[Terminat] I just wanna love you!

[Sushi]

Şi eu care speram ca cei doi să se meargă la moşie pentru o scurtă vacanţă, dar Ray se gândeşte numei la muncă. Pe fruntea lui cred că trebuie scris "Idiot", pentru că se poartă ca unul.
Am şi uitat de micuta Maria, se pare că a renuntat la Jesse, dar tot la un soţ se gândeşte. Mă întreb cum s-au simtit cei doi, Ray si Kyle, când fetita a întrebat de Philipe.
Aştept să vad ce se întâmplă la moşie între cei doi. Mă întreb dacă Kyle şi Maria vor avea o şedinţă foto, îl pot folosii pe Ray ca model.
Oricum, minunat capitol şi aştept nextul.
P.S: Prima, dacă nu mi-a luato cineva înainte.

[rali2009]

Yupiiii...sunt prima..Deja sunt obsedata, in fiecare zi verific sa vad daca ai postat (chiar daca stiu ca nu postezi in fiecare zi eu tot o fac). Capitolul este superb, astept acum sa vad de ce "haita de animale" pana aici parintii lui Ray sunt chiar super de treaba dar sunt sigura ca ai u o idee. Maria...mi-a placut de ea si in primul sezon si ma bucur sa vad ca e la fel de inteligenta si ma bucur ca il place pe Kyle. Abia astept sa citesc urmatorul(ele) capitol(e) pentru ca am ramas surprinsa de gentiletea lui R chiar nu ma asteptam sa minta in legatura cu motivul plecarii dar na ...asta e iubirea. .
te pup si mult succesc la scris...vreau next-ul repede repede. kiss kiss


corectez...a doua...e bine si asa

[Ai_4ever]

Nici nu vreau sa stiu cum s-a simtit Ray atunci cand Maria l-a mentionat pe Philipe! Dar apropo de Maria... aproape uitasem de ea. Sper ca in viitor se va indragosti de cineva de varsta ei, iar daca este posibil nu din familie (Jessie ) Sunt sigura ca va fi o profa minunata, dar totusi exigenta
Sper ca aceasta "haita de animale" nu e la fel de rea cum a fost tatal lui Blake la inceput, desi nu cred ca va fi. Ma bucur ca parintii lui Ray n-au nicio problema cu orientarile fiului lor... si Kyle ar trebui sa se bucure...

Well, thanks for this chapter and good luck with the next one!

[MiraA]

***

Interiorul casei era la fel de impozant ca si exteriorul. Si nu pentru ca ar fi fost foarte luxos. Nu, departe de asta, dar atmosfera pe care covoarele persane de cea mai buna calitate si mobila din lemn greu inchisa la culoare pe care nu o mai gaseai in alta parte decat in Texas, il facu pe Kyle sa se simta din nou mic si neinsmnat. Nu trebuia sa fi un expert ca sa-ti dai seama ca el nu prea avea ce sa caute intr-un loc ca asta.
Totusi, isi pastra parerile pentru sine si ii urma pe ceilalti in camera mare deschisa ce parea sa fie folosita pe post de living. Spre deosebire de casa lui Ray sau de casa tatalui sau, camera pastra un iz provincial. Nu era neplacut, doar ciudat, cel putin pentru cineva care isi petrecuse toata viata in incaperi ca cele cu care era el obisnuit.
In mijlocul camerei se afla o mica masuta inconjurata de doua canapele cafeni.
Kyle inspecta cu interes restul camerei. In laterala gasi scarile care duceau la camerele de la etaj. Ridicandu-si capul, observa spatiul gol si distanta la care se afla tavanul, apoi micul colidor deschis de la etaj si usile celorlalte incaperi. Cunostea genul asta de constructii, dar era pentru prima oara cand vedea asa ceva. Casele in genul acesteia nu mai era la moda, asa ca In L.A. devenisera o specie pe cale de disparitie.
Ray il urmarea cu interes. Multumea oricui era dispus sa asculte ca firea curioasa a lui Kyle intrase in plina forta si il facu pe baiat sa uite, macar pentru cateva minute de intrebarile pe care le avea. Ultimul lucru pe care si-l dorea era o mica cearta de fata cu mama sa.
-Luati loc si odihniti-va. Ati batut cale lunga si cred ca sunteti obositi, zise femeia inainte de a se intoarce spre sotul ei. Frank, adu-le si tu ceva de baut.
-Ce vreti? Ray? Bere, wiskey?
-Wiskey, raspunse Ray inainte a se aseza.
-Wiskey sa fie. Kyle, acelasi lucru?
Baiatul tresari si-si intoarse privirea spre barbatul care ii zambea prietenos.
-Nu, lui adu-i un suc.
Frak ridica dintr-o spranceana intrebator. Kyle isi intoarse capul spre Ray si se incrunta.
-Nu m-ar deranja un wiskey.
-Inca esti minor, ii aminti Ray.
-Nu vad niciun organ al legii prin preajma ca sa intru in belele, deci...
-Niciun "deci".
-Haide, Rayland, nu fi atat de dur cu pustiul, il apostrofa Frank. Sunt sigur ca...
-Nu.
Frank o lasa balta. Stia din experienta ca atunci cand Ray folosea acel ton, nu mai avea niciun rost sa il contrazica. Ofta si se indrepta spre barul micut si foarte bine aprovizionatd din colt. Deschise usita, scoase o stica de Jack si doua pahare.
-Domnule Frank. Frank isi intoarse capul spre Kyle. Am si eu o intrebare. Rayland bea alcool la varsta mea.
-Nu am baut alcool la 15 ani.
-Foarte amuzant, Ray. Pacat ca eu am 17 ani, nu 15. Kyle ii oferi lui Frank un zambet larg si deosebit sarcastic.
Frank zambi si lasa sticla de wiskey jos.
-Pe vremea aceea Ray era la universitate in Anglia...
-Vezi?
-...dar, continua Frank ca si cum nu il auzise pe Ray, de fiecare data cand venea acasa bea cot la cot cu ceilalti barbati. Atunci nu era casatorit cu Helen, dar il cunoastem foarte bine pe pungasul asta.
Kyle ii oferi lui Rayland un zambet orbitor.
-Atunci, o sa beau si eu un pahar de wiskey, domnule Frank.
-Asa te vreau, pustiule. Si spune-mi doar Frank. Nu e nevoie sa fim pretentiosi.
Frank mai scoase un pahar si puse in fiecare cate doua masuri de wiskey. Inchise sticla, apoi lua paharele si le aseza pe masuta, dupa care lua loc pe cealalta canapea.
-Bine ai venit acasa. Ridica paharul. Ray si Kyle facura la fel. Ciocnira, apoi fiecare lua o gura din lichidul aramiu.
Kyle se ineca si incepu sa tuseasca.
-Am incercat sa te avetizez, ii sopti Ray il timp ce il batea pe spate.
Kyle lasa paharul jos simtaindu-se dintr-o data de 10 ori mai incins decat se simtise la aeroport in acea dimineata.
-Chestia asta e tare.
-Normal ca e. Aici nu beam posirca ce se vinde in marile orase, il asigura Frank ce isi dadu pe gat restul bauturii de parca ar fi baut apa.
-Observ.
-Ma bucur ca te-ai hotarat sa vi acasa, incepu Frank dupa o scurta pauza. Nu ma asteptam sa aduci pe cineva cu tine, zise uitandu-se spre Kyle care incerca sa se faca cat mai mic. Dar e o surpriza placuta, continua Frank. Sunt sigur ca si mama ta e de aceeasi parere.
Se intoarse spre Kyle.
-Multumesc, tinere ca l-ai adus pe incapatanatul asta acasa. Pentru o vreme chiar ne gandisem sa apelam la un profesionist sa duca treaba la bun sfarsit.
-Profesionist?
-Incearca sa-ti spuna ca ar fi fost in stare sa plateasca pe cineva sa ma lege, rapeasca si sa ma aduc aici, ii oferi Ray o explicatie.
-Prea multa bataie de cap. Dom...adica Frank, nu trebuia sa-i ziceti decat ca nu e in stare sa va faca o vizita si sa-i dati un argument bun. Apoi ar fi venit sigur. Stiti, nu prea ii place sa i se spuna ca nu e in stare sa faca ceva. Kyle ridica din umeri si-si fixa privirea pe unul dintre ornamentele de pe pereti, neobservand felul in care Frank se uita la el.
-Sunt prea batran ca psihologia inversa sa dea rezultate la mine.
-Nu-i adevarat, zise Kyle neluandu-si ochii de la perechea de coarne de cerb ce era atarnata deasupra usii. Nu ma intelege gresit, Ray, esti batran, aici sunt de acord cu tine, dar nu exista limita de varsta pentru efetele psihologiei inverse.
-Am destula experienta incat sa nu pic in plasa asta, Kyle.
-Experienta pe care ai acumulat-o de-a lungul timpului, banuiesc.
-Normal. Nu te poti astepta ca cineva de varsta ta...
-Ce ai mai acumultat de-a lungul timpului pe langa eperienta? Artrita? Fire albe? Riduri?
-Singurele fire albe pe care le am sunt cele pe care mi le-ai scos tu.
Frank se aseza mai bine si-i ii urmari pe cei doi cu zambetul pe buze. Helen veni din incaperea alturata si dori sa spuna ceva, dar Frank ii facu semn sa taca.
-Iti ies fire albe atat de repede?
-Daca esti tu implicat, da.
-Sti ca o data cu inaintarea in varsta firele albe iti vor deveni cele mai bune prietene, nu?
Ray ridica paharul si il duse la gura inainte de a raspunde.
-Nu sunt cu mult mai mare decat tine, Kyle. Si la fel cum inaintez eu in varsta o faci si tu.
-Da, dar eu inca sunt tanar si am toata viata inainte. Posibilitatile mele sunt nelimitate.
-Si ale mele sunt la fel.
-Nu cred. Nu a-i fi in stare sa profiti de o ocazie noua nici daca te-ar lovi in moalele capului.
-Vrei sa zici ca sunt inchis la minte?
Ray puse paharul inapoi pe masa.
-Exact asta vreau sa zic. Si sclavul rutinei. Kyle isi incrucisa mainile pe piept si ii zambi.
-Asta e cel mai stupid lucru pe care l-am auzit.
-Atunci, demonstreaza-mi ca ai dreptate si eu ma insel. Daca o faci o sa-mi plec capul in fata ta si o sa recunosc ca am gresit. Ba mai mult, o sa-mi cer si scuze in mod oficial pentru ca ti-am insultat tineretea.
-Asa sa fie!
Kyle se intoarse spre Frank.
-Vedeti, psihologia inversa functioneaza de fiecare data. Se ridica de langa Ray. Va suparati daca ies sa iau o gura de aer?
-Nu, draguta, il asigura repede Helen. Ce ai zice de un tur al imprejurimilor.
Il prinse pe Kyle de mana si il trase dupa ea pe usile deschise ale terasei, disparand din aria vizuala a celor doi barbati.
Ray ofta si isi intinse picioarele lungi, incercand sa evite privirea iscoditoare a lui Frank. Lua paharul aproape gol in mana si incepu sa se joace cu el, urmarind urmele pe care le lasa lichidul pe suprafata transparenta.
-Imi place pustiul. E micut, dar are curaj daca te infrunta pe tine.
-Curaj sau prostie? Ray pufni. E doar un pusti incapatanat care nu stie cand sa-si inchida gura, Frank.
-Pe care ai hotarat sa-l aduci aici sub pretextul ca trebuie sa inchei o afacere importanta? Ray, nu te mai ocupi de afacerile mosiei de ani de zile. Tu singur ai spus ca mama ta e perfect capabila sa-si poarte singura de grija, si tind sa fiu de acord.
Ray ii oferi lui Frank o privire graitoare.
-Da, dar el nu stie asta si prefer ca lucrurile sa ramana asa.
Inghiti ultima sorbitura de wiskey, apoi se ridica si se indrepta spre bar. Isi mai puse inca un pahar si se aseza inapoi. Avea nevoie de alcool daca vroia sa supravieturiasca discutiei.
-Ray, ce naiba se intampla? Nu esti genul de om care sa se ascunda! Nu ai dat niciun semn de viata dupa moartea lui Philipe, nu ai raspuns la telefon...pur si simplu te-ai inchis in tine. Si dintr-o data apari cu un tanar la usa noastra si nu dai nicio explicatie.
-Vreai sa plec, Frank?
Barbatul tranti paharul pe care il avusese in mana si se incrunta la Ray.
-La naiba, Rayland. Asta este casa ta, sti bine asta. Nu-ti cer sa pleci. Vrea doar sa stiu ce se intampla. Si eu si mama ta am fost ingrijorati. Cred ca meritam o explicatie!
-Nu am chef sa ma cert, Frank. Si da, meriti o explicatie.
In cateva cuvinte Rayland in rezuma ce se intamplase de cand il cunoscuse pe Kyle, evitand partea in care aproape se culcase cu el sau faptul ca se simtea atras, cel putin din punct de vedere fizic de Kyle. Cand termina de vorbit peste ei se lasa linistea.
-Nenorocitul! Cum a putut sa-i faca asa ceva propriului sau fiu? Mai ales dupa toate prin cate a trecut?
-Nu vreau sa-i gasesc scuze lui Lancaster, dar multi ar fi procedat la fel. Sti si tu cum ii vede lumea pe cei ca mine. Colturile buzelor i se ridicasera intr-un zambet trist. Parerile preconcepute sunt cel mai mare dusman al nostru.
-Stiu, dar asta nu il scuza. Omul trebuie judecat dupa faptele sale, nu dupa inclinatiile sexuale, afirma Frank cu tarie.
-In fine, nu mai are rost sa discutam. Rezultatul e acelasi. Tot ce vreau, Frank, e ca Kyle sa fie pentru o vreme departe de L.A. Avocatii mei au vorbit deja cu avocatii lui Lancaster.
-Pentru ce?
Ray ranji.
-Omul e o vipera. Nu am vrut sa am surprize. Am facut o intelegere cu el. L-am asigurat ca Newcrest.CO nu va rupe legatura cu firma lui daca ma numeste pe mine tutorele lui Kyle pana cand acesta va implini 18 ani.
-Si a fost deacord cu chestia asta?
-Jubila de fericire. Nici nu a clipit cand a semnat actele.
Ray se ridica, inconjura canapeaua si se indrepta spre usile deschise ale terasei. Se sprijini de tocul lor si il cauta pe Kyle cu privirea. Asa cum banuise, mama sa ii arata tarcul unde tineau manjii. Tot corpul ii fu strabatut de un val de caldura cand vazu cat de lipsit de griji parea.
-Kyle stie?
Ray ofta.
-Nu si nu vreau sa afle.
-E dreptul lui.
-Poate, dar cred ca e mai bine sa tin asta pentru mine. Ray ridica din umeri.
Il auzi pe Frank ridicandu-se si venind in spatele sau, dar nu se intoarse.
-Nu credeam ca voi apuca sa vad ziua cand lui Ray Newcrest sa-i fie frica de un pusti de 17 ani.
Ray putu sa-i simta zambetul din voce, dar nu avea ce sa-i spuna. Avea dreptate. Lui chiar ii era frica de Kyle.
-Nici eu, Frank. Nici eu...
Restul zilei trecu repede. Dupa ce isi terminasera bautura, Ray si Frank se inchisera in birou pentru a discuta despre stare financiara a mosiei, iar Kyle isi petrecuse majoritatea timpului afara, cercetand imprejurimile casei principale.
Abia, in jur de ora 8 seara se reintalnisera in camera de zi pentru a cina. Totul decurse mai lin de cat se astepta Kyle asa ca pana la sfarsitul mesei reusi si el sa se linisteasca. Era ciudat, dar pentru prima oara in mult timp, nu-l deranja deloc atmosfera de familie. Si tot pentru prima oara in mult timp reusise sa-si recapete macar o parte din pofta de mancare. Nu mancase la fel de mult ca ceilalti de la masa, daca se gandea bine probabil mancase chiar mai putin decat Maria, dar pentru el era in inceput. In plus, stia ca daca va exagera urma sa se aleaga cu o durere de stomac de toata frumusetea pana dimineata. Asa ca, se multimi sa guste din fiecare fel cate un pic, pana crezu ca va exploda.
-Ti-a placut masa, Kyle? Ai mancat foarte putin. Observa Helen in timp ce strangea vasele.
-A fost delicioasa. Multumesc. Kyle se ridica de pe scaun si se apuca sa strnga farfuriile goale de langa el.
-Stai linistit, draguta. Ma descurc, il asigura femeia in timp ce se indrepta spre bucatarie.
-Sunt cam multe. Nu are rost sa faceti atatea drumuri. In plus, nu ma deranjeaza deloc.
Baiatul o urma, avand grija sa scape portelanurile grele pe care le avea in brate. Intra in bucatarie si le aseza pe ghiuveta.
Intre timp femeia dadu drumul la apa calda si baga vasele in ea, apoi adauga niste detergent.
-Pune-le langa astea. O sa le las putin in apa calda si le voi spala mai tarziu. Femeia se indrepta spre friguder, Deschise usa si ramase in cadrul ei cateva momente.
-Vrei o inghetata?
-Multumesc, dar nu. Sunt plin.
Helen inchise usa si se intoarse spre el.
-Nu-mi vine sa cred ca ai mancat atat de putin si esti plin. Trebuie sa mai pui niste carne pe oasele alea ale tale, draguta.
Kyle se inrosi si-si pleca capul in pamant. Stia cum arata in comparatie cu alti baieti de varsta lui. Nu-i placea sa i se reaminteasca.
-Capul sus. Nu trebuie sa te rusinezi. Femeia se apropie de el si-l batu prieteneste pe umar. Nici Ray nu a fost yoy yimpul atat de mare precum il vezi acum.
Asta ii captase atentia.
-Serios?
-Era cel mai mic din clasa lui. Asa a fost tot timpul pana a implinit 15 ani, apoi, dintr-o data a inceput sa creasca. Cand s-a intors din Anglia, dupa ce a terminat univeristatea, nu l-am mai recunoscut.
Kyle chicoti dintr-o data binedispus.
-Nu mi-l imaginez pe Ray mic.
-Lasa, maine o sa caut albumul cu pozele de cand era copil. Ii facu cu ochiul complice. Hai sa ne intoarcem la baieti. Cine stie ce credca facem atata aici.
Kyle o urma in living. Ray si Frank statea intinsi pe cele doua canapele. Frank fuma un trabuc, dar Ray se rezuma doar la paharul lui wiskey. Cand il vazu pe Kyle, isi dadu pe gat restul bauturii si puse paharul pe masa inainte de a se ridica.
-E tarziu si ziua de azi a fost cam lunga. Cred ca ar fi mai bine daca noi am merge la somn.
Kyle il aproba printr-o miscare aproape imperceptibila a capului. Nu-i placea sa recunoasca, dar si el era frant. Avea nevoie de un pat cal di un somn bun inainte de a o lua de la capat a doua zi.
-Cum vreti. Am pregatit camera pe care o foloseai inainte. Bagajele voastre sunt deja...
-Kyle va dormi in fosta mea camera, isi intrerupese Ray mama. O sa-i mut bagajul din camera mea acolo imediat ce urcam sus.
Kyle inghiti in sec, in timp ce toata buna lui dispozitie de mai devreme zbura pe fereastra. La fel si sperantele unui somn linistit.
-Dar credeam ca...incepu Helen, dar prinse privirea lui Frank si tacu. Isi drese glasul inainte de a continua. Bine atunci, daca asa vreti. Noapte buna si ne vedem dimineata la micul dejun.
-Multumim, domna Helen.
-Spune-mi Helen, draguta. Aici suntem in familie.
Da, dar nu familia mea, gandi Kyle, insa ii zambi si o aproba, apoi il urma pe Rayland sus pe scari pana ce ajunsera in dreptul unei usi.
-Asta a fost camera mea cand locuiam aici. Nu stiu ce gusturi ai, dar cred ca o sa-ti placa. Ray deschise usa si il impinse pe Kyle inauntru.
Camera nu era foarte mare, dar nici mica. Peretele opus usii era dominat de un geam imens care era intredeschis. In stanga Kyle observa patul de o singura persoana si o noptiera. Langa el in coltul indepartat al camerei un birou micut, iar in partea opusa un sifonier de marime medie si niste rafturi pline de carti.
-Sper ca intelegi ca nu putem dormi impreuna. Nu vreau ca ai mei sa...
-Stai linistit. Nici nu ma asteptam sa o facem, minti repede Kyle. Se intoarse si il privi pe Rayland. Ar fi vrut sa se ridice pe varfuri si sa-l sarute, dar stia ca gestul nu ar fi apreciat. Si indiferent ce ii zisese cu o zi in urma, nu ii placea sa fie respins. Prefera sa joace la sigur.
-Pai, atunci banuiesc ca ne vedem la micul dejun. Noapte buna, Rayland... si multumesc inca o data ca m-ai lasat sa te insotesc aici.
Ray ezita pentru un moment inainte de a se intoarce si se a de indrepta spre usa.
-Noapte buna. Ne vedem maine.
Iesi si inchise usa in urma lui, lasandu-l pe Kyle singur. Acesta isi dadu blugii jos si se tranti in pat. Nu se chinui sa se acopere. Stia ca nu va adormi. Se aseza cat mai bine pe spate, isi puse mainile sub cap si ramase asa, privind iregularitatile de pe tavan pana cand intreaga casa se cufunda in bezna si zgomotele se estompara.
Aia avea sa fie o noapte al naibii de lunga, medita el inchizandu-si intr-un final ochii si incepand sa numere.

[Sushi]

Te ador:X. Un capitol minunat, ca de obicei.
Deci nu-mi vine sa cred ca Kyle a folosit psihologia inversa pe Ray, destept pustiul. Mie chiar imi place familia barbatului, sunt niste animale destul de intelegatoare si prietenoase. Saracutul baiat, iar nu doarme. Of, cat mi-am dorit ca Ray sa se intoarca si sa-l sarute pe roscat, iar Maria sa fie in spatele lui, ar fi fost super.
Deja incep sa delirez. Astept nextul, cu acesta mai uimit cu urmatorul ma vei soca.
Bafta la tastat, te-am pupat
P.S: Prima, daca nu mi-a luat-o cnv inainte.

[MiraA]

***

Lumina soarelui il deranja. Ray deschise ochii si privi pentru cateva clipe confunz in jurul sau. Clipi de cateva ori ca sa alunge si ultimele urme de somn si se ridica din patul ce i se paruse mult prea mare si prea gol in timpul noptii. Isi intinse bratele mari incercand sa puna in circulatie sangele, apoi intra pe usa laterala in spatele careia se afla o baie micuta, multumind in gand ca mama sa avusese idea ce a renova casa in urma cu cativa ani.
Facu un dus rapid, se barbieri si reveni in dormitor. Lasa geamantanul deoparte si deschise usile dulapului. Alesese o pereche de blugi uzati si o camasa in carouri. Se imbraca si parasi camera.
Era inca devreme, medita el. Avea destul timp sa bea o cafea si sa faca o inspectie sumara a grajdurilor. Poate sa si calareasca un pic, inainte ca Kyle sa se trezeasca.
Cobora scarile si urma mirosul de cafea proaspata, dar se opri la intrare in bucatarie cand il zari pe kyle la masa cu o ceasca de cafea langa el si un ziar in mana.
Cand il auzi, baiatul isi ridica capul din paginile ziarului si ii oferi un ‘neata anemic, inainte de a-si relua cititul.
Ray intra in bucatarie si se indrepta spre filtrul de cafea. Scoase o ceasca din dulap si-si turna o cantitate generoasa din lichidul inchis la culoare. Sorbi un pic, bucurandu-se de gustul tare si amarui, inainte de a-si intoarce privirea spre Kyle.
-Ai reusit sa dormi ceva azi noapte?
-Ceva, ceva, ii raspunse baiatul inca atent l articolele din ziar. Tu? Cum ai dormit?
-Destul de bine. Ray ridica din umeri. M-am dezobisnuit de linistea de aici.
-Nu e liniste. Daca iti deschizi geamul noapte poti auzi nechezatul cailor si cantecul greierilor. Kyle lasa ziarul deoparte. E ciudat dupa toata agitatia din L.A., dar nu e neplacut.
Ray isi aseza cana pe blatul bufetului si se intinse dupa ziarul pe care il lasa Kyle jos.
-Ai gasit ceva interesant?
-Ziua recoltei. Se va tine un rodeo in oras si mai pe seara o petrecere. Primarul afirma ca asta eunul dintre cei mai buni ani din ultima decada in ceea ce priveste recolta...Cateva companii locale se afla in pragul falimentului si un senator are o avetura cu o ospatara dintr-un local din Dallas.
-Deci, sunt doar chestii obisnuite.
Ray rasfoi repede ziarul, oprindu-se la articolul despre rodeao.
-Ai fost vreodata la un rodeo?
Asta ii atrase lui Kyle atentia.
-Nu. Nu prea vezi asa ceva in L.A. Dar cred ca am vazut la televizor ceva emisiuni despre ele. De ce?
-Nu e acelasi lucru. Ray ezita un moment. Vrei sa mergem?
-Unde?
-La rodeo si la petrecere in seara asta. Nu va fi nimic pretentios, dar oamenii de aici sunt de treaba si stiu sa se distreze.
-Nu ai nevoie de o invitatia ca sa mergi la petrecere? Sau ai de gand sa dai pur si simplu buzna acolo?
-Aici toata lumea cunoaste pe toata lumea. In plus, CroSsRoadS e una dintre cele mai mari mosii din zona. Suntem invitati. Ba mai mult, suntem chiar asteptati.
-Deci, e un fel de obligatie sociala?
Ray se gandi un moment. Nu era tocmai o obligatie. Era mai mult o datorie. In parte asta a locurilor relatiile dintre oameni erau importante, iar relatia din angajator si angajat nu facea nicio exceptie. Diferenta dintre perceptia de acolo si cea din Los Angeles cu privire la politica angajarii era faptul ca in Texas angajatorul angajeaza oameni, nu cifre ce fac parte dintr-o statistica. In aceasta situatie, lucrurile nu puteau sa mearga bine decat daca angajatoru era dispus sa-si inteleaga angajatii si sa petreaca cat mai mult timp liber in compania lor. Intr-un tinut atat de aspru ca ala, relatiile se bazau pe respect reciproc si loailitate. Fara aceste doua ingrediente de baza, orice afacere devenea o epava in cel mai scurt timp. Desigur, toate astea era destul de greu de explicat unei persoane care traise toata viata intr-un mediu atat de superficial ca si Los Angelesul, unde banii, relatiile si aparentele erau pe primul loc.
-Banuiesc ca ai putea sa o numesti si asa. Deci, ai vrea sa vi cu mine?
Kyle isi duse ceasca de cafea la buze si zambi.
-Domnule Newcrest, imi dati intalnire? Flutura din gene si se aseza picioar peste picior.
Ray clipi de cateva ori, prea uimit ca sa zica ceva. Inghiti in sec. Chiar asa sunase? Ca ii dadea intalnire?
Fata ii deveni dintr-o data seriosa si toate urmele bunei dispozitii de mai devreme disparusera.
-Kyle, nu vroiam sa...
Kyle ofta. Se ridica de pe scaun si veni langa el. Il privi in ochi nestind daca ar trebui sa inceapa sa rada sau sa se enerveze.
-Glumeam. Nu e nevoie sa ma iei in serios. Stiu ca nu mi-ai da o intalnire. Nu ne nevoie sa ai atat de multa grija cand vorbesti cu mine. Nu sunt un copil. Stiu ce ti-am spus acum cateva zile. Si stiu ca si tu sti. Pur si simplu uita. Eu am facut-o deja. Nu-mi iau cuvintele inapoi, dar nici nu o sa le aduc in discutie, asa ca cel mai bine ar fi sa-mi urmezi si tu exemplul. Il lovi in joaca cu pumnul in umar, apoi se intoarse si se indrepta spre iesire. I-am promis mamei tale ca o ajut cu caii. Ne vedem mai tarziu.
Zicand acestea, disparu si il lasa pe Ray in compania unei cesti de cafea rece.


A uitat? Atat de mult ii pasa de faptul ca il iubeste incat a uitat?
Cum naiba poti sa uiti ca iubesti pe cineva? Sigur, poti sa uiti daca nu iti pasa, daca n-ai vornit serios...daca nu dai doi bani pe persoana respectiva. Dar daca il iubesti, atunci nu poti face astea!
Singurul lucru pe care il poti face e sa te gandesti incontinuu la persoana respectiva pana cand ajungi in pragul nebuniei. Pana cand crezi ca nu mai poti rezista daca nu o atingi.
Cum putuse macar sa glumeasca cu asa ceva?
Sa o lase dracu de intalnire!
Ray perie in continuare calul, nebagand in seam privirile speriate ale ajutoarelor care treceau pe langa el. De asemenea, nu observa nici faptul ca majoritatea il ocoleau in dimineata aceea. Nici nu-i pasa. Din partea lui puteau sa pastreze de tot distanta. Nu avea chef sa fie dragut cu nimeni.
-Crezi ca exagerez? Intreba Ray animalul care simtindu-i furia devenise nelinistit. Lasa peria jos si incepu sa-l mangaie pe cap. Pun pariu ca tu nu ai probleme de genul asta. Toate femelele par sa te placa. Ray privi cu coada ochiului boxele celorlalti cai si ofta.
Calul necheza si lovi usor cu unul dintre picioarele din fata pamantul.
-Da, stiu, nu trebuie sa-mi spui. Kyle nu e femela.
Calul isi scutura capul ca si cum l-ar fi aprobat.
-Crezi ca mi-ar fi mai usor sa-l inteleg daca ar fi fata?
Armasarul nu facu nicio miscare.
-Pe cine naiba incerc sa pacalesc! Daca ar fi femeie nici macar nu as sti cum sa-i vobesc. Niciodata nu am inteles femeile. Pentru o vreme am crezut ca inteleg barbatii, dar acum am dubii. Poate pur si simplu nu inteleg rasa umana. Ray ofta. Ce parere ai, SunShine?
SunShine isi lasa capul in jos si incepu sa manance din fanul pe care unul dintre ajutoare i-l puse acolo mai devreme.
-Merci ca ma bagi in seama,partenere. Nu stiu ce m-as face fara sfaturile tale. Se apleca si lua peria pe care o aruncase mai devreme si o puse in galeata de la picioarele sale. Nu-mi vine sa cred ca si calul meu ma ignora, zise cu jumatate de gura, luand galeata in mana si intorcandu-se spre locul unde tineau articolele de curatat, doar pentru a vedea patru perechi de ochi privindu-l curios.
Imediat ce vazura ca au fost depistati, barbatii se rentoarsera la datoriile lor, evitandu-i privirea.
-Perfect. O sa creada ca am innebunit.
Calul necheza si lovi cu picioarele din fata in pamant.
-Ma bucur ca esit de acord cu mine, ii raspunse Ray resemnat in timp ce se intinse dupa saua ce era asezata pe marginea staulului.

Kyle statea cocotat pe unul dintre gardurile tarcului si il privea pe Frank cum manuieste calul cu dibacie. Animalul zglobiu se impotrivi la inceput, dar pe masura ce Frank ii vorbea se linisti si incepu sa alerge in jurul sau. Parul de un cafeniu inchis stralucea in lumina puternica a soarelui de dimineata. Armasarul, ce nu avea mai mult de un an isi ridica copitele si lovea cu putere pamantul, facand praful sa se ridice in aer si sa se aseza atat pe hainele lui Frank, cat si pe cele a lui Kyle. Insa, nici unul nu pareau deranjati de perspectiva asta.
Frank, ca de obicei in timpul sesiunilor de antrenamet, nu era atent decat la ceea ce facea, iar Kyle se bucura doar de linistea din jurul sau, incercand sa in acelasi timp sa nu bage de seama privirile usor iscoditoare ce erau aruncate in dreptul sau. Stia ce gandesc oamenii. Daca Ray ii spusese adevarul si era sigur ca exact asta facuse, toata lumea stia de preferintele lui sexuale. Si avand in vedere ca el il insotise pe barbat acasa...ei bine, lui Kyle nu ii era deloc greu sa ghiceasca ce gandesc oamenii de acolo.
Pentru el nu era sfarsitul lumii. Oricum, va pleca de acolo imediat ce Ray va termina ce avea de terminat. Probabil nu ii va mai vedea niciodata, insa Ray...
Nu putea sa-l condamne pentru ca s-a pierdut cu firea in dimineata aceea. Daca felul in care era privit, putea fi considerat un indiciu, atunci toata lumea era de-a dreptul socata ca fiul patroanei lor a venit acasa cu un...copil.
In mod cert, la ora aia toata lumea facea comparatii intre el si Philipe. Frank stia asta, Helen stia asta...la fel si Ray. Kyle putea sa puna pariu ca in momentul ala Ray idi dadea pumni mentali pentru ca il adusese acolo. Poate ar fi fost mai bine sa ramana in L.A. Ar fi discutat cu Derik si l-ar fi rugat sa-l sa-l lase sa stea o vreme cu el, pana cand se hotara ce vrea sa faca mai departe. Banii nu erau o problema...din fericire. Castigase destul de bine din micile lui ilegalitati in ultimii doi ani. In plus, mama sa ii lasase prin testament o buna parte din propria ei avere. O parte de care tatal sau nu se putea atinge, indiferent ce incerca. Deci, nu-si facea probleme. Avea viitorul aranjat. Cel putin pentru o vreme.
-Ce e cu fata aia lunga?
Kyle tresari si-si ridica privirea din pamant. Frank se indrepta spre el, tinand frumosul armasar de ham, indemnandu-l sa-l urmeze. Se opri in fata lui Kyle, lega armasarul de unul dintre laturile groase ale tarcului si isi scutura pantalonii de praful ce se asezase pe ei.
-Nimic. Ma gandeam doar.
-La Rayland? Il intreba Frank fara sa se uite la el. Daca baiatul ala iti da dureri de cap, nu trebuie decat...
-Nu...nu e vorba de asa ceva, il asigura repede Kyle. Doar ca...nici eu nu stiu. Nu conteaza.
-Te deranjeaza privirile?
Kyle se uita in jurul lor parca pentru a se asigura ca nu-i spioneaza nimeni.
-N-as spune ca ma deranjeaza, dar nici nu ma simt in apele mele, recunoscu intr-un final. Am impresia ca toti astepta sa fac un pas gresit ca sa poata sa spuna cu voce tare ceea ce gandesc. Cine stie? Poate sunt paranoic, zise intr-un final si ridica mainile in sus ca si cum ar imbratisa cu toata fiinta sa aceasta afirmatie.
Frank isi spirjini piciorul stang de tarc si privi dincolo de Kyle, la oamenii ce mergeau dintr-o parte in alta si, aparent, isi vedeau de treburile lor. Baiatul era perspicace, gandi Frank, dorindu-si sa-i poata spuna ca greseste.
-Ai dreptate. In momentul asta toata lumea face comparatii intre tine si Philipe.
Kyle incepu sa rada.
-Ai fi putut sa ma minti.
-Degeaba. Nu te-ar fi ajutat cu nimic. Frank ridica din umeri.
-Si adevarul cum ma ajuta? Nu poti schimba atat de usor pararile oamenilor...si nici nu stiu daca vreau sa le schimb. Cred ca au dreptate.
-Sti ce gandesc?
-Nici nu trebuie sa stiu. Privirile lor sunt indeajuns ca sa-mi fac o idee. Sa fim seriosi, Frank, nu sunt decat o gluma in comparatie cu ce a fost si ce inca este Philipe.
-Sunteti diferiti. Nu am zis ca nu, dar asta nu insemna ca...
-Hai sa vedem, il intrerupse Kyle. Philipe a fost un fotograf si fotoreporter celebru, care a murit la datorie, iar eu...ei bine, eu nu sunt decat un pusti roscat, slabanog si plin de pistrui care a aparut dintr-o data, fara niciun motiv anume.
-Nu fi atat de dur cu tine, pustiule. Sunt sigur ca si tu ai calitatile tale. Nu poti sa fi Philipe.
-Nu sunt dur. Sunt doar realist. Si singura calitate care imi vine acum in minte, este cea ce a-l scote din sarite pe Ray la comanda.
Frank incepu sa rada.
-Aia e una dintre calitatile pe care trebuie sa le fructifici. Nu sunt multe persoane care il pot scoate din sarite pe Rayland. Si cei care reusesc, de obicei, nu stau ca sa culeaga roadele muncii lor.
Kyle pufni dispretuitor.
-Lasi!
-Defapt, cred ca ei stiu ce e aia autoconservarea.
-Frank, mi se pare mie sau tu vrei sa zici ca habar n-am ce e mai bine pentru mine?
-Cand e Ray implicat...exact asta vreau sa zic. Rayland nu e un barbat cu care sa te poti juca sau pe care sa-l poti provoca si sa scapi atat de usor.
-Crede-ma, stiu asta. Kyle sari de pe gard si se apropie de armasarul ce statea linistit langa Frank.
Ridica mana incet ca sa nu-l sperie si incepu sa-l mangaie pe cap. Calul necheza, dar nu facu nicio miscare brusca, asa ca Kyle continua sa-l dezmierde cu miscari usoare.
-Cum il cheama?
-Wild.
-Wild? De ce? Mie mi se pare destul de bland. Isi intoarse capul spre Wild. Nu-i asa, baiatule? Esti bland, nu?
Calul isi scutura capul, darn u se indeparta.
-Esti singura persoana pe care a lasat-o sa-l mangaie asa, ize Frank intr-un final. Nu incerca sa-si ascunda uimirea din glas sau din privire. E un naravas. Dar sunt sigur ca se va da pe breaza in curand.
-Mie mi se pare ok. Pot sa-l calaresc?
Frank cantari pentru cateva momente raspunsul, inainte de a se hotari ca e prea riscant.
-Nu cred ca e pregatit inca. Si nici tu nu cred ca esti. Cat de bine sti sa calaresti?
-La fel de bine ca orice baiat din Los Angeles, ii raspunse Kyle cu un zambet zugravit pe chip.
-Deci, deloc. Daca vrei sa calaresti, Angel e cea mai buna alegere pentru tine. Are 4 ani, e docila si nu o deranjeaza schimbarea.
-Iar eu sunt un incapatant ce nu stie ce e aia autoconservarea si caruia nu-i pasa nici cat negru sub unghie de ce e bine si nu si ce e sigur si ce nu. Lasa-ma sa incerc. Eu si Wild ne vom descurca, nu-i asa, baiete?
-Nu stiu ce sa zic...
-Zi da, il presa Kyle.
-Lui Ray nu o sa-i placa asta, mormai Frank cu jumatate de gura stiind ca lupta e deja pe jumatate pierduta.
-Ray nu trebuie sa afle. Kyle ii facu cu ochiul complice. Te rog, Frank!
-Pustiule, daca tu reusesti sa-l incaleci pe Wild, pun pariu ca Ray va afla in mai putin de 5 minute ce faci. Sunt destui care sa-i povesteasca.
Frank isi trecu mana prin par. O asemenea perspectiva nu-l incanta. Si el se numara printre cei ce faceau cale intoarsa cand erau pusi in situatia de a se confruntacu adevaratul Rayland Newcrest.
-Daca va afla, o sa ma descurc eu cumva cu el. O sa iau intreaga vina asupra mea. Promit.
-Bine, fie, dar numai un pic. Nu vreau sa-mi asum mai multe riscuri decat pot duce.
Frank dezlega calul si il indruma spre centrul tarcului. Kyle il urma tacut. Cand ajunsera in mijloc, Frank intinse mana spre Kyle.
-Sa nu nu-l bruschezi. Incerca sa simti in ce directie vrea sa mearga. Indruma-l, dar nu apela la prea multa forta. Wild e independent. Nu va aprecia incercarile tale de a-l obliga sa faca ceva.
-Nici nu am de gand sa-l oblig sa faca ceva. Kyle prinse mana lui Frank. Se sprijini de acesta si-si puse unul dintre picioare in scarita. Wild necheza si facu un pas in spate. Kyle se dezechilibra pentru un moment, dar cu ajutorul lui Frank reusi sa-si treaca celalalt picior peste spatele calului si sa-l sprijine in cealalta scarita. Inspira adanc incercand sa-si calmeze bataile repezi ale inimii.
Ii place senzatia pe care o avea. Simtea caldura calului, ii auzea respiratiile repezite si muschii de fier care se miscau sub el. Wild era un alergator...era sigur de asta. Un spirit liber care nu vroia sa cunoasca stapan. Il intelegea. Si el era la fel. Dorinta de liberate le umbrea pe toate celelalte. Tot timpul a fost asa...tot timpul va fi.
Zambind, isi incorda muschii picioarelor si-si infipse usor calcaiele in burta calului.
Wild isi scutura capul.
-Usor, baiate. Nu o sa te ranesc, ii spoti Kyle pe un ton linistitor, in timp ce ii mangaia cu mana libera coama.
-Asa, murmura Frank. Lasa-l sa te simta. Vorbeste-i.
-Hai, Wild, sa le aratam de ce esti in stare!
Kyle lasa haturile mai moale. Wild prinse mesajul si incepu sa se plimbe prin tarc, incet pentru cateva momente, pana cand se obisnui cu greutatea noua de pe spatele sau, apoi intra intr-un trap normal. Urma acelasi traseu cu care il invatase Frank, copitele sale batand pamantul si facand sa se ridice praful in aer. Frank se reintoarse la marginea tarcului, nedorind sa-l sperie. Se rezema de laturi si continua sa priveasca perechea ciudata cu zambetul pe buze. In scurt timp. La fel facura si altii, fiind parca hipnotizati de dansul calului si al calaretului.
-Cine si-ar fi imaginat ca pustiul ala are atata curaj in el? Zise unul dintre cei prezenti, in timp ce se rezema cu bratele de tarc. Nu-s multi care il pot incaleca pe Wild.
-Da, dar nu sunt nici multi care il pot incaleca Rayland. Daca pustiul nu a avut probleme acolo, de ce crezi ca ar avea probleme cu un cal?
Toti cei prezenti incepura sa rada, inafara de Frank. El, din pacate, era prea ocupat sa priveasca silueta lui Ray ce se indrepta spre ei.
-Gata, baieti, terminati. Frank incerc sa-i faca sa taca, insa toti barbatii era prea ocupati sa-si vocifereze gandurile.
-Haide, Frank, nu fi atat de teapan. Glumim si noi aici.
-De cand e viata mea sexuala o gluma de duzina? Se auzi din spatele lor o voce ce nu prevestea nimic bun.
Barbatul ce vorbise inainte cu cateva clipe inghiti in sec si se intoarse incet, doar pentru a da nas in nas cu un Rayland ce nu parea deloc bine dispus.
-Buna, sefu’. Eu si baieti...glumeam. Da, doar asta faceam...glumeam.
-Ce e de glumit cand vine vorba de viata mea sexuala? Rayland se apleca periculos de mult de el si il privi drept in ochi. Nu stiam ca viata mea sexuala a ajuns subiect de barfa aici. Ray ii oferi un zambet inghetat. Nu ar fi mai usor sa intrebati decat sa faceti supozitii? As putea sa va dau cate detalii vreti.
Barbatul inghiti in sec si facu un pas in spate, doar pentru a se lovi cu spatele de tarc.
Ray ar fi continuat sa-l intimideze, daca privirea lui nu ar fi trecut peste capul lui si nu l-ar fi vazut pe Kyle...si pe Wild.
Uitand pentru moment de barbat, Rayland se intoarse spre Frank.
-De ce dracu’ l-ai lasat sa-l incalece pe Wild?
-Calmeaza-te. Uite, nu are nimic. Se inteleg perfect.
-Se inteleg pe naiba. Ar putea sa dea oricand cu el de pamant. Kyle nu stie sa calareasca.
Ray isi trecu un picior peste tarc, pregatindu-se sa sara.
-Mie mi se pare ca se descurca foarte bine.
Insa ray nu-l asculta. Deja era in interiorul tarcului, indreptandu-se cu pasi mari spre Kyle. Cand crezu ca este destul de aproape ca sa fie auzit, dardestul de departe pentru a nu speria calul se opri.
-Kyle, da-te jos de pe cal. Acum. Zise pe un ton jos, controlat.
Kyle il opri pe Wild si se uita perplex la Ray.
-De ce soptesti? Poti vorbi normal. Sunt sigur ca te dor falcile la cat de mult te chinui sa nu urli la mine.
Ray isi inclesta maxilarul si mai facu un pas spre Kyle.
-Nu vreau sa speri calul. Pot sa urlu la tine mai tarziu. Cand vei fi cu ambele picioare pe pamant.
-Atunci, cred ca o sa mai raman aici o vreme, nu-i asa Wild?
-Kyle! Vocea lui Ray devenea amenintatoare.
Wild lovi cu picioarul nelinistit in pamant. Kyle se incrunta.
-Nu mai face asta. Il vei speria.
-Nu o sa o mai fac, daca te dai jos de acolo, il asigura Ray.
-Nu vreau sa ma dau jos de aici. Abia am inceput. In plus, Wild s-a comportat bine pana sa apari tu.
-Nu e de joaca cu un animal ca el. Un singur pas gresit si...
-Nu voi face niciun pas gresit. Sunt perfect capabil sa...
Insa Kyle nu apuca sa termine ce vroia sa spune. Un zgomot puternic venit de undeva din spatele lor il sperie pe Wild, care se ridica pe picioarele din spate. Kyle isi infipse din instinc calcaiele in burta lui si trase de haturi incercand sa-l calmeze. In acelasi timp, Ray sari spre el, intentionand sa prinda haturile din mana lui Kyle inainte ca acesta sa le scape.
-Wild, calmeaza-te!
Kyle trase inca putin de haturi, insa calul nu-l mai asculta. Vazand ca de agitat devenise, Ray se indeparta putin. Wild prinse momentul si incepu sa alerge spre partea opusa a tarcului. Imediat ce-si revenira din uimire, toti din jur se indreptara in aceeasi directie.
-Nu! Urla Ray. Il veti speria.
Intre timp, Kyle incerca sa paststreze cat de cat controlul, insa cu cat calul se misca mai mult, cu atat simtea ca isi pierde echilibrul. La un moment dat, avu impresia ca aluneca de pe sea. Stranse din dinti si incerca sa-si incordeze muschii inferiori, sperand ca va reusi sa se mentina in scarita. Insa picioarul drept ii ceda. Scapa scarinta si nu fu in stare sa o gaseasca.
-Wild, te rog. Wild! Totul e bine...
Vazand insa ca nimic nu are efect, stranse mai bine haturile intre degete, rugandu-se sa se intample ceva ca sa opreasca nebunia asta.
Si ceva se intampla...
Nu ceea ce vroia, nici ceea ce spera. Ochii i se marira cand intelsese de ce toata lumea se uita cu groaza la el. Se apropiau de marginea tarcului, iar Wild nu incetinea. Nu avea de gand sa incetineasca.
-La dracu’! Kyle stranse din dinti si isi inchise ochii. Pentru o fractiune de secunda nu simti nimic, apoi i se parul ca, corpul sau deveni imponderabil. Timp de un scurt moment simti ca nu cantareste nimic, apoi urma partea cu adevarat rea: aterizarea. Spatele ii lovi pamantul, facandu-l sa exprire tot aerul pe care il avea in plamani. Se rostogoli o data, inainte de a se opri de tot. Linistea...
Injura si incerca sa se ridice, dar o lasa balta cand isi dadu seama ca totul se invarte in jurul lui. Hotari sa mai astepte un pic. Sa se bucure de liniste.
Insa, aproape imediat linistea lui pretioasa fu sparta de vocile ingrijorate care se apropiau. Nu mai avea niciun rost sa stea intins. Nu ar fi facut decat sa-i ingrijoreze.
Cu greu, se ridica de la pamant, strambandu-se cand simti durerea din tot corpul si incepu sa se scuture de praf.
-Pustiule, esti bine?
Primul care ajunse langa el fusese unul dintre barbatii care il inspectase toata dimineata. Kyle lasa asta deoparte si ii oferi un zambet poznas.
-Niciodata nu m-am simtit mai bine ca acum! As mai putea sa fac chestia asta o data?
Barbatul incepu sa rada, dar imediat ce fazu figura amenintatoare a lui Ray il spatele sau se dadu la o parte.
Cand Ray ajunse langa Kyle se lasa din nou linistea. Kyle putea sa simta tensiunea din aer, dar nu-si ridica ochii de pe hainele sale pline de praf.
-Kyle...
-Sunt bine. Nimic ce nu poate fi reparat...sau spalat. Inghiti in sec si-si facu curaj ca sa-l priveasca pe Ray.
Insa, imediat ce o facu, regreta. Nu il vazuse niciodata atat de...nervos.
-Kyle...
-Cum am zis, nu...
-Ce dracu’ a fost in capul tau? Cand ti-am zis sa te dai jos de pe nenorocitul ala de cal, aia trebuia sa faci! urla Ray. Toti din jur facura un pas in spate, insa ochii lor nu-l parasira pe Kyle. Aproape ca asteptatu sa-l vada plangand si cerandu-si scuze.
Atat trebui ca baiatul sa renunte la masca de calmitate. Nu-i placea sa-si arate fata asta in prezenta unor straini, dar Rayland il facea sa se piarda cu firea.
-Nu indrazni sa urli la mine, Rayland Newcrest! Ti-am zis ca imi vei speri calul daca te apropii, dar nu ai fost in stare sa asculti!
Vocea lui Kyle era la fel de rasunatoare ca si cea a lui Ray, in ciuda diferentele de marime dintre cei doi.
-Nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea, daca nu te-ai fi urcat pe calul ala!
-Nu sunt unul dintre argatii sau subordonatii tai ca sa primesc ordine, Rayland. Nu am niciun motiv ca sa te ascult.
-Daca ai fi avut un pic de instinc de autoconservare, atunci ai fi ascultat.
-Daca as fi stiut ce e aia autoconservarea, mi-as fi plecat capul si ti-as fi cerut scuze, la fel cum ar fi facut oricare dintre ei. Kyle isi ridica mana si ii arata pe cei care se uitau la ei.
-Macar unii au ceva minte.
-Scuteste-ma, ca sa urmezi ordine nu trebuie sa ai minte. Trebuie sa vrei. Iar eu nu vreau! Si tu nu ma poti obliga. Am fost destul de clar?
-Ar trebui sa ai grija cum vorbesti!
-Iar tu ar trebui sa ai grija ce vorbesti!
Vazand ca niciunul nu da inapoi, Frank incerca sa se bage intre ei, dar o singura privirea din partea amandurora il facu sa ramana la locul sau si sa se bucure de spectacol ca toata lumea. Nu vedeai in fiecare zi pe cineva dispus sa-l infrunte la Rayland.
-Esti un pusti recalcitrat ce nu stie ce e bine pentru el.
-Esti un mos enervant ce ar trebui sa mearga si sa-si gaseasca altceva mai bun de facut decat sa incerce sa tina pasul cu tineretul.
-Nu sunt un “mos”.
-Serios? Dupa felul in care te porti nu mi-as fi dat seama niciodata. Kyle pufni. Isi impreuna mainile pe piept si-si departa picioarele. Se incrunta cand simti din nou acea durere enervanta.
-Ray se apropie de el si il prinse de mana.
-Exact de asta imi era frica. Unde te doare? Il intreba pe un ton mai domol.
-Niciunde. Ma simt bine.
-Bine pe dracu’. Ai fost aruncat de pe cal. Nimeni nu se simte bine dupa o experienta ca asta.
-Atunci, sunt exceptia de la regula.
-Nu cred. Ar trebui sa te duc la doctor. Ai putea avea o contuzie sau ceva coaste rupte.
Kyle isi indrepta spatele. Il durea, dar atat de tare incat sa se gandeasca la fisuri.
-Spatele meu e ok. Dupa o noapte buna de somn, voi fi ca nou.
-Mergi la doctor!
-Nici gand!
-Acum! Nu discutam asta!
-Ai dreptate. Nu o discutam pentru ca nu ma duc!
Frank ofta si-si trecu mana prin par. Pe chipul celorlalti incepura sa apra mici zambete. Situatia nu era un obisnuita, deci amuzamentul lor era de inteles.
-Kyle! Nu ma pune sa recrg la masuri drastice! Ameninta Ray pe un ton prea calm.
-Lasa cacealmaua. Nu ai fi in stare sa iei masur drastice nici daca...
Insa nu termina ce vroia sa spuna ca simti cu este ridicat in sus. Lumea se invarti dintr-o data si urmatorul lucru pe care il vazu fusese...spatele lui Ray.
-La dracu’, Rayland, nu ma poti duce asa. Nu sunt un nenorocit de sac de cartofi!
-Daca nu ai vrut sa vi de buna voie. Ray ridica din umeri.
-Sunt ranit! Ar trebui sa fi mai gentil. Kyle il lovi cu pumnii in spate, dar Ray nu-l baga in seama, continuandu-si drumul spre casa principala.
Intr-un final, Kyle isi inchise ochii. Daca ar fi reusit sa-si inchida si urechile, nu ar fi auzit rasetele celor ce urmarisera intreaga scena.

Next: mult asteptatul yaoi

[Sushi]

Prima!!!
Un capitol de milioane, cine s-ar fi asteptat la asta. SunShine, interesant nume, destept cal, e mai bine sa-l ignori pe Ray decat sa te pui cu el. Imi e asa de mila de saracul Wild, marele Ray a bagat teama si in el. Cearta dintre "amorezi" ar fi adus zambetul pe buzele oricui. Totusi, nu-mi vine sa cred ca Ray l-a luat pe sus pe Kyle.
Deci, in urmatorul capitol este yaoi-ul, interesant. Inseamna ca-i va trece repede supararea "mosului".
Astept nextul, bafta la tastat si te rog sa-l aduci repede.

[rali2009]

ador atitudinea lui Kyle, nu se lasa calcat in picioare sau controlat ci se poarta ca de la egal la egal cu Ray lucru care mi se pare super. Am impresia ca asta il atrage pe Ray, ii place incapatanarea, temperamentul lui Kyle. cearta dintre ei a fost super amuzanta parca il si vedeam pe Ray cum scotea flacari pe nas. deci sa inteleg ca ne aduci yaoi in next...ABIA ASTEPT. te pup si mult succes la scris si adune repede repede next. kiss kiss

[MiraA]

Si acum...mult asteptatul yaoi. Multumesc pentru rabdare si pentru intelegere. Ray si Kyle sunt cam inceti...nu le-au trebuit decat 130 de pagini in word ca sa ajunga aici Enjoy

***

Imediat ce ajunse in camera il tranti pe patul facut, apoi se intoarse si roti cheia in usa.
-Ce dracu' e cu tine? se rasti Kyle la el, incercand sa se ridice din par si sa-l infrunte pe barbatul ce il carase fara sa-i pese de nimic pana in casa. Insa, imediat ce reusi sa-si propteasca greutatea in coate, Ray il impinse inapoi in pat si ii prinse incheieturile mainilor, ridicandu-i-le deasupra capului.
Kyle inghiti in sec si-si reprima tremurul corpului. Incerca sa-si miste mainile, insa stransoarea deveni mai puternica.. Isi-si ridica privirea spre fata lui Ray, ce arata ca o masca. Doar ochii mari, ce pareau mai mult negrii decat caprui in lumina slaba ce patrundea printre jaluzelele pe jumatate trase, sclipeau intr-un mod care il facu pe Kyle sa se gandeasca la un animal de prada.
-Ray? vocea sa nesigura se facu auzita, spargand pentru cateva momente tacerea tensionata ce domnea intre ei.
Rayland nu-i raspunse. Nici macar nu se clintise din loc cand isi auzi numele rostit. Continua sa-l priveasca cu aceeasi intensitate care il facu pe Kyle sa-si fereasca privirea.
-Ma sperii, zise intr-un final, cand nu mai suporta tratamentul. Ce naiba e cu tine? Incercarea sa de a se rasti dadu insa gres cand simti presiunea din jurul incheieturilor crescand.
-Ma doare! se planse aproape imediat, dar isi inchise gura cand vazu ca barbatul isi apropie capul de al lui.
-Esti un idiot care trebuie sa invete sa asculte ordinele, ii spoti Ray la ureche cu o voce necaracteristica lui, ce il facu pe Kyle sa tremure si mai mult.
Ii era frica. Pentru prima oara de cand il cunoscuse pe Rayland, ii era frica de el. Cand barbatul ajunse atat de aproape incat Kyle putu sa-i simta rasuflarea calda pe gat, isi intoarse capul si inchise ochii.
Ray profita de moment si prinse lobul urechii intre dinti, muscand usor. Simti trupul slab arcuindu-se inconstient spre el si surase.
-Te voi invata sa ma asculti, zise si sufla aer cald in urechea ce se inrosi imediat.
Ray ii dadu drumul la incheieturi si isi lasa mana stanga sa coboare incet in jos. Atinse pielea sensibila a gatului, desenanad cercuri mici cu buricele degetelor, inainte de de a-si lasa palama sa alunece pe sub tricoul lui Kyle. Imediat ce ii gasi, atinse nurii ce puteau fi observati deja prin materialul subtire al tricoului.
Kyle isi inchise ochii incercand sa faca fata noilor senzatii ce se napustisera peste el in valuri. Mangaierile lui Rayland ii ardeau pielea si asa sensibila. Cand simti mana lui Rayland parasindu-i pieptul isi musca obrazul in interior, fortandu-si astfel vocea sa ramana sub controlul sau. Totusi, nu putea nega faptul ca trupul sau protesta. Avea nevoie de mangaierea barbatului de langa el. Avea nevoie de caldura trupului sau mare, de greutatea lui...de sentimentul de siguranta pe care i-l dadea, chiar si atunci cand ii era frica.
Stia ca ii spusese ca va uita...ca nu se va agata de el ca de un colac de salvare, dar ii era greu. Dumnezeu sa-l ajute, caci era cel mai greu lucru pe care il facuse pana atunci si, probabil, cel mai greu pe care il va face vreodata. Nevoia de a-l avea pe Rayland, de a sti ca este al sau si doar al sau depasea in intensitate tot ce experimentase pana atunci. Nimic nu se putea compara cu ea.
Nu avea rost sa se minta singur. Deja era pierdut in vartejul uneor emotii pe care nu le putea controla si nici aticipa. De ce sa lupte cand stia ca la final va pierde? De ce sa se impotriveasca? Lucrurile era simple: il vroia pe Rayland. Nu doar fizic, dar daca doar atat va primi, atunci va trebui sa invete sa se multumeasca cu putinul ce ii era oferit.
Isi deschise ochii brusc. Manie, dorinta, nevoie, ura...nu ii pasa ce va citi pe fata celui de langa el. Le va accepta pe toate cu acelasi aplond cu care ar accepta si dragostea ce stia ca nu va veni niciodata. Le va accepta si ii va multumi pentru ele, acum si pentru restul zilelor sale.
Dar Rayland nu mai arata infricosator. Privirea lui flamanda ii pierduse duritatea de mai devreme. Kyle nu vazu in ea decat dorinta pura, nestavilita si de neinvins. Inima ii sari peste o bataie. Pentru un moment uita sa respire. Nu se indoia de faptul ca propriile lui sentimente se oglindesc in privirea barbatului de deasupra sa.
Isi ridica mana libera si ii mangaie obrazul. Rayland tresari si clipi de cateva ori, iesind din transa care pusese stapanire pe el.
Buzele lui Kyle se ridicara intr-un zambet, iar cuvintele ce ii aparura in minte i se parusera atat de normale incat nu le putu tine pentru el. Vroia sa le impartaseasca, la fel cum vroia sa-si daruiasca trupul si sufletul.
-Nici n-ai idee cat de mult te iubesc, sopti cu vocea tremuranda de dorinta. Ray ramase nemiscat pentru cateva momente, incercand sa-si imprime in memorie imaginea baiatului de pe pat. Asa vroia sa si-l aminteasca: ravasit, vulnerabil si frematand de dorinta la el in brate. In acel moment ceva in el se rupse. Aproape icni cand simti golul din sufletul sau umplandu-se cu atat de multe emotii si simtiri, cand pieptul ii deveni prea mic ca sa le poata face fata. Un sentiment de groaza in strabatu pentru o fractiune de secunda, facandu-i trupul sa tremure.
Nu, nu era posibil, ii urla mintea neincetat. Nu putea sa simta asta, nu avea voie sa simta asta. Nu acolo, nu atunci si in niciun caz cu altcineva infara de el.
-Mai spune-o o data. Vorbi inainte sa gandeasca. Cuvintele venisera dintr-un loc pe care mintea sa nu-l putea controla. Trebuia sa se retraga...sa fuga, sa dispara cat inca mai avea puterea sa o faca.
-Te iubesc, repeta Kyle mai hotarat de aceasta data. Te iubesc, te iubesc...
Ray ii elibera si cealalta mana. Simtind nelinistea barbatului, Kyle isi incolaci bratele in jurul gatului sau si il trase mai aproape, ingropandu-si capul in umarul ce i se oferi. Parfumul lui Rayland ii inunda narile, starnindu-i mici fiori in tot corpul.
-Sa nu incetezi sa-mi repeti asta.
Kyle zambi.
Pentru prima oara de cand se cunoscusera, Rayland ii permisese sa-l vada asa: vulnerabil, doritor, speriat. Isi stranse si mai tare bratele in jurul lui, promitandu-si ca indiferent ce le va aduce viitorul, il va iubi si il va proteja.
-Iti voi zice asta in fiecare zi, daca iti doresti. Iar cand ne vom desparti, tot asta iti voi sopti.
Trupul barbatului deveni rigid in bratele sale, luandu-l pe Kyle prin surprindere, cel putin pana cand ii auzi urmatoarele cuvinte:
-Nu vreau sa pleci. Nu te voi lasa sa pleci niciunde. Promite-mi...promite-mi ca vei ramane. Vreau sa fi in siguranta. Trebuie sa stiu ca esti in siguranta!
Kyle se cutremura. Niciodata nu si-ar fi imaginat ca sub exteriorul acela dur, emotiile lui Rayland sunt pe punctul de a izbucni. Se uita in ochii barbatului pe care il considerase la fel de tare ca o stanca si il vazu pentru prima oara asa cum era defapt: un simplu om care suferea atat de mult incat ii era frica sa faca un pas in fata. Rayland era ca si el. Blocat in trecut. Singura diferenta fiind faptul ca Kyle incerca, in ciuda a tot si toate, sa traiasca. Rayland insa se daduse batut.
Vazandu-l asa, Kyle simti ca iubirea lui pentru el creste...atat de mult incat pieptul incepu sa-l doara. Dar era o durere placuta, durere pe care ar fi acceptat-o oricand bucuros.
Nu putea sa-i promita. Nu putea sa rosteasca cuvintele. Nu vroia sa-l minta, caci stia ca intr-o buna zi chiar Rayland ii va cere sa plece. Dar, pana atunci avea sa ramana langa el si sa incerce sa aiba grija de omul asta imposibil.
-Kyle...soapta incinsa a barbatului ii facu pielea fetei sa se infioare si sa prinda o nuanta rosiatica. Dumnezeule...daca corpul lui raspundea in asa hal la o simpla soapta, nici nu vroia sa-si imagineze cum ar fi daca...
Cuvintele nu-si mai avea rostul. Nu in dimineata aceea. Kyle vroia mai mult decat niste simple cuvinte si stia ca si Rayland era la fel si totusi, continuau sa se priveasca parca prinsi intr-o transa pe care niciunul nu putea sa o rupa.
Si apoi, ca prin minune ceva se rupse in interiorul lor. Kyle putea sa jure ca auzise ceva pocnind. Sunetul ii bubuia in urechi, dar nu avusese timp sa-l analizeze, caci gura lui Rayland o acoperi flamanda pe a sa.
Zgomotul care iesi din gatul lui Rayland era nestapanit.Felul in care buzele lui s-au lasat peste ale lui Kyle era salbatic.Sarutul era atat de brutal incat buzele baiatului amortira. Treptat, totusi, reusi sa si le separe. Atunci simti impunsatura rapida si sigura a limbii lui. Nebuneasca, rapace, ii matura gura.
Rayland isi ingropa mainile in coama roscata care se revarsa peste ochii incetosati de pasiune si ii tinu capul in loc pentru maiestria devastatoare a sarutului sau. Se repezi la el ca un infometat, de parca ar fi vrut sa-i suga gura toata in gura lui. Se indeparta ca sa respire. Dar chiar si atunci ii mangaie buzele cu limba, apoi, nesatul, reveni sa ia mai mult. Si mai mult...
Kyle se desfata in carnalitatea sarutului. Ii placea textura limbii lui, fermitatea buzelor, intepaturile barbii lui pe obrajii sai. Simturile baiatului se lefaiau in placerea de a-i simti pielea, de a-i mirosi parul... Imbratisarea deveni mai stransa. Gurile lor continuau reciproc sa provoace senzatii nebunesti pe fetele lor, miscandu-si fara incetare buzele pe obraji, barbii, pleoape. Cand gurile lor se regasira, Rayland isi trimise limba adanc, patrunzandu-i gura si saturand-o de dorinta. Mainile lui se splimbau pe spatele ingust, pe laturi si ii frecara sfarcurile ce se intarira instantaneu prin materialul subtire al tricoului. Apoi, fara subtilitati, il apuca de posterior si il trase spre el. Kyle nici nu se gandi sa se jeneze. Ii permisese lui Ray sa se impinga sugestiv spre el, bucurandu-se de forta vizibila a dorintei lui, apoi incepu sa se frece de el.
Mormaind, barbatul il inconjura cu bratele atat de strans incat baiatul nu se mai putea misca si sopti:
-Opreste-te sau se termina totul.
-Inca nu. Abia am inceput.
Kyle lasa destul spatiu intre ei ca sa-i poata da jos camasa. Cu mainile tremurand, incepu sa desfaca nasturii mici, injurand printre dinti de fiecare data cand miscarile ii scapau de sub control. Dar, rasplata nu se lasa mult asteptata. Cu fiecare nasture deschis, o noua bucatica de piele ii era dezvaluita. Kyle isi strecura mainile mici pe sub materialul dur al camasei si atinse usor pielea incinsa . Simti cum tremurul care il strabatu pe Rayland se propaga prin mainile sale si ii ajunge pana in maduva oaselor.
Cu un geamat infometat se apleca spre pieptul lui si isi apasa pe el gura deschisa. Buzele ii gasira sfarcul. Intai rusinos, dar prinzand repede curaj il mangaie cu limba.
Blestemand, Ray il indeparta de el.
-Scoate-ti hainele.
-Scote-le tu, il provoca Kyle ragusit, simtindu-se dintr-o data puternic.
Se uitara unul la altul pentru un moment. Kyle isi tinu rasuflare pana cand Ray apuca marginea tricoului sau si i-l scoase peste cap. Pieptul barbatului se ridica si se lasa intr-un oftat rapid, torturat. Kyle vazu cum i se contracta muschii stomacului, insa Ray nu-l atinse. Nu intim, cel putin.
Apasandu-i umerii il impinse pana cand spatele lui ajunse din nou in contact cu patul. Fara ceremonie ii descheie blugii si ii arunca neglijent pe jos. Nu fu chiar atat de detasat cand veni randul boxerilor. Barbatul inghiti in sec cand degetele sale atinsera materialul alb. Cand simti ca ultima bariera ca il desparte de Ray e inlaturata, Kyle isi inchise ochii si isi musca buzele. Era mai bine decat data trecuta. Apoi, mana mare a lui Rayland il cuprinse. Kyle isi arcui spatele, lasand geamatul sau sa se amestece cu cel al barbatului. Isi agata mainile de cearceaf, incercand sa ramana ancorat in realitate.
Mana lui Rayland parasi organul intarit, deplansandu-se in jos, maganind interiorul fin al pulpelor.
Kyle isi deschise ochii si-l privi la timp pentru a vedea cum barbatul se descheie la pantaloni si isi lasa libera dorinta. Kyle isi linse buzele anticipand urmatoarea miscare. Isi departa si mai mult picioarele, rugandu-l mut sa continue ce a inceput.
Si nu fu lasat sa astepte mult. Ghicindu-i nerabdarea, barbatul ii ridica picioare si i le aseza pe umerii sai.
-O sa te doara, soapta sa ragusita abia ajunse la urechile lui Kyle.
-Nu-mi pasa.
-Nu sunt un barbat bland. Te voi rani.
-Stiu.
-Kyle...
-Te vreau, Rayland. Kyle isi ridica bazinul ca sa-si intareasca spusele. Acum! Suiera printre dintii inclestati.
-Sa nu zici ca nu te-am avertizat, mormai Rayland inainte de a se impinge in el. Puternic, brutal, exact asa cum promisese.
Intruziunea fortata il facu pe Kyle sa expire tot aerul din plamani. Dintr-o data se simti prea mic...prea plin...atat de plin incat avea impresia ca da pe dianafara. Isi musca buzele pana cand simti gustul sangelui inundandu-i gura.
I-ar fi urlat numele daca gura lui nu ar fi fost acoperita de buzele flamande ale lui Rayland. Ii simti limba lingandu-i ranile, inainte de a se adanci si mai mult in cavitatea lui bucala. Isi ridica mainile si le agata de spatele barbatului, lasandu-si unghile mici sa patrunda in carnea incinsa.
Rayland gemu la el in gura, apoi se ingropa de tot in interiorul sau si ramase acolo nemiscat pentru cateva momente. Caldura lui Kyle era inabusitoarea. Baiatul era ca un foc viu. Simtea cum flacarile pasiunii lui il strabat in valuri, facandu-i putinu autocontrol pe care il mai avea sa se faramiteze.
Ray isi indeparta gura de a lui. Incerca sa respire normal, insa avea impresia ca tot aerul din camera disparuse.
Privi buzele umflate ale baiatului si ochii care era scaldati in lacrimi si injura printre dinti. Stia ca il ranise. Nu vrusese sa-l raneasca...nu acum...nu asa...
Deschise gura ca sa-i spuna si lui asta, dar Kyle fusese mai rapid. Isi ingropa mainile in parul negru si ii trase capul, punandu-i stapanire pe gura si muscandu-l la randul sau de buze.
-Cine ti-a zis ca poti sa te opresti? Te vreau cu totul. Atat nu-mi ajunge, zise cu respiratia intretaiata.
-Dumnezeule, Ky...dar baiatul il aduse din nou la tacere cand limba sa i se strecura in gura si-l patrunse cu aceeasi salbaticie cu care Rayland il patrunse pe el.
Ultima farama de autocontrol se evapora ca si cum nu ar fi existat.
Rayland se retrase aproape de tot, inainte de a-l patrunde din nou. Muschii circulari se stransera in jurul lui ca peretii unei menghine, tinandu-l acolo, inainte ca el sa-i forteze pentru a-i da drumul.
-Asa, murmura Kyle. Mai mult. Mai tare!
Picioarele ii alunecara de pe umerii barbatului, dar profita de ocazie ca sa-i cuprinda talia cu ele. Rayland isi strecura mainile pe sub posterioul sau si il ridica mai sus pentru a-l putea patrunde mai bine.
Miscarile lui deveneau frenetice, de neoprit. Se avanta cu atata putere, incat pana si el se simtea vlaguit. Intr-un cotlon intunecat al mintii era constient de durerea ce o provoca, insa nu se putea opri. Nu pana nu termina de tot.
-Kyle!
-Nu te opri! Mergi pana la capat, il provoca baiatul cu ochii scanteind de dorinta.
Rayland isi trecu mainile de o parte si de alta a capului lui Kyle si isi sprijini toata greutatea pe ele. Privirile lor se intalnire si pentru o clipa lumea paru a sta in loc. Dar Kyle se ridica rupand vraja. Se prinse din nou de umerii barbatului si-l musca de pielea sensibila a gatului. Ray gemu din nou. Simturile lui era asaltate. Nu mai putea gandi. O caldura ciudata i se strangea in maruntaie si cobora in jos spre organul ce devenise si mai tare decat inainte. Nu va mai rezista mult, stia asta, dar vroia sa lungeasca acesta dulce tortura. Niciodata nu fusese atat de bine. Nimeni nu-i raspunsese asa. Nu va termina asa de repede, se incuraja singur. El era cel experimentat. El detinea controlul. Insa auzi vocea lui Kyle in urechea sa:
-Iti place cum ma strang in jurul tau? Kyle ii linse lobul, inainte de a continua. Iti place sa ma patrunzi? Sa ma faci al tau? Sa simti cum tremur? Limba lui trasa o dara umeda in spatele urechii.
Trupul lui Rayland deveni rigid.
-Kyle...insa vocea sa nu fusese bagata in seama. Kyle continua:
-Cei ai face daca ti-as spune ca sunt al tau? Sau- Kyle facu o pauza in timp ce se lasa inapoi pe spate- ce ai vrea sa-ti fac eu tie? M-ai lasa sa te ating...sa te gust? Mana sa dreapta cobora in jos, pana cand ajunse in dreptul locului unde erau uniti si il atinse pe Rayland in cel mai intim mod, mangaind cu degete tremurande baza organului, caci doar aia nu era adanc infipta in el. Scapa un geamat cand il simti pe Ray miscandu-se din nou, insa nu-si lua mana. In schimb urca cu ea pana ce ajunse in dreptul organului sau. Il prinse si il stranse cu putere simtind tremurul care ii strabate corpul.
Insa ochii lui nu-l parasira pe Rayland. Il privea cum il priveste. Isi trecu limba peste buze si incepu sa-si miste incet mana, nerupand contactul viziual. Observa modul in care ochii barbatului se maresc si ii simti tremurul din interiroul sau.
-Mmhhh... iti place sa privesti cum ma ating?...Cum ma ating cand esti in mine?
Rayland casca gura sa zica ceva, dar niciun cuvant nu iesi.
Kyle isi arcui spatele spre el, facandu-l pe Ray sa alunece si mai mult in interiorul sau. Si atunci inevitabilul se produse.
-Rayland!!! Ceva se intamplase. Ray atinsese un loc pe care nici nu stia ca il avea. O caldura lichida ii invada corpul si-i matura toate simturile. Barbatul ii indeparta mana si ii stranse organul cu propriile lui degete. Ray se indeparta un pic, apoi il patruse din nou...si din nou...si din nou, de fiecare data atingand acel punct care il aducea pe baiatul de sub el in pragul nebuniei.
Urma sa termine. De data asta nimic nu-l va putea opri. Isi inteti miscarile, magaindu-i oraganul in contrapunct cu patrunderile adanci si devastatoare. Cand isi dadu seama ca is pe punctul de a ceda amandoi se apleca, dorind sa-l sarute. Kyle isi deschise ochii si-l privi asa cum nu-l mai privise niciodata.
-Te iubesc, ii sopti simplu, inainte de a se agata de gatul sau si de a se lasa in voia miscarilor sale.
Atunci veni. Tare...mult...asa cum nu mai venise niciodata. Continua sa-si miste mana pana cand o simti acoperita de o umezeala calda, apoi se prabusi peste trupul ce tremura. Fara sa se gandeasca isi incolaci mainile in jurul lui, apoi se rostogoli pe-o parte, astfel incat capul lui Kyle sa se odihneasca pe umarul sau. Ramasesera asa, imbratisati, inca conectati si tremurand in urma actului pasional pe care il impartasisera.
Si, in scurt timp, amandoi adormisera...

P.s.: sper sa va placa

[rali2009]

esti geniala...te-ai intrecut pe sine. modul in care este totul prezentat parca sunt acolo si ii vad cu ochii mei. ai fost un pic cam rea...130 de pagini pana aici chiar nu te credeam asa rea, nu ai avut deloc mila de noi :p. glumesc. iti multumesc pentru faptul ca ai postat mai repede. capitolul este perfect am zarit una, doua greseli de tastare (asta dupa ce am citit de vreo trei ori cap) dar nu e nimic(continutul este prea captivant ca sa bag asemenea nimicuri in seama). te apreciez pe tine si ceea ce creezi si iti doresc mult succes in continuare...esti absolut fantastica. te pup si o sa raman un fan infocat in continuare. keep going with the good work. app sunt prima ...te pup astept next-ul kiss kiss