Accesul parintilor la lucrurile ce tin de intimitatea copiilor

[Teh]

Totusi , daca la 13 -14 ani , cand stai la 10 metri de scoala si te duce si te aduce mama iar apoi iti ia caietele si dulapurile la control exista o problema . Poate la ea , poate la tine , poate de ambele parti ( iar asta e cel mai probabil).

E vorba tot de securitate. Şi crede-mă că există un pericol chiar mai pare pt. copii de 13-14 ani decât pt. cei de 10-11 anişori, lol, şi poate ştiţi deja la ce mă refer. Cam la vârsta de 14 ani intri la liceu şi atunci e momentul cel mai prielnic ca maică-ta să te controleze la dulap şi să vadă ce ţii acolo şi mai cu seamă îţi faci temele? înveţi? ai intrat la liceu să mergi la şcoală sau să dai pe partea leneşilor/or who knows what? Some mothers are over protective, but I'm not talking about that, dacă nu ai încredere în copilul tău, se poate să nu ai încredere nici în tine, dar în unele cazuri e vorba mai mult de faptul că vor să îşi protejeze odraslele. Şi uneori e bine dacă şi atunci când a intrat la liceu, dacă vede în copil un comportament prea nesigur, predispus anturajului, să îi mai controleze dulapul şi toate cele.
Partea cu dusul la şcoală, ei bine... overprotective. Şi prea multă protecţie, strică. You have to let the baby fly. lol.

[Virusel]

Deci mda...un subiect 'incomfortabil putem spune'
Pai maicamea simcer? ea nu se prea baa in seama cand vine vorba de mine pentru ca..eu n-o las simplu, Maicamea era curioasa cateodata ca cu cine ma combin eu sau ceva..dar niciodata n-am vazut-o sa se uite prin dulapurile mele o_o adica cum e asta?e intimitatea mea nu vreau sa mi-o sparga nimeni. o_o Totusi, e bine ca cateodata mai intreaba cum sunt [taicamiu] ma intreaba de fete, si de multe ori ma face sa rad spunand 'maine pe cine-mi aduci iara in apartament? ' Si mereu incheie ca uite ca imediat ma marit si eu ..O_O lol.
Oricum..nui prea bine sa se bage parintii peste intimitatea copiilor, daca e vorba de SCOALA sa se uite ca e foarte bine..e totusi viitorul copiilor in joc.
Eu am 15 ani si nu am probleme de genul

[Elyy]

mda, maicamea e stricta rau, trebuie sa fie totul curat si la locul lui, deaia mereu intra la mine in camera, ca eu sunt dezordonata rau si va dati seama ...oricum nu se poate abtine sa nu imi umble prin lucruri, si asta ma enerveaza, de fiecare data cand ma enervez pe ea ii spun vestita replica: camera mea, fac ce vreau in ea..dar maicamea betman betman, pff eu am 13 ani dar tot ma enerveaza ca-si baga nasul pe unde nu-i fierbe oala, sa nu mai zic de calculator, deobicei ascund fisierele mai nepermise sa le vada ea, dar intro zi de exemplu lasasem niste poze salvate pe dekstop si mai erau si yaoi, maicamea cu gura pe mine, ce sunt sunt astea de unde laai..bla bla bla, nu prea imi place ca isi baga ea nasul repede in treburile mele, la teme nu ma mia supraveghiaza sa vada daca le-am scris sau nu, asta e partea buna totusi se mai duce pe la scoala sa-mi vada situatia, nu ca o fi prea rea situatia ca na, asa proasta nu sunt

[Piersicuta]

>.< Mhm, poi o parere de a mea ar fi ca: daca ai un copil problema chiar ar trebui sa fie supravegheat non stop la orice, pana si la mobil xD [chestie pe care eu nu o suport ]. Nu stiu, pe mine mama m-a controlat la caiete pana in cls. a 4-a, apoi am mers pe cont propriu, mi-am asumat raspunderea, dar cand vine de lucrurile personale dhe...hai sa spunem stop. Nu imi place ca mama sa umble prin telefon si sa gaseasca conversatile mele cu prietena mea unde vorbim despre baieti ;-j, este urat, sau sa se uite la pozele mele si sa comenteze la fiecare ca sunt nustiu cum X.X, dar eu nu sunt un copil problema, eu sunt o dementa b-].
Daca as avea un copil [asta intamplanduse peste vreo 20-24 de ani cred :]] ] si ar mai fi si baiat dala cu relatii amoroase, poi atunci hai sa punem si top. Te bati cu baietii, terorizezi profesori, vi cu fel si fel de oameni, hai sa nu te pierd din mana, iti interzis si te controlez si eu sa vad ce faci. Adica cum ar fi daca ati avea un copil de 16 ani si ati gasi cine stie ce jucari si tampenii in sertarul cu sosete? O.O Ar fi o problema.

In fine acest subiect variaza de la o familie la alta, sunt fel si fel de oameni, fel si fel de copii, fel si fel de moduri de ati supraveghea copilul ;x. Pupici ;*

[~_~MeLoDy~_~]

Mah ..eu nu stiu ce sa zic una e sa ne intrebe anumite chestii mai incomode sau sa ne umble prin unele lucruri mai nepersonale, dar de aici si pana a ne umbla si in calculator si in telefon e drum lung......
Eu sincer daca ar face ai mei asa m-asi simti foarte incomod in preajma lor
Bine ca uni copii sunt mai dificili si au nevoie sa fie controlati asta e altceva,dar nu toti si nu sunt de acord sa umble in lucrurile noastre personale pentru ca trebuie sa mai aiba si putina incredere in noi nu?

[Delyth]

Ugh, e foarte interesant topicul si as vrea si eu sa'mi zic parerea Desi uneori poate fi foarte enervant sa ti se controleze Facebook-ul, Histoy-ul din calculator, fisierele.. cateodata e necesar. tata are aceasta enervata obsesie de a ma controla, dar sincera sa fiu nu am nimic de ascuns [mai mult imi displace ca nu are indrecede in mine]. iar daca chiar am ceva de ascuns si ai mei alfa, ma inteleg [cu siguranta nici ei nu au fost cei mai cuminti copii pe vremea lor ] in mare parte sunt pro, daca lucrul asta nu este facut in mod excesiv, of course xD.

[Lorely]

Buna,buna!!
Eu sincer sunt de acord cu asta !! De ce , nu ?? Daca parintii nu fac astfel de lucruri ,pot avea mare probleme cu copii..cunosc mai multe persoane ...e bine intr-o oarecare masura ...nu spun sa controleze acum si prin dulapuri sau mai stiu eu ce ...
Hai sa va zic o chestie , oarecum haioasa ..
Tata mi-a cautat in telefon si aveam un mesaj de la varmea :' ne intalnim in jumate de ora la florarie '....si cand tata a vazut acest mesaj , m-a interogat de la cine e ..bla ..bla ...noroc ca ear si mama cu mine atunci cand m-am intalnit cu varmea , altfel iesea urat ...nu sunt eu genul ala de fata , dar mai stii ce le dau la parinti prin cao ??!
Da, sunt de acord ca parintii sa aiba accesul la intimitatea copiilor ,intr-o oarecare masura !!
``Bye``

[andraportocala]

Doamne, toti de pe forumul asta o sa ajungeti niste parinti mult prea protectivi, excesiv chiar. Dupa cum se zice si in titlu "intimitate" este ceva ce tine doar de tine si de persoana ta, iar accesul altor persoana in ceea ce numesti tu intimitate nu este ceva de discutat.
Parintii nostri au fost si ei copii, insa de atunci lumea a evoluat foarte mult si lor li se pare ca noi o vom lua razna complet daca nu ne controleaza ei fiecare pas din viata. Defapt, nu este chiar asa de complicat. Am vorbit cu mama si amintirile ei din liceu si facultate ma crucesc, sincer. Desi eu cred ca generatia mea este una vai de capul ei, nu vad mare diferenta intre cum suntem noi si cum erau parintii la varsta noastra. Ai mei, cel putin, au fost mereu spirite libere, iar amintirile lor din tinerete sunt numai despre betii crunte, despre cum fugeau ei de acasa, despre cum fuma tata iarba pe la 20 de ani, etc etc.
Ai mei nu au avut mereu incredere in mine. Era o perioada cand ma intrebau cu cine ies in oras, si daca nu erau cunoscuti de-ai lor ma tineau la un interogatoriu de 3 ore jumate despre cum este persoana respectiva, samd. Mai ales daca erau baieti, pfuuu. Asta se intampla prin clasa a 5a, cand prietena mea cea mai buna s-a apucat de fumat. Avand in vedere ca ieseam cu ea in oras aproape zilnic cate 4-5 ore ai mei au crezut ca fumez si eu...sa vezi atunci prelegere: ca cee? ca ana fumeaza? andra, sa nu te apuci ca iti distrugi plamanii!!! noi ne-am apucat la 20 de ani!! bla bla ba. Ei bine, dupa discursul asta al lor m-am enervat ATAT de tare si le-am zis ca daca nu au incredere in mine, atunci sa-si faca griji, si am iesit din camera. Nu am suportat niciodata conceptul de "esti mic, esti prost si nu gandesti pentru tine, ci anturajul tau o face". Nu stiu, probabil sunt o exceptie, insa niciodata nu m-am lasat influentata de anturaj. Daca un prieten avea o idee cretina, ii ziceam ca e un dobitoc si il lasam in pace. Putea sa ma creada cat de uncool vroia inimioara lui, eu nu ma aruncam ca boul de pe pod ca asa ii venea lui. Si de atunci, parintii mei si-au dat seama ca sunt mai inteleapta decat credeau ei, si nu ma mai sacaie la cap. Aveau si problemele cu scoala, daca mi-am facut temele, daca mi-am invatat, dar niciodata nu se uitau pe caiete sau asa ceva. Dar nici eu nu ii minteam. Dupa, si-au dat seama ca daca ma lasa in pace sa-mi vad eu de drumul meu o sa reusesc mai bine decat daca ma imping ei de la spate. Am intrat in unul dintre cele mai bune licee din tara fara ca vreodata in viata mea sa fac meditatii, si asta le-o datorez lor pentru ca m-au ambitionat la timp. Consider ca un copil care este impins de la spate in ceea ce priveste invatatura este un copil care nu o sa ajunga nicaieri in viata.
De atunci, eu am o relatie excelenta cu ai mei. Ba chiar, toti prietenii mei ii iubesc. Dupa ce am terminat clasa a 8a, am venit o gasca mai mare la mine acasa unde am stat cu ei si am facut foc de tabara si am cantat si ne-au luat bere . Parintii mei sunt prietenii mei si le spun absolut orice, si mamei mele, si tatalui meu. Totusi, sunt fata lor, si sunt inca mica protejata a lui tata, mai ales acum cand sunt intr-o relatie de 1 an. In rest, nu am nici o problema cu ei.
Totusi, daca vreodata i-asi gasi la mine in camera scotocind orice sau uitandu-se la mine in telefon iese urat rau de tot. Eu le respect intimitatea lor, si le tin secretele. Astept asta si din partea lor!

[Rose ^^]

Fiecare cu parerea lui. Unora nu le convine, ca vai de mine e viata mea si fac ce vreau. E aiurea sa te controleze parintii, e stanjenitor si multe altele. [ vorbesc in general]
E normal ca un parinte sa te controleze si sa stie ce faci, cu cine umblii, pe unde esti etc. Esti copilul lui. Cand o sa fiti si voi parinti o sa-i intelegeti. Ei ne-au facut pe noi, nu noi pe ei. Traim pe bani lor, mancarea lor si acceptam ce ne impun. Nu suntem pe picioarele noastre.
Si eu am avut parte de controale de astea, acum cinci - patru ani sau trei. Ma rog. Nu era vai de mine: sa-mi umble prin dulapuri, insa pe calculator se mai uitau din cand in cand, prin caiete nu - ca asta o faceau cand eram in I - IV. Cu cine ies, unde umblu, la cat sa fiu acasa. De doua ori mi-a umblat tata prin mesaje si agenda telefonului, ca... eh, nu conteaza partea asta intunecata. Acu ii multumesc, adica le multumesc. Daca nu ma aparau ei, cred ca acum, eram undeva pe centura intr-o alta tara -.-
Chiar si acum, cand am 17 ani, ma mai controleaza, dar mai putin si nu asa exagerat. Adica nu sunt pe picioarele mele, nu sunt la casa mea ca sa fac ce vreau.

Deobicei aceste "controale" apar cand dam nas in nas cu adolescenta, cand intram la pubertate. Atunci apar cele mai multe probleme si e normal ca un parinte sa-si protejeze odrasla. Vedeti si voi ce este acum, cum sunt cu aceste anturaje, drogurile, tigarile, furturi si multe altele. Nu cred ca e necesar sa zic de ce sunt asa protectori, mai ales cand vine vorba de baieti, fetelor.
Nu v-ati intrebat niciodata: de ce ai vostri doresc sa-l cunoasca, sa afle cum v-ati cunoscut? si multe altele. Din cauza ca va/ ne dezvoltati/ dezvoltam si traficu pandeste pe la orice colt. De aia se uita pe facebook, telefon si ce a-ti mai mentionat voi. Acum nu poti avea incredere nici in animalul de companie, dar in prieteni.
" Vai ma controleaza in fiecare zi, e enervant. Ii urasc etc" aud asta pe la scoala- in bai - non-stop. O sa vedeti mai tarziu si o sa le multumiti. Sau " Nu au nici un drept asupra mea" Oho, da cate drepturi au.

Nu va inceta nici cand va ve-ti marita. Va controleaza si atunci, dar foarte putin.
Spuneti ca nu va controleaza, pe unii, ca au incredere in voi. Va inselati. Mereu va "urmaresc" pasi, doar ca din umbra, exact ca un vanator ce isi pandeste prada.
E mai bine sa stie tot, totul. Ganditi-va ca altii ar da orice sa aiba parte de astfel de parinti, sa se simta protejati.

Nu prietenii, iubita / iubitul iti vor binele, ci parintii. Numa, ei stiu cat au suferit pentru noi, cand eram bolnavi sau chiar luati cu salvarea, pentru ca intra copilul in coma din cauza bolii pe care o are, cate nopti au pierdut si cat s-au rugat la capataiul nostru ca sa deschidem ochii si sa nu murim.

Decat sa va plangeti mai bine multumitile ce fac pentru voi.
Parerea mea.

[βεκi]

Well, well. Eu sunt pro si contra. Nu ma pot decide : )).
In primul rand, consider ca asta este treaba parintilor, aceea de a-i controla pe copii, de a se asigura ca totul este in regula si ca nu o iau "pe alte cai" : )). Copilul, mai ales in timpul adolescentei, este mereu curios de a incerca lucruri noi, se aventureaza in necunoscut, fara a sti cu certitudine ce este bine si rau. Si este normal sa se intample astfel de lucruri, atunci cand parintii habar nu au ce fac copiii lor. Nu se ocupa de ei, ii lasa prea liberi si tot ei se intreaba apoi de ce au ajuns cum au ajuns. Este bine sa ii controleze, sa le stie prietenii, cu cine umbla, ce fac la scoala, cum se descurca etc, etc, pentru a fi siguri ca nu exista nicio problema, ca sunt in siguranta.
Cred ca toti dintre noi am face acest lucru daca am fi in locul parintilor nostri. O sa ajungem odata si-odata in locul lor si cu siguranta o sa le urmam exemplul. Cred ca va veni pur si simplu din instinct, din dorinta noastra ca parinti de a ne sti copiii in siguranta. Copiii trebuie sa constientizeze ca parintii le vor doar binele, prin acest fapte.
Bineinteles, exista totusi si o limita. Este enervant si prea mult, atunci cand mama sau tata se baga prea mult in viata copilului, acesta nemaiputand avea deloc intimitate. Consider ca un om trebuie sa aiba intimitate, totusi, avem nevoie de ea. Familia inseamna incredere, iar parintii, daca sunt constienti ca le-au oferit copiilor o educatie buna, trebuie sa aiba incredere in ei si sa-i lase in pace. Daca le sta prea mult in carca, daca ii sufoca, sa zic asa, nu fac decat sa inrautateasca situatia.
De exemplul, in generala, cunosteam un baiat, extrem de inteligent, I mean, stia o groaza de lucruri de liceu si de facultate. Invata foarte bine si era foarte de treaba. Adica, nimeni nu il striga tocilar sau sa isi bata joc de el. Eu admir astfel de persoane. Insa maicasa era total ciudata. Nu il lasa niciodata afara cu noi, deoarece credea ca suntem o influenta negativa pentru el, dupa examene l-a sunat sa vina imediat acasa, sa nu plece nicaieri, cred ca l-ar tine de mana si pe strada daca ar vrea o_o Ii citea non-stop mesajele, ea le stergea, ii controla tot telefonul. Omg, si masa a fost de vina pentru tot ce a urmat. Copilul s-a stricat, bineinteles. Nelasandu-l putin mai liber, baiatul a inceput sa incerce tot felul de chestii, pentru a-i arata femeii si celorlalti oameni ca si el se poate "distra" etc, etc.
A inceput sa fumeze in draci, sa bea, sa fumeze marijuana, sa faca tot felul de chestii. Acum, ajuns la liceu, cu siguranta este mai rau. Si, frate. Copilul asta era un geniu, o minune : )). Si maicasa, in loc sa fie mandra de el, sa vada ca invata bine si ca nu e un copil problema, mai mult i-a stricat viitorul. Tot viitorul...
In concluzie, cred ca relatia dintre parinti si copii trebuie sa se bazeze in primul rand pe incredere, deoarece doar cu ajutorul ei putem depasi cu totii problemele, evitand certurile si scandalurile in familie.