[Terminat] This feeling hurts so much

[hiimera]

Off... vin şi eu într-un final. -.-
Ok, deci: ai câteva cuvinte repetate de foarte multe ori. Încearcă să revi asupra capitolului pentru a le corecta (şi eventualele greşeli de tastare, ai mâncat câteva litere). Ok, asta e partea cu corectatul + fii atentă că nu ai început în câteva locuri cu literă mare, atunci când a venit punct, sau ai pus punct în loc de virgulă. Te-ai prins, chiar şi aşa sunt greşeli pe care toţi le facem aşa pe viitor sunt sigură că vei fii mai atentă. ^^

Scurt, foarte scurt, puteai combina mai multe idei, aşa pare simplu şi plictisitor... nu, nu ăsta este cuvântul, doar că nu ajunge. XD Eu maniaca vreau mai mult, dar nu te oblig, ideea ar fi că trebuie să te axezi pe anumite chestii:
- Descrierea comportamentală
- Descrierea corporală
- Descrierea exteriorului
În mare parte ai spus sentimentele, asta e bine, dar tot în cantităţi mici şi văd că neglijezi şi altele descrieri. Undeva ai surprins ceva exterior cu Yn, acolo cu draperia când a bătut vântul în ea.
Uite în cazuri în care personajul face dragoste cu altul (ca să o spun mai pe şleau) sau na... mai frumos: când personajele se află în şcene intime, aş recomanda ca, înafară de a tot spune: " simţeam cum mă îmbujorez, iar gândul îmi zbura prin alte locuri" ş.a.m.d. . Ar trebui să dezvolţi prin a povesti şi mişcărilecorporale sau expresia facială a personajelor, să le combini cu exteriorul (atmosfera, mediul care îi înconjoar) pentru a îmbogăţii şi a dinamiza acţiunea în proces de dezvoltare.

Hmmm... cam atât. Aşa mi-a plăcut, dar foarte puţine idei au fost. Succes! *hug*

[Rain]

Stiu ca nu am mai venit de mult cu nextul pe la ficul asta. Chiar imi pierdusem intr-un timp interesul pentru el, si imi pare chiar rau, pentru ca timp am mai avut, dar m-am concentrat mai mult pe celalalt. Acum am adus nextul, dupa o lunga perioada, si sper ca data viitoare sa nu mai intarzii asa mult. Multumesc celor ce inca ma citesc.
Ca sa va reamintesc ce s-a intamplat, in caz ca ati uitat : Mark a iesit din spital si l-a sunat pe Akita sa vina la el, insa Yn, cu posesivitatea lui, i-a spus sa ramana cu el caci vrea sa petreaca mai mult timp impreuna.
Cam atat! ^^

-Capitolul 22-

Am ramas alaturi de el fara sa vreau, caci se apropie de mine cu un suflet doritor si plin de emotie. Imi cuprinse pentru a doua oara buzele si mi le saruta tandru. Acel sentiment placut pusese stapanire pe inocenta mea si aproape ca uitasem propunerea lui Mark.
-Yn, te superi daca continuam altadata? am rostit, dar din pacate doar in intimitatea gandurilor mele. Era atat de dornic sa ma poata avea din nou, incat nu am avut curajul sa scot aceste cuvinte nici macar ca pe un murmur.
Ma atingea ca pe o bucata foarte apreciat de portelan. Ma pretuia ca pe nimeni altul. Ma iubea atat de mult incat am ales sa ma las dus de val si de data aceasta. In plus, ce mai conta decat un suflet alaturi de mine care sa ma iubeasca si sa ma protejeze?
Se apleca peste mine fara sa se aseze cu toata greutatea trupului sau minunat. Cand prin gand imi trecea ca era chiar profesorul meu de matematica, ochii mi se inchideau nestingheriti.
”-Vrei sa vii la mine? Am iesit mai repede din spital si sunt singur. Poate dormi aici, maine si asa e ultima zi de scoala…” Imi rasuna vocea colegului ca un ecou pierdut si disperat. Doream sa-l vad, dar mai mult doream sa stau aici cu el si sa ma bucur de fiecare atingere la care frematam.
-Yn, i-am raspuns cu un geamat puternic muscaturii din jurul sfarcului meu pe care mi-o amprentase. Incepu usor, usor sa puna stapanire pe pielea mea fina si sensibila. Un tremur fin imi cuprinse intregul trup ca un vibrat plin de induiosare.
Hainele noastre erau de mult pe jos, iar eu, timid, raspundeam fiecarui gest sensibil si duios pe care mi-l oferea. Senzatia nu putea fi descrisa in cuvinte, dar cu siguranta era una sublima.
Nici nu mi-am dat seama cand telefonul blondului a inceput sa sune iar el, tresarind si cu un zambet inimaginabil de frumos pe fata, s-a ridicat repede si a apucat micutul aparat. A raspuns intr-o clipita, nelasandu-ma indeajuns sa ii analizez minunatul trup. Fiecare muschi era conturat atat de bine sub pielea lui. In costumul pe care obisnuia sa il poarte atunci cand purta masca de profesor, de abia daca se observau, din pacate. Am inghitit in sec, gest care ma facu sa rosesc imediat dupa ce am realizat ca-l isc.
-Da, James, poti intra. Sunt in dormitor. Stii tu…
Vocea lui Yn era sublima. Aproape ca ma pierdusem prin sunetele ce puteau fi scoase din gura lui. Chiar ma intragostisem, si inca foarte tare.
Am tresarit cand usa dormitorului se auzi la doar o secunda de cand barbatul inchisese telefonul. Un trup slab se ivi dupa acea bucata de lemn. Persoana avea bratele varate in blugii largi si gluga de la hanorac peste cap, care o dadu imediat jos, lasandu-i parul rosu sa-mi orbeasca ochii. Neobisnuit cu astfel de musafiri, am apucat cearsaful si m-am ascuns sub el, fapt pentru care noul venit rase amuzat.
-Dragul meu Yn, credeam ca esti singur, spuse roscatul ironic.
-Haide James, nu-mi spune ca te intimideaza un pusti de clasa a zecea.. E in ordine. Nu stie prea multe. Ai putea sa-l inveti tu.
Urmaream stufepiat scena cand blondul se apleca sa isi caute blugii, scotand de acolo pachetul de tigari. Il deschise si lua una, apoi o puse intre buze si incepu sa fumeze. In tot acest timp, tipul roscat, pe care tocmai aflasem ca il cheama James, incepu sa se dezbrace si continua sa ma priveasca insistent; acea privire ce devenea la un moment dat sacaitoare. Devenisem confuz. Brusc nu mai intelegeam ce se petrece. Eram doar in putinta sa ascult si sa astept ce va urma, fara sa intervin.
-Asa de timid e mereu?
-Cam da, raspunse blondul prompt, napustindu-se asupra tigarii. Ajunsese deja la jumatatea ei.
James ma scapa cateva secunde din priviri, reusind sa ma simt putin mai bine, dar nu se compara cu sentimental pe care-l avusesem inainte sa vina el. Nici nu ma chinuiam sa-mi pun intrebari in propriul gand, caci eram constient ca nu avea cine sa-mi raspunda.
-Sa inteleg, dragul meu Yn, ca avem de lucru cu el.
-Cam asa ceva.
-L-ai invatat ceva?
-Nimic.
Raspunsurile blondului erau scurte si la obiect, dar infricosatoare. Brusc isi schimbase personalitatea din omul tandru si atent, in omul dur si indiferent. Nu stiu daca era intocmai dur, dar imi dadea o multime de emotii. Cine era el defapt?
Dupa ce James scapa de haine, sari in pat langa mine si apuca de capatul cearsafului, lingandu-si buzele. Suvitele roscate din breton aproape ca-i intrau in ochi, dar se pare ca nu-l deranjau. In buza inferioara avea un pirce imens ce-i strabatea intreaga pielea si ma facu sa ma cutremur. Se juca cu limba pe el, in timp ce imi dezvelea trupul. Se pare ca momentul de a opune rezistenta nu a reusit.
Bratele mele ce tremurau neintentionat pipaiau orice bucata de material ce-mi putea acoperi corpul, gesturile celui din fata mea descuranjandu-ma si mai mult. Dadea negativ din cap si, sprijinit pe ambele brate, se apropia de mine, pazindu-ma ca pe o prada.
-Nu-l speria prea tare, am putut auzi vocea pe care acum cateva minute o credeam cea mai frumoasa, dar care acum ma zguduia prea mult. James, ai grija sa nu-l sperii prea tare, interveni iarasi el cand baiatul nu mai mult de nouasprezece ani ma stranse de sex, apropiindu-si buzele, eu scotand un sunet subtire.
-Yn, opreste-l, te rog! Ce are de gand sa faca? am strigat cu un gram de speranta, stiind ca el e singurul ce-l poate opri. Ochii mi se umezira brusc, de frica a ceea ce va urma.
Bataile inimii se accelerau si goneau ca un tren peste coline, spintecandu-le chiar ca un tiran neinfricat. Blondul statea la locul lui, alimentat de cuvintele mele de ajutor, dar nu reactiona.
Mintea incepuse incetul cu incetul sa se umple cu o multime de intrebari sfasietoare. Defapt nici nu doream sa aflu raspunsurile dureroase de care nu eram insa foarte sigur, dar care stiam ca sunt undeva acolo. Ma speriau"¦
James se apropia amenintator de mine, iar el, presupusul meu iubit, nu reactiona normal. M-am panicat si nu stiam ce sa fac decat sa-i cer ajutorul blondului, dar am renuntat la ideea asta curand. Nu m-ar fi ajutat. Disperat, am apucat perna si mi-am acoperit portiunea pe care o tot privea roscatul.
-Nu-mi place, e prea timid. Eu credeam ca o sa ma distrez, spuse aspru si se indeparta relativ mult de mine.
Yn trecuse deja la a doua tigara, dar o lasa imediat pe pervaz cand ii auzi replica.
-Pai hai sa ne distram atunci, facu si se ridica.
Inima galopa cu mai multa putere. Mai trecusem prin astfel de senzatii cu Saren, dar acum era diferit, ma simteam dezamagit de cel pe care-l iubeam. Atat de naiv sa fiu incat sa cad in capcana asta?
Yn se aseza langa mine si privi perna cu subinteles, dorind s-o dau la o parte. In fata celuilalt avea un cu totul alt caracter.
-Ai de gand sa i-l dai lu' Matei pe asta mic?
-Glumesti, nu? Cu prefacutul ala am rupt totul. Si stii ce? Acum Saren ii e ajutor. M-am culcat cu el doar ca sa aflu mai multe despre afacere, dar jur daca mi-a zis ceva. Idioti!
Discutia ma ameninta prea tare. Acum subiectul era Matei, cel pentru care lucrasem eu. Erau prea multe informatii nedefinite stranse in capul meu, facandu-ma sa simt cum incepe incet, incet sa-mi bubuie de disperare. Yn ma mintise in legatura cu tot. Pe cine ajunsesem sa iubesc eu?
-Stii ce, incepu blondul, imbraca-te si hai in bucatarie sa vorbim, mi-am adus aminte ca am sa-ti spun ceva. Iar tu, si se uita spre mine amenintator, ramai aici pana ma intorc. Nu incerca sa suni pe nimeni ca o incurci.
Voiam doar sa stiu ce se intampla, dar nu acum, caci nu mai incapea nicio minciuna in mine.

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Ce intorsatura de situatia. Si eu care credeam ca Yn era tandru si iubitor.
Deci sa incepe totusi cu inceputul. Multumim pentru next. A durat mult da merita.
Se pare ca si Yn face parte din ceva banda. Hmm..ceva afaceri. Ceva cu droguri? Trebuie sa aflu. Saracu Akita,care e asa virav si indragostit. Acum e bulversat si fricos. Ah, daca il prin eu pe Yn al in vreun folder de-al meu il jupui de viu. Cum sa-l lase pe iubitul lui, unui strain?( sau ma rog unui amic) Poate ca nu il considere iubitul lui, poate doar il insela?
Deci astia is in stransa legatura cu Matei. Nu-i de bine, vor aparea probleme multe de aici in colo.
Cred ca cel mai indicar ar si ca Akita sa fie cu Mark. Mark il iubeste, chiar daca nu la recunoscut. Cred ca Mark a ajuns in spital din cauza lui Matei sau a lui Yn. Poate Yn era gelos pe Mark ca era prea mult in preajma lui Akita. Trabuie sa ma lamauresti neaparat!
Esti superba, deci nu trebuie sa spun mai mult! Astept nextul si sper sa vina repede! I love you eto gambate! Ja ne!

[Rain]

Mersi de primul comentariu, dear. Etto, trebuia sa ajung la schimbarea asta, povestea devenise cam plictisitoare asa ca am intors-o pe dos, sau cum se spune. Ideea de a masca aceasta latura a lui Yn a venit inca din primele capitole, dar nici eu nu stiam exact cand o voi scoate la iveala.
O sa lamuresc totul, sper ca in urmatorul capitol sa fie mai clara chestia asta cu Yn, Matei si James. ^^
Cat despre Mark, am uitat, chiar am uitat sa aduc aminte ce a patit. Cred ca m-am concentrat pe alt ceva, dar o s-o spun intr-un capitol curand.

[hiimera]

Nu, nu, nu, nu! În acest moment mi-a căzut un munte în cap, cum mama naiba să-i facă aşa ceva lui Akita? Deci ca să ştii am înjurat destule şi fiecare rând pe care l-am parcurs, pe Yn l-am blestemat de o sută de ori. Nu pot crede cât de insensibil şi hain a putut fi, un alt "infractor" (ca să zic aşa), ia frânt inima lui Akita, scumpul de el. Cât a putut suferi şi acum nu mai are nici o scăpare. Mă rog să vină Mark şi să-l salveze naiba de aici.
Sincer nu mă aşteptam ca un profesor de matematică să aibă astfel de servicii şi concepte perverse, afaceri necurate şi mai ştiu eu ce.
Capitolul a fost cu adevărat interesant şi am observat o mică evoluţie, faţă de celelalte capitole ai mai adăugat volum porpoziţiilor şi ai dinamizat cum trebuie şcena dintre cei trei. Nu te-ai complicat, dar nici nu ai lăsat baltă totul, ai condimentat perfect.
Wow, deci sunt în şoc, nici acum nu pot crede, am avut o altă impresi... dar ştii ce, îmi place, chiar îmi place că ai reuşit în mare să maschezi această latură a lui Yn şi te felicit! Rar vezi aşa ceva.
Sper ca Akita să scape naiba de acolo şi să-l întâlnească cumva pe Mark, of Doamne, de ce nu a plecat la el încă de la început? Mă înebuneşte.

Chiar te-ai descurcat mai bine, sincer ai evoluat de data trecută şi se vede foarte bine.
Succes în continuare şi sper să aduci mai repede nextul.

[Lexxu]

Deci trec si eu pe aici. Am ramas prostita cand am citit sincer. Ce s-a intamplat cu Yn? ma refer la cel tandru si iubitor! unde a disparut?! s-a evaporat asa pur si simplu? Pff. Bietul Akita. Cred ca se simte oribil. Da' chiar asa... pe cine a ajuns el sa iubeasca? un mincinos... (daca inainte il admiram pentru ca i-a dat una lu Saren, acum il urasc!!). Eu tot nu inteleg de ce se poarta asa cu micutul Akita, de fata cu roscatul asta. Care apropo, cum l-ai descris... mi se pare delicios! (si in comparatie cu el, eu ador timizi).
Eh, vreau sa vina nextul cat mai repede, pentru a afla mai multe. Si inca ceva, tot nu inteleg ce treaba are Yn cu Matei. De ce ar vrea sa afle informatii despre afacerea lui? Vrea sa il 'infunde' ? daca da, oricum o merita. Da' si Yn merita o bataie pentru cum s-a comportat acum. Cum sa-l lase pe altul sa-l atinga pe 'iubitu' lui?! E un porc!
Cum spuneam, astept next. Pana atunci iti urez; bafta la tastat. Pupici si Ja nee.

[MiraA]

Rasturnare de situatie. Dupa pauza destul de lunga, ai reusit sa ne lasi fara replica (sau nu avand in vedere cate commuri ai primit). Oricum...cine s-ar fi asteptat? Eu in niciun caz nu.
Totusi, a fost o surpiza placuta (sau neplacuta, depinde din ce pun de vedere privesti situatia). Povestea devine mai complicata, personajele nu mai pot fi caracterizate ca fiind unidimensionale (inafata de Akita...dar banuiesc ca pe parcurs se va schimba si el).
Capitolul ti-a iesit grozav(ti-am spus deja asta, dar o repet de cate ori trebuie). Felicitari.
Acum nu avem ce sa facem decat sa asteptam urmatorul.
Nu te bat la cap sa-l aduci repede. Daca va fi la fel de bun ca si asta, atunci va merita asteptarea. Poop

[Rain]

Multumesc mult de comentarii. Acest capitol este unul mai special si voi povesti din perspectiva lui Yn caci am de lamurit unele lucruri. Nu stiu cat de bun este, dar astept pareri. ^^

-Capitolul 23-
( capitol special din perspectiva lui Yn )

L-am lasat pe James sa se duca inainte, timp in care eu mi-am adunat perechea de boxeri de pe jos, apoi am inchis usa cu putere in urma noastra. Aveam multe de vorbit cu el intr-un timp asa de scurt, asa ca i-am propus sa ne asezam si sa vorbim.
-Spune, ma indemna roscatul.
Mi-am adunat cuvintele si am inceput sa ii povestesc, fiind atent la orice intrebare ce avea sa mi-o puna. Cu James ma cunosteam de mult si la fel ca doi prieteni ai sai, stia ca meseria mea de profesor era doar de fatada. Incepuse sa imi placa la inceput, chiar ma atasasem de elevi si de matematica, dar el mi-a deschis mintea ca nu sunt profesor pentru a preda, ci pentru...
-Un vechi prieten de al lui Matei m-a angajat. A fost foarte amabil cu mine si mi-a povestit toate incercarile lui de a-i distruge afacerea cu drogurile. Sa-l ia dracu pe blondul ala; nici eu, nici el nu stim cum reuseste sa scape de toate belele.
-E altceva la mijloc, completa roscatul, fiind prins in firul povestirilor mele.
-Nici eu nu stiu. Am aflat acum doua zile ca Matei a ramas fara bani si cel pentru care lucrez mi-a zis ca ar fi bine sa actionam acum, dar...
-Cum il cheama?
Ma intrerupse, facand sa-mi stramb buzele. Odata ce se aseza pe scaun, incepu sa ma priveasca mai intens. I-am copiat pozitia, continuad :
-Marco. Acum nu ma mai intrerupe si asculta-ma, m-am rastit putin. Oricum nu avea sa-l deranjeze. Cum spuneam, a ramas fara bani si acum e cel mai bine sa actionam, dar nu avem artilerie plus ca trebuie sa plec in Germania pentru o operatie. Din cauza asta ti-am cerut sa ai grija de Akita. Nu ca nu banuie ceva, dar scoate-i prostiile pe care le-a acumulat acum in cap. Convinge-l ca sunt un om bun si ca nu-i vreau raul.
James ramase uimit probabil din cauza zambetului meu ciudat ce mi se asternuse pe chip. Nu mi-l puteam imagina, dar stiu ca-i oferise cativa fiori; privirea il dadea de gol. Dadu din cap aprobator, caci nu avea de ales, apoi alese sa ma asculte iarasi. Nu terminasem inca.
-Ai grija sa nu se apropie prea mult de Mark, asta a fost dama de companie a lui Matei pentru putin timp. E mai destept decat lasa sa se vada.
-Cine mai e si asta?
Am ras scurt. Intr-adevar nu avea de unde sa stie, dar i-am explicat calm ca este colegul si prietenul lui Akita cel mai bun si ca a iesit din spital, iar cu siguranta mica mea victima avea sa-l viziteze.
-Cum a ajuns acolo?
-Pui atatea intrebari nefolositoare, mi-am dat ochii peste cap, dar am continuat. Din cate am inteles de la el, si-a sclintit piciorul la fotbal. Nu mai mult.
Roscatul asta imi mancase toata energia cat pentru o zi intreaga. Am reusit sa-mi trec limba peste buzele uscate, dar nu era de ajuns, asa ca m-am ridicat, am luat un pahar si l-am umplut cu apa. Gustul sec nu-mi oferea niciun fel de senzatie, de aceea urmatoarea miscare a fost sa iau din barul din dreapta mea sticla de whiskey.
-Vrei?
-Mai intrebi? raspunse cu o usoara ironie.
Am turnat in doua pahare lichidul deschis la culoare si m-am asezat la loc. James inca imi privea abdomenul cu o respectiva curiozitate, dar nu l-am bagat in seami, ci am ras in sinea mea. Nici pana acum nu pricepusem de ce pustiu asta era atat de atasat de mine.
-Si stii ce nu inteleg? De ce l-ai ales tocmai pe satenul asta in afacerea ta ca sa-l faci o dama de companie?
Nu am stat prea mult pe ganduri si raspunsul meu ajunse :
-E credul si naiv, foarte usor de convins. Deja s-a indragostit de mine.
-Puteai alege altul care deja voia sa faca pe curva. Te chinui cu el...
-Taci! am marait, aparandu-mi orgoliul. Pe Akita am pus ochii, pe Akita il vreau!
Raspunsul meu ii inchise gura. Ori asta, ori ca inghitise mai mult de jumatate de pahar.
Si dadusem de inteles ca trebuie sa stea cu ochii pe pusti si, orice ar face acesta, va trebui sa aflu si eu imediat. James accepta fiecare propunere a mea caci avea o slabiciune pentru mine. Se uita fix in ochii mei, asteptand sa ii mai spun ceva. In sinea mea am ras pentru simplul fapt ca ma prefaceam ca nu stiu, dar cunosteam prea bine sentimental lui ce incoltise in inima.
Termina de baut si imi spuse ca asa ramane, apoi iesi din camera dupa ce-ti aduna lucrurile, mai exact mintile si pleca. M-am intors la Akita, cu un chip calm si bland.
-Esti bine?
Nu raspunse la inceput si tresari, bagandu-si mainile in cearsaful umed. Plansese oare? Ma trecura cativa fiori, dar am reusit sa ma apropii de el, sa ma asez pe marginea patului si sa imi duc mana pe fruntea sa fierbinte.
-A plecat, linisteste-te. E doar un prieten mai... nebun, l-am stapanit eu cu greu, dar cuvintele mele frumoase au dat roade. Nu-mi permiteam sa-l pierd. Trebuia sa ma razbun crunt, definitiv si rafinat pe Matei.

[Lexxu]

Insfarsit a venit si nextul. E bine sa ai ce citii de dimineata cand iti bei caffeaua; asa sa lasam astea. Din cate ai povestit aici, roscatul ala nebun va avea 'grija' de Akita. Va fi cu ochii pe el si-l va informa pe Yn tot ce face/unde merge. Hmm.. nu as vrea sa fiu in locul lui deloc. Yn vrea sa se razbune pe Matei. Ma intreb ce i-a facut, de doreste asta. Astept sa ma lamuresti si in privinta cauzei;3. Frumosul profesor, mai doreste sa-l faca pe bietul Akita "dama" de companie. De ce? Chiar el a spus ca l-au trecut fiori cand a observat cearceaful umed. Eu una am impresia ca el o sa-si duca la capat razbunarea si Akita o sa fie distrus, mai ales ca astia doi vor sa-l indeparteze de Mark. Si dupa ce o sa-si termine planurile cu Matei, Yn o sa-si dea seama ca-l iubeste pe Akita si Akita sa nu-l mai primeasca. Sa sufere si el putin! (Yn). Pai numai tu ne poti lamuri. Astept urmatorul capitol (desii abea l-am citit pe acesta), vreau sa vad ce-o sa fie in continuare. Pana atunci, spor la scris. Ja nee!

[Rain]

Multumesc pentru comentariu, Dark Yaoi Am adus nextul si ca sa ma revansez l-am facut mai lung. Vreau sa va anunt ca ficul se apropie de sfarsit.

-Capitolul 24-

M-am gandit la o strategie. Aceea de a ma descarca, de a-mi varsa furia si lacrimile in fata unei persoane binevoitoare: Mark.
Am inceput sa imi caut haine si sa le imbrac in momentul in care am ramas singur, fara a ma mai gandi la avalansa de intrebari ce-mi navalea mintea intr-un mod devastator.
Inima imi batea nebuneste, dar puteam in sfarsit sa respir din nou. Grautatea de pe umerii mei disparu ca prin farmec si reusisem chiar sa surad usor.
-Nu ar trebui sa ma mai gandesc la asta. Yn este un om bun… mi-am spus incurajator, in ciuda celor intamplate mai devreme.
Dupa ce mi-am luat camasa de un alb imaculat, papionul strans bine la gat si pantalonii gri inchis, am iesit pe usa din spate, mergand spre scoala. Petrecerea de sfarsit de an si premierea aveau loc toate in aceeazi data, ultima zi de scoala. Asteptam vacanta ca orice alt copil ce invatase ca un nebun pe tot parcursul anului, insa nu numai asta era, doar ca dupa atata timp tensionat, aveam nevoie de o pauza. Una pe care o meritam.

-Mark, unde esti? Am ajuns dar nu te vad, se auzi vocea mea prin microfonul telefonului.
-In sala de muzica. M-a prins domnisoara de geografie si m-a rugat sa o ajut cu pregatirile pentru dupa-masa. Poti veni si tu, nu mai am mult. Dupa aceasta convorbire scurta, am inchis telefonul si am urmat colidorul lung pana am ajuns in sala respectiva. Fata mi s-a luminat intr-o oarecare masura cand l-am vazut pe saten montand un fel masuta pe scena usor inalta. Fiind o chestie foarte moderna, avea si o denumire oficiala, pe care insa nu o mai stiam.
-Ai venit, ranji, batand intr-un mod enervant din palme.
Mark era imbracat la fel ca mine: o pereche de pantaloni gri si largi, impreuna cu o camasa alba, insa lui ii lipsea papionul.
-Nu se poate, am spus uimit cand am privit in jur si am realizat ca singurul lucru ce era adus de curand in sala de muzica, acolo unde avea sa fie premierea, era doar masa pe jumatate montata. M-ai mintit, Mark, ai zis ca mai ai putin si termini.
El surase si sari de pe scena, venind spre mine. Mana lui imi atinse umarul intr-un mod bland.
-Daca as fi zis ca de abia m-am apucat, nu cred ca mai treceai pe aici.
-Te inseli, am zis oftand si incercand sa ii ignor privirea.
Linistea se lasa imediat ce satenul incepu sa-mi inspecteze chipul. Ceva se intampalse, iar el stia asta. Stomacul mi se stranse cand imi prinse obrajii intre palmele sale fierbinti si imi intoarse capul astfel incat sa il privesc in ochi. Am clipit de cateva ori, asteptand sa imi puna vesnica intrebare:
-Ce ai patit? Nu arati deloc bine. Si nu incerca sa ma minti, Aki, e ceva in neregula aici. E vorba de Yn, nu? Ce s-a intamplat?
Mi-am adunat cuvintele si m-am asezat pe unul din scaunele ce parea mult mai incomod acum cand aveam o gramada de spus. Se aseza langa mine, nepasandu-i de timpul oferit de profesoara sa termine cu aranjamentele.
Un adevarat prieten il puteam numi, caci de la primul si pana la ultimul cuvant ma asculta cu atentie. Ma intrerupea doar atunci cand era nevoie si imi oferea un mic cuvant pentru a ma linisti.
Dupa ce am explicat tot, isi lua mana din parul meu pe care de abia o simtitsem ca se rotea printre suvitele mele in timp ce povesteam.
-James, spui? Nu cred ca il cunosc, recunoscu el, pierzandu-se in ganduri.
Simteam cum se abtine de la multe afirmatii, doar pentru ca stia ca tin la Yn si m-ar rani unele cuvinte, insa totul devenise o spintecare violenta a gandurilor cand imi aduceam aminte de el.
Ne-am hotarat sa terminam cu aranjamentele ca sa putem pleca la Yn si sa luam bagajele mele pentru a le duce inapoi la bunica, spre drumul care am fi avut mai mult timp sa vorbim pana la premiere.
Ne-am pus pe munca si in doua ore am terminat totul. Sala arata mult mai complexa acum. Postere cu liceul nostru si diferite mesaje incurajatoare erau agatate pe pereti impreuna cu baloane de diferite culori. Scaunele erau asezat frumos, in rand, iar scena era plina de mese si microfoane.
Profesoara ne felicita si ne reaminti ca la patru trebuia sa fim aici imbracati in uniforme.


-Si daca e acasa? se trezi Mark sa intrebe cand ne aflam in fata usii lui Yn. La asta nu ma gandisem, insa nu reprezenta o piedica prea mare. Pana la urma aveam dreptul sa plec. Nu locuiam cu el si imi puteam lua hainele oricand.
-Daca e acasa, am facut o pauza, facem acelasi lucru pe care l-am fi facut daca nu era.
Satenul se stramba putin si analiza de la cap la coada propozitia mea, incercand sa o intelegea, apoi dadu din cap. Nu stiu daca si el avea emotii, dar dupa ce ii povestisem, l-as fi crezut in stare ca mainile sa-i fi transpirat. Bineinteles, ale mele erau deja ude, dar am reusit sa apas pe clanta si sa deschid usa neincuiata. Blondul imi spusese ca pentru mine apartamentul va fi mereu deschis, deci pot veni cand vreau.
Dupa cativa pasi facuti inauntru, am auzit cateva zgomote ciudate din bucatarie, urmate de sunetul unor alti pasi spre holul principal. Dupa bucata mare de perete, aparu trupul inalt si mare al blondului. L-am analizat fugitiv, oprindu-ma in loc si inghitind in sec. Privirea imi deveni mai speriata, iar a lui parea foarte blanda pana cand il vazu pe Mark.
-El ce cauta aici?
Puse el prima intrebare pe un ton taios, tinduindu-l pe tanar cu o privire aspra.
Nimeni nu spuse nimic prea curand, iar linistea devenea apasatoare pentru toti trei. In acest timp reusisem sa ii analizez tinuta blondului: o pereche de pantaloni in carouri, scurti, destul de largi si racorosi, impreuna cu un tricou negru simplu.
-Akita, vreau sa vorbim, spuse pe acelasi ton. Se apropie de mine, isi duse mana dupa umarul meu si ma cara dupa el pana in bucatarie, unde se aseza pe scaun, fiind vizibil deranjat de prezenta colegului meu aici.
-De ce ai venit cu el? intreba.
Nu mi-a luat mult timp sa raspund. Nu aveam de gand sa mint, ci sa spun purul adevar.
-L-am chemat sa ma ajute sa imi iau hainele. Plec!
Muschii lui se incordara, rasufland ca o impletitura de serpi sugrumati. Marai in soapta si se ridica in picioare, in speranta de a ma opri sa ma duc in dormit, caci deja facusem cativa pasi.
-Nu pleci nicaieri, Akita. Ramai aici cu mine!
Tonul deveni din nou bland, insa plin de superioritate. Vorbele sale spuse cu atata patima imi atingeau intr-un fel sau altul sufletul inclestat de emotii. Nu l-am ascultat si am mers in continuare. Stiam prea bine ca daca il mai ascult mult, ma voi razgandi, dar era mai bine pentru toti trei daca eu ma intorceam acasa.
Inainte sa ies spre hol, mana lui Yn ma trase cu putere inapoi, direct in bratele sale. Am inchis ochii, nedorind sa il privesc in ochi.
-Akita, uita-te la mine! imi sopti tandru, apropiindu-si chipul de al meu. Nu vreau sa pleci, intelege-ma, vreau sa ramai aici cu mine si nu cu el.
Cand am auzit ultimul cuvant, inima imi salta intr-un mod dureros, stiind ca se refera la cel pe care il adusesem aici. Intr-un final am deschis ochii la rugamintile lui si, imediat ce i-am intalnit privirea mult prea frumoasa, m-am cufundat intr-un lac al eternitatii. Eram indragostit.
Imi cuprinse atat de rapid buzele intr-un sarut miraculous incat nu am apucat sa prezic asta. Am ramas uimit, insa fericit ca am parte din nou de dulceata gurii sale. Limbile noastre se atingeau, a mea mai neexperimentata ca a lui, intr-un joc intim si erotic.
Dupa sarut ma privi atent. Eu ma inrosisem.
-Voi pleca in Germania, macar petrece ultimele cateva zile cu mine.
-Imi pare rau, Yn, chiar imi pare rau, am murmurat, prinzandu-i tricoul negru intre pumnii micuti. Nu pot ramane.
-Ai un motiv anume?
Am dat din cap negativ, dupa care mi-am lasat privirea in jos.
-Te-am suparat cu ceva sau… Te-am speriat?
Raspunsul meu fu o inclinare din cap in semn de nu, adresat intrebarii sale.
-Imi pare chiar rau, dar nu pot ramane aici cu ti…
-Am inteles, ma intrerupse si imi dadu drumul. Poti sa-ti faci bagajul impreuna cu colegul tau. Puteti sa plecati de aici si sa nu ma mai vedeti. Tonul lui deveni mai sacadat. Insa vreau doar sa iti atrag atentia in privinta lui Mark ce este un prefacut. Akita, ai grija cu el, nu este un prieten de incredere. E o curva.
Si cu asta incheie discutia. Intra intr-o alta camera si ma lasa cu gura cascata si cu gandurile si mai incarcate ca inainte. Mark era o…? Am inghitit in sec, dar am decis ca ar fi mai bine acum sa iau hainele si sa plec pana nu ma razgandesc din nou.
Am intrat in dormitor impreuna cu colegul meu, fara sa ii adresez vreo privire. Voiam sa termin repede. Am aranjat hainele si le-am asezat intr-un mic bagaj ce-l carasem dupa noi. Nu erau multe, asa ca nu dura decat cinci minute.
M-am intors cu fata spre usa, luand-o din loc.
-Nu-l anunti ca pleci? intreba satenul, nefacand niciun pas.
-Nu.
Surprins de replica mea, isi mentinu o pozitie incordata timp de cateva secunde, apoi vazand ca ma indepartez de el, se hotari sa ma urmeze si sa nu mai spuna nimic.
Am iesit din casa lui si am simtit cum greutatea de pe umeri nu mai era atat de apasatoare. Eram irascibil, dar nu am reactionat in niciun fel la intrebarile sale; intr-un timp nici nu-l mai ascultam, ci mergeam cu capul aplecat fara sa privesc spre el.
-Akita, ma auzi? Am ajuns, unde te duci? striga. Glasul lui se auzea de undeva din spate. M-am oprit si mi-am dat seama ca, pierdut in ganduri, am trecut de casa bunicii.
-Ah, scuze, ma gandeam.
Chicoti si se apropie de obrazul meu, sarutandu-l usor. L-am privit surprins, dar nu am mai acupat sa ii mai spun ceva, caci mi-a luat-o inainte.
-Ne vedem la patru la scoala, apoi pleca.
Am intrat in casa si in cateva minute dupa ce am inspectat camerele, mi-am dat seama ca sunt singur. M-am trantit in pat, unde am aruncat micul bagaj si am inceput in a-mi face ordine in ganduri. Yn cu siguranta nu era un om rau, dar ce il apucase in ultima vreme? Si ce era cu roscatul acela dubios? Fara sa-mi dau seama, ochii mi se inchisera si am intrat intr-un somn profound.



-Akita, iubitule, trezeste-te. O voce atat de cunoscuta si binevoitoare imi alina somnul. Akita, insista vocea, zguduindu-mi intr-un mod placut umerii.
Mi-am desprins ochii, uitandu-ma spre fata blanda a bunicii.
-Ce e, Nama?
-A sunat Mark si m-a rugat sa iti transmit sa aduci CD-ul cu muzica.
-Da? am mormait, privind cu coada ochiului spre ceas. Inima mi se opri in loc cand am observat cat arata orarul.
-Nama, cand te-a sunat?
Femeia se gandi putin, apoi raspunse sigura:
-Acum o jumatate de ora, dar eu nu eram acasa.
-Oh, Doamne, trebuie sa ma grabesc, am zis vizibil agitat, ridicandu-ma din pat si cautandu-mi uniforma in sifonier. In timp ce am deschis usita de la baie si m-am spalat pe fata si pe dinti, bunica continua sa vorbeasca, insa singurul raspuns pe care il putea primi erau niste sunete ce nu puteau fi intelese.
-Ce mai face domnul acela, Yn? E foarta amabil, imi place de el. Cum a fost acasa la dansul?
-Nama… Nu e batran, nu-i mai vorbi asa, i-am reprosat cu pasta de dinti in gura.
M-am pregatit repede, apoi am plecat in fuga spre liceu. Din fericire nu intarziasem decat cinci minute, iar restul persoanelor de abia se asezasera pe scaun.
-Am adus CD-ul.
-Multumesc, zise Mark concentrat pe vorbele lui Saren, profesorului ce tocmai prezenta evenimentul de azi.
-S-a intamplat ceva? Pari cam... serios.
-Da, Akita, si are legatura cu tine si cu mine.
-Cu noi? mm intrebat nedumerit, ridicand o spranceana. Ce poate avea legatura cu noi de faci moaca aia crispata?
-Am fost folositi, sau cel putin eu. Scuze daca va suna ciudat, dar da, am fost dama de companie a lui Matei la clubul unde tocmai ai lucrat. Am aflat de curand ca Yn lucreaza la un alt astfel de club impotriva fostului meu sef. Sunt niste afaceri murdare la mijloc cu datorii imense de bani si droguri.
-De unde stii asta? i-am soptit, caci in sala se facuse deja liniste. Orice cuvant spus, ar fi produs multa zarva si ne-ar fi adus o gramada de privi urate.
-Am aflat de la fostii mei colegi care nu mai lucreaza acolo, Yu si Roni, spuse pe acelasi ton soptit. Incercam amandoi sa privim in fata, ca si cum suntem atenti la intregul discurs ce era prezentat. Dar de ce nu esti surprins de adevarul ce tocmai ti l-am spus? Nu te-am mintit!
-Stiu, Mark, dar mi-a povestit si Yn despre asta. Nu ma deranjeaza chiar atat de mult, totul a trecut… Dar eu? De ce sunt folosit?
-Afacerea lui Yn e la fel cu a lui Matei. Are nevoie de aceste “dame” pentru a atrage clienti si a face o gramada de bani. Nu ma intreba, nu stiu mai multe.
-Akita Nawasu primeste premiul I. Il rog sa vina aici, pe scena, se auzi vocea directorului, urmata de un ropot de aplauze.
Numele meu imi rasuna neincetat in urechi, asa ca m-am ridicat in picioare si m-am strecurat printre scaune, ajungand pe scarile minuscule din fata scenei. Cu un chip rosu si bucuros, m-am indreptat spre profesor. Aplauzele nu se mai opreau.
Am trecut prin fata celorlalti profesorilor prezenti acolo ce imi afisau zambete minunate. Singurul ce mi-a sarit in privire a fost cel al profesorului de matematica. Am rosit si mai mult, insa imediat m-am gandit la vorbele lui Mark si m-am incruntat.
-Felicitari pentru olimpiadele si concursurile la care ai participat pe parcursul anului. Tine-o tot asa.
Imi oferi o diploma draguta, pe care nu am apucat insa sa o studiez. Yn se aporpie de mine si isi aseza ma nape umarul meu, lasandu-se usor jos ca sa fie la nivelul meu. Ma aflam in fata tuturor, privirile erau atintite toate asupra mea iar acum linistea predomina mult prea mult. Toti ma priveau si simteam cum imi citesc gandurile.
-Felicitari, Akita, ai facut o treaba buna tot anul.
-Mu-multumesc, m-am balbait, simtindu-mi cum mainile imi transpira pe materialul plastificat al diplomei.
-Maine plec in Germania, dar o sa vin repede.
Cuvintele lui nu ma lovira in niciun fel, dar nici nu ma bucurau. Acum aveam nevoie de liniste, iar o pauza intre mine si el era binemeritata.