27-07-2011, 03:09 AM
Fic pentru îngerul meu, kiryuu.
Zack era cel mai iscusit iluzionist din New York. A rămas plăcut surprins când a privit curios pe geamul mic din avion şi a văzut oraşul în toată splendoarea sa. Londra era minunată, chiar mai frumoasă decât i-au povestit colegii. Nimeni nu îl credea în stare să părăsească New-York-ul, unde-şi câştiga pâinea şi mult mai mult de atât. Niciodată nu a părăsit ţara, nici când i s-au oferit locuri de muncă mai bine plătite, nici când privea spatele soţiei şi mâinile ei ce ţineau strâns două genţi sau ochii femeii privindu-l trist înainte de a se urca în taxi. Tom, fiul lui, a rămas lângă dânsul, iar acest fapt i-a mângâiat tăria de caracter, forţându-l să uite femeia cu care a trăit şaptesprezece ani. Fiecare a ales ce a socotit de cuviinţă şi nu mai era loc pentru regrete sau dezămăgiri. Existau o mulţime de alte lucruri importante pe care era păcat să le neglijeze. Cariera sa încă era în creştere, la fel ca şi Tom. Mândrul său băiat avea nevoie de susţinere, să nu simtă lipsa mamei. Acum era supărat pentru că s-au mutat în Londra, dar îi va trece repede. Zack îşi cunoştea prea bine fiul.
La aeroport au fost întâlniţi de un vechi prieten englez, Merlin. Era amuzant faptul că-l chema la fel ca pe vestitul vrăjitor din trecutul îndepărtat. Merlin era şi el iluzionist şi acest nume îl caracteriza perfect, mai ales pe scena mare. Când au ajuns la prietenul său, Zack a fost rugat să se simtă ca acasă. Tom şi-a cerut scuze că nu poate să le ţină companie, şi-a privit tatăl puţin vinovat şi s-a dus în dormitorul pregătit de Merlin. Le-a spus că se simte obosit şi voia să adoarmă mai repede. Într-adevăr era seara târziu şi bărbaţii l-au crezut şi l-au lăsat în pace.
- Mâine te voi trezi de dimineaţă, vei face cunoştinţă cu fiul meu. Sunt sigur că o să vă înţelegeţi bine, zise Merlin şi îl bătu cu palma pe spate.
Tom dădu aprobator din cap, dar de fapt gândurile îi spuneau cu totul altceva. Nu credea că se va înţelege bine cu cineva de pe aici, nu se simţea bine în acest oraş şi dorea să se întoarcă acasă. Nu va cuteza să-i spună tatălui său despre aceste lucruri, trebuia să suporte, oricum Zack nu se va răzgândi. După spusele sale, acesta e un pas spre un viitor mai bun.
Ajuns în dormitorul prezentat de stăpân, a căscat gura de uimire. A observat de la început că locuinţa în care s-au oprit arăta genial. Dacă una dintre camerele pentru oaspeţi era atât de frumoasă, atunci oare cum arătau cele ale stăpânilor? Peste tot predomina o atmosferă oarecum magică, caracteristică pentru oamenii cu aşa profesie ca a lor. Privi pe pereţii bej, ornamentaţi cu diverse stele şi figuri colţuroase, iar apoi la tablourile colorate ce dădeau un aer vesel încăperii şi zâmbi. În cameră mai erau două paturi, dar destul de mari încât să încapă câte două persoane pe fiecare, iar lenjeria era modestă, de culoare albă, fără nimic în plus şi asta l-a mirat. Încă două noptiere mici lângă fiecare pat, un dulap mare, capătul căruia aproape atingea podul şi o blană de culoare gălbuie pe jos, asta era tot. A mai observat o uşă cafenie şi s-a gândit că acolo e camera de baie. A deschis-o imediat, ca să se asigure.
Tom avea doar un ghiozdan în spate, iar ce ţinea de bagaj, tatăl său a zis să nu-şi facă griji, le va aduce el, pentru că sunt grele şi Merlin îl va ajuta. A lăsat geanta pe pat şi dezbrăcându-se din mers, a intrat sub duş, dând drumul la apă să curgă. Picăturile calde îi alinau corpul şi atunci simţi cu adevărat cât de încordat şi de obosit a fost tot timpul ăsta. După ce a terminat, s-a întors în dormitor. S-a aşezat pe patul moale şi a scos din ghiozdan un carnet gros şi un pix de culoare verde, căci dorea să scrie un gând ce-i roia de câteva ore în minte. Carnetul cu pricina era jurnalul său personal, căruia i se destăinuia mereu. I-a mângâiat atent coperta şi l-a deschis la o pagină goală, începând să scrie:
New York,
primele raze sclipitoare îţi urează bună dimineaţa şi iată că soarele e deja sus, pe bolta albastră şi ne caută cu privirea. Nu ne-a găsit încă? Ciudat. Noi iubim soarele la fel de mult cum te iubim pe tine. O ploaie deasă îţi udă trotuarele, iar cea mai frumoasă stea din univers nu te-a lăsat singur. Ţi-a dăruit curcubeul multicolor, păcat că noi nu vedem acest peisaj, doar e atât de familiar!
New York, cât de aproape eşti de inimile noastre şi cât de departe suntem noi de tine. Întoarce-ne cu orice preţ.
¤*¤*¤
Un băiat înalt şi slăbuţ, cu părul aproape argintiu, o culoare foarte ciudată pentru un om obişnuit, a intrat în camera unde se odihnea Tom. Era semi-întuneric, dar promitea degrabă să se facă lumină, căci se apropia răsăritul soarelui. Tânărul s-a apropiat de pat şi îl privea atent pe Tom, care răsufla din greu. Probabil visa ceva straşnic sau... ceva excitant. Avea obrajii înroşiţi, iar bretonul negru îi dădea în ochi. Cu o mişcare îl dădu la o parte şi zvârcolindu-se aşa, i-a căzut plapuma jos. Acum străinul putea să-i vadă perfect unele părţi ale corpului, ceea ce nu era astupat de pijamale. Tom transpirase puţin şi se zvârcolea încontinuu, dar sigur nu era un coşmar. Avea erecţie şi asta se observa chiar şi prin pantalonii lărguţi.
Brian, aşa era numele străinului, surâse, se plecă şi îi dădu iar părul din ochi la o parte, apoi i-a mângâiat obrazul, fin, de parcă dorea să afle cu orice preţ cum e pielea aceea bronzată la atingere. Atunci a observat un carnet pe pat. L-a luat în mână şi începu să citească ce-i scris. După ce termină, îl puse la loc şi ieşi tiptil de acolo.
Următoarele zile promiteau să fie destul de interesante.
¤*¤*¤
Capitolul 1
Zack era cel mai iscusit iluzionist din New York. A rămas plăcut surprins când a privit curios pe geamul mic din avion şi a văzut oraşul în toată splendoarea sa. Londra era minunată, chiar mai frumoasă decât i-au povestit colegii. Nimeni nu îl credea în stare să părăsească New-York-ul, unde-şi câştiga pâinea şi mult mai mult de atât. Niciodată nu a părăsit ţara, nici când i s-au oferit locuri de muncă mai bine plătite, nici când privea spatele soţiei şi mâinile ei ce ţineau strâns două genţi sau ochii femeii privindu-l trist înainte de a se urca în taxi. Tom, fiul lui, a rămas lângă dânsul, iar acest fapt i-a mângâiat tăria de caracter, forţându-l să uite femeia cu care a trăit şaptesprezece ani. Fiecare a ales ce a socotit de cuviinţă şi nu mai era loc pentru regrete sau dezămăgiri. Existau o mulţime de alte lucruri importante pe care era păcat să le neglijeze. Cariera sa încă era în creştere, la fel ca şi Tom. Mândrul său băiat avea nevoie de susţinere, să nu simtă lipsa mamei. Acum era supărat pentru că s-au mutat în Londra, dar îi va trece repede. Zack îşi cunoştea prea bine fiul.
La aeroport au fost întâlniţi de un vechi prieten englez, Merlin. Era amuzant faptul că-l chema la fel ca pe vestitul vrăjitor din trecutul îndepărtat. Merlin era şi el iluzionist şi acest nume îl caracteriza perfect, mai ales pe scena mare. Când au ajuns la prietenul său, Zack a fost rugat să se simtă ca acasă. Tom şi-a cerut scuze că nu poate să le ţină companie, şi-a privit tatăl puţin vinovat şi s-a dus în dormitorul pregătit de Merlin. Le-a spus că se simte obosit şi voia să adoarmă mai repede. Într-adevăr era seara târziu şi bărbaţii l-au crezut şi l-au lăsat în pace.
- Mâine te voi trezi de dimineaţă, vei face cunoştinţă cu fiul meu. Sunt sigur că o să vă înţelegeţi bine, zise Merlin şi îl bătu cu palma pe spate.
Tom dădu aprobator din cap, dar de fapt gândurile îi spuneau cu totul altceva. Nu credea că se va înţelege bine cu cineva de pe aici, nu se simţea bine în acest oraş şi dorea să se întoarcă acasă. Nu va cuteza să-i spună tatălui său despre aceste lucruri, trebuia să suporte, oricum Zack nu se va răzgândi. După spusele sale, acesta e un pas spre un viitor mai bun.
Ajuns în dormitorul prezentat de stăpân, a căscat gura de uimire. A observat de la început că locuinţa în care s-au oprit arăta genial. Dacă una dintre camerele pentru oaspeţi era atât de frumoasă, atunci oare cum arătau cele ale stăpânilor? Peste tot predomina o atmosferă oarecum magică, caracteristică pentru oamenii cu aşa profesie ca a lor. Privi pe pereţii bej, ornamentaţi cu diverse stele şi figuri colţuroase, iar apoi la tablourile colorate ce dădeau un aer vesel încăperii şi zâmbi. În cameră mai erau două paturi, dar destul de mari încât să încapă câte două persoane pe fiecare, iar lenjeria era modestă, de culoare albă, fără nimic în plus şi asta l-a mirat. Încă două noptiere mici lângă fiecare pat, un dulap mare, capătul căruia aproape atingea podul şi o blană de culoare gălbuie pe jos, asta era tot. A mai observat o uşă cafenie şi s-a gândit că acolo e camera de baie. A deschis-o imediat, ca să se asigure.
Tom avea doar un ghiozdan în spate, iar ce ţinea de bagaj, tatăl său a zis să nu-şi facă griji, le va aduce el, pentru că sunt grele şi Merlin îl va ajuta. A lăsat geanta pe pat şi dezbrăcându-se din mers, a intrat sub duş, dând drumul la apă să curgă. Picăturile calde îi alinau corpul şi atunci simţi cu adevărat cât de încordat şi de obosit a fost tot timpul ăsta. După ce a terminat, s-a întors în dormitor. S-a aşezat pe patul moale şi a scos din ghiozdan un carnet gros şi un pix de culoare verde, căci dorea să scrie un gând ce-i roia de câteva ore în minte. Carnetul cu pricina era jurnalul său personal, căruia i se destăinuia mereu. I-a mângâiat atent coperta şi l-a deschis la o pagină goală, începând să scrie:
New York,
primele raze sclipitoare îţi urează bună dimineaţa şi iată că soarele e deja sus, pe bolta albastră şi ne caută cu privirea. Nu ne-a găsit încă? Ciudat. Noi iubim soarele la fel de mult cum te iubim pe tine. O ploaie deasă îţi udă trotuarele, iar cea mai frumoasă stea din univers nu te-a lăsat singur. Ţi-a dăruit curcubeul multicolor, păcat că noi nu vedem acest peisaj, doar e atât de familiar!
New York, cât de aproape eşti de inimile noastre şi cât de departe suntem noi de tine. Întoarce-ne cu orice preţ.
Mereu al tău, Tom
¤*¤*¤
Un băiat înalt şi slăbuţ, cu părul aproape argintiu, o culoare foarte ciudată pentru un om obişnuit, a intrat în camera unde se odihnea Tom. Era semi-întuneric, dar promitea degrabă să se facă lumină, căci se apropia răsăritul soarelui. Tânărul s-a apropiat de pat şi îl privea atent pe Tom, care răsufla din greu. Probabil visa ceva straşnic sau... ceva excitant. Avea obrajii înroşiţi, iar bretonul negru îi dădea în ochi. Cu o mişcare îl dădu la o parte şi zvârcolindu-se aşa, i-a căzut plapuma jos. Acum străinul putea să-i vadă perfect unele părţi ale corpului, ceea ce nu era astupat de pijamale. Tom transpirase puţin şi se zvârcolea încontinuu, dar sigur nu era un coşmar. Avea erecţie şi asta se observa chiar şi prin pantalonii lărguţi.
Brian, aşa era numele străinului, surâse, se plecă şi îi dădu iar părul din ochi la o parte, apoi i-a mângâiat obrazul, fin, de parcă dorea să afle cu orice preţ cum e pielea aceea bronzată la atingere. Atunci a observat un carnet pe pat. L-a luat în mână şi începu să citească ce-i scris. După ce termină, îl puse la loc şi ieşi tiptil de acolo.
Următoarele zile promiteau să fie destul de interesante.
¤*¤*¤