Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Death Princess

#11
Am ajuns. Mersi de anunt ^^
Pot spune ca acest capitol mi-a placut, desi imi cam pare rau de personajul nostru principal. NU mi se pare ca trece prin experiente tocmai placut. Ma bucur totusi ca pare sa se obisnuiasca.
Dialog ai avut putin, deci de el nu pot sa ma leg.
Descrierea mi-a placut, as spune ca poate mai mergea cand a spus despre inmormantarea mamei ei, dar ai spus ca nu prea mai are sentimente pentru parintii ei, deci cred ca e ok.
La capitolul greseli, de tastare nu am vazut, dar ai pus in cateva locuri virgula si nu era prea mare nevoie de ele acolo. Nu le mai gasesc acum. Oricum, in mare e bine.
Nu s-au intamplat foarte multe in acest capitol, ceea ce intr-un fel e bine, zic eu. Nu e cazul sa grabesti actiune, ca altfel s-ar sfarsi prea repede ficul asta.
Concluzia: pai, imi place pana acum si te descurci. Mult succes in continuare ^^
[Imagine: air_gear_by_zzfoxzz-d31fttj.png]


#12
Pentru inceput tin sa te felicit pentru inca un capitol minunat....... cam scurt recunosc, dar merge de data asta te iert.
Actiunea nu mi se pare grabita, dialog nu prea ai avut asa ca nu ma leg de el....
Hmm! Shane si Mark certati? asta a fost tare insa nu m-a surprin motivul..... puteau sa imparta persoana aia, sau cel putin ii puteau ucide o ruda ca sa nu se certe. Imi place de servitorul Emmei bad, din descrierea ta mi-am facut o impresie placuta despre el ... mi se pare frumos nu stiu de ce poate fiindca modul tau de a descrie s-a imbunatatit.
Imi pare rau de Emma e asa de trista saracuta, mai ales de cand i-a murit mama.
Unde-i Shane cand ai nevoie de el?
Shane daca ma auzi miscate si inveseleste-o pe Emma, ai inteles?
In fine spor la scris!
Multa inspiratie in continuare!!
Nu uita sa ma anunti!!!
Si nextul repede!!!!
Te-am pupat si te salut!!!!!
:x :-)*

#13
Salutix! Am revenit cu un nou capitol, mai drăguţ spun eu.... Oricum, eu sper să vă placă!


V. O noua companie

Ziua de scoala a fost foarte plictisitoare. Nu am putut fi atenta la nici unul dintre profesori si nici n-am retinut ceva de la vreo ora. Toata agitatia din ultimul timp ma schimba radical. Obisnuiam sa fiu una din cele mai bune eleve ale liceului si acum... ei bine sunt printre codasi, chinuindu-ma sa nu raman corigenta. Singurul lucru interesant pe care l-am aflat azi a fost ca vom avea patru colegi noi. Scoala freamata de tineri noi transferati la liceul nostru. Lumea a inceput sa ma evite, iar profesorii au renuntat la mine. Sunt urata de toata lumea din scoala. Ce noroc pe mine! Macar asa nimeni nu va trebui sa-mi afle secretul si sa treaca prin ceea ce a trecut si Bridget. Asa totul va fi foarte bine pentru cei din jurul meu pe care vreau sa-i protejez. Chiar daca eu sunt nefericita in viata reala, voi trai totusi in visele mele. Asa e cel mai bine pentru toti. Ce tot spun eu aici?! Nu e bine deloc pentru mine. Sunt singura in lumea asta primejdioasa numita liceu. Nu am pe nimeni alaturi nici in afara ei. Singura persoana care mi se mai pare cunoscuta in apele acestea tulburi este reflexia mea in oglinda. Ce soarta ingrozitoare mi-e dat sa am! Sa traiesc sora cu moartea, sa omor fara sa am resentimente, pratic, sa nu mai fiu om. Urasc partea asta a mea, dar nu ma pot impotrivi destinului. Sunt ceea ce sunt si desi ma dezgusta, nu-i nici o sansa sa ma schimb, sau se va repeta ceea ce a fost odata. Strabatuta de aceste ganduri ma indrept spre casa. Tata se ineaca in munca, sa uite de tot si ma lasa singura, in pustiul casei noastre mari. Shane si Mark inca nu s-au impacat. Trantesc usa dupa mine, cand ajung acasa. Oricum nu mai e nimeni sa ma certe. Dupa teme ma schimb in pijamale si ma uit in continuu la filme horror. Nici unul nu ma sperie, nici macar nu tresar. Nu-mi par realiste. Pana la urma, nimic nu se compara cu horrorul vietii mele. Ma trantesc in pat si adorm. Un somn linistit, netulburat de vise. Cum de s-a intamplat asa ceva, nu stiu. E o minune care se intampla foarte, foarte rar.
Dimineata ma scol fara chef de scoala, cum se intampla destul de des in ultimul timp. Daca tot sunt Printesa Mortii, de ce trebuie sa merg la scoala? E un lucru pe care numai il inteleg. Abia tarandu-mi picioarele ajung in clasa, inainte sa se sune. La fix! In clasa intra doamna diriginta, urmata de patru tineri, care arata exact ca... Slujitorii Mortii! Ei sunt noii mei colegi! Dar, cum e posibil asa ceva? Credeam ca ei sunt doar in visul meu. Oh, vai! Cred ca lucrurile se incurca si mai rau decat sunt in momentul de fata. Incerc sa ma ascund, macar sa nu ma zaresca din prima, dar prea tarziu. Deja am fost delegata sa le prezint scoala. Ies pe hol, urmata de cei patru.
- Ce cautati aici?ii intreb eu balbaindu-ma, inecata de emotia surprizei.
- Pai, erai singura asa ca am cerut invoire de la Regele Mortii sa ne permita sa venim la scoala unde inveti si tu,imi raspunde Nicole.
- Si nu fii asa surprinsa. Si noi suntem oameni, doar ca ne-am nascut mai putin norocosi decat tine, adica am ajuns slujitori, imi reteaza vorbele Nate.
Cred ca el nu e prea fericit de tentativa mea de imprietenire. Pare nervos, insa inainte sa deschid gura, fetele se napustec in bratele mele. E prima imbratisare pe care am primit-o de cand mama a murit. Ce bine e sa fi iubit de cei pe care ii iubesti si tu. Dar desi ma bucur de primirea calduroasa a fetelor, mi-as fi dorit sa fie si altcineva printre ele. Acel cineva sa fie Chris, dar el statea deoparte, privind scena. Tristetea incepea sa ma cuprinda, dar nu-mi permit sa stric atmosfera plina de veselie si voie buna.
- Haide, Nate! Nu mai fi asa scortos! Chiar ma bucur sa te vad. De fapt ma bucur sa va vad pe fiecare in parte. Sper sa ne intelegem bine si sa fim prieteni buni, noi cinci.
Inima de gheata a lui Nate incepea sa se topeasca. Intr-un sfarsit se lasa si-mi zambeste prietenos. Chiar ma si imbratiseaza. Pana si Chris, la inceput distant, ma saluta. Ce bine e sa ai prieteni, care sa te inteleaga. Incep sa tin din ce in ce mai mult la oamenii care pana acum incuiata de mine ii considera slujitori. Acum, cu o largire a orizontului, ei sunt cei mai sfinti si buni prieteni pe care ii pot avea. La scoala, chiar din prima zi, suntem nedespartiti. Dupa ore, ii conving sa vina pe la mine. Azi e ziua in care tata are liber. Asa imi va cunoaste si prietenii. Ce bine ar fi! Mergem veseli pe drum. E prima data cand ma simt cu adevarat bine, fara sa-mi mai pese de nimeni. Dar fericirea nu e faurita pentru mine, si in fata noastra apar dintr-o data, parca rasariti din pamant, participantii la pactul acela dement.
- Mai, mai, mai! Uite ca singurica si trista Emma si-a gasit o noua comanie! Ei ce vor pati? Se vor arunca de pe cladire, vor lua droguri si vor muri de supradoza, isi vor ucide intreaga familie si intreg cartierul?intreaba ironic Shane.
Eu aproape plageam. Nu a mai venit la mine de cateva zile si n-am mai vorbit cu el de cateva saptamani si acum apare sa ma tachineze. Daca Ivy, Nicole, Nate si Chris vor refuza sa-mi mai fie prieteni dupa acest discurs rautacios al tipului cu par albastru? Nu, ar fi imposibil. Ei nu vor renunta la mine, sunt sigura pe prietenia lor. Oh, Shane, cat de mult te detest cand faci astfel de lucruri. Tu vrei ca eu sa pic in cea mai adanca disperare, sa am nevoie de tine si de ceilalti, sa ma folositi dupa bunul plac. Printr-o miscare foarte rapida, Shane se apropie de mine si incearca sa ma sarute. Raman blocata in fata lui. Inima imi bate tare, aproape spargandu-mi pieptul, desi intreaga mea fiinta vrea sa-l indeparteze. Eram pregatita pentru sarutul pe care aveam sa-l primesc. Sunt obisnuita sa fiu folosita de ei, dar iata ca nu s-a intamplat ce am asteptat. In fata mea, Nate si Chris ma aparau. L-au indepartat pe Shane de mine. Cat le multumesc! Le sunt adanc recunoscatoare pentru asta, desi inima continua sa bata in acelasi ritm nebunesc. Shane, Mark si Carla se indeparteaza momentan. Vor veni ei mai tarziu, sa ceara un sarut si portia de viata pe care le-o aduce. Momentan sa ma concetrez pe cei care m-au salvat si pe cele care au privt toata scena cu sufletul la gura. Le sar de gat baietilor, multumindu-le cu lacrimi in ochi. Ei se uita la mine umiti. Da, am trecut prin atat de multe lucruri grele din cauza lor, iar faptul ca am scapat de o runda de pierdere a increderii, ma bucura nespus de mult. Ivy si Nicole merg spre casa lor. Spun ca nu vor sa deranjeze acum si ca trebuie sa ma odihnesc. Chris si Nate ma conduc spre casa, pentru a se asigura ca sunt bine. Uite asa baieti mai zic si eu! Niste adevarati gentlemani, carora le pasa de tine, si nu doar de puterile tale. Ma lasa in grija tatei si se indeparteaza. Cat mi-as fi dorit sa mai fi ramas cu mine! Ce putere are tata in fata gastii de 3 neghiobi? Nici una, pe cand Nate sau Chris m-ar putea ajuta. Nu! Nu trebuie sa profit de ei. Imi sunt prieteni si imi este de ajuns. In sfarsit, de la incidentul cu Bridget, am o noua companie, noi prieteni, care ma ajuta sa vad la orizont o lume mai buna, colorata in culori vii, pastel si nu in negru si cenusiu, asa cum e momentan. Insa trebuie sa astept si viata va merge mai departe.
She's wiskey in a teacup.



#14
Hey!
Am aparut si eu, chiar daca nu m-ai anuntat, dar eu tot te iert.
Deci, capitolul acesta a fost destul de interesant. Am intalnit o scena de genu' asta si-n viata mea si crede-ma ca ii naspa. Ma bucur sa aud ca cei patru s-au intalnit cu Emma. Cel putin acum nu mai e singura. Iar la faza aia, Shane a fost foarte nesimtit. Chiar a fost necesar sa zica asa ceva? Oricum, a fost frumos din partea celor doi sa o protejeze de el. Acum cei trei mi se par ca devin din ce in ce mai distanti si mai rai cu Emma.
Cam asta e parerea mea. Capitolul a fost cum am mai zis, destul de ok si restul pare bine, parerea mea. Sa ai grija pe viitor si sa ma anunti cand pui continuarea, ok?

Ciao
Freedom is power!
And I can use that power!

#15
Hello, dear! Sunt aici pentru a critica ficul tau. O s-o iau cu fiecare capitol in parte. Nu voi spune prea multe… Voi incerca sa-ti atrag atentia asupra greselilor si sa iti spun ce apreciez si mi-a placut cel mai mult.
Well, let’s start.

~Capitolul 1
Hmm… Ideea imi place, mai ales ca nu am prea citit ficuri de genul asta, ma refer la stil: horror. E original, recunosc, cel putin din primul capitol mi-am format o prima impresie si chiar imi place. Visul acela, cum sa spun, a trebuit sa mai citesc o data descrierea, acolo unde Emma la ora de psihologie ( din cate stiu eu, o ora de psihologie nu prea decurge asa, dar in fine, ai zis ca nu te-ai documentat ) pentru a intelege unde erau asezate craniile, dantela si toate cele. Ai grabit putin actiunea, iar aici, nu prea e bine. Nici totul in detaliu nu e bine, caci plictisesti cititorul.

~Capitolul 2
Ai facut muuulte repetitii… Moarte, sarutul mortii si tot asa. Mai elimina din ele, chiar nu dau bine. Cat despre exprimare, nu stai prea bine, cel putin in al doilea capitol m-ai cam sacait cu degajarea momentelor. Nu pari deloc relaxata cand scrii, parca faci totul din obligatie. Relaxeaza-te si exprima-ti gandurile, folosindu-ti imaginatia! ;)

~Capitolul3
Ficul tau incepe sa capete culoare. Deja totul prinde radacini, se mai leaga actiunile intre ele… Este bine. Aici ai tot repetat Srautul Mortii si ma intreb de ce ficul se numeste Death Princess daca tu de abia aduci aminte despre asta. Las-o mai moalte cu aceasta repetitie, chiar devine enervant. Inteleg ce vrei sa scoti in evidenta, dar de multe ori te invarti in cerc in jurul unei explicatii si nu oferi detalii in plus, ci ramai acolo, pe loc. Sper ca ai inteles la ce m-am referit, daca nu, iti explic inca o data si cu exemple. *wink*

~Capitolul4
Dialogul cam lipseste si oricum, atunci cand apare e sec. Foloseste-l mai des, dar ai grija sa nu abuzezi de el. Fara liniutele acelea dealungul capitolului, totul e monoton, oricat de mult ai incerca sa descri o scena mai dinamica. Be careful! ^w^

~Capitolul5
Uite ca am ajuns si la ultimul capitol. Hmm, o evoluarea de la primul la al cincelea pot spune ca exista, dar una foarte mica, e ca si cum le-ai scris pe toate intr-o zingura zi, dar m-as mira. Ai atatea personaje, incat ma mir ca nu te incurci in ele *laughs*. Pai as putea sa-ti sugerez sa folosesti mai mult mister, lasandu-ti cititorii in suspans. Consider ca asta este un punct in plus pentru un film sau o carte, insa exista si persoane calora nu le place suspansul si vor sa li se spuna lucrurile in fata.

Cum am mai spus, in caz ca nu ai inteles ceva, spune-mi si iti voi explica din nou. E destul de tarziu, dar am promis ca voi trece pe la fic si eu ma tin de promisiuni. Ai grija si fi atenta la critici. In caz ca nu vrei sa iei in considerare tot ce am spus, nu e nicio problema, fiecare cu ideile lui!
Bafta la scris. Bye!


be special, be you.
Fani forgot her stamp here! ^w^

#16
După o foarte lungă absenţă am revenit cu un nou capitol:

VI. A dezamagi si a fi dezamagit

Dimineata m-am trezit mangaiata de razele soarelui. Deschid incet ochii si observ aplecati asupra mea, pe bunii mei prieteni. Sar din pat ca arsa.
- Ce faceti? Si cat e ceasul? E abia sase si jumatate! E legal ceea ce faceti? Si cum ati ajuns aici?
- Bine, multumim de intrebare. Si e legal atata timp cat n-am intrat prin efractie. Tatal tau ne-a lasat sa intram cand am zis ca suntem prietenii tai. A inceput sa planga cand a auzit, ma lamureste Ivy.
Tata... Oare de ce tine la mine? Sunt doar o povara. Eu nici macar nu il iubesc, sau daca o fac, nu sunt constienta de sentimentele mele. Cum se poate sa ii pese inca de mine? Daca va ajunge in fata mea intr-unul din vise? Atunci ce voi face? Stateam incruntata in fata prietenilor mei. De fapt, doar fetele mai ramasesera in camera. Baietii iesira pe hol, lasandu-ma sa ma pregatesc pentru scoala. M-am schimbat repede in uniforma pe holul din baie,speriata ca voi intarzia. De fapt, eu mereu am intarziat la scoala. Nu ma sculam niciodata la timp din pat si nici nu imi placea sa ma grabesc cand mergeam. Sunt o persoana echilibrata, care face totul calculat, atunci cand are mintea limpede. M-am uitat la ceas si am observat ca nu era inca 7. Am coborat in bucatarie urmata de toti. Am pregatit un mic dejun de pomina: clatite si omleta. Fetele mi-au laudat talentul culinar, iar baietii doar au inganat un „ Mhm” la ceea ce spusesera fetele.
Am pornit impreuna spre scoala. Orele decurgeau bine, chiar foarte bine. Eram atenta, dar cel mai mult imi placeau pauzele, pe care le petreceam doar cu ei. Chris incerca din rasputeri sa ma ignore si puteam observa asta clar. Nate si Nicole, care erau un cuplu, discutau intre ei, iar Ivy imi spunea numai chestii de duh, care nu ma prea interesau pe moment, desi poate ca ar fi trebuit sa o ascult.
- De ce Chris e asa retras?i-am intrebat pe toti.
- A devenit asa dupa ce i-a murit iubita. Ce e si mai greu e faptul ca el a fost pus sa o omoare, ca Slujitor al Mortii.
M-am cutremurat la vorbele lui Nicole. Mi-am adus aminte de intamplarea cu mama si fara sa-mi dau seama am inceput sa plang. Ivy si Nicole se uitau ingrijorate la mine, iar baietii erau nedumeriti. Le-am povestit totul si atunci am observat cum Chris s-a cutremurat. Da, se regasea in povestea mea, asa cum si eu ma regaseam in povestea lui. Nu a vrut sa ma priveasca deloc de la acea poveste. Nu inteleg, ce faceam gresit de ma ura asa de rau?
Cand orele s-au terminat am mers impreuna cu fetele la antrenamentul lui Nate si Chris. Era o priveliste chiar... perfecta sa spunem. O multime de baieti alergand pe terenul de fotbal, toti transpirati,cu tricourile lipite de corp si cu suvite de par rebele in ochi. Chiar daca toti aratau superbi, privirile mele erau atintite asupra a doi baieti: Shane si Chris. Inima imi batea nebuneste de fiecare data cand unul dintre ei ma priveau. Shane imi arunca zambete acide , iar Chris nu ma baga in seama. Cand antrenamentul s-a terminat si toti ceilalti baieti au plecat, m-am indreptat spre vestiare. Apa la noi era oprita si chiar simteam nevoia de un dus, care sa-mi alunge toate gandurile. Ivy, Nate, Chris si Nicole au plecat deja. Le-am spus sa nu ma astepte. Nu trebuia. Ma descurcam si singura. Chiar daca as fi patit ceva, aveam telefonul mobil la mine.
M-am indreptat spre vestiare, cu prosopul si trenningul din dulapul meu in mana. Apa se prelingea pe corpul meu si picaturi de apa de pe parul meu loveau podeaua rece. Am iesit repede, imbracata in pantalonii scurti de trenning si in sutien. Vroiam sa-mi iau si bluza pe mine, dar o mana ma opri. O mana rece ca gheata care incepu sa se miste de pe umar, pe piet. Respiram din ce in ce mai accelerat, inima batea nebuneste. Incercam sa-mi tin respiratia, pentru ca acel cineva sa nu-si dea seama. M-am intors si m-am pomenit in bratele lui Shane. Vroiam sa ma lupt cu el, sa-l fac sa se indeparteze, dar nu puteam. Ma simteam slabita. Ma tranteste cu putere de unul din vestiare. Isi plimba privirea asupra mea, facandu-si o privire de ansamblu. Se lipeste cu putere de mine. Ii simteam bataile inimii, batand in acelasi ritm cu a mea. Cu o mana imi imobiliza bratele si cu cealalta se plimba pe corpul meu. Ce Doamne iarta-ma are de gand sa faca nebunul asta? Tineam ochii inchisi, asteptandu-ma la orice. Indiferent ce avea sa fie, eu nu aveam nici o putere sa-l opresc. Stiam asta. Eu eram slaba pe langa el. In primul rand pentru ca eram fata, pentru ca eram mult mai mica decat ca el, pentru ca el era lupul, iar eu eram mieluselul. Ii simteam respiratia aproape de fata mea, stiam ca are de gand sa faca ceva care imi va displacea. I-am simtit buzele lipite de ale mele si am deschis uimita ochii. Incercam sa-l resping, ma zbateam in stramtoarea in care ma tinea, dar nu faceam decat sa-l infurii si sa-l infierbantez si mai tare. S-a oprit din sarutat cand si-a dat seama ca plangeam. Mi-a dat drumul si a plecat furios, lasandu-ma sa cad pe podea. Plangeam, era dezamagita. Era dezamagita de mine, de el, de tot ce mi s-a intamplat. Auzeam soneria telefonului, dar nu faceam nici o miscare, nici macar sa ma obosesc sa vad cine ma cauta asa de disperat, incat sa sune de sase sau de sapte ori. M-am trezit din starea in care ma aflam cand am auzit pasi. Nu am ridicat privirea. Nu-mi pasa daca era tot el, sau directorul sau omul de serviciu. Oricine ar fi fost, nu-mi pasa. Faptul era deja consumat. Am simtit o caldura placuta pe umeri. M-am uitat la persoana care se purta asa de bland cu mine. Era Chris, care parea foarte ingrijorat.
- Emma, ce s-a intamplat?ma intreba el aproape urland de disperare.
- Shane... um... m-a sarutat... si nu in sensul de pact... imi pare rau... ma simt asa de ... dezamagita, i-am raspuns incercand sa-mi inghit lacrimile, dar care intr-un sfarsit erupsera ca un vulcan.
Chris imi inmaneaza geaca lui si ma ia in brate. Asa ma duce tot drumul spre casa, eu inca smiorcaind de suparare ca m-am lasat folosita ca o carpa, de Shane. Caldura corpului bine facut a lui Chris dispare si observ ca sunt in camera mea, in pat. Chris vroia sa plece.
- Multumesc, ii soptesc eu. Dar de ce m-ai ajutat cand esti asa de nepasator la scoala?
- Pentru nimic, imi spune el, evitand ultima intrebare.
- Raspunde-mi!am tipat eu la el.
- Pentru ca te plac!mi-a raspuns el tot tipand.
Si-a lasat privirile in jos, rusinat. La fel am facut si eu. Pana acum nimeni nu mi-a mai spus ca ma place. Era ceva nou, un joc pe care nu stiam sa-l joc. Nu ma pot juca de-a dragostea cu sentimentele lui. Stai! Ce tot indrug eu aici! Chris m-a fascinat de prima data! De ce m-as juca cu sentimentele lui, daca si eu simt acelasi lucru ca si el? Pai exact! Nu o voi face!
- Si eu te plac, am zis soptit, abia auzindu-se.
Insa el a tresarit. Era un tresarit de bucurie, sper. Chris se apropie de mine si ma imbratisa. Simteam cum isi impartaseste caldura si fericirea. Era un sentiment minunat, cel pe care il simt acum, in bratele lui. Mintea imi aiureaza pe undeva, pe alta planeta, in stomac am numai fluturasi, iar inima batea din nou nebuneste. Ies din imbratisarea lui si il privesc serioasa in ochi. Aveam sa fac ceva, care imi provoca frica. Era normal sa ma indragostesc, dar daca si el patea ca celalalt? Daca va muri din cauza unuia din saruturile mele? Nu, imposibil! El e Slujitor al Mortii. Nu moare cu una cu doua. Mi-am apropiat fata de fata lui, pe care se putea citi o expresie de nedumerire. Stia ce urmeaza. Mi-am lipit buzele de buzele lui. E asa placut sarutul lui! M-am departat de el si l-am cercetat atenta, sa vad daca urma sa se intample vreo tragedie, insa nu. Pe chipul lui aparu un zambet si ma imbratisa din nou. Din aceasta imbratisare nu am mai incercat sa scap, caci era asa de bine. Am adormit, mangaiata de vocea lui Chris care imi recita o poezie. Asa ma relaxam cel mai bine, auzind lumea vorbind in jurul meu, si vorbind despre lucruri normale, cum ar fi natura si sentimentele.
M-am trezit in mijlocul noptii. Chris nu mai era nicaieri in camera, ceea ce ma facea sa ma simt vulnerabila. Am auzit batai in usa de la balcon. M-am indreptat cu pasi nesiguri spre sursa zgomotului. Inca eram imbracata asa cum ma luase Chris de la scoala. L-am vazut pe balcon pe Shane, trist si in acelasi timp furios. M-a apucat strans de brate, provocandu-mi dureri.
- Au! Lasa-ma! Ma doare!
- De ce nu ma poti iubi si pe mine asa cum il iubesti pe Chris?
Intrebarea lui m-a lasat masca. Deci el nu-si batea joc de mine? Chiar simtea ceva pentru mine? Cam foarte greu de crezut, dar poate ca asa isi exterioriza el sentimentele.
- Te iubesc, si poate si mai mult decat pe Chris, i-am raspuns.
Atunci a ras, cu rasul lui ipocrit. Chris era in spatele nostru, debusolat si... dezamagit. Cum am putut sa ii fac lui ceea ce mi-au facut si mie altii? Shane ma lasa iar singura, sa pic pe jos, nemaiputandu-ma tine pe picioare. Chris a iesit ca o vijelie afara din casa, desi eu il strigam disperata. Atunci din nou am inceput sa plang. Am dezamagit si am fost dezamagita.


She's wiskey in a teacup.



#17
Nimeni? Eh, oricum, nu prea contează, eu oricum voi posta. Sper să vă placă:

VII. Pareri de rau


Nu stiu cand am adormit, dar m-a trezit alarma de la ceas. Eram in acelasi loc si inca aveam urme de lacrimi pe chip. Mi-am dat seama ca nu-l iubeam pe Shane, ci din contra. Il uram din toata inima mea. Nu stiu de ce am zis acele cuvinte atunci. Probabil ca Emma, printesa a mortii, a pus si atunci stapanire pe mine. Printesele Mortii trag spre Printii Mortii, nu? Nu pot sa cred ca i-am putut face una ca asta lui Chris. El era ultimul om de pe planeta care ar fi meritat asa ceva. Azi chiar nu aveam de gand a merg la scoala. M-am ridicat si m-am trantit in pat. Inca aveam geaca lui Chris pe mine. Am inceput sa o miros. Bineinteles, mirosea a Chris. Lacrimi incepeau din nou sa curga pe obrajii mei, patand perna si manecile gecii. Nu ma puteam opri. Nu m-am putut opri nici cand tata a intrat in camera, ingrijorat, auzindu-ma plangand. A venit si m-a luat in brate. Plangeam si mai rau.
- Emma, ce s-a intamplat? Si de ce esti imbracata asa?ma intreaba el.
- Nu pot sa-ti zic tata, iarta-ma dar nu pot, am spus printre lacrimile care inghiteau unele cuvinte.
Intr-un sfarsit a plecat, lasandu-ma singura. Nu m-a obligat sa merg la scoala, oricum nu as fi fost in stare sa fac doi pasi. Mi-a secat izvorul de lacrimi, acum priveam in gol, gandindu-ma la viata mea jalnica pana acum. Am facut numai greseli. Greseli care imi aduceau atat de multe regrete. Mi-as dori sa nu mai traiesc, sa renunt la viata, sa mor. Macar asa i-as fi luat si pe Shane si ceilalti cu mine. Mergand ca un om beat m-am indreptat spre baie. Am luat o lama si am inceput sa trasez dungi pe mana, unde se vedeau clar venele. In mai putin de trei minute totul in jur s-a incetosat si am cazut din picioare.
Cand am deschis ochii, un decor alb m-a intampinat. Aveam bandaje in locul unde m-am taiat. M-am uitat in jur si pe niste scaune, aproape de patul in care ma aflam eu erau Ivy si Nicole. Le-am trezit si ele m-au imbratisat.
- Cum am ajuns aici? am intrebat eu.
- Te-am gasit noi, impreuna cu Nate. Dupa ce n-ai venit prima ora ne-am ingrijorat si am venit la tine acasa. Te-am gasit zacand pe jos cu venele taiate, imi explica Ivy.
- La ce te-ai gandit cand ai facut asta? ma intreaba Nate, care tocmai a intrat pe usa.
- Nu am mai vrut sa dezamagesc oameni. Am vrut pur si simplu sa scap lumea de patru ucigasi, caci altfel nu ne putem numi.
- Proasto, caci altfel nu am cum sa-ti zic. Noi ce am fi facut fara tine? Tu esti... tu esti in primul rand prietena noastra si pe urma printesa noastra, spune Nicole suparata.
E prima oara cand o vad pe Nicole suparata. Dar ea nu intelege. Pur si simplu nu am mai vrut sa deranjez pe nimeni.
- Imi pare rau! Imi pare foarte rau! Spun eu incepand din nou sa plang.
In ultima vreme plang din ce in ce mai des.
- Nu noua trebuie sa ne ceri scuze. Afara e tatal tau, aproape mort de ingrijorare, imi zice Ivy.
- Nate, ne lasi te rog putin, il rog eu.
- Sigur, si iese cu pasi repezi.
- Fetelor, eu il iubesc pe Chris dar l-am dezamagit ingrozitor. Nu mai stiu ce sa fac! Vreau sa-i dovedesc ca pe el il iubesc.
- Cred ca dovada asta ii e de ajuns. Te-ai fi sacrificat ca sa-l omori si pe Shane. Inseamna ceva. Si stai linistita si Chris este afara, mi-a zis Ivy.
Le-am imbratisat si le-am multumit. Au iesit afara, dupa ele intrand tata. Era foarte trist si ingrijorat.
- De ce Emma? De ce ai face asa ceva?
- Tata, nu poti intelege pe deplin daca iti explic. Eu omor oameni, dar nu intentionat. Visez si visul devine realitate. Bunicii si mama au murit din cauza ca eu sunt asa cum sunt. Ma poti goni, ma poti renega, nu-mi pasa. Mi-as fi dorit sa nu fiu asa, dar nu e alegerea mea. Imi pare rau tata! Pur si simplu nu mai vreau sa sufere cei din jurul meu din cauza mea.
- Emma, prostuto, cum poti sa crezi ca te voi renega? Nu-mi pasa. Tu esti fiica mea, chiar si adoptata, insa te iubesc. Poate esti tu o altfel de faptura, dar nu-mi pasa. Se vede ca suferi, deci eu n-am nici un drept sa te pedepsesc si mai rau.
Am inceput din nou sa plang. De ce ma accepti, tata? Mi-ar fi mult mai usor daca m-ai da afara, sau m-ai pedepsi intr-un fel. M-a imbratisat si el, dupa care a iesit, lasandu-ma sa ma odihnesc. Dar eu nu vreau sa ma odihnesc pana nu-l vad si pe Chris. El este principala persoana de la care trebuie sa-mi cer scuze. Dar tata m-a mintit putin. Dupa vreo cinci minute dupa ce a iesit, Chris a intrat usor in camera. Il priveam trista si incepusem din nou sa plang. Nu-mi place ca sunt asa plangacioasa. Trebuie sa fiu tare. M-am ridicat usor din pat si m-am dus in bratele lui. Vroia sa ma dea la o parte, dar il tineam strans. Nu vroiam sa ies din bratele lui. Ma fortam sa-i fac fata, asa incat bandajele se inrosisera.
- Imi pare rau! Te rog iarta-ma! Te implor iarta-ma! Te iubesc! Nu vreau sa te pierd!am tipat eu.
Chris ma privea uimit. Pe urma a vazut si bandajele si m-a dus in pat. Eu asteptam un cuvant din partea lui, sa stiu daca macar m-a iertat. Nu ma asteptam sa ma ierte, dar vroiam ca macar sa-mi spuna ceva.
- Emma... Nu inteleg de ce ai facut acest gest. Indiferent cat de greu iti este, nu ar fi trebuit sa ajungi la acest gest disperat.

- Daca si eu eram disperata! Nu stiam daca tu vei mai vorbi cu mine, il vroiam pe Shane mort, viata mea era ingrozitoare. Nu ar fi trebuit sa ma salveze. Vroiam sa mor!
- Si cu mine ce ai fi facut? Ti-am zis ca te plac, si chiar daca m-ai dezamagit, sentimentele mele nu se pot schimba asa repede. Gestul asta este insa o dovada destul de graitoare, cred.
M-a imbratisat si m-a tinut strans. M-am lasat moale in bratele lui. Mi-as fi dorit sa nu-mi dea drumul nicioadata. I-am atins usor buzele cu buzele mele si am simtit cum pot sa zbor. Am stat imbratisati si sarutandu-ne mult timp, nu stiu exact cat. Mi-a dat drumul si m-a lasat sa ma odihnesc. Cum am pus capul pe perna am si adormit. Eram fericita. Nu am visat nimic, probabil pentru ca Slujitorii Mortii erau ocupati si poate pentru ca nu era nici un om de omorat. Cand m-am trezit nu era nimeni in sala mea de spital, insa pe noptiera am descoperit un biletel: „ Te rog sa ma ierti. Nu am vrut niciodata sa te aduc in pragul disperarii, pur si simplu vroiam sa fii doar a noastra, a celor care am facut pactul. Am fost egoist si abia acum imi dau seama. Imi pare sincer rau si sper sa ma ierti.” Biletelul era semnat Shane. Si eu mi-am cerut scuze, scuze care au fost acceptate. Stiam ca Shane e pe undeva pe aproape, asteptand raspunsul meu.
- Te iert, am spus eu.

She's wiskey in a teacup.



#18
Buna!
Scuze ca nu am putut sa apar ceva mai devreme pentru ati comenta la ambele capitole. Asa ca o sa le iau pe rand.

Cap. 6

A fost destul de ok, parerea mea. Imi place forte mult felul cum se implica cei patru in viata Emmei. Cum incearca sa-i fie aproape, in special Chris, daca intelegi ceea ce vreau sa spun. Cand a fost faza de la final am ramas masca. Cum il place pe Chris si-l iubeste pe Shane.....aiurea....asta am gandit. Dar nu pentru mult....

Cap. 7

S-a vazut faptul ca Emmei ii parea rau de cele intamplate cu o zi inainte. A fost cam socanta faza unde si-a taiat venele. Kinda sad, if u know what I mean. Dar totul s-a datorat faptului ca era intr-o stare adanca de depresie. Dar, bineinteles, totul s-a terminat cu bine. Am schitat un mic zambet la faza cu scrisoare de "imi pare rau" venita din partea lui Shane.

Asta a fost tot. Wow...ce mult am scris....sau nu! Oricum, spor la scris in continuare si sa ma anunti cand pui continuarea!

Ciao!
Freedom is power!
And I can use that power!

#19
Mulţumesc mult de comentariu! Inițial vroiam să mai continui povestea, dar oficial este ultimul capitol. Mulțumesc celor care au comentat și au citit povestea mea.¤


VIII. Un nou inceput ?


Cat timp am mai stat in spital, doua zile, Chris si ceilalti nu m-au parasit nici zece secunde. Nate, prin prezenta si sarcasmul sau ma faceau sa rad, iar Ivy si Nicole sunt dragele mele prietene carora le spuneam orice. Cat despre Chris… El ma alinta si ma face sa ma simt speciala. Si de asemenea, ei au fost si cei care m-au insotit cand mi-am luat « la revedere » de la cladirea rece si sumbra a spitalului.
Cerul inghitea linstit soarele vestind sfarsitul unei zile de primavara. Eu, tinandu-l de mana pe Chris, Nicole cu Nate, Mark cu Carla, iar Ivy si Shane care se tot certau in fata noastra, ne indreptam spre casa mea.
- Iti spun ca un litru este egal cu un decimetru cub ! tipa Ivy, geniala Ivy, la Shane.
- Si eu iti spun ca nu este ! tipa si Shane la randul lui.
- Ah, idiotule ! Daca nici atat nu stii, atunci nu ma pune in rand cu tine !
- Ai dreptate ! Eu sunt Print al Mortii, tu o biata Slujitoare. Faci doar ce spun eu.
- Nu ! Fac doar ce spune Emma !
Ma simt in sfarsit implinita. Inima imi e usoara si viata mea pare sa devina mai buna pe zi ce trece. Fiecare zambet pe care il primesc de la ceilalti este ca o raza de soare pe strada mea intunecata.
- O sa ne sarutam noi maine si n-o sa ai nimic de spus ! spune Shane triumfator.
Da, sigur, Shane ! Ivy e mai incapatanta ca un catar, nu o sa fie in veci de acord cu tine. O sa faca orice sa nu se intample ce ai spus. Si, dovedind cat de multe stiu despre ea, Ivy se apropie periculos de mult de buzele lui Shane, distanta dintre buzele lor fiind milimetrica. Shane, prada unui impuls o saruta pe Ivy, care… accepta sarutul !?
- Ooooohhhhh, nebunilor ! spune Nate, privindu-i compromitator pe cei doi.
- A fost doar un sarut, spune Ivy, intorcandu-se cu spatele la baiatul cu parul albastru.
Simt ca ma inec intr-o mare de fericire, dar nici nu vreau sa ma salveze cineva. Persoanele care m-au apreciat si mi-au devenit amici, inseamna totul pentru mine. Motivul pentru care traiesc, motivul pentru care am in sfarsit viata pe care mi-o doresc. Tata ne intampina vesel in usa, cu zambetul sau calm si cu vocea sa calda ne cheama inauntru, la seara filmelor. Acum, cand in sfarsit stie adevarul despre mine, simt ca am scapat de o mare greutata de pe inima. Toate sentimentele de iubire dau navala in inima mea, dorind sa impart fericire celor din jurul meu. Acum pot simti iubirea adevarata, recunostinta fata de cei care m-au acceptat si am invatat sa ma resemnez cu trecutul meu, incercand sa-l uit. Ma descalt si vesela ma indrept spre bucatarie, pentru a pregati floricelele pentru filmul pe care va urma sa-l urmarim impreuna. Ma intorc in sufragerie si cu o fata dezamagita si trista, le spun tuturor :
- Nu… nu mai sunt…. Floricele…
Aproape izbucneam in plans de ciuda. Nu pot sa cred ca in prima seara in care suntem cu totii impreuna, eu nu am floricele ! Sa fim seriosi ! Numai mie mi se putea intampla asa ceva !
- Lasa ca merg Ivy si Shane la magazin, spune Nate, neacceptand nici un refuz.
Cei doi bolborosesc ceva, dar se indreapta resemnati spre usa si ies, tinandu-se la cel putin zece metri departare unul de altul. Chris, imbracat intr-un tricou simplu negru si niste blugi uzati, cu parul rosu ravasit, se apropie de mine si ma in brate de la spate.
- Esti fericita, Emma ?
Imi sopteste el ureche. Un fior imi gadila sira spinarii cand respiratia lui dulce mi-a mangaiat pielea. Il iubesc asa de mult. Ma intorc si-l privesc in ochii sai verzi ca smaraldele. Are o privire asa de blanda si intelegatoare. Ii sar in brate si-l sarut, ramanand asa mult timp, pana ce nu am mai avut aer si am fost nevoiti sa rupem sarutul.
- Sa-l iau ca pe un « da » ?
Ma intreaba Chris. Incep sa rad, dezvelind siragul de perle pe care mereu roscatul mi l-a laudat. Ma indrept tinandu-l strans de mana in sufragerie, dar se pare ca aparitia noastra i-ar putea deranja pe cei patru indragostiti, care sa sarutau fara inhibitii, in timp ce tata statea in capatul scarii, zambind fericit. Probabil ca mereu a vrut sa vin cu prietenii acasa, sa rad asa cum fac acum, sa am un iubit ca si Chris si sa ma comport ca o adolescenta obisnuita. Pe usa intra vijelios Ivy, urmata de Shane.
- Ivy, ce naiba, eu am spus ce cred !
- Puteai sa-mi spui ca ma urasti, dar tu nu ! Trebuia sa spui « te iubesc ! » ca sa-mi faci inima sa tresara de fericire ! Nefericitule !
Shane se apropie de Ivy, o strange de ambele maini si o saruta violent, de parca buzele sale se sparg pe buzele rosii ale lui Ivy. Shane mereu a fost o persoana violenta si dupa cate se vede, el si iubeste violent. Cand rup sarutul, Ivy vrea sa-l pleneasca, dar Shane ii ia delicat mana si i-o saruta. Blondina ramane socata in fata unui astfel de comportament. Se pare ca nu mai trebuie sa-mi fac griji, cautandu-le celor doi un iubit, respectiv iubita. S-au gasit singuri. In mine e o adevarata explozie de fericire, ma bucur pentru prima data in viata de bucuria persoanelor din jurul meu. Si ce mai persoane ! Persoane care merita tot ce e mai bun. Eu nu le merit. Oare m-am schimbat ? Sunt diferita de cum eram inainte ? Dar, merita sa ma intreb astfel de lucruri inutile cand am de trait atat de multe momente minunate alaturi de amicii mei ?
Dupa ce pregatesc intr-un sfarsit floricelele aduse de nou-noutul cuplu, ma intorc cu patru castroane uriase, iar Nate da drumul filmului ales la intamplare : « Pasarea spin ». Imi placea sa ma uit la acest film impreuna cu mama, dar, in memoria ei, o fac cu Chris si restul. Fiecare cuplu primeste cate un castron de floricele, dar majoritatea isi impart floricelele unul in gura altuia. Eu am fost mereu o persoana mai timida, care nu s-a deschis niciodata in fata altora. Dar stiu ca, atata timp cat ei sunt alaturi de mine, pot face orice.
Nu stiu exact cand, cel mai probabil la cea de-a doua parte a filmului, am adormit la pieptul lui Chris, pe canapeaua galbena. Cand m-am trezit, toti inca dormeau. Chris arata ca un micut ingeras, dormind cu gura putin deschisa si avand pe chip o expresie de calm. M-am indreptat pe varfuri spre bucatarie, pregatind cafea si ceai, fiecare alegand ce vroia.
- Buna dimineata, ma saluta Nate care tocmai intrase pe usa.
- Buna dimineata ! Cum ai dormit ?
- Bine… Vroiam sa discut cu tine.
- Sigur, spune, l-am indemnat eu, caci el parea ca se codeste pentru un moment.
- Chris este cel mai bun prieten al meu, inca din clasa a-III-a. El a suferit dejà o data din dragoste, nu vreau sa mai fie cazul. Nu te cred in stare de asa ceva, dar vreau doar sa-l vad fericit.
- Nate, nu ai nici un motiv sa te ingrijorezi. Il iubesc pe Chris si nu l-as rani niciodata, ii raspund eu satenului, uitandu-ma tot timpul in podea.
Nate s-a apropiat de mine si m-a imbratisat frateste. Nu imi vine sa cred ! Recele Nate m-a imbratisat ! Reecunosc, tin la el ca la un frate. Ca la fratele pe care nu l-am avut niciodata, dar de-asemenea si Mark si Shane imi sunt la fel de dragi. Stiu ca in urma cu doar cateva zile le doream moartea, dar nu i-am cunoscut niciodata cu adevarat. In usa sta Chris, privind scena noastra frateasca, zambind. Nate se intoarce si mergand spre sufragerie, se opreste in fata lui Chris :
- Sa ai grija de ea. Merita pe cineva ca tine.
O culoare rosie evidenta imi urca in obraji, eu uitandu-ma numai la roscatul care mi-a furat inima. Chris imi zambea cu zambetul sau cuceritor. Se apropie, urandu-mi « buna dimineata » cu unul din saruturile sale.
- Ce ai vorbit cu Nate ? ma intreba el.
- De ce ? Gelos ?
- Bineinteles ! Tu esti doar printesa mea.
- Mi-a spus doar ca e un nou inceput… pentru tine, pentru mine si pentru noi toti.
She's wiskey in a teacup.





Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Princess Of The Universe ZuZuu:) 1 2.428 16-12-2011, 01:30 AM
Ultimul răspuns: Diz
  The vampire princess wolfkidgirl 2 3.287 02-08-2009, 02:54 PM
Ultimul răspuns: Elina


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)