Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Death Princess

#1
Hey... M-am gandit sa postez si la proza, adica na... Sunt destul de mandra de povestea asta si sper sa va placa si voua. Scrisa intr-un moment de totala morbiditate... Astept critica pentru ca sunt sigura ca nu am scris perfect si chiar imi doresc sa ma perfectionez.


I. Acel vis

Am avut din nou acel vis. Acum nici nu ma mai mira. Il am de cand eram copila, in fiecare noapte. Pe masura ce cresc in varsta devine din ce in ce mai brutal si mai sangeros. Sunt unele nopti in care nu adormi de teama. La ora de psiholgie trebuie sa-mi descriu visele. Eu am numai unul singur.
- Emma Wide! Vino te rog in fata si descrie unul din visele pe care le-ai avut pana acum.
Ce greseala sa ma alegeti pe mine, doamna profesoara. Imi e teama ca ma veti considera nebuna daca voi descrie cu de-amanuntul, dar totusi trebuie s-o fac. Pasesc nesigura in fata clasei. Imi inghit nodul din gat si imi dau din ochi parul de culoarea vaniliei. Nici nu mai tin minte cum m-am capatat eu cu parul acesta alb, dar il am asa de cand imi aduc aminte. La varsta de 7 ani mi-am pierdut memoria si am fost gasita de parintii mei adoptivi de acum ratacind pe strada. De atunci a inceput visul meu de cosmar si de atunci mi-am inceput si viata. Imi fac putin curaj si deschid gura.
- Eu am avut mereu doar un vis care ma bantuie. Are loc intr-o sala intunecata. Un covor rosu cu margini aurii duce la un tron de culoare sangerie. Deasupra lui este un craniu cu un lant de aur intre dinti. Pe margini sunt cortine trandafirii si rosii impodobite cu trandafiri albi ofiliti.Sunt prinse cu siraguri de perle mici si varfuri de sageti. Cateva tarantule isi tes panzele in colturile incaperii si serpi isi fac loc printre dantela imprastiata pe jos. Pe acel tron sunt eu intr-o rochie visinie in stil gothic. La gat am un colier cu un trandafir albastru. In jurul tronului sunt doua fete, una bruneta cu parul pana la umeri si una blonda cu parul scurt. In spatele tronului sunt doi baieti, unul roscat si unul saten. Nici unul nu poate vorbi, au fasii de matase neagra la gura. Sunt numiti Slujitorii Mortii. Toti au la gat o zgarda cu un lant de perle, lanturi pe care le tin eu. In fata tronului vine cate un om, cerand indurare. Fiecare slujitor arata un fel de a-l omori, iar eu aleg unul. Atunci, slujitorul are onoarea de a-l omori in fata mea prin felul pe care l-am ales. O lacrima de sange curge la fiecare om din ochiul meu stang. Dupa ce termina, slujitorul se apropie de mine sa-si ceara recompensa. Recompensa este mereu Sarutul Mortii. Fasia de matase este data jos si primeste un sarut de la mine. Cu fiecare sarut al mortii dat, o petala din trandafirul albastru de la gat cade. Nu se stie exact numarul oamenilor care vin intr-o seara la mine. Uneori vin cu sutele, alteori doar vreo doi-trei. Cand sunt mai putini e cel mai bine. Visul se termina, dupa care pot dormi linistita. La sfarsitul fiecarei seri petrecute in aceea sala, un sarpe si o tarantula se apropie. Sarpele ma musca de gat, iar tarantula ma otraveste. Asa se termina mereu, cu moartea mea si mereu incepe cu reinvierea mea.
Am spus totul cu ochii pierduti. Parca vedeam acel vis din nou aievea. E doar un vis, dar fiecare om care trece intr-o noapte la mine, ziua urmatoare moare, prin acelasi fel pe care l-am ales.Conicidentele sunt ingrozitoare si pana acum ma simt vinovata de moartea atator persoane. Pai nu e exact vina mea, eu doar visez si nu mi-am ales eu soarta asta. Ce se intampla nu mai are nimic de a face cu mine. Cand am terminat, un fior m-a strabatut. Parca vedeam Slujitorii Mortii langa mine.
- Emma, ti se pare normal sa povestesti tocmai visul acesta sadic?
- Dar eu numai acest vis l-am avut pana acum, in fiecare noapte. Imi pare rau ca l-am spus, dar dumneavoastra m-ati pus.
- Bine Emma. Multumim.
Mi-am ridicat privirea si m-am uitat spre clasa. Toti se uitau la mine cu gura cascata. Probabil ma cred nebuna. Inainte sa ma asez inapoi in banca, clopotelul suna si toti colegii se apropie de mine sa ma intrebe despre acel vis. De ce sunt asa curiosi? Lor nu le-am spus totul. Ei nu stiu ca moartea din vis devine reala ziua urmatoare. Daca ar stii ei ca si colega noastra, Mary, a murit din cauza acelui vis. Cand am vazut-o pe Mary venind in fata mea cerand o moarte rapida, am impietrit. M-am ridicat de pe tron si am imbratisat-o. I-am ales o moarte rapida, sa nu sufere. Oricum daca a ajuns in fata mea nu mai avea nici o sansa. Eu nu pot cruta pe nimeni. Acel vis nu-mi permite.
Dupa ce ora s-a terminat am plecat spre casa cu buna mea prietena, Bridget. Ea stie tot despre acel vis. Stie ca cine apare in el, moare si ca Mary a murit caci a aparut in visul meu. Nu m-a judecat. M-a acceptat asa. Pentru asta-i sunt recunoscatoare. Ea ma numeste “ Death Princess”, Printesa Mortii, de cand stie de vis. Poate ca asta sunt, o printesa a mortii. Eu nu voi putea aduce fericire celor din jur, ci doar durere si moarte. Bunicul si bunica mea au trecut tot prin acel vis. Pe atunci eram foarte mica. Nu stiam inca de partea ingrozitoare a acestui vis. Bunicul si bunica au murit din cauza mea. Atunci mi-am dat seama de gravitatea acestui joc al mortii pe care-l jucam in fiecare noapte, in acel vis. Mi-am dorit sa ma opresc, dar nu puteam. Unii oameni mureau brutal, ucisi de propria familie si asta era numai alegerea mea. Cand se intampla o catastrofa naturala, veneau la mine cu sutele si mureau prin aceeasi metoda toti. Slujitorul care a venit cu acest fel de a muri era cel mai fericit. Uneori dadea din urechi de placere, iar eu cea din vis zambeam multumita. Eu cea din lumea reala consider acest lucru dezgustator si salbatic, dar ma trece mereu in fior de placere cand vad sange. Poate ca asa e natura mea, mereu doritoare de moarte.
N-am mai dormit de trei zile, dar morti au mai aparut la televizor, ceea ce inseamna ca nu sunt singura Death Princess. Daca nu vad moarte sau sange imi simt corpul vlaguit. De trei zile n-am mai avut parte de nimic din asta si abia mai calc. Ma despart de Bridget si intru in casa. Mama ma intampina. Tocmai s-a taiat la deget, pana la os. Emma normala s-ar ingrijora si ar ajuta-o pe mama, dar Emma din vis a pus stapanire pe mine. Imi scald privirea in rana deschisa a mamei, pana cand si-o bandajeaza. Asa nu mai pot. Trebuie sa revin in lumea mea a mortii pana nu ajung la extrema. Ma trantesc in patul din camera mea si inchid ochii.
Imediat in fata mea apare acelasi decor cunoscut si eu ma aflu pe acelasi tron, inconjurata de aceiasi Slujitori ai Mortii. Ochii mei, din caprui, devin rosii aprins. Imediat in camera apar oameni. Primii aparuti sunt.. parintii lui Bridget. Cum e posibil sa omor parintii celei mai bune prietene ale mele? Acesta a fost ultimul gand uman din eu normala. Imediat dupa aceea o sete salbatica de a vedea moarte a pus stapanire pe mine. Am ales cel mai sangeros mod de a-i omori si m-am bucurat de spectacol. Doar ei au fost clientii mei pe somnul acesta. Cum m-am trezit am sunat-o pe Bridget si i-am spus sa nu se enerveze pe parintii ei. Alegerea facuta de mine a fost ca Bridget sa-si omoare parintii. Stiu ca odata aleasa moartea, nimic nu mai poate fi schimbat, insa chiar nu vreau sa se intample ceva. Totusi a fost o incercare esuata. Sirenele de la masinile de politie si salvare s-au auzit pe strada si s-au oprit in fata casei lui Bridget. Ea si-a omorat parintii. Toate legile jocului s-au schimbat. Trebuia sa se intample maine. Oh,nu! Oare s-a intamplat asta din cauza setei mele de moarte? Oh, acel vis! Distruge umanitatea din mine! Desi gandeam asa, pe fata mi-a aparut un zambet de placere.


P.S.: Nu stiu exact ce se face la o ora de psihologie, deci scuzati-mi nestiinta.
She's wiskey in a teacup.



#2
Buna!
Se pare ca am ajuns prima pe aici...cea ce mi-se pare extrem de ciudat.
Sa nu m-ai lungim vorba si sa trecem la treaba.
Din cate am citit, pare o poveste destul de interesanta. Nu prea sunt obsedata de chestiile horror, dar povestea asta cam mere citita.
Greseli de exprimare sau de tastare nu prea am vazut sa fiu sincera. Ai pauza dupa virgula si punct....si totul din cate vad e destul de ok...
Pana acuma e bine....si sa sti ca mi-ai captat atentia cu ajutorul titlului. Foarte fain.
Pai eu asta am avut sa-ti spun. Iti urez bafta in continuare la scris si daca poti, sa ma anunti cand pui continuarea....ok?

Ciao
Freedom is power!
And I can use that power!

#3
Akane Hime: mersi mult ca ai citit si ai lasat comentariu... chiar apreciez >:D<


II. Sarutul Mortii


Zilele au trecut si incidentul cu Bridget a fost uitat de mine. Visul a continuat sa apara in fiecare noapte, iar eu am continuat sa impartasesc Sarutarile Mortii. Acum cand stau si ma gandesc , cred ca eu dau intr-adevar Saruturile Mortii. Primul si de fapt singurul baiat pe care l-am sarutat a facut infarct si a murit. De atunci nu m-am mai apropiat de un baiat pentru a nu se repeta povestea. N-am fost pe atunci invinovatita de nimic, dar acum 3 ani, cand aveam numai 14 ani, nici nu as fi crezut ca pot face asa ceva. Eram proasta. Credeam ca dragostea poate invinge orice, dar nu. Ea nu poate invinge moartea si Saruturile Mortii.
Un tanar brunet cu suvite albastre a aparut in clasa noastra. E un student strain, transferat aici. Il cheama Shane. Nu stiu de ce, dar am impresia ca-l cunosc de o viata desi nu l-am mai vazut niciodata. Ma simt intr-un fel ciudat atrasa de el, de parca e o persoana ca mine. Cand am disecat broaste la biologie si el se uita tot cu atata pofta ca si mine cum lama taie pielea lucioasa a broastei si ajunge pana la maruntaie. Emma, printesa mortii pune din ce in ce mai mult stapanire pe mine, pe Emma normala, de parca ar vrea sa ma inghita si sa inlocuiasca partea umana din mine. Il sorbeam din priviri de Shane, cand el isi intoarce privirile spre mine. Ochii lui verzi aveau tonuri de rosu sangerii, ca atunci cand eu vroiam cu disperare sa vad moarte. Isi muta privirea de la mine la rana mea de la genunchi. Am cazut pe scari inainte de ora asta, iar sangele inca nu s-a intarit. Privea rana insistent, de parca cu privirea ar putea sa o deschida si sa-si desfate setea. Dupa cateva secunde, se prabuseste. Probabil ca si el s-a luptat cu somnul. Cer voie profesoarei sa merg cu el la infirmerie. Abia ducandu-l dupa mine ajungem la infirmerie. Il asez in unul dintre paturi si il las sa doarma. Se trezeste intr-un sfarsit tipand.
- Nu, nu trebuie sa moara. Mai e timp sa-l anunt.
Era intr- o isterie. Cred ca in fata lui a ajuns cineva foarte important daca face in asa hal.
- Ba nu, nu mai e. Va muri in mai putin de cateva minute. Dorinta ta de moarte va face asta. Ar fi trebuit sa accepti visul si suferinta pe care o aduce.
- Tu de unde stii?
Avea in glas un ton speriat si uimit. Nu m-a mai vazut pana acum si eu ii spun astfel de chestii. Dar vorbea partea umana, care avea regrete pentru moartea parintilor lui Bridget. Daca mi-as fi acceptat soarta poate as fi reusit sa salvez trei vieti, si pe a lui Bridget.
- Pentru ca sunt la fel ca tine. Sunt o Printesa a Mortii.
- Deci am gasit in sfarsit pe cineva ca mine! Imi pare rau, dar trebuie sa mori!
Dupa vorbele pe care le rosteste se napusteste asupra mea si ma tranteste pe jos. Incearca sa ma sugrume. De ce nu pune stapanire pe mine acum, eu ca printesa a mortii ca sa pot riposta? Pai pot si singura sa ma apar de un derbedeu. Ridic un picior si il lovesc in zona sensibila. Imi da drumul si se indeparteaza de mine gemand.
- Ce naiba crezi ca faci? Il intreb eu tipand la el.
- Noi, Printii Mortii, suntem mereu in competitie pentru titlul de Rege sau Regina a Mortii. Din cauza asta trebuie sa mori.
- Eu iti dau titlul fara nici un pic de regret. Chiar nu vreau sa am acest titlu.
- Da, sigur! Vrei sa spui ca nu a aparut Regele de acum si in visele tale?
- Nu. Si chiar nu trebuie sa fii asa de agresiv cu mine! Suntem la fel! Cu cine mai imparti tu suferintele acestea?
Nu mi-a mai raspuns. Shane cel plapand parea un mic ingeras, iar acum ca e normal e un nesuferit si nesimtit. Nu pot sa cred ca se comporta asa cu mine. Suntem la fel, ar trebui sa ne sprijinim si sa ne impartasim suferinta, dar el nu, trebuie sa ma omoare. Nu stiu de ce nu mi se pare nimic special ca vrea sa ma omoare, iar toata vorbaria cu Regele Mortii m-a pus pe ganduri. Deci noi, toti Printii si Printesele Mortii suntem in competitie. Shane a plecat din infirmerie de mult si m-a lasat singura. Vai, ce gentleman!
Ies din infirmerie si ma indrept spre clasa. Biologia a fost ultima ora. Merg furioasa acasa. Desi toti au luat-o inainte simt pe cineva urmarindu-ma. Cand ma intorc, supriza! Nu e nimeni. Sunt sigura ca nu e doar imaginatia mea, caci altfel nu se intampla tot ce s-a intamplat pana acum. Acasa nu e nimeni. Azi si mama si tata sunt la munca. Imi fac temele si merg sa fac o baie cu muulta spuma si lumanari parfumate. Poate o sa uit ca un ciudat cu parul pe jumatate albastru a vrut sa ma omoare. De fapt, parul lui e o reusita. Sunt sigura ca si parul are legatura cu titlul pe care il purtam. Eu il am alb, el jumatate albastru. Acum, cum l-or avea ceilalti? Termin baia si numai cu un prosop pe mine ies pe balcon. Luna lumineaza totul in jur si stele sclipesc jucause pe cer. Deodata in fata mea apare Shane , urmat de un baiat si o fata. Baiatul are parul cenusiu, iar fata mov. Deci si ei sunt ca mine. Inainte sa apuc sa fac un gest, baiatul care e cu Shane ma saruta. Incerc sa ma zbat sa scap, dar nu reusesc nimic. Imi musca buza si gusta putin din sangele meu. Eu normala ma simt scarbita, dar din nou sunt stapanita de printesa mortii din mine si fac acelasi lucru ca si el. Pe urma sunt pasata fetei si intr-un sfarsit ajung si in bratele lui Shane. Am primit in acest timp si am dat, trei Saruturi ale Mortii. Ce naiba se intampla aici? Nici unul nu e pe moarte sau mort, si nici eu n-am nimic, dar am putut simti cum moartea se strecoara prin trupul meu de la fiecare sarut si cum si eu pasez la randul meu o parte din moartea mea. Ce inseamna toate acestea?
She's wiskey in a teacup.



#4
Pai in primul rand vreau sa te felicit pentru aceste doua capitole minunate si pentru acest fic superb.
Nu ma atrage genul horror prea mult, dar dupa ce am citit ficul tau cred ca am sa incerc mai multe ficuri sau povesti din acest gen.
Ficul in sine mi se pare grozav
actiunea nu este grabita, dialogul nu este prea mult si nici sec. Descrierea mi se pare destul de buna avand in vedere ca nu am mai citit niciodata povesti de acest gen, insa cred ca ai fi putut accentua mai mult sentimentele Emmei in momentul cand i-a omorat pe parintii celei mai bune prietene ale sale.
Ideea mi se pare originala
Greseli de tastare si scriere nu prea am observat.
Succes si plz nextul repede
PS. Anunta-ma cand il pui sunt foarte curioasa cine va ajunge REGELE/REGINA Mortii

#5
Buna...
Mersi ca m-ai anuntat. Destul de interesant pana acum. Se pare ca Emma are competitie.
Sa fiu sincera chiar m-ai facut curioasa la ultima faza cu Saruturiile Mortii.
Oare ce se v-a intampla? Asta numai tu vei stii....
Greseli am vazut doar una....cred. Era la inceput parca. Ai lasat, cred, din greseala spatiu inainte de virgula. Nu-i nimic. Doar sa verifici inainte de a posta capitolul sa nu fie vreo greseala.
Cam atat am de spus, deocamdata.
Iti urez bafta in continuare si sa ma anunti cand pui continuarea. Ok?

Ciao
Freedom is power!
And I can use that power!

#6
Mersi ca ati comentat si vreau sa le multumesc si celor care au citit fara sa lase comentarii. Am venit cu un nou capitol, va era dor, nu? Stiu ca nu:)) Eh, eu sper sa va placa. O sa fie cam dramatic si o sa intample ceva rau pentru Emma. Eh, deja am spus prea mult. Lectura placuta!

III. Pactul

Normala eu se simte scarbita si dezgustata, dar eu din vis cersesc inca putin din sangele celor din jurul meu.
- Ce credeti ca faceti cu mine?! Nu cred ca m-am invoit sa fiu jucaria voastra!
Urlam la ei, furioasa de ceea ce s-a intamplat. Au profitat de mine. Saruturile Mortii eu aleg cui le dau, nu mi le pot fura in halul acesta. Totusi, mi-a placut fiecare in parte. Sarutul tanarului cu parul cenusiu a fost delicat si totusi brutal, o combinatie intre bun si rau, intre vina si nevinovatie. Cel al fetei delicat si simplu, iar a lui Shane, de parca as fi sarutat un porc. Cel mai rau eram scarbita din cauza lui. Cei drept sarutul lui mi-a placut cel mai mult, era salbatic si parca vroia sa soarba viata din mine.
- Te revolti? De ce nu ripostezi?intreaba Shane razand.
Fierbeam de manie. Porcul asta isi bate joc de mine si a mai adus si pe altcineva.
- Imi pare rau ca trebuie sa-ti facem astfel de inconveniente, dar avem nevoie de tine. Saruturile Mortii de mai devreme au fost ca sa incheiem un pact. Tu esti una din putinele Printese ale Mortii care nu trebuie sa treaca prin probele alese de Rege. Noi avem nevoie de tine ca sa reusim sa le trecem cu brio. Eu sunt Mark, iar ea e Carla. Din cate imi dau seama ai facut cunostinta deja cu Shane.
- Si cine a zis ca sunt de acord sa va ajut? Nu vreau! Si chiar daca sunt Printesa a Mortii, acelea sunt saruturile mele si nu le puteti fura cand aveti voi chef! Sunt si un om, nu numai o persoana doritoare de moarte.
Cand am terminat sa-i cert mi-am simtit intreaga fiinta fierband, de parca stateam pe carbuni. Cad din picioare, rapusa de durere. Imi simteam corpul patruns de mii de ace. Mark se apropie de mine si incearca sa ma ajuta. Imi explica ca odata pactul facut nu pot refuza, sau voi suporta astfel de dureri de fiecare data. Nu e corect! Nu m-am invoit la asa ceva si totusi iata-ma in astfel de situatii imposibile, din care nu pot iesi nici daca vreau.
- Si ce trebuie sa fac?
- Trebuie doar sa ne daruiesti cate un sarut cateodata. Avem nevoie si de puterea ta pentru a reusi.
- Daca e doar atat, bine. Dar daca ma vad nevoita sa fac si altceva ma voi supara rau de tot. In ce constau probele?
- Trebuie sa facem treaba Slujitorilor Mortii. Sa omoram, dar sa nu fim ucisi.
- Bafta. Acum daca nu va suparati, vreau sa ma imbrac si sa dorm. Noapte buna!
- Noapte buna, Emma!saluta Carla.
- Noapte buna, frumoasa domnisoara!spune si Mark.
Din partea lui Shane primesc un zambet ironic. Ah, ce as vrea sa-l omor pe baiatul ala! Mi-as fi dorit sa nu ma fi lasat sarutata de el. Mark este atat de dragut, prin felul de a se comporta si de a vorbi. Despre Carla nu ma pot pronunta. Nu o cunosc indeajuns de mult si in afara de salutul de la plecare, n-am mai auzit nici un cuvant de la ea. Ma schimb in pijamale, imi usuc parul si ma culc.
La mijlocul decapitarii unui om, ma trezesc tipetele mamei. Cobor repede jos si o vad incercand sa scape din mainile lui Shane. Nu e corect. De ce mama si de ce din prima seara? Mama opune rezistenta curajoasa si reuseste sa-l injunghie pe Shane in umar. In acel moment si eu simt aceeasi durere in umar. Deci nu e numai sa-i ajut, dar si sunt legata de acesti trei tipi. Daca ei mor, mor si eu! Chiar nu e corect! Incerc sa o opresc pe mama, dar ea il mai ranesteinca odata pe Shane, langa coasta. Din nou aceeasi durere ma rapune. El face fata cu bine acelor dureri, dar eu nu. Trebuie sa-l sarut, sau ni se duce viata, tuturor patru. Simt o rana in genunchi, dar asta nu e de la Shane, ci de la unul din ceilalti participanti la pact. Fac cativa pasi si ma prabusesc intre mama si Shane. Ea tipa inspaimantata cand ma vede chinuindu-ma un dureri. Shane se apleaca deasupra mea si il sarut. Deodata durerea de la el dispare, ramanand doar cea din genunchi. El se repede asupra mamei. Vreau sa-l opresc, dar mama e deja la pamant intr-o balta de sange. Tip si de durere si de tristete. L-am ales pe Shane in locul mamei care m-a crescut si care m-a salvat din strada. Ce fel de om sunt? La aceasta intrebare raspunde cealalta parte a mea. Imi delectez ochii privind-o pe mama acolo, pe gresia rece din bucatarie, fara viata. Eu nu mai sunt om. Mi-am pierdut umanitatea cand am devenit Printesa a Mortii. Sun la salvare si il sun si pe tata. Povestea oficiala: mama s-a sinucis. Eu stiu totusi ca nu e adevarat si ca ea a fost ucisa. Da, a fost ucisa si a fost ucisa de mine. Ar fi trebuit sa-l las pe Shane sa moara si sa mor si eu, dar ea sa traiasca. Ce fire egoista am! Oare cum voi putea sa-l privesc pe tata in ochi? Cum voi putea sa merg dimineata la scoala si sa ma consider parte din societate?
N-am mai putut sa adorm. M-am framantat in remuscari. Dimineata la poarta ma asteptau cei trei participanti la pact. Carla era cea care se ranise la genunchi. M-am lasat sarutata si am pornit spre scoala. De acum vreau sa fiu doar unealta lor. Sa nu imi pese daca isi dau duhul in fata mea. Daca vor sa fie din nou bine, ei sa vina la mine ca eu nu sunt obligata sa-i ajut cu nimic. Asa gandeam, dar inima mea batea incredibil de tare, de fiecare data cand unul din baieti, Mark sau Shane, se apropiau de mine si incercau sa ma sarute. Nu, e imposibil sa simt ceva pentru vreunul din ei. Mi-am promis ca nu voi mai iubi de la acel incident. Dar aceasta dragoste poate trece peste moarte si peste Saruturile Mortii, caci suntem toti la fel, deci de ce sa nu ii acord inimii o sansa? Nu, Emma! Ei sunt cauza mortii mamei tale. Acest pact cu ei ti-a adus numai rele. Pactul acesta e un Pact al Mortii, care aduce numai moarte pe unde merg cei care l-au pecetluit cu Saruturile Mortii.



She's wiskey in a teacup.



#7
Bun. Am ajuns si eu sa fiu prima. Doamne ajuta!
Deci, cum ai spus si tu, a fost destul de trista faza cu mama ei si cu Shane. Ma bucur insa ca ai putut sa spui si cum ii cheama si pe ceilalti Printi si Printesa Mortii. Ceea ce nu prea mi-a placut a fost ca MI-AI Furat Numele! Daca nu stii la ce ma refer, atunci sa citesti fic-ul meu Pure Heart si asa vei intelege.

Si sa sti ca nu m-a supar ca il folosesti. Sa fie intre noi, Mark al meu are o fire mult mai diferita de ce-a al lui Mark din povestea ta. Al tau e dragut si sincer, al meu e putin rautacios, fermecator si putin badaran. Asa s-ai dau un still mai de bad boy. Ma intelegi tu. Asta daca imi citesti povestea. Alegerea ta.

Greseli nu prea am vazut sa fiu sincera. Naratiunea a fost bunicica, se putea mai bine.
Dialogul n-a fost sec, ceea ce e foarte bine. Iar la descriere, parerea mea e sa ai mare grija. Nu prea ai descris multe. Incearca sa descrii atmosfera in care se petrece actiunea, sa descri sentimetele ei in toata afacerea asta, etc.

Pe scurt, a fost super ok. Mai ai pe aici si pe acolo de lucrat si o sa fie minunat.
Asta a fost parerea mea. Iti urez bafta in continuare si sa ma anunti cand pui continuarea, ok?

Ciao!
Freedom is power!
And I can use that power!

#8
Ca de obicei un capitol minunat. Il ador pe Shane e asa dragut.
Capitolul a fost destul de bun, un pic cam scurt, dar merge. Gerseli nu am vazut, naratiunea e ok. Ar fi trebuit sa accentuezi mai mult sentimentele Emmei atunci cand scumpul de Shane a omort-o pe mama sa, sau in momentele de la sfarsitul capitolului, cand ea era rupta de realitate ca sa spunem asa.
Sper ca printesei mele dragi sa-i treaca tristetea mai repede.Chiar imi place de ea in varianta bad
Oricum ideea e foarte interesanta si se vede ca evoluezi pas cu pas.
Succes spor la scris si nu uita s-a ma anunti.

#9
Buna ^^ Am vrut sa las comm inca de la cap 2, dar mi-a fost lene. Nu-i nimic, o fac acum.
Pai, in primul rand, povestea nu mi se pare tocmai morbida. Daca treci peste chestia cu moartea e chiar draguta. Adica, am citit si chestii mai socante la viata mea. Faza de la inceput cand povestea visul acela a fost putin mai aducatoare de fiori pe sira spinarii, dar in rest povestea nu as spune ca e horror.
Dar hai sa revenim. In primul rand pot spune ca ideea in sine mi se pare destul de originala, cel putin eu nu am mai citit asa ceva pana acum. Chiar pot spune ca m-a facut sa fiu curioasa inca de la inceput. Asta poate si pentru ca ai cam intrat oarecum in actiune.
Ai putea descrie mai mult sentimentele ei. Adica la partea cand a ales ca prietena ei cea mai buna sa-si omoare parintii si cand si-a vazut mama ucisa parca nu a simtit mare lucru, iar eu tind sa cred ca ar fi trebuit. Adica, totusi... In anumite momente trebuie accentuate mai mult.
Si parca actiunea a decurs cam repede in anumite parti. Nu foarte mult, dar ai putea totusi sa o incetinesti putin.
Dialogul mi se pare destul de ok, adica nu e sec sau ceva si nu mi s-a parut a fi nici in exces.
Pai, cam atat. Astept continuarea si spor la scris ^^
[Imagine: air_gear_by_zzfoxzz-d31fttj.png]


#10
Bine, povestea nu a fost gandita sa fie horror, are doar moartea asta si in afara de cateva secvente, nu o sa fie socant sau altfel... Pur si simplu ciudata :)) Multumesc tuturor celor ce au comentat si au citit. Si acum noul capitol:

IV. Slujitorii Mortii

Ma simt singura. La scoala nu prea mai socializez cu oamenii. Mi-e teama sa nu se repete povestea cu Bridget. Carla, Mark si pana si Shane ma ignora. Vin la mine doar dupa o lupta mult prea grea, sa le ofer Saruturile Mortii. Uneori ma trezesc in noapte tipand de durere din cauza lor si il mai scol si pe tata ingrijorat. El sufera cel mai mult. Pierderea mamei a fost o lovitura grea pentru el, iar acum ca ma vede si pe mine pierzandu-mi mintile si tipand de durere, nu ii imbunatatesc situatia cu nimic. Sper doar ca nu se va ajunge si cu el unde s-a ajuns cu mama. Inmormantarea ei a fost acum cateva zile, iar tata crede ca am cosmaruri. Il las sa ma linisteasca, desi nu imi face mai bine. Mandria lui de parinte ar fi strivita daca nu l-as accepta. El va fi mereu aproape de mine, cand am nevoie de sprijin. Nu, nu mereu. Am invatat ca „mereu” e doar un cuvant, caci nu voi stii niciodata cand il voi pierde si pe tata. Incerc sa ma bucur cat pot de el, atat cat il mai am. Ii daruiesc zambete false si il fac sa cred ca sunt bine, dar de fapt nu sunt. Umanitatea din mine dispare. Il tratez pe tata ca pe un obiect, pe care-l posed si cu care ma pot juca cand vreau. Nu eram asa la inceput. Pe vremuri il iubeam. Poate ca o mai fac si acum, adanc in sufletul meu, dar adanc in sufletul meu e un loc uitat de mult, inchis cu zeci de lacate care nu-mi permit sa ajung la dragostea ce i-o port. Sunt un nimeni. Daca nu pot avea sentimente, la ce bun sa mai traiesti? Practic esti ca o statuie. Singurele sentimente pe care le mai am sunt de placere atunci cand devin Printesa Mortii in vis, iar aceste sentimente dovedesc si mai mult ca nu mai sunt om de mult.
Probabil ca singurii care ma accepta si ca Emma buna si ca Emma rea si care nu ma vor parasi niciodata sunt Slujitorii Mortii. Ei au fost, sunt si mereu vor fi langa mine, sa ucida pentru placerea mea. Acum, dupa atatia ani de cand imi sunt aproape, m-am atasat de fiecare in parte. Nimeni nu cred ca ma cunoaste mai bine decat o fac ei. Lor le-am aratat fiecare particica a personalitatii mele, iar dupa un timp au invatat sa-mi citeasca dorintele in ochi. Ei stiu cel mai bine fiecare coarda a glasului mei si stiu ce se intampla cu mine dintr-un singur cuvintel. Ei stiu totul despre mine, iar eu nimic despre ei. Nu le stiu glasurile, personalitatile, placerile si nici macar numele. Si totusi, in ciuda acestui fapt mi-au fost alaturi: si cand aveam oameni de omorat cu sutele, pana in dimineata si cand erau doar doi si pe urma ii lasam balta. Totusi, e posibil sa controlez acel vis. Eu aleg felul mortii in functie de starea mea de spirit si tot eu am ales sa o imbratisez pe Mary pe atunci, deci eu sunt Printesa Mortii si tot eu sunt si printesa visului meu.
Toate aceste ganduri se adunau in ora mea de mate. Chiar nu aveam chef azi de scoala. Mi-as fi dorit sa fi stat acasa si sa fi lenevit.
- Domnisoara Wide! Vin-o te rog si rezolva ecuatia de la tabla, daca crezi ca esti atat de buna la matematica incat sa-ti permiti sa pierzi vremea visand la cai verzi pe pereti.
Oh, nu! Mate nu e tocmai punctul meu forte, iar toata ora asta, in timp ce profesorul vorbea, eu eram absorbita de gandurile mele. S-a dus pe apa sambetei media mea de trecere la mate, daca o dau in bara acum. Poate ar fi bine sa-mi cer scuze si sa indrug o scuza ridicola. Asa scap de vreo nota proasta. Inainte sa scot o vorba clopotelul suna. Multumesc! Soarta e de partea mea. La iesire imi cer scuze profesorului si pornesc spre casa. Shane, Carla si Mark au renuntat la obiceiul de a ma lua de acasa si a ma duce, acum doua zile. Shane a avut o cearta cu Mark din cauza ca au mers amandoi la aceeasi persoana sa o ucida. Zici ca s-a ajuns la un capat de tara. Eu si Carla am incercat sa-i calmam, dar zadarnic. Shane e prea imgamfat sa spuna ca a gresit sau sa ierte. El e singura vina a singuratatii mele. Mark si Carla s-au grupat, ei mergand la o alta scoala, iar pe Shane nu l-am mai zarit de cateva zile, nici macar la ore. Macar de si-ar fi dat duhul pe undeva, sa scape Terra de un mare idiot. Dar nu e posibil. Daca ar fi murit, as fi patit si eu acelasi lucru, sau as fi simtit dureri mult mai mari decat cele obisnuite. Pana la urma de ce imi pasa mie asa de mult de tipul asta? E un nimeni pentru mine, deci de ce ma framant eu atat pentru el? Mai bine il las incolo si ma gandesc cum voi reusi sa termin cu brio lupta cu matematica semestrul acesta.
Imi arunc ghiozdanul si uniforma la intamplare in camera. Ma schimb in ceva lejer si ma trantesc in pat. Pentru prima data imi doresc sa vina noaptea mai repede, sa ma intalnesc cu Slujitorii Mortii. Poate in curand le voi putea rosti numele adevarat, sa nu mai fie generalizati. Pana la urma doar patru slujitori sunt ai mei, nu-i asa? Fara pic de chef imi fac temele si pregatesc cina. Tata va sosi tarziu de la munca si ii las masa pregatita, in caz ca ii va fi foame.
In sfarsit noaptea dupa care am tanjit toata ziua a venit! Regatul meu e la o inchidere de ploape distanta! Imediat ce inchid ochii ma aflu din nou pe tronul meu sangeriu si in rochia mea visinie, inconjurata de dragii mei slujitori pe care imi permit sa-i numesc prietenii mei. N-am apucat sa zic nici o vorba caci oameni asteptau deja in fata tronului. Pai cand le voi darui Sarutul Mortii, atunci le voi afla si numele. Prima persoana a carei alegere mi-a placut a fost fata cea blonda. S-a apropiat de mine, i-am dat jos fasia de matase, dar in loc sa-i dau sarutul, am intrebat-o ceea ce ma interesa.
- Cum te numesti?
Ea a ramas impietrita in fata mea. Rutina a fost mereu aceeasi de cand am acest vis si acum a picat ca din senin aceasta intrebare. Un glas subtire, delicat, in care se putea citi o mare indrazneala si o fire rebela a raspuns. „Ivy”. Dintr-un singur cuvant pe care l-a scos mi-am dat seama de firea si personalitatea ei. Uimitor. Ei sunt puri. Ei nu se pot ascunde dupa cuvinte, asa cum fac oamenii. Sunt norocoasa ca ei sunt ai mei. Urmatorul slujitor a fost baiatul saten. Din felul in care s-a prezentat in fata mea si din felul in care si-a prountat numele, Nate, este un baiat rautacios caruia ii place sa te tachineze si un pierde-vara, insa e prietenul meu si asta e tot ce conteaza. Urmatoarea a fost micuta bruneta, Nicole. Timida, simpatica, gata sa faca orice pentru cei care sunt aproape de ea. Ultimul a fost roscatul si superbul Chris. Te impresioneaza prin statura sa, felul de a vorbi, desi eu am auzit doar un cuvant. Curajos prin felul de a sta, delicat prin firea lui si dragut prin felul de a fi. Am ramas cu privirile atintite asupra lui si dupa ce s-a indepartat de mine. M-a fascinat.
- Dragii mei, Ivy, Nicole, Nate si Chris. Simt nevoia sa va multumesc ca mi-ati fost alaturi in tot acest timp. Am inceput sa ma simt vinovata ca nu v-am cunoscut pana acum si ca nici nu va stiam numele. Ma bucur ca am aflat macar atat de putin despre voi in seara asta si promit ca intentia mea de a ne impietreni nu se va opri acum. De acum inainte renuntam la fasiile de matase. Va veti putea spune parerea liber, daca ridicati mana si daca veti primi acordul de a vorbi. Va multume..
Am lasat propozitia neterminata, dar dimineata nu asteapta dupa mine. Ceasul taraia in capul meu, sa ma convinga sa ma dau jos din pat. Il opresc usor cu mana stanga si in timp ce ma ridic din pat, buzele mele scapa un soptit de-abia auzit. Chris...
She's wiskey in a teacup.





Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Princess Of The Universe ZuZuu:) 1 2.428 16-12-2011, 01:30 AM
Ultimul răspuns: Diz
  The vampire princess wolfkidgirl 2 3.283 02-08-2009, 02:54 PM
Ultimul răspuns: Elina


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)