29-04-2012, 12:00 AM
Varsta minima: -
Gen: fictiune/romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: simpla
Capitolul 1
O zi cat se poate de obisnuita in satul Tasiaski. Soarele dogora cu putere pe cerul lipsit de nori. Sursurul raului se aude linistit, acompaniind vocile copiilor care se joaca langa el. Sprijinita de un copac sta o fata in varsta de saisprezece ani. Parul sau negru si drept ii cade pe umeri pana aproape de talie. Ochii sai de albastrul cerului se uita la copacul din fata ei plin de lovituri. Respiratia ii este ingreunata. In mana dreapta tine o sabie. Incearca sa se ridice cu ajutorul sabiei dar nu reuseste. Scotand o injuraturi printre dinti se ridica in cele din urma. Face doi pasi si cade din nou la pamant. Copii se strang toti in jurul ei. Unul din ei vine impreuna cu un batran inalt cu parul lung prins intr-o coada la spate. Era imbracat in haine de razboinic. La brau purta o sabie identica cu cea a fetei Acesta o ia in brate si placa cu ea spre poteca care ducea inapoi in sat. Satul era unul cat se poate de normal pentru acele vremuri. Un drum trecea prin mijlocul satului si in jur erau case simple din lemn . Case de care avea orice taran. Cum intra in sat se opreste la prima casa si intra inauntru. Inauntru era decorat cat se poate de simplu. Doua paturi, in centru un patrat pentru foc si pe un perete un raft cu carti iar sub el un dulap. O aseaza pe fata pe pat si incepe sa-i trateze ranile. Dupa ce ii trateaza toate ranile aceasta incepe sa deschida ochii. Se uita buimaca prin camera incercand sa-si dea seama unde se afla. Cand isi da seama isi pune mana la ochii si ofteaza.
-Doua zile intregi. Nu e prea rau, spuse batranul cu zambetul pe buze in timp ce inmuia o carpa in apa si i-o punea pe frunte.
-Dar nici suficient! Spuse fata ridicandu-se in sezut si luand in mana bucata de carpa de pe frunte.
Chipul sau parea trist. Stia ca asa nu va reusi niciodata sa ajunga la nivelul lui. Stia ca pana atunci nu va putea parasi satul. Ii era asa dor de el. Trecuse ceva timp de cand nu mai primise vesti de la el sau de cand el isi amintise de ea si venise in sat doar ca sa o vada. Fara sa vrea si fara sa isi dea seama o lacrima aluneca pe obrazul sau. Desi vroia sa o opreasca a lasat-o sa curga in continuare. Batranul se aseza langa ea si ii sterse lacrima de pe obraz. Fata il privi. In ochii sai tristi si umezi se oglindea privirea lui blanda care promitea ca totul era bine. Acei ochii negri care ii aminteau prea mult de ochii lui. Fata isi intoarse stanjenita privirea si se aseza inapoi pe perna invelindu-se cu patura pana peste cap. Batranul ii mangaie usor capul si iesi pe usa. In momentul in care fata simtii ca este singura incepu sa planga asa cum nu mai plansese de mult.Planse pana cand in cele din urma adormi. Dupa cateva ore se trezi. O fetita de vreo cinci ani o privea intens. Initial s-a speriat si s-a ridicat rapid in sezut. A clipit de cateva ori pana a putut sa-i vada chipul clar. Afla de la ea ca batranul impreuna cu cativa sateni plecasera sa vaneze. Dupa care fetita iesi din incapere lasnd-o din nou singura. Fata se intinse si se ridica in picioare in cele din urma. Loviturile de mai devreme inca o mai dureau. Incepu sa se plimbe prin camera. Simtea ca daca statea mai rau era asa ca se gandi sa citeasca o carte pe care tocmai o primise batranul de la un comerciant. Stia ca era cu leacuri asa ca ii putea fi de ajutor. Cand cauta cartea gasi o scrisoare pe care scria ca este de la Aki. Mana fetei incepu sa tremure. Aki. Stia de undeva numele acesta. Brusc isi aminti. Aki era grupul din care facea parte el. O deschise repede si incepu sa citeasca in gand
“Domnule Kimoso va informam cu parere de rau ca fiul dumneavoastra si-a pierdut viata in urma unui atac asupra unui grup de banditi. Trupul sau nu a fost inca gasit . De indata ce va fi gasit va promitem ca vi-l vom inpoia. Daca doriti sa va aratati condoleantele fata de el va asteptam la sediul grupului din capitala.
Regrete pentru pierderea suferita. Ai dumneavoastra devotati Aki”
Respiratia i se incetini iar bataile inimii se accentuara. Lacrimile incepura din nou sa se prelinga pe obrajii sai. Amintirea lui era prea dureroasa. Brusc cuvintele pe care i le spusese ultma oara cand il vazuse ii venira in minte.
“Iar pleci?
-Imi pare rau Maya dar trebuie sa plec. Dar nu uita micuto o sa ma intorc mereu.”
Isi sterse lacrimile. Stia ce avea de facut. Trebuia sa porneasca in cautarea lui. Lua niste haine de baiat din dulapul de sub raftul de carti si se imbraca cu ele. Isi prinse parul intr-un coc ridicat sus si il infasura cu o bandana. Apoi isi mai puse o bandana pe frunte. Lua o hartie si incepu sa scrie un bilet pentru batran.
“Domnule Kimoso stiu ce durere trebuie sa fi infruntat in aceste ultime zile dupa ce ati primit scrisoarea. Si cu atat mai greu cu cat a trebuit sa va ascundeti de mine. M-am hotarat sa plec in cautarea lui. Stiu ca este in viata. A promis ca se va intoarce dar eu nu am de gand sa astept pana isi va face el aparitia. Asa ca il voi cauta. Nu conteaza cat va dura.
Maya”
A lasat scrisoarea pe pat. Lua sabia si o aseza la brau si pleca. In centrul satului era harmalaie asa ca profita. Ajunse incet la iesirea din sat. Se mai uita o data la el ca si cum ar fi pentru ultima data si pleca pe poteca ce ducea spre padure pierzandu-se in noapte.
Gen: fictiune/romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: simpla
Capitolul 1
O zi cat se poate de obisnuita in satul Tasiaski. Soarele dogora cu putere pe cerul lipsit de nori. Sursurul raului se aude linistit, acompaniind vocile copiilor care se joaca langa el. Sprijinita de un copac sta o fata in varsta de saisprezece ani. Parul sau negru si drept ii cade pe umeri pana aproape de talie. Ochii sai de albastrul cerului se uita la copacul din fata ei plin de lovituri. Respiratia ii este ingreunata. In mana dreapta tine o sabie. Incearca sa se ridice cu ajutorul sabiei dar nu reuseste. Scotand o injuraturi printre dinti se ridica in cele din urma. Face doi pasi si cade din nou la pamant. Copii se strang toti in jurul ei. Unul din ei vine impreuna cu un batran inalt cu parul lung prins intr-o coada la spate. Era imbracat in haine de razboinic. La brau purta o sabie identica cu cea a fetei Acesta o ia in brate si placa cu ea spre poteca care ducea inapoi in sat. Satul era unul cat se poate de normal pentru acele vremuri. Un drum trecea prin mijlocul satului si in jur erau case simple din lemn . Case de care avea orice taran. Cum intra in sat se opreste la prima casa si intra inauntru. Inauntru era decorat cat se poate de simplu. Doua paturi, in centru un patrat pentru foc si pe un perete un raft cu carti iar sub el un dulap. O aseaza pe fata pe pat si incepe sa-i trateze ranile. Dupa ce ii trateaza toate ranile aceasta incepe sa deschida ochii. Se uita buimaca prin camera incercand sa-si dea seama unde se afla. Cand isi da seama isi pune mana la ochii si ofteaza.
-Doua zile intregi. Nu e prea rau, spuse batranul cu zambetul pe buze in timp ce inmuia o carpa in apa si i-o punea pe frunte.
-Dar nici suficient! Spuse fata ridicandu-se in sezut si luand in mana bucata de carpa de pe frunte.
Chipul sau parea trist. Stia ca asa nu va reusi niciodata sa ajunga la nivelul lui. Stia ca pana atunci nu va putea parasi satul. Ii era asa dor de el. Trecuse ceva timp de cand nu mai primise vesti de la el sau de cand el isi amintise de ea si venise in sat doar ca sa o vada. Fara sa vrea si fara sa isi dea seama o lacrima aluneca pe obrazul sau. Desi vroia sa o opreasca a lasat-o sa curga in continuare. Batranul se aseza langa ea si ii sterse lacrima de pe obraz. Fata il privi. In ochii sai tristi si umezi se oglindea privirea lui blanda care promitea ca totul era bine. Acei ochii negri care ii aminteau prea mult de ochii lui. Fata isi intoarse stanjenita privirea si se aseza inapoi pe perna invelindu-se cu patura pana peste cap. Batranul ii mangaie usor capul si iesi pe usa. In momentul in care fata simtii ca este singura incepu sa planga asa cum nu mai plansese de mult.Planse pana cand in cele din urma adormi. Dupa cateva ore se trezi. O fetita de vreo cinci ani o privea intens. Initial s-a speriat si s-a ridicat rapid in sezut. A clipit de cateva ori pana a putut sa-i vada chipul clar. Afla de la ea ca batranul impreuna cu cativa sateni plecasera sa vaneze. Dupa care fetita iesi din incapere lasnd-o din nou singura. Fata se intinse si se ridica in picioare in cele din urma. Loviturile de mai devreme inca o mai dureau. Incepu sa se plimbe prin camera. Simtea ca daca statea mai rau era asa ca se gandi sa citeasca o carte pe care tocmai o primise batranul de la un comerciant. Stia ca era cu leacuri asa ca ii putea fi de ajutor. Cand cauta cartea gasi o scrisoare pe care scria ca este de la Aki. Mana fetei incepu sa tremure. Aki. Stia de undeva numele acesta. Brusc isi aminti. Aki era grupul din care facea parte el. O deschise repede si incepu sa citeasca in gand
“Domnule Kimoso va informam cu parere de rau ca fiul dumneavoastra si-a pierdut viata in urma unui atac asupra unui grup de banditi. Trupul sau nu a fost inca gasit . De indata ce va fi gasit va promitem ca vi-l vom inpoia. Daca doriti sa va aratati condoleantele fata de el va asteptam la sediul grupului din capitala.
Regrete pentru pierderea suferita. Ai dumneavoastra devotati Aki”
Respiratia i se incetini iar bataile inimii se accentuara. Lacrimile incepura din nou sa se prelinga pe obrajii sai. Amintirea lui era prea dureroasa. Brusc cuvintele pe care i le spusese ultma oara cand il vazuse ii venira in minte.
“Iar pleci?
-Imi pare rau Maya dar trebuie sa plec. Dar nu uita micuto o sa ma intorc mereu.”
Isi sterse lacrimile. Stia ce avea de facut. Trebuia sa porneasca in cautarea lui. Lua niste haine de baiat din dulapul de sub raftul de carti si se imbraca cu ele. Isi prinse parul intr-un coc ridicat sus si il infasura cu o bandana. Apoi isi mai puse o bandana pe frunte. Lua o hartie si incepu sa scrie un bilet pentru batran.
“Domnule Kimoso stiu ce durere trebuie sa fi infruntat in aceste ultime zile dupa ce ati primit scrisoarea. Si cu atat mai greu cu cat a trebuit sa va ascundeti de mine. M-am hotarat sa plec in cautarea lui. Stiu ca este in viata. A promis ca se va intoarce dar eu nu am de gand sa astept pana isi va face el aparitia. Asa ca il voi cauta. Nu conteaza cat va dura.
Maya”
A lasat scrisoarea pe pat. Lua sabia si o aseza la brau si pleca. In centrul satului era harmalaie asa ca profita. Ajunse incet la iesirea din sat. Se mai uita o data la el ca si cum ar fi pentru ultima data si pleca pe poteca ce ducea spre padure pierzandu-se in noapte.
Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow.