11-09-2011, 04:27 PM
Hello guys! Am venit cu nextul Sper ca nu ati crezut ca am lasat ficul asta balta. Nu, nu, nici pe asta, nici pe celelalte, doar ca si scriitorii sunt in vacanta, nu? b-) M-am intors acum la munca.
Well, nu-mi mai cer scuze ca ajung tarziu, pentru ca stiu ca ma veti ierta oricum. Apropo, nu am mai corectat capitolul deci ma scuzati pentru eventualele greseli *blush*.
Yn marise ochii surprins, iar privirea lui a devenit demonica. Niciodata nu-l mai vazusem cu un chip atat de nervos si un ranjet ciudat pe fata. Parea surprins, insa in acelasi timp foarte nervos, ca si cum orice ii cadea in mana avea sa-l rupa, ori sa-l arunce foarte departe.
-Nenorocitul ala s-a atins de tine, a zis pe un ton zgomotos, ridicandu-se in picioare din cateva miscari si cautandu-se in buzunar.
Eram speriat si tremuram atat de tare incat a trebuit sa-mi duc mana la gura si sa ma musc ca sa-mi revin. Privindu-l cateva secunde pe blondul din fata mea ce parea atat de agitat si grabit, nu mi se parea nici pe departe diferit de Saren. Asa fusese si el cand a intrat in acea camera pe care chiar daca as fi vrut sa o uit, nu as fi putut.
Scoase micul aparat din buzunar, injurandu-si de nu stiu cate ori iubitul, iar singurul vinovat pentru asta ma simteam eu. Ochii umezi au varsat cateva lacrimi, dar le-am oprit repede si am intins mana spre el.
-Yn, nu! Nu-l suna, nu trebuie. Voi sunteti impreuna... Nu trebuie sa va certati din cauza mea. Va iubiti, sunteti fericiti, iar eu... Eu am fost neatent si am patit aia. Nu e vina lui, ci a mea. Nu trebuie sa te superi... atat de tare.
Propozitia mea intrerupta de cateva suspine il soca si mai mult, il facu pe barbat sa-si desprinda usor buzele si sa ma priveasca surprins. Ce-i drept, si eu ma simteam la fel. Nu stiu cum toate acele cuvinte venisera tocmai de la mine, care eram, din cate cunosteam eu, cea mai egoista persoana. Ma gandeam doar la mine si la binele meu, toti trebuiau sa ma ajute fie ca vor sau nu. Am inceput sa tremur din nou, insa m-am dezvelit imediat si am sarit din pat, de parca nu aveam nimic si ma simteam bine. Yn inca ma privea surprins, vazand cu coada ochiului cum isi ascunde telefonul inapoi in buzunar.
-Multumesc ca ai avut grija de mine, multumesc pentru tot, insa trebuie sa plec acum.
Stiind ca as sta degeaba aici, inima mi se frangea cand ma gandeam ca peste cateva minute cand eu voi fi acasa, in patul meu, in camera asta va aparea omul care m-a violat, iubitul lui Yn, ca vor fi din nou fericiti si vor uita de acest incident. Insa nu asta voiam si eu? Ca toti sa uite cine a fost vinovatul, cine a facut-o, cine m-a violat...
Dar daca totul ar fi fost dat uitarii, inseamna ca pe profesorul pe care-l iubeam nu-l interesa de mine si de persoana mea si facea toate astea din obligatia unui profesor.
Am facut cativa pasi spre ussa, resimtind toata durerea in tot trupul. M-am sprijinit de un perete, apoi am inaintat parca grabit, insa totusi ma miscam foarte calculat. Ajuns in fata usii, m-am sprijinit de aceasta si am apasat pe clanta, dar nu am avut timp sa trec de prag pentru ca am cazut. Ceva greu ma tinea lipit de podea si nu ma puteam ridica. In minte mi-a venit visul ce-l avusesem cu ceva timp in urma.
Cand mi-am ridicat chipul sfios, i-am vazut bratele lui Yn intinse spre mine, apoi ma lua de jos si ma duse ca o mireasa pana in pat.
-Nu esti deloc atent. Ramai te rog aici pana esti in stare sa ajungi singur acasa.
-Si cat va dura asta?
-Nu mult, daca esti cuminte si ma asculti.
Un zambet trist ne aparu pe fata amandurora, apoi Yn imi spuse sa ma odihnesc mult pentru ca am nevoie. Iesind din camera, ma gandeam ca prezenta mea aici chiar ii da batai de cap si ca el are alta treaba, doar ca din politete a acceptat sa-i stau in casa si sa ma refac dupa acel viol. Am oftat si am acceptat aceste ganduri, bagandu-ma sub cearsaf si privind peretii. Nu-mi era deloc somn, pentru ca ma odihnisem in tot acest timp, insa nici chef de ceva anume nu aveam. Am vrut sa inchid putin timp ochii, poate totusi adormeam, dar nu am reusit, in schimb, o voce cunoscuta imi umplea urechile cu acel ecou surd.
-Cum ai putut face asta, nenorocitule? Cum de te-ai atins de el tocmai in halul asta? Nu te credeam in stare de asa ceva, Saren, serios...
Am simtit cum inima se adanceste mai mult in piept si aproape se face nesimtita. Dandu-mi seama ca profesorul l-a sunat pe Saren, am inlemnit.
-I-ai distrus viata unui copil, Saren. Iti dai seama ce ai facut?? Ai distrus-o....
Incercam sa-mi opresc respiratia si odata cu ea si bataile inimii ca sa-i pot auzi vocea mai bine. Clipeam, insa in acelasi timp imi tineam ochii inchisi, de frica ca ar putea intra in camera si m-ar vedea ca nu dorm. Nu stiu de ce aveam senzatia ca daca vedea ca sunt treaz, ne-am fi simtit amandoi prost. Mi-am muscat buzele caci incepusem sa aud cuvinte ce nu se legau de propozitii, neputand sa imi dau seama ce ii spune Yn lui Saren. Imi venea sa ma ridic din pat si, ca un nesimtit sa lipesc urechea de usa. Curiozitatea era prea mare, dar ceva ma tinea legat de acea saltea moale.
Am auzit melodia telefonului meu si mi-am indreptat privirea spre aparatul de pe noptiera. Lumina in continuu, iar mie nu-mi oferea niciun fel de reactie, insa pana la urma l-am luat in mana si am raspuns.
-Akita, nu am mai vorbit de ceva vreme, ii aud vocea ingrijorata a colegului meu. Voiam sa mergem azi in parcul de distractii, s-a deschis acum doua zile si eu doar azi am aflat. Ce zici?
Am zambit oarecum trist la auzul acelor vorbe. Stiam cat de mult ii place sa isi petreaca timpul cu mine, insa el nu aflase totul despre ultimele douazeci si patru ore ale mele. Nu aveam de gand sa ii spun, imi ajungea ingrijorarea si problemele lui Yn, iar eu, pentru Mark, se parea ca eram doar un prieten, nu cred ca si-ar fi "mancat" timpul pentru a sta cu mine in starea asta.
-Nu cred ca pot.
-Cum? Nu poti? Nu te aud prea bine, mai e cineva langa tine?
-Nu... Nu chiar.
Vocile probabil se auzeau pana la celalalt capat al receptorului si din cand in cand mai venea un tipat din partea profesorului din camera cealalta, adresat iubitului sau. Simteam o invalmaseala inauntrul meu si nu stiam ce ar trebui sa fac prima data, cui sa ii acord atentie, unde sa fiu cu urechea ca sa inteleg fiecare cuvant in parte.
-Unde esti, Akita? ma intreba Mark, usor iritat dupa tonul vocii sale.
Era normal sa se simta asa, pentru ca de abia il bagam in seama. Nu stiu ce era cu mine, dar privisem usa in continuu de cand acceptasem apelul.
-Ä‚aa, sunt la Yn, da, la Yn.
Avu un moment de ezitare, dar dupa cateva secunde de liniste, i-am auzit ultima propozitie inainte sa inchida telefonul.
-Ah, imi pare rau ca v-am deranjat... Eu... Trebuie sa plec acum, am uitat sa spal vasele.
Sentimentul nu putea fi descris, ma simteam aruncat, uitat, asta pentru ca... Mark era gelos, nu? Sigur era gelos. Atata timp petrecut cu el m-a facut sa il cunosc indeajuns de bine incat sa spun ca era cea mai stupida scuza si astfel de acolo stiu cand apare acest sentiment. Nu m-am gandit niciodata la altii, la cum gandesc ei, eu doar am vrut sa imi fie mie bine... Sunt asa un egoist...
Trecusera trei zile pana a trebuit sa-mi revin atat fizic cat si psihic. Yn spusese ca va dura mai mult, insa am fost surprins ca intr-o dimineata sa ma trezesc cu un chef ciudat de scoala. Nu-mi aminteam exact cate zile mai sunt pana la vacanta, cred ca o saptamana, insa cert era ca toata vara aveam sa fiu liber, dornic sa-mi indeplinesc toate planurile.
Imbracat cu un tricou albastru deschis si o pereche de pantaloni stramti am iesit din casa, purtand ghiozdanul pe unul din brate. Fiind luni, prima zi din saptamana, nu ma mai intalnisem cu Mark la ore iar la telefon, in acea seara nu a vrut sa imi raspunda, cat despre profesorul de matematica, am crezut ca nu se va mai calma, insa m-a dus imediat acasa dupa ce i-am zis ca ma simt mai bine. Drumul fusese foarte lung, iar eu speram ca-mi va spune ceva, caci nu aveam curaj sa-l intreb nimic, dar a tacut si parca isi tinea cuvintele cu greu ascunse. Nimeni nu a spus nimic...
Am ajuns repede in fata scolii, apoi am intrat in clasa si am inceput orele ca de fiecare data.
-Te-am sunat trei zile la rand.
-Am avut o gramada de treaba, a mormait Mark, apoi a schitat un zambet cam sters.
M-am asezat pe scaun imediat ce s-a sunat si am incercat sa-i analizez tonul cu care imi vorbsie. Era absolut normal, doar zambetul acela nu parea unul in toata regula. Imi era teama sa aduc aminte de acea seara din nou, ca nu cumva sa ma dau de gol -cum faceam de obicei. El nu observase nimic ciudat la mine, ceea ce era bine.
-Buna ziua! am spus toti in cor cand profesorul a intrat in clasa.
Nu mi-am dat seama la inceput, dar privirea ii era atintita mereu spre mine. Am incercat sa o ignor, caci cateva emotii neplacute imi cutreierau trupul. Scriam in caiet calcule, cifre si definitii, dar parca pixul nu voia sa continue cand eram asa privit , mana imi transpirase si imi aluneca. Ramasesem in urma, de aceea il tot intrebam pe Mark ce a spus Yn inainte.
-Ametitule, zi-mi de cine te-ai indragostit, spuse baiatul in gluma vazand ca sunt total paralel.
Replica lui nu m-a incurajat cu nimic, ba din contra, m-am facut rosu la fata si inima incepu sa-mi bata cu atata putere cand Yn deschise catalogul. Puteam sa jur ca pe mine ma va scoate la tabla, dar din fericire eram pe la mijlocul catalogului iar el o lua mereu de la inceput sau sfarsit. Am rasuflat usurat cand scosese trei din colegii mei la lectie, apoi a inchis catalogul.
-Eh, nu-mi spui cine e norocoasa? As vrea sa o cunosc. Sincer, nu ai fata de baiat cu care sa fie o fata.
-Ce tot spui? am zis morocanos. Normal ca si eu stiu sa fiu romantic.
-Da, iar eu sunt Obama, a chicotit, apoi mi-a dat un cot in bratul meu, in gluma.
Poate avea dreptate, nu stiam cum e sa fiu romantic, sa fiu cu o fata si sa ii ofer toata dragostea. Mie imi placea defapt sa fiu rasfatat de cineva, sa ma simt iubit si astfel la randul meu sa iubesc. Poate asta era cauza pentru care nu fusesem cu nimeni pana acum, eram prea egoist. In ultima vreme numai la acest defect m-am gandit.
Daca stateam putin pe ganduri, ma schimbasem tare mult in ultima vreme si sincer, ma schimbasem in rau.
-Akita, raspunde tu, te rog. Se pare ca niciunul din ei nu stie raspunsul corect la aceasta problema, se auzi vocea lui Yn din fata, simtind cum sunt iar privit, dar de data asta nu numai de el, ci de toata clasa.
M-am ridicat in picioare si am privit spre Mark, incercand sa ii fac vreun semn sa imi spuna despre ce era vorba, caci habarn nu aveam. Fusesem complet pe o alta lume in ultimele minute.
-Raspunsul...
-Da! veni prompt cuvantul lui Yn.
M-am ingalbenit la fata de rusine, acea rusine combinata cu un amalgam de sentimente. Eu eram mereu atent la vorbele sale si primul ce dadea un raspuns corect. Dar de data asta...
-Te simti bine? sopti Mark, simtindu-mi probabil starea de agitatie.
Mi-am plecat capulsi am ramas asa, auzind intr-un final scartaitul usii. Parca cineva de sus imi indeplinise o dorinta. Am rasuflat usurat, auzind apoi un alt salut din partea clasei catre cel ce intrase. Mi-am ridicat capul, pregatit sa ma asez din nou pe scaun la semnul lui Yn, insa cand am vazut noua persoana ce venise in clasa, am incremenit asa cum eram, in picioare. Incepusem sa ma simt ciudat doar la amintirea chipului sau din acea noapte la club. Uitasem complet ca si el este profesor la aceasta scoala, iar acum, ca-l vedeam in aceeasi clasa cu mine, ma simteam atat de inferior in fata lui. Il priveam intr-un mod discret, dar el nici nu ma observase, ceea ce era bine. M-am asezat la loc in banca si mi-am impreunat mainile, lasandu-le pe suprafata din lemn. Ma uitam in orice directie, mai putin catre Saren sau Yn.
Starea mea a fost usor sesizabila de blond, de aceea imi prospuse sa merg la baie.
-Akita, daca nu te simti bine, poti iesi sa iei o gura de aer sau sa te speli pe fata.
Am dat din cap, apoi am iesit din clasa fara sa dau inapoi.
Pe coridor ma simteam foarte in siguranta, parca tocmai scapasem de la moarte. Am inceput sa merg incet spre usa baii, asta pana cand am auzit iarasi un scartait ce-mi zgaria urechile si cativa pasi in urma mea. Nu ma simteam deloc bine, asa ca am grabit pasii.
Daca era el si avea de gand sa ma urmareasca ?! Am intrat in baie rapid si m-am dus pana la chiuveta. Mi-am oprit respiratia cateva secunde si tot auzeam pasii cum se apropie din ce in ce mai mult.
Locul unde ma "ascunsesem" nu era deloc potrivit.
Dumnezeule, daca avea de gand sa o faca iar cu mine in scoala, in baia asta...?! Mi-am dus mainile pe fata si am privit speriat usa cum s-a deschis. Nu eram in stare sa mai raman cu picioarele pe pamant.
Chipul ii era bland, iar un zambet calm i se aseza pe fata.
Well, nu-mi mai cer scuze ca ajung tarziu, pentru ca stiu ca ma veti ierta oricum. Apropo, nu am mai corectat capitolul deci ma scuzati pentru eventualele greseli *blush*.
-Capitolul 17-
Yn marise ochii surprins, iar privirea lui a devenit demonica. Niciodata nu-l mai vazusem cu un chip atat de nervos si un ranjet ciudat pe fata. Parea surprins, insa in acelasi timp foarte nervos, ca si cum orice ii cadea in mana avea sa-l rupa, ori sa-l arunce foarte departe.
-Nenorocitul ala s-a atins de tine, a zis pe un ton zgomotos, ridicandu-se in picioare din cateva miscari si cautandu-se in buzunar.
Eram speriat si tremuram atat de tare incat a trebuit sa-mi duc mana la gura si sa ma musc ca sa-mi revin. Privindu-l cateva secunde pe blondul din fata mea ce parea atat de agitat si grabit, nu mi se parea nici pe departe diferit de Saren. Asa fusese si el cand a intrat in acea camera pe care chiar daca as fi vrut sa o uit, nu as fi putut.
Scoase micul aparat din buzunar, injurandu-si de nu stiu cate ori iubitul, iar singurul vinovat pentru asta ma simteam eu. Ochii umezi au varsat cateva lacrimi, dar le-am oprit repede si am intins mana spre el.
-Yn, nu! Nu-l suna, nu trebuie. Voi sunteti impreuna... Nu trebuie sa va certati din cauza mea. Va iubiti, sunteti fericiti, iar eu... Eu am fost neatent si am patit aia. Nu e vina lui, ci a mea. Nu trebuie sa te superi... atat de tare.
Propozitia mea intrerupta de cateva suspine il soca si mai mult, il facu pe barbat sa-si desprinda usor buzele si sa ma priveasca surprins. Ce-i drept, si eu ma simteam la fel. Nu stiu cum toate acele cuvinte venisera tocmai de la mine, care eram, din cate cunosteam eu, cea mai egoista persoana. Ma gandeam doar la mine si la binele meu, toti trebuiau sa ma ajute fie ca vor sau nu. Am inceput sa tremur din nou, insa m-am dezvelit imediat si am sarit din pat, de parca nu aveam nimic si ma simteam bine. Yn inca ma privea surprins, vazand cu coada ochiului cum isi ascunde telefonul inapoi in buzunar.
-Multumesc ca ai avut grija de mine, multumesc pentru tot, insa trebuie sa plec acum.
Stiind ca as sta degeaba aici, inima mi se frangea cand ma gandeam ca peste cateva minute cand eu voi fi acasa, in patul meu, in camera asta va aparea omul care m-a violat, iubitul lui Yn, ca vor fi din nou fericiti si vor uita de acest incident. Insa nu asta voiam si eu? Ca toti sa uite cine a fost vinovatul, cine a facut-o, cine m-a violat...
Dar daca totul ar fi fost dat uitarii, inseamna ca pe profesorul pe care-l iubeam nu-l interesa de mine si de persoana mea si facea toate astea din obligatia unui profesor.
Am facut cativa pasi spre ussa, resimtind toata durerea in tot trupul. M-am sprijinit de un perete, apoi am inaintat parca grabit, insa totusi ma miscam foarte calculat. Ajuns in fata usii, m-am sprijinit de aceasta si am apasat pe clanta, dar nu am avut timp sa trec de prag pentru ca am cazut. Ceva greu ma tinea lipit de podea si nu ma puteam ridica. In minte mi-a venit visul ce-l avusesem cu ceva timp in urma.
Cand mi-am ridicat chipul sfios, i-am vazut bratele lui Yn intinse spre mine, apoi ma lua de jos si ma duse ca o mireasa pana in pat.
-Nu esti deloc atent. Ramai te rog aici pana esti in stare sa ajungi singur acasa.
-Si cat va dura asta?
-Nu mult, daca esti cuminte si ma asculti.
Un zambet trist ne aparu pe fata amandurora, apoi Yn imi spuse sa ma odihnesc mult pentru ca am nevoie. Iesind din camera, ma gandeam ca prezenta mea aici chiar ii da batai de cap si ca el are alta treaba, doar ca din politete a acceptat sa-i stau in casa si sa ma refac dupa acel viol. Am oftat si am acceptat aceste ganduri, bagandu-ma sub cearsaf si privind peretii. Nu-mi era deloc somn, pentru ca ma odihnisem in tot acest timp, insa nici chef de ceva anume nu aveam. Am vrut sa inchid putin timp ochii, poate totusi adormeam, dar nu am reusit, in schimb, o voce cunoscuta imi umplea urechile cu acel ecou surd.
-Cum ai putut face asta, nenorocitule? Cum de te-ai atins de el tocmai in halul asta? Nu te credeam in stare de asa ceva, Saren, serios...
Am simtit cum inima se adanceste mai mult in piept si aproape se face nesimtita. Dandu-mi seama ca profesorul l-a sunat pe Saren, am inlemnit.
-I-ai distrus viata unui copil, Saren. Iti dai seama ce ai facut?? Ai distrus-o....
Incercam sa-mi opresc respiratia si odata cu ea si bataile inimii ca sa-i pot auzi vocea mai bine. Clipeam, insa in acelasi timp imi tineam ochii inchisi, de frica ca ar putea intra in camera si m-ar vedea ca nu dorm. Nu stiu de ce aveam senzatia ca daca vedea ca sunt treaz, ne-am fi simtit amandoi prost. Mi-am muscat buzele caci incepusem sa aud cuvinte ce nu se legau de propozitii, neputand sa imi dau seama ce ii spune Yn lui Saren. Imi venea sa ma ridic din pat si, ca un nesimtit sa lipesc urechea de usa. Curiozitatea era prea mare, dar ceva ma tinea legat de acea saltea moale.
Am auzit melodia telefonului meu si mi-am indreptat privirea spre aparatul de pe noptiera. Lumina in continuu, iar mie nu-mi oferea niciun fel de reactie, insa pana la urma l-am luat in mana si am raspuns.
-Akita, nu am mai vorbit de ceva vreme, ii aud vocea ingrijorata a colegului meu. Voiam sa mergem azi in parcul de distractii, s-a deschis acum doua zile si eu doar azi am aflat. Ce zici?
Am zambit oarecum trist la auzul acelor vorbe. Stiam cat de mult ii place sa isi petreaca timpul cu mine, insa el nu aflase totul despre ultimele douazeci si patru ore ale mele. Nu aveam de gand sa ii spun, imi ajungea ingrijorarea si problemele lui Yn, iar eu, pentru Mark, se parea ca eram doar un prieten, nu cred ca si-ar fi "mancat" timpul pentru a sta cu mine in starea asta.
-Nu cred ca pot.
-Cum? Nu poti? Nu te aud prea bine, mai e cineva langa tine?
-Nu... Nu chiar.
Vocile probabil se auzeau pana la celalalt capat al receptorului si din cand in cand mai venea un tipat din partea profesorului din camera cealalta, adresat iubitului sau. Simteam o invalmaseala inauntrul meu si nu stiam ce ar trebui sa fac prima data, cui sa ii acord atentie, unde sa fiu cu urechea ca sa inteleg fiecare cuvant in parte.
-Unde esti, Akita? ma intreba Mark, usor iritat dupa tonul vocii sale.
Era normal sa se simta asa, pentru ca de abia il bagam in seama. Nu stiu ce era cu mine, dar privisem usa in continuu de cand acceptasem apelul.
-Ä‚aa, sunt la Yn, da, la Yn.
Avu un moment de ezitare, dar dupa cateva secunde de liniste, i-am auzit ultima propozitie inainte sa inchida telefonul.
-Ah, imi pare rau ca v-am deranjat... Eu... Trebuie sa plec acum, am uitat sa spal vasele.
Sentimentul nu putea fi descris, ma simteam aruncat, uitat, asta pentru ca... Mark era gelos, nu? Sigur era gelos. Atata timp petrecut cu el m-a facut sa il cunosc indeajuns de bine incat sa spun ca era cea mai stupida scuza si astfel de acolo stiu cand apare acest sentiment. Nu m-am gandit niciodata la altii, la cum gandesc ei, eu doar am vrut sa imi fie mie bine... Sunt asa un egoist...
Trecusera trei zile pana a trebuit sa-mi revin atat fizic cat si psihic. Yn spusese ca va dura mai mult, insa am fost surprins ca intr-o dimineata sa ma trezesc cu un chef ciudat de scoala. Nu-mi aminteam exact cate zile mai sunt pana la vacanta, cred ca o saptamana, insa cert era ca toata vara aveam sa fiu liber, dornic sa-mi indeplinesc toate planurile.
Imbracat cu un tricou albastru deschis si o pereche de pantaloni stramti am iesit din casa, purtand ghiozdanul pe unul din brate. Fiind luni, prima zi din saptamana, nu ma mai intalnisem cu Mark la ore iar la telefon, in acea seara nu a vrut sa imi raspunda, cat despre profesorul de matematica, am crezut ca nu se va mai calma, insa m-a dus imediat acasa dupa ce i-am zis ca ma simt mai bine. Drumul fusese foarte lung, iar eu speram ca-mi va spune ceva, caci nu aveam curaj sa-l intreb nimic, dar a tacut si parca isi tinea cuvintele cu greu ascunse. Nimeni nu a spus nimic...
Am ajuns repede in fata scolii, apoi am intrat in clasa si am inceput orele ca de fiecare data.
-Te-am sunat trei zile la rand.
-Am avut o gramada de treaba, a mormait Mark, apoi a schitat un zambet cam sters.
M-am asezat pe scaun imediat ce s-a sunat si am incercat sa-i analizez tonul cu care imi vorbsie. Era absolut normal, doar zambetul acela nu parea unul in toata regula. Imi era teama sa aduc aminte de acea seara din nou, ca nu cumva sa ma dau de gol -cum faceam de obicei. El nu observase nimic ciudat la mine, ceea ce era bine.
-Buna ziua! am spus toti in cor cand profesorul a intrat in clasa.
Nu mi-am dat seama la inceput, dar privirea ii era atintita mereu spre mine. Am incercat sa o ignor, caci cateva emotii neplacute imi cutreierau trupul. Scriam in caiet calcule, cifre si definitii, dar parca pixul nu voia sa continue cand eram asa privit , mana imi transpirase si imi aluneca. Ramasesem in urma, de aceea il tot intrebam pe Mark ce a spus Yn inainte.
-Ametitule, zi-mi de cine te-ai indragostit, spuse baiatul in gluma vazand ca sunt total paralel.
Replica lui nu m-a incurajat cu nimic, ba din contra, m-am facut rosu la fata si inima incepu sa-mi bata cu atata putere cand Yn deschise catalogul. Puteam sa jur ca pe mine ma va scoate la tabla, dar din fericire eram pe la mijlocul catalogului iar el o lua mereu de la inceput sau sfarsit. Am rasuflat usurat cand scosese trei din colegii mei la lectie, apoi a inchis catalogul.
-Eh, nu-mi spui cine e norocoasa? As vrea sa o cunosc. Sincer, nu ai fata de baiat cu care sa fie o fata.
-Ce tot spui? am zis morocanos. Normal ca si eu stiu sa fiu romantic.
-Da, iar eu sunt Obama, a chicotit, apoi mi-a dat un cot in bratul meu, in gluma.
Poate avea dreptate, nu stiam cum e sa fiu romantic, sa fiu cu o fata si sa ii ofer toata dragostea. Mie imi placea defapt sa fiu rasfatat de cineva, sa ma simt iubit si astfel la randul meu sa iubesc. Poate asta era cauza pentru care nu fusesem cu nimeni pana acum, eram prea egoist. In ultima vreme numai la acest defect m-am gandit.
Daca stateam putin pe ganduri, ma schimbasem tare mult in ultima vreme si sincer, ma schimbasem in rau.
-Akita, raspunde tu, te rog. Se pare ca niciunul din ei nu stie raspunsul corect la aceasta problema, se auzi vocea lui Yn din fata, simtind cum sunt iar privit, dar de data asta nu numai de el, ci de toata clasa.
M-am ridicat in picioare si am privit spre Mark, incercand sa ii fac vreun semn sa imi spuna despre ce era vorba, caci habarn nu aveam. Fusesem complet pe o alta lume in ultimele minute.
-Raspunsul...
-Da! veni prompt cuvantul lui Yn.
M-am ingalbenit la fata de rusine, acea rusine combinata cu un amalgam de sentimente. Eu eram mereu atent la vorbele sale si primul ce dadea un raspuns corect. Dar de data asta...
-Te simti bine? sopti Mark, simtindu-mi probabil starea de agitatie.
Mi-am plecat capulsi am ramas asa, auzind intr-un final scartaitul usii. Parca cineva de sus imi indeplinise o dorinta. Am rasuflat usurat, auzind apoi un alt salut din partea clasei catre cel ce intrase. Mi-am ridicat capul, pregatit sa ma asez din nou pe scaun la semnul lui Yn, insa cand am vazut noua persoana ce venise in clasa, am incremenit asa cum eram, in picioare. Incepusem sa ma simt ciudat doar la amintirea chipului sau din acea noapte la club. Uitasem complet ca si el este profesor la aceasta scoala, iar acum, ca-l vedeam in aceeasi clasa cu mine, ma simteam atat de inferior in fata lui. Il priveam intr-un mod discret, dar el nici nu ma observase, ceea ce era bine. M-am asezat la loc in banca si mi-am impreunat mainile, lasandu-le pe suprafata din lemn. Ma uitam in orice directie, mai putin catre Saren sau Yn.
Starea mea a fost usor sesizabila de blond, de aceea imi prospuse sa merg la baie.
-Akita, daca nu te simti bine, poti iesi sa iei o gura de aer sau sa te speli pe fata.
Am dat din cap, apoi am iesit din clasa fara sa dau inapoi.
Pe coridor ma simteam foarte in siguranta, parca tocmai scapasem de la moarte. Am inceput sa merg incet spre usa baii, asta pana cand am auzit iarasi un scartait ce-mi zgaria urechile si cativa pasi in urma mea. Nu ma simteam deloc bine, asa ca am grabit pasii.
Daca era el si avea de gand sa ma urmareasca ?! Am intrat in baie rapid si m-am dus pana la chiuveta. Mi-am oprit respiratia cateva secunde si tot auzeam pasii cum se apropie din ce in ce mai mult.
Locul unde ma "ascunsesem" nu era deloc potrivit.
Dumnezeule, daca avea de gand sa o faca iar cu mine in scoala, in baia asta...?! Mi-am dus mainile pe fata si am privit speriat usa cum s-a deschis. Nu eram in stare sa mai raman cu picioarele pe pamant.
Chipul ii era bland, iar un zambet calm i se aseza pe fata.