nu si-l daduse jos de tot inca, deci… asta probabil era nimic.
- Hai unchiule, spune acum, a inceput Flori. Ne cerem iertare in locul ei.
- Hei, nu e ca si cand l-am lovit stiind cine e, am continuat sa ma apar.
- Da, si pentru asta am sa te iert , m-a asigurat zambindu-mi frumos. Din nou, a subliniat apoi. Planuiam sa dam o petrecere de bun venit pentru voi, aici in local, deseara. Si o sa vreau sa facem si niste auditii cu ocazia asta. Cativa dintre cei mari au deja o formatie si ii platesc ca sa cante. Organizam karaoke si daca nu sunteti excesiv de emotivi si nici afoni, o sa fie bine. Avem nevoie neaparat de fete, a terminat, intorcandu-se spre mine. Astept sa ma uimesti cu vocea ta.
Challenge accepted!
- Spune-mi doar ce melodie vrei sa invat pana deseara, am zis foarte sigura de mine ca urma sa fac ravagii.
Parea ca imi revenisem, dar nu.
Trebuia sa rezist. Asta era tot.
- Nu, surprinde-ma, mi-a zis si si-a luat talpasita dupa ce a anuntat ora la care sa fim acolo.
Dupa el, si noi ceilalti, care ne-am dat seama ca pe langa faptul ca trebuia sa ne pregatim pentru o petrecere, mai trebuia sa ne pregatim si pentru auditii.

Trebuie sa ma caut si sa ma gasesc.
Incepand de maine.

[luiza_alexandra]

In timp ce ii povesteam Alexandrei la WEB despre sansa mea sa cant in local, Victor a batut la usa si dupa ce ne-am asigurat ca nu eram niciuna indecenta, a intrat si mi-a propus sa facem impreuna un duet, iar eu am acceptat. Dupa cum am mai spus, Victor are talent muzical cat sa imparta si la noi restul cate putin si totusi sa ne umileasca cu un solo la chitara absolut genial cu ce i-a ramas. Deci, normal ca am acceptat, mai ales ca unde-s doi, puterea, respectiv talentul, creste.
Fetele n-au inceput sa ma tachineze decat dupa ce s-au asigurat ca a avut timp destul sa plece de pe coridor.
- Doar nu crezi si tu ca ma palce, nu? am intrebat-o pe Ale, care se luase si ea dupa fete.
Nu sunt sigura de ce eram asa de impotriva acestui lucru pentru ca Victor parea a fi aproape baiatul perfect si nici nu il bagasem in Friendzone. Inca.
- Nu cred, sunt sigura de asta, mi-a raspuns, iar fetele daca ar fi putut, ar fi venit sa bata palma cu ea.
- Nu are cum. Uite, de exemplu, cand am lansat bomba de mine si Andrei, atunci in tren, el nu a spus decat ceva de genul: "Ura din copilarie, transformata in iubire la adolescenta." Iti suna asta a gelozie?
Le-am inchis aici, in sensul ca nu au mai avut replica, insa nu am reusit sa le conving ca se inselau.
N-a trecut mult si Victor a batut din nou la usa, spunandu-mi ca a gasit o sala in care sa repetam, asa ca mi-am luat la revedere de la Ale si l-am urmat pana intr-un studiou de la etajul doi, exact ca cele pe care le vedeam la televizor in clipurile muzicale.
Impreuna am ales melodia "Hear me now" de la Secondhand Serenade cu Juliet Simms, un duet unde aveam amandoi deja pregatite partile in care intram noi. Nu era chiar asa usoara melodia si ma asteptam totusi sa imi fie greu sa imi dau drumul la voce fata de el pentru ca nu mai cantasem niciodata impreuna pana atunci, insa faptul ca stiam foarte bine melodia (asteptasem ziua in care sa gasesc pe cineva cu care sa o cant) si el la fel, a facut totul chiar simplu. Stiam exact cand sa intru cu partea mea de melodie si el pregatise un negativ pe care chiar el il creease pe nu stiu ce program, pe care l-a tot refacut, astfel incat sa se potriveasca cu vocile noastre, pana totul suna perfect.
A fost usor sa lucrez cu el. Speram doar sa nu am emotii pe scena si sa imi pierd orice urma de talent, dar am preferat sa nu ma gandesc la asta ca sa nu agravez situatia. Momentul asta l-am asteptat aproape toata viata mea, pentru ca inainte de a imi dori sa devin jurnalista si sa scriu un roman, visam sa devin cantareata. Iar daca asta nu mergea, speram totusi la o astfel de auditie.
Am ales pentru petrecere rochia cea rosie, eleganta primita de la Iasmi, putin de tot decoltata, stransa la mijloc si putin infoiata pana sub fund. In picioare am luat niste sandale cu un toc putin cam prea inalt pentru mine, de la Elena, care imi faceau niste picioare superbe. Flori statuse mai mult de o ora ca sa imi onduleze parul si cand m-am uitat in oglinda de la dulap la final, m-am gandit ca daca as fi baiat, m-as indragosti de mine mai mult ca sigur. Nu ca asa nu m-as iubi.
- Esti geniala, mi-a spus Ale la WEB, in timp ce faceam incantata piruete prin camera.
Nu ma mai simtisem de mult atat de frumoasa.
Am coborat toate fetele la parter, unde, asa cum ne-am inteles, ne-am intalnit cu baietii, care deja se plictisisera de asteptat, asezati care cum putusera pe canapelele de acolo si butonand la telecomanda plictisiti. Ne-au auzit "tropaind" imediat ce am iesit din camera si s-au ridicat toti, bucurosi ca asteptarea se incheiase. Cand in sfarsit am ajuns la scari, erau in picioare incantati, privindu-ne in timp ce coboram.
Ionut nu a indraznit sa ma priveasca, sau daca a facut-o, a fost in momentele in care n-am fost atenta, prefacandu-se foarte prins pe un joc de pe telefon.
- Ma simt foarte norocos, a zis si Andrei cand a reusit sa se adune dupa un holbat indelungat. Esti prea frumoasa!
Andrei era imbracat normal, si la fel ca toti ceilalti baieti, planuia sa se distreze. Mie mi-a trecut prin minte ca ar trebui sa incetez aceasta relatie cu el pentru ca pe langa faptul ca nu era corect fata de el, nici nu mai gaseam acest lucru avantajs in vreun fel. Sa nu mai vorbesc de faptul ca probabil oricum urma sa imi dea el papucii cand Alexandra ateriza si ea la noi.
- Andrei, stii ca o sa vina si Ale aici, nu? am intrebat dupa ce am ramas singuri in spatele grupului.
- Sunt constient de asta, mi-a raspuns cautand sa dea impresia ca nu ii pasa asa mult.
- Eu, de abia acum devin constienta de faptul ca voi doi ati fost impreuna si nu imi prea place asta. Mai ales ca...
Mai ales ca as pica din nou in aceeasi groapa. Si prima oara se iarta, sa zicem, n-am fost atenta pe unde merg. Dar a doua oara, picioarele mele cunosc drumul si nu mai am nicio scuza.
S-a oprit in drum, incepand sa inteleaga ce tocmai am zis. Nu parea prea fericit.
Cu toate astea, am vazut foarte clar drumul pe care paseam si atunci cand am gresit prima oara.
Pentru ca spre deosebire de unii, eu mi-am asumat riscul care a venit cu toate acele sentimente de care eram cat se poate de sigura.
Eu chiar l-am iubit.
Nu stiu daca m-a crezut vreodata cand i-am spus-o, dar desi nici nu ne-am intalnit ca sa ii pot da inima mea, aceasta a plecat singura spre el.
Nu l-a ajuns niciodata, dar l-a tot alergat avand senzatia ca se apropie.
Bineinteles, n-am lasat-o sa plece pur si simplu. A avut loc o adevarata lupta pe care a castigat-o, lasand in urma ei un sentiment de bucurie si implinire falsa.
Inca nu sunt sigura ca s-a mai si intors din aceasta calatorie a ei.
Poate s-a ratacit pe drumul spre casa.
Ori inca ma uraste ca n-am fost cu capul pe umeri si n-am avut mai multa grija de ea.
Cum ar fi, ma simteam ciudat, ca si cum n-am mai pus suflet in nimic din ceea ce am facut de atunci.
La fel era si cu Andrei. I-am dat impresia ca traiesc intens aceasta poveste, cand eu de fapt muream incetisor.
- Sa inteleg ca vrei sa... terminam? a intrebat cu o oarecare teama in glas, dar parand totusi resemnat cu ideea, ca si cand s-ar fi asteptat la asta.
- Nu imi place ce fac... Mi se pare nedrept fata de amandoi, sa fim in relatia asta doar din punct de vedere fizic. Mi se pare o sfidare fata de tot ce inseamna fericire si iubire adevarata. Nu vrei sa simti toate astea intr-o zi pe bune? Ne tinem in loc unul pe altul!
Vorbeam repede si aproape incoerent. Nu imi aduc aminte ce am spus exact, dar ma simteam mizerabil si mai era foarte putin pana sa izbugnesc in plans.
- Ai vrea sa fiu mai posesiv? a zis incercand sa faca o gluma, dar nici macar el nu a reusit sa rada.
- Trebuie sa ma trezesc la realitate, am raspuns oftand si asezandu-ma pe cea mai apropiata banca.
Dar imi era frica sa o fac. Frica de a ma vedea cum eram de fapt.
Putea fi chiar si mai grav decat parea.
- Pai, a inceput oprindu-se in fata mea cu o stralucire ciudata in ochii aceia albastrii, mie imi place de tine...
Am oftat stergandu-mi lacrimile care reusisera sa scape cu toata fortarea mea de a le tine pe loc, sperand ca nu era serios sau ca am inteles gresit. Oricum, am ales sa fac pe proasta.
- Si mie de tine. Se numeste atractie fizica, am zis si daca m-as fi uitat la fata lui, mi-as fi dat seama ca el vorbea serios.
Cel mai probabil, intelesesem si eu asta.
- Stiu si eu ce e atractia fizica si nu prea cred ca e vorba doar de atat, a incercat sa ma lamureasca el.
Mai bine taceam si ne bucuram de inca o seara impreuna decat sa i-o stric pe asta, m-am gandit. Dar era prea tarziu, iar eu incepeam sa regret grav nerabdarea mea.
- Nu te inteleg, am zis ridicandu-mi privirea spre el.
- Prostuto, a spus zambind, adica te plac mai presus de jocul nostru.
- Si Iulia? Si Ale? am intrebat panicata sperand ca i se parea doar.
Atat imi mai lipsea. Sa se indragosteasca de mine si Andrei. Ma simteam rau. Ma simteam vinovata. Toate sentimentele contradictorii se invarteau prin stomacul meu, dandu-mi o stare de greata, care s-a inrautatit cand mi-a rapsuns ca singurele fete pentru care si-a dat si el silinta au devenit doar trecut pentru el. M-am grabit sa il contrazic, spuandu-i ca nu pot crede asa ceva. Numai gandindu-ma cat timp a zapacit-o pe Ale, care i-a explicat de n ori ca nu mai merge, sau de cate ori s-a intimidat in fata Iuliei, picand de fraier, imi dadeam seama ca era pre mult ca sa treaca atat de usor. Iar povestea cu Ale, cand am plecat era inca in desfasurare, numai ca incepuse sa o placa si pe Iulia, asa, ca sa mearga mai departe.
Vazand ca nu avea cum sa ma convinga, continuand ca teoria mea, cum ca cel mai probabil eram doar un premiu de consolare, a renunatat sa mai incerce sa ma induplece, acceptand sa ne despartim.
Mi-am trecut mana prin par sperand la o minune sa ies din situatia respectiva.
Am actionat din impuls atunci in tren, cand l-am sarutat, cand am acceptat sa avem o relatie doar de ochii lumii.
Am actionat fara sa gandesc, iar acum regretam.
- Hai, nu ma supara cu replici din astea care imi spun sa o fac si ma roaga sa nu, in acelasi timp.
- Nu Angi, eu vorbesc serios. Iar placutul asta nu e atat de avansat incat sa doara si sa nu treaca. Daca stau si ma gandesc, e mai bine sa il omoram de acum!
Am aprobat din cap, gandindu-ma ca nu avea rost sa continuam doar ca sa nu il ranesc si fiind constienta ca acest lucru devenise inevitabil, asa ca am inceput sa ne gandim la un pretext sub care totul sa para real:
- Nepotrivire de caracter? am propus eu, iar el m-a privit imbufnat.
- Dar ne potrivim perfect la caractere, a obiectat.
- Pai normal ca semanm, parinti nostrii au crescut impreuna cu aceleasi principii. Putem zice ca ne-am dat seama ca ne-am intelege mai bine ca amici, ca ne iubim ca fratii, stii tu, chestii din astea.
- Ca fratii?! a intrebat Cristi care nu stiu ce mama naibi cauta langa noi si de cand era acolo, dar din cate se parea fusese martor la ultima parte a conversatiei noastre.
Imi venea sa imi dau singura o palma peste fata, suparata pe faptul ca n-am fost mai atenta. Cristi era ultimul (dupa Iulia si Will) care trebuia sa afle despre aceasta asa-zisa relatie.
- Da, motiv pentru care am ales de comun acord sa ne despartim, am raspuns eu dupa ce mi-am revenit din soc.
Cristi a parut chiar dezamagit si a oftat trist. Mi se parea ciudat pentru ca eram destul de la curent cu faptul ca nu ma prea suporta pentru ceea ce ii faceam lui Ionut. S-ar fi aliat cu Iulia daca nu era indragostit de Oana.
- Trebuia sa pun si eu pariu ca nu o sa rezistati...
Noi care credeam ca asa tare se obisnuise cu noi impreuna si ca nu vroia sa ne vada despartiti...
Oricum, cum adica pariu?! Cine? Ce?
Simplu. Raspunsul era alcatuit dintr-un singur cuvant, sau mai bine zis nume: Iulia. Cum de nu m-am gandit la asta inainte?
Pariase ca in mai putin de doua saptamani, eu urma sa imi bat joc si de Andrei, asa cum imi batusem joc si de Ionut.
Atat ne-a trebuit ca sa stergem toata discutia noastra despre despartire, sa ne luam de mana si sa intram hotarati si cu zambetele pana la urechi in local. Iulia desi voia sa ne despartim, ne-a reunit.
Pe cealalta parte, ma simteam tradata ca a pus un asemenea pariu cu Cristi si probabil si cu altii si ma intrebam daca a mai fost cineva de acord cu ea, sau au pariat convinisi ca va pierde.
Oricum, nu conta.
Eram din nou, pusa pe fapte mari.

[Erdna]

Dupa cum am promis a nu stiu cata oara, am venit si eu aici cu un micut comentariu. Mi-au placut aceste capitole chiar foarte mult, mai ales acel tip, Alex *smile*. Chiar este interesant ca si personalitate si (sper, dar nu stiu daca asa va fi) sa mai apara pe ici pe colo. Iulia a facut o criza de nervi, chiar imi este antipatica. Angela, hmm, se contureaza ca si personaj foarte bine, dar mi se pare cam narcisista si egoista (ok, am priceput ca asa se preface ea, dar chiar si in acest caz tot mi se pare ca exagereaza)
Ai facut ultimele doua capitole mai scurte (Aleluia!), iar aici ma bucur pentru ca am reusit ca le termin mai repede si am si timp pentru a-ti scrie un comentariu. Descrierea este ok, iar actiunea decurge lin. Dialog ai avut, dar, partea buna, nu a fost sec. Greseli gramaticale (aka litere mancate) am vazut, dar oricine le face, asa ca nu stau acum sa le enumar. Una din singurele nereguli a fost ca nu ai despartit persoana strigata prin doua virgule in dialog (tu puneai ori inainte, ori dupa acel cuvant). Ai multe personaje si tot introduci cate un nou caracter (sau doi, trei, nu ma complic mai mult) in fiecare capitol ce trece. Majoritatea imi plac, dar chiar sunt trista ca Ionut nu apare mai mult. Ok, este alegerea autoarei ce face, dar mie tot de el imi place *smile*.
Astept next-ul si iti urez spor la tastat, rugandu-te sa ma anunti cand il pui.

Ps.: Scuza-mi greselile (daca sunt), n-am chef/ timp pentru corectat.