Premiul la o partida de poker! +18

[Dskk]

Dupa parerea mea acest fic este cel mai bun scris de mine vreodata! Sper sa va placa.


Nu detin nici un personaj din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lor!



Capitolul 1 : AminteÅŸte-mi de ce fac asta
Am zâmbit. Un alt zâmbet. Încă unul şi altul…şi fiecare mai fals. Muzica din cazinou era destul de puternică, aproape că putea fi luată drept o discotecă sau drept un bordel din cauza cantităţii de fete aproape dezbrăcate care se plimbau dintr-o parte în alta cu tăvile pline de băuturi. Adevărul este că încă îmi era greu să cred cum am ajuns aici. Cum am devinit premiul unei partide de poker din cazinoul cel mai faimos din Seattle.
- Hei frumoas-o! – a strigat unul dintre bărbaţii care juca poker – În câteva minute tu şi eu o să jucăm ceva mult mai distractiv – a zâmbit în timp ce îmi făcea cu ochiul.
M-am întors repede şi mi-am pus braţele peste pieptul meu. Asta era atât de incomod şi de neplăcut. Mă simţeam murdară, demnă de dispreţ şi vroiam să strig, să plâng şi să fug din acest loc. Îmi doream săi lovesc pe toţi şi pe fiecare dintre aceşti tipi care mă priveau cu atâta poftă ca persoanele care se aflau în local. Pentru gravitatea lucrurilor, hainele pe care le purtam – o fustă de piele care abia ajungea sub fundul meu, nişte tocuri care erau arme mortale pentru mine şi un sutien negru de piele cu nişte lanţuri care erau agăţate de el – nu ajutau ca să dispar. Detestam să fiu privită aşa şi ce este mai rău nu a venit încă…eu eram premiul pe care toţi acei jucători de poker vroiau să îl câştige şi când unul dintre ei câştiga eu voi fi a lui pentru tot restul nopţii.
Pentru multe fete care se aflau în cazinou, să fie premiul unei partide de poker era ceva normal şi pe care îl făceau pentru că îşi doreau să câştige venituri extra – cum ele erau chelneriţe – dar eu, eu eram aici împotriva voinţei mele, în detrimentul propriei mele vieţi. Eu nu am avut niciodată un iubit, nici măcar nu am sărutat un băiat şi acum îmi cerea să fac sex cu bărbaţi bătrâni murdari care îmi puteau fi cu uşurinţă părinţi sau bunici şi nu erau în stare să vadă mai departe de pieptul meu.
Am auzit fluieratul unui grup de bărbaţi care mă priveau în continuare şi am vrut să mă întorc în altă direcţie dar când l-am văzut de departe pe „şeful” meu privindu-mă în felul acela îngrozitor, nu am putut face nimic altceva decât să le zâmbesc acelor tipi în timp ce făceam câteva posturi sexy. Şi mai mulţi bărbaţi s-au alăturat fluierăturilor în timp ce începeau să mă strige ca şi cum aş fi o curvă ieftină. Pe cine vrei să păcăleşti Sakura, acum eşti o târfă ieftină. Nu am putut evita ca ochii să mi se umezească, nu suportam mai mult, asta era prea mult pentru mine. Imediat am ieşit fugind la baie şi m-am închis acolo în timp ce mă lăsam să cad sprijinită de uşă şi am început să plâng.
- Hei, poţi să ieşi din baie şi să mergi din nou la jucători! – a strigat „şeful meu”.
- Nu! Nu vreau! Nu mai suport! Nu pot suporta asta! Nu vreau să mă privească! Nu vreau să trebuiască să mă culc cu toţi acei bărbaţi! Vreau să fiu Sakura! – lacrimile continuau să cadă din ochi când încercam să-mi acopăr chipul cu mâinile.
- Ieşi o dată! Sau dacă nu…!
Corpul meu a reacţionat tremurând din cauza cuvintelor lui şi producându-mi o cantitate şi mai mare de lacrimi. Era tot una dacă încercam să fug, pentru că dacă nu ascultam, mă omora. De ce mi se întâmpla asta mie? Se poate şti că o fată de 17 ani este premiul unui cazinou? Se poate şti că o fată de 17 ani este obligată să-şi piardă virginitatea, să-şi dăruiască partea cea mai intimă a corpului unui jucător de poker? Se poate şti că fata de 17 ani trebuia să se îmbrace în acest fel pentru a putea mânca? Se poate şti că o fată de 17 ani trebuie să se culce cu bărbaţi bătrâni ca să nu o omoare? Răspunsul la toate este simplu, pentru că tu eşti singura adolescentă de 17 ani care se alfa la orfelinat…

Flashback

- De 17 ani? Sunteţi siguri? Să adoptaţi pe cineva de vârsta asta este o adopţie inutilă. Nu preferaţi să adoptaţi unul dintre acei copii?
- Nu, vream să adoptăm o tânără adolescentă de 17 ani şi este singurul nostru interes.
- Bine…este bine…însoţiţi-mă.
Nu puteam evita să-mi simt inima care bătea într-un mod atât de accelerat. Putea fi asta adevărat? Un cuplu era interesat să adopte o fată ca mine? Pe cineva de vârsta mea? Un frumos zâmbet s-a ondulat pe buzele mele şi înainte ca îngrijitoarea şi cuplul să intre în camera mea m-am închis în baie cu rochia cea mai frumoasă pe care am putut-o găsi şi mi-am pus-o. Am auzit uşa deschizându-se când eu eram încă în baie şi îngrijitoarea mi-a strigat numele; dar eu am continuat până când am terminat. Mi-am pieptănat un pic părul şi l-am prins într-o coadă de cal şi am lăsat câteva şuviţe libere, mi-am nişte păpuci frumoşi cu un toc mic şi într-un final am privit cum strălucea rochia albastră, am ieşit din baie ca să mă întâlnesc cu cei care păreau îngerii mei salvatori dar care mai târziu aveam să descopăr…că vor fi îngeri mei de moarte.
- Sakura– m-a strigat îngrijitoarea Marie – Ei sunt niste domni cumsecade şi sunt interesaţi să te adopte.
- Serios? – am întrebat entuziasmată – A-asta…vreau să spun…eu sunt Sakura
- Este o plăcere Sakura…
Când acele trei cuvinte au scăpat de pe buzele acelui bărbat cu privirea îngheţată…am simţit cum corpul meu a tremurat şi o picătură de sudoare rece a fugit pe spatele meu. În cuvintele lui…nu era afecţiunea pentru o fiică pe care o adopţi. Era luxul al unei perechi care fugea cu ochii lui intimidanţi, figura mea s-a tensionat într-un fel exagerat când privirea i s-a oprit pe sâni. Pentru o secundă am simţit necesitatea să mă opun adoptării mele şi să mă ascund sub cearceafuri cu cartea mea preferată în aşteptarea unei perechi care să vrea să-mi ofere afecţiune; dar ştiind că este imposibil, că nimeni cu excepţia acestor persoane nu s-au interesa de o fată de vârsta mea şi ne vrând să recurg la prostituţie când o să ies din orfelinat, am zâmbit şi am lăsat totul să-şi urmeze calea.
După câteva zile, ceva foarte ciudat pentru o adopţie, eu eram Sakura Menge . Acesti domni care acum vor fi părinţii mei şi mai târziu şefii mei mi-au deschis uşa unui frumos Mercedes negru ca să mă ducă unde eu credeam că va fi casa mea. Oh Dumnezeul…în momentul în care am pus piciorul în acea maşină…sau în momentul în care am decis să le las pe acele persoane să mă adopte…Oh…săraca naivă Sakura Marie Haruno– adevăratul meu nume – unde ai intrat…
- Nu te mişca sau îţi bag un glonţ în creier fără să mă îndoiesc o clipă…
M-a ameninţat acel tip care a apărut de nicăieri pe bancheta din spate a Mercedes-ului şi mă ţinea între picioarele lui cu răceală şi-a apropriat arma de capul meu. Speriată şi cu lacrimile coborând pe obrajii mei am ascultat şi am rămas liniştită…Greşeală…mâna liberă a acelui bărbat a urcat pe piciorul meu de la gleznă până la coapsa mea, după acea pe mijlocul meu, burta mea, sânii mei – unde s-a oprit pentru mai multe minute – şi în final, după ce a suflat lângă urechea mea s-a întors spre domnul Menge – cel care m-a adoptat – şi a aprobat cu capul.
- Este foarte bună, şefule…perfectă pentru afacere… – a şoptit brută, slăbit de excitaţia lui.
- Atunci nu o atinge. Ea este singura noastră virgină, mulţi tipi o să joace toată noaptea poker doar ca să pună mâna pe ea.
Poker? Să pună mâna pe mine? Ce se întâmpla? Încotro se îndrepta totul? Eu nu mă puteam opri din plâns şi strigam dacă nu era tipul acela cu arma, după ce m-a atins şi a văzut că nu mă opream din strigat mi-a acoperit gura. Din câte se vede, situaţia părea să-i distreze pe toţi. Inclusiv pe femeie, care se presupunea că este mama mea, părea să o distreze cu lacrimi. Câteva minute…pentru mine păreau ore…maşina s-a oprit în faţa unei uriaşe clădiri, iar literele mari de neon se putea citi numele de „Cazinoul Menge ”.
- Vei intra cu noi, zâmbind şi făcându-i să creadă că asta te încântă… – am observat aproprierea puternică de capul meu şi am aprobat – Perfect. Acum…Jane, ocupă-te de ea.
- Va fi o plăcere domnule…
Bărbaţii au coborât din maşină ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, zâmbitori şi salutând oamenii care intrau şi ieşeau din cazinou. Doamna Menge, pe care acum ştiam că o cheamă Jane, s-a aşezat pe bancheta Mercedes-ului cu mine şi mi-a zâmbit viclean şi suficient în timp ce a luat o geantă de pe scaunul unde a stat mai înainte. Eu nu mai puteam, aveam încredere că femeile sunt mai slabe decât bărbaţii şi că Jane nu avea o armă, pentru ca ea să pot scăpa sau măcar să obţin nişte răspunsuri care să-mi calmez lacrimile şi cheful ca eu să-mi fi tras un glonţ în cap cu acel pistol.
- Ce se întâmplă Jane?
- Taci! – mi-a ordonat în timp ce mi-a lovit obrazul – Pentru că sunt femeie nu înseamnă că sunt mai slabă decât cei doi, înţelegi? Pentru tine sunt doamna Menge sau maiestate şi nu am de ce să-ţi dau nici o explicaţie. Uite frumoaso, tu eşti doar un premiu, înţelegi? O simplă curvă pentru cazinoul nostru…
- Ce? Nu! Nu! Nici nu mă gândesc să fiu o căţea! Nu vreau să fiu!
Cu toată puterea mea am început să strig, să plâng, şi să lovesc. Am lovit-o în stomac şi am deschis uşa maşinii gata să fug, dar când să o fac…un glonţ a trecut aproape de faţa mea şi am fost surprinsă să o văd pe Jane cu un pistol. Şi ea era armată, dar chiar şi aşa, nu m-a interesat, preferam să mor decât să fiu curva acelui cazinou.
- Trage! Omoară-mă! Ce aştepţi? Eu nu vreau să trăiesc! Nu vreau să trăiesc aşa! Omoară-mă! Omoară-mă!
Vocea abia îmi scăpa cu claritate din gâtul meu slăbit din cauza producţiei masive de lacrimi şi durerea de a mă agăţa din inima mea. Din păcate, Jane nu părea dispusă să-mi calmeze durerea, ci să o mărească. A lăsat să scape un râs puternic dintre buzele ei şi după acea a închis uşa maşinii lăsându-mă din nou în maşină cu ea.
-Sakura, Sakura, Sakura…o cunoşti pe Ino?
-Ino? Ce ÅŸtii de Ino?
- Ştiu că este prietena cu care corespondezi, pe care ai cunoscut-o într-o excursie pe care ai făcut-o cu orfelinatul şi amândouă aţi devenit prietene bune. Şi ce este mai uşor…ştiu că dacă nu colaborezi cu noi, o să o omorâm…
Dacă înainte m-am gândit că inima mea este ruptă, acum era în totalitate moartă. Era la fel ce făceam sau îi lăsam să-mi facă, dacă mă omorau sau nu, pentru că dacă eu nu ascultam ei o omorau pe Ino…singura prietenă pe care am avut-o în întreaga mea viaţă, singura fată care s-a preocupat într-adevăr de mine, care şi-a deschis inima, surioara mea mai mare – deşi ea a împlinit 18 ani acum o lună – nu puteam lăsa să i se întâmple nimic rău lui Ino. În plus, ea îmi povestea de familia ei, ştiam că are fraţi, nişte părinţi dulci şi iubitori care o adorau şi nişte prieteni magnifici. Eu nu puteam să-i sacrific viaţa fericită pentru a mea, deşi chiar dacă eu reuşeam să scap de ” parinti mei adoptivi”, viaţa mea va fi întotdeauna o ruşine completă.
- Bine maiestate. Dumneavoastră câştigaţi…
- Aşa este mai bine. Acum…lasă-mă să văd ce putem face cu acele urme de lacrimi stupide şi hainele astea…şi apropo…de acum nu vei mai fi Sakura Haruno…vei fi Poly , premiul nostru la poker.

Fin Flashback
Şi astfel…a fost cum am ajuns să fac pe prostituata sexy pentru tipi aceşti şi urcată pe un mic piedestal împreună cu restul premiilor pentru acea partida de poker. Adevărul, încă ştiam foarte puţin despre ce se întâmpla în jurul meu. Ce ştiam era datorită conversaţiilor pe care le auzeam la unele dintre „colegele mele de serviciu” sau de la vreun jucător beat care s-a schimbat de la a mă mai vedea şi îmi spunea tot ce îmi doream.
-Poly! – mi-a strigat supărat – Ieşi chiar acum sau prietena ta va plăti!
Din nou Ino…ea era singura care într-un anume fel mă ţinea legată în acest loc şi pentru ea m-am ridicat de pe podea băi şi mi-am înfruntat „şeful” – domnul Menge, alias maiestate, alias tatăl meu adoptiv – am luat machiajul pe care mi l-a adus şi m-am întors să îmi machiez faţa într-un mod exagerat pentru a ascunde faptul că am plâns, sau şi mai rău că unii dintre ei m-au lovit, am mers ferm până la piedestalul meu aşteptând ca partida de poker să se termine şi noaptea asta blestemată să se termine…
Când într-un final m-am întors pa piedestalul meu m-am simţit puţin intimidată, mai mult decât înainte, de când am ieşit din baie am simţit că cineva mă observă, dar dintr-un motiv ciudat, nu simţeam frică sau scârbă ca atunci când o făceau toţi acei tipi.
- Vin-o! Defilează!
Strigătele celor de la securitate mă făceau să revin la partida de poker şi să văd cum doi bărbaţi mari şi corpolenţi îl târau pe un bărbat care părea că suferă din cauză că a băut prea mult alcool. Corect era să cheme o ambulanţă; dar lor nu le păsa de clienţii lor, ci pentru banii lor. Într-un anume fel, mă bucura că acel bărbat suferă o comă, aşa vor fi mai puţini jucători.
Din păcate, azi norocul nu este de partea mea şi mai mulţi bărbaţi au început să se lupte pentru a ocupa locul celui beat; dar între atâtea ţipete, lovituri şi intervenţia gărzilor, un bărbat a reuşit să pună stăpânire pe acel loc aşezându-se liniştit. Ca şi cum tot ce s-ar întâmpla în jur nu îl perturba nici măcar puţin. Cum a luat cărţile beţivului în mâini şi m-a privit, din câte se pare avea o mână bună.
Dintr-o dată, ceva ciudat s-a întâmplat în interiorul meu, pentru prima dată nu am simţit dezgust, nici repulsie am simţit…dorinţă? Ochi negri ai acelui necunoscut erau hipnotizanţi şi faţa lui era perfectă şi palidă, foarte viril, în plus, nu părea prea mare…20 de ani aş spune…Sakura ce naiba gândeşti? Mi-am certat mintea mea. Poate fi cel mai atractiv băiat pe care l-ai văzut în toată viaţa ta; dar aminteşte-ţi de ce este aşezat acolo, el vrea doar să se culce cu tine, ceva pentru o noapte şi dacă te-a văzut nu îşi aminteşte. Aşa că nu îl mai privi! Mintea mea avea dreptate. Acel necunoscut atractiv vroia doar să se culce cu mine şi nimic mai mult. Dacă ne-am fi întâlnit în alte împrejurări sau în alt loc el nici măcar nu m-ar fi observat.
Jocul de poker a continuat încă câteva minute şi eu de fiecare dată eram speriată. Jocul nu v-a întârzia să se termine şi eu nu voi întârzia să fiu păpuşa a unuia dintre tipii aceştia…Dintr-o dată am simţit o mână rece pe umărul meu şi m-am întors încet…în faţa mea era unul dintre bărbaţii corpolenţi care lucrau în acel cazinou şi pe care deja îl recunoşteam ca Felix.
- Haide, sunt aproape de final, este timpul să te pregăteşti…

[Miranda.]

hellooo
Un fic nou ? ... ce bine. Ideea este originala, imi place foarte mult... Descrierea este buna, accesibila pentru toti, nici multa, nici putina. Dialogul a fost bun, nu a fost mult, dar replicile... lasa doar atat momentan. Naratiunea este buna. Actiunea nu s-a grabit. Sfat ? In Flash Back nu cred ca ar trebui sa scri ceva de genul: "... dar o sa aflu ca ei o sa ma duca la moarte..", ai dat deja multe idei... Doar atat. Sfatul nu este decat de umplutura.

:bye:

[Piersicuta]

Oh my Gosh

Ce fic superb O_O Nu am mai intalnit ideea asta nicaieri, si chiar pot sa spun ca imi place la nebunie, o ador, mai ales ca e si perversa =p~. Ala e Sasukeeeee, nu nu nu?:x Oooo Doooamne daca asta e un fic SasuSaku, dala cu hentai si perversa ei bine, sunt cititoare fidela [oricum sunt deja:))]. Oooo ador ce face Sakura, asa merita:)), nu am pic de mila pentru ea [-(, momentan. Micuta descriere pe care i-ai facut-o lui Sasuke ma....maaa:))...innebunit:))...o sa mor pe scaun.

Repedee, dar repeedee cu next, ador acest fic, imi place la nebunie te rog sa ma anunti si pe mine :">

Tai Tai! :bye:

[Sho-Yo]

Hey, buna,
Ma bucur sa vad un fic destul de bun. Descrierea este bine prezentata, deci nu prea ai de lucru la ea. Actiunea nu piot spune ca este grabita iar dialogul nu este seexces. Saracuta Sakura: mai intai o bucurie de 5 minute dupa care o agonie de o viata(cred). Oricum, ideea mi se pare geniala, titlul m`a atras si acel + 18 bine plasat ;;) . Te astept cu un mic: ama adus continuarea + un link si eu am sa`ti comentez iar fic`ul
:-h :* pa si spor la scris, multa inspirate

[Prevented :D]

Hay! Am aterizat si eu pe aici cu ganduri pasnice!:)) Voi incepe cu faptul ca iti ador ficul la nebunie. ideea este originala pin fiecare propozitie, naratiunea este acolo unde trebuie n-o fugareste nimeni, dialogul este pus la locul sau de drept, iar descrierea este cireasta de pe tortul originalitatii!:))Acea persoana este SASUKE nu???? vreau sa fie SASUKE nu ITACHI sau...nush SAI vreau el, :O3:o3:o3 vreau el ca sa o poata scoate pe biata Sakura de acolo si sa o tina la el in palat!:>:>:)) ;plzzzz anunta-ma cand pui next-ul si continua cu originalitatea pana la capat! Bafta!!!


Ja ne!>:D<

[Rose ^^]

Am gasit ficul tau si iti zic sincer imi place la nebunie. As intelege ca nu e prima data cand faci un fic, deci nu te vei supara daca iti ofer o micuta critica. Critic ficul nu autorul.
Titlu si idee: iti zic sincer le ador si astea m-au atras. E plin de curiozitate, parca te indeamna sa citesti pentru a descoperi firul actiuni.

Descriere: ai fi putut sa descrii putin mai mult, pentru ca aveai ce. Acel sentiment de greata, de a fi o papusa si imensul sacrificiu care il face pentru Ino si aici mergea sa descrii prietenia. Ai fi putut sa descri ce inseamna dragostea, cum si-o imagineaza Sakura; avand in vedere ca e o nestiutoare in acest domeniu aveai multe posibilitati. Incearca sa folosesti figuri de stil si sa descrii totul: locuri, peisaje si mai ales sentimentele.
Mi-a placut cum ai introdus personajul, printr-o intrebare adresata tot ei. Acu cine e brunetul misterios, logic ca mi-ar placea sa fie Sasuke insa e alegerea ta acum.

Abia astept nextul si te rog mult sa ma anunti si pe mine :o3
Te pupa Rose :*
:Bye:

[Stella]

Am trecut si eu pe'aci ...

Deci ... titlul, să fiu sinceră, chiar m-a atras .
Ideea, nu stiu ce să zic , pare destul de originală doar că Sakura, alias " Poly ", s-a îndrăgostit asa de repede de " acel băiat atractiv " nu este prea originală, a fost de mai multe ori folosit acest lucru, în fine, sper să mă impresionezi si să fii cât se poate de originală.
Dialogul nu a fost sec deci nu prea am ce zice despre el.
Nu m-am uitat după greselile de ortografie sau gramatică pentru că nu sunt in the mood .
Ar fi trebuit să lasi spaţiu între titlul capitolului si conţinutul capitolului.
Suspansul de la sfârsitul capitolului chiar mi-a placut.
Mai lucreaza la descriere caci nu exprimi prea bine sentimentele personajelor .
Nu prea ţi-am corectat capitolul pentru că , cum am mai zis , I'm not in the mood .
Dar as fi vrut să-ţi spun/scriu că după ce ţi-am citit ficul , acesta , m-am uitat si la celelalte ficuri pe care le ai si pot sa spun că ai evoluat chiar foarte mult intr-un timp atât de scurt ...

Spor la urmatorul capitol ! : )

[sabinuta]

Super capitolul acesta si as dori nextul te rog.Sper ca acel brunet sa fie Sasuke sau Itachi de ce nu?
Nu am cuvinte NEXT!!!

[Dskk]

Am venit cu nextul!

Capitolul 2 Nu este ceea ce pare...


- Haide, sunt aproape de final, este timpul să te pregăteşti…

M-a tras o dată şi am coborât de pe piedestal şi mi-a dat o palmă peste fund – care în plus a şi durut – în timp ce mă conducea – mai bine spus mă împingea – până într-un loc departe de cazinou în care era o mică uşă maro pe care se găseau literele „Privat” care mă îndruma spre camera mea care se va transforma în propriul meu iad.

- Rămâi aici – m-a împins înăuntru – Câştigătorul nu va întârzia să vină…

După pălmuirea fundului meu din nou a închis uşa şi am auzit sunetul de încuiat. Înainte ca ochii mei să se inunde din nou cu lacrimi, evitând să vadă mai încolo de petele simple, m-am uitat în jurul camerei.

Pereţii erau pictaţi într-o culoare roz luminoasă foarte ameţitoare. Din tavan atârna o lampă mică care licărea dând acestei camere un ambient de discotecă. Mobilierul, doar un pat enorm matrimonial total răvăşit – toate cele care l-au folosit – şi un mic dulap de culoare neagră în cealaltă parte a camerei. Din curiozitate am mers până la dulap şi când l-am deschis, pentru o secundă nu am mai putut să îmi ţin sub control lacrimile, acel dulap era plin cu „jucării” era chiar şi un bici. Ce mi se întâmpla? Ce fel de psihopat mă va lovi cu acel bici? Cel mai rău dintre toate, este că nici măcar nu era protecţie…

Eram atât de speriată încât am căzut în genunchi plângând ca niciodată înainte, din tot timpul de când eram aici şi plângeam. Mă va lovi, viola şi în plus voi rămâne însărcinată…Cum o să îi explic fiicei mele că ea s-a născut pentru că mama ei a fost violată de un necunoscut sadic şi bătrân? Cum o să pot să trăiesc după…

*Clic*

Sunetul uşii care se deschidea m-a făcut să-mi doresc să mă ascund, să dispar, să mor…dar Dumnezeu nu mă ajuta şi eu încă eram vie când uşa s-a deschis în faţa mea.

Imediat m-am aşezat încercând să-mi şterg lacrimile care continua să cadă pe obrajii mei şi încercam ca asta să se termine cât mai iute posibil. După câteva secunde ochii într-un final privirea mea nu mai era inundată şi am auzit cum uşa s-a închis. În faţa mea se afla un bătrân verde şi urât mirositor, cu un zâmbet prostesc şi satisfăcut pe faţa lui de prădător de 50 de ani. Din nou lacrimile şi-au făcut prezenţa. Nu! Nu aveam de gând să mă dăruiesc acelui bărbat! Nu vroiam să fiu jucăria lui! Nu aveam de gând să îi dau cel mai de preţ lucru al meu la oricine! Nu sunt o curvă!

Cu disperare m-am împotrivit acelui bărbat disperat şi cu miros de whisky şi l-am împins în dreapta. Din păcate în acea parte era patul şi tipul acela a interpretat totul ca un act de pasiune. Chiar şi aşa, am ignorat „presupusul” tors al acelui bărbat nenorocit şi am fugit până la uşă – interiorul camerei era roz luminos – Am lovit, strigat şi plâns într-o încercare disperată de a scăpa de acolo; dar din nefericire, soarta nu era de partea mea şi uşa era închisă cu cheia. Nu! Asta nu mi se poate întâmpla mie! A strigat mintea mea în timp ce continua inutilă să deschidă acea uşă încuiată. Fiecare lovitură, fiecare strigăt şi fiecare lacrimă…fiecare lucru pe care îl făceam de fiecare dată mi se părea mai nesemnificativ, pentru că în final Cine asculta? Cine va veni în ajutorul meu? Nimeni…Nimeni…şi Nimeni…Sakura Haruno…este singură.

- Vino preţioas-o. De ce fugi? Nu vezi că lacrimile tale doar mă excită, păpuşă?

Încet s-a ridicat din pat şi a mers ca o felină în direcţia. Eu doar continuam să lovesc uşa, implorând pentru ajutor…Dintr-o dată am simţit o respiraţie rece pe gâtul meu şi din nou mirosul de whisky m-a ameţit. Am simţit că tremuram şi nu mai erau lovituri cele pe care le dădeam uşii, ci unghiile mele şi am început să scarpin uşa. Mâinile mele tremurau, pe spatele meu cădeau picături de sudoare rece şi ochii mei nu încetau să reverse lacrimi.

- Vino Poly cu tati…

Dintr-o dată nişte mâini reci m-au îmbrăţişat pe la spate în timp ce îmi mângâia burta plană şi a început să urce lent în timp ce gura lui era pe gâtul meu. Eu nu mai puteam, muream în viaţă şi oricum la ce îmi servea să lupt pentru ce dacă viaţa mea nu mai avea sens…totul era acum foarte clar…pentru ca într-un final totul să se termine…acest bărbat trebuia…să mă posede.

*Clic*

Ochii mei s-au făcut ca nişte farfurii mari când uşa a început să se deschidă în faţa mea…Ce însemna asta? Oare vroia cineva să mă ajute? Sau poate doar Felix vroia să-mi strige să cedez în faţa acestui nenorocit? Dar pentru surpriza mea, în faţa mea era acel băiat frumos cu ochii negri care înainte juca poker; dar Ce făcea el aici? De ce? Cum a intrat? Am privit mâna lui şi am văzut o carte de credit. A deschis uşa cu acea carte de credit? Idioată care gândeşte! Mi-a strigat mintea. Ce mai contează cum a deschis uşa? Ce contează este ce face aici!

Bătrânul verde a privit frumosul Adonis – nume pe care l-am pus când l-am văzut îmbrăcat în negru. Purta nişte blugi, o cămaşă albă care se mula perfect pe pieptul lui perfect marcat de abdomenul lui şi o jachetă de piele neagră care îl făcea să pară…sexy…foarte sexy…Ce ţi-am spus! Nu te gândi la el! Concentrează-te! Acum este ocazia ta de a cere ajutor!

Am încercat să deschid gura ca să spun ceva dar bătrânul mi-a luat-o înainte, m-a împins pe pat şi a înaintat spre frumosul băiat.

- Ce faci aici?! Ea este virgina mea!

L-a atacat cu violenţă, dar abia dacă a fost în stare să îi atingă părul negru, care s-a agitat ca şi cum o rafală de vânt a trecut prin el. La naiba de ce este atât de frumos! Băiatul Adonis a profitat un pic de dezechilibrul bătrânului verde şi l-a lovit în stomac ceea ce l-a făcut pe bătrân să cadă şi să se prindă de stomac. Atunci înainte ca acel bărbat să se poată ridica, băiatul la prins de umăr şi i-a dat puţin avânt, făcându-l pe bătrân să leşine şi să cadă pe sol. Ce s-a întâmplat? O cheie spre vis?

- E-eu…

Am vrut să îi spun ceva acelui băiat. Să îl întreb de ce a făcut asta; dar înainte să fiu în stare să spun ceva, el a scos din haină o sticluţă de whisky şi a turnat un pic pe acel bărbat. O să îi dea foc? Am păşit înapoi un pic speriată şi am simţit lacrimile din nou pe faţa mea; dar atunci, înainte să pot să fac sau să zic ceva, el s-a apropriat de mine, mi-a mângâiat obrazul şi l-a curăţat de lacrimile mele…Pentru un moment am simţit frică, dar acea căldură ciudată pe care corpul lui o provoca şi acele mici descărcări electrice care se simţeau pe pielea mea, m-a liniştit şi m-am lăsat condusă de contactul său suav. Era prima dată când am simţit pentru prima dată linişte din momentul în care am venit aici.

- Aaarg…

Bătrânul s-a zvârcolit un pic pe podea şi asta la provocat pe frumosul Adonis să se separe de mine şi într-un mod rapid m-a lăsat singură în cameră. A fugit? Gândeşte. Cel mai probabil…poate doar m-a ajutat din cauza compromisului moral sau…nu ştiu…ştiu doar că a plecat lăsându-mă singură.

Mi-am dat seama atunci, usa a rămas în continuare larg deschisă înaintea mea şi atunci am văzut şansa mea de a fugi. Am mers puţin spre ieşire dar atunci, chiar când eram pe punctul de a ieşi, i-am văzut pe Jane şi sefu' de departe. Ştiam că dacă fug o vor omorî pe Ino, nu, nu puteam să fug…trebuia să rămân, să aştepta ca acel bărbat să se trezească, să abuzeze de mine şi atunci să-mi îndeplinesc funcţia de premiu dar…la urma urmei…acum…acum că m-am gândit că datorită băiatului aş putea scăpa…acum…

- Dar ce naiba? – a strigat Felix intrând în cameră – Este un imbecil, din fericire ne-a avertizat unchiule – s-a întors spre Adonis care a intrat după Felix – Nenorocitul acesta s-a îmbătat şi când trebuie să se arunce pe Poly a noastră, doarme. Un imbecil! Acum a făcut rahat cu premiul nostru!

- Felix – l-a strigat sefu' care a intrat în cameră – Nu contează. Săptămâna viitoare o să o vindem din nou ca virgina noastră şi gata. În plus aşa o să câştigăm mult mai mulţi bani, trebuie doar să vezi cantitatea pe care am strâns-o astăzi la partida noastră de poker.

- Ei bine ai dreptate şefu' – Felix l-a luat pe bărbat şi a început să meargă.

- Poly, poţi merge să te odihneşti, astăzi nimeni nu mai are nevoie de serviciile tale. Camera ta este la etajul al treilea pe dreapta. I-a cheile – sefu' mi-a dat cheile şi a început să plece – Tu – s-a întors spre Adonis – Pleacă, ea este doar pentru câştigători… – şi după au dispărut pe uşă.

Acel băiat şi eu am rămas singuri în cameră, îi puteam auzi respiraţia, m-am pierdut în vălul părului lui negru şi să mă înec în marea neagra a ochilor lui . El este foarte frumos…foarte…Dar vrei să termini să te gândeşti la asta! El este un jucător! Îţi aminteşti? Alt jucător…Eu nu gândeam asta, acest băiat era dulce, m-a ajutat, m-a apărat, mi-a curăţat lacrimile şi nu m-a lăsat singură cu sefu' şi Felix. El nu putea fi rău…

- Eu…– am vrut să vorbesc, să îi spun ceva, să-i mulţumesc, să implor consolarea lui; dar abia dacă eram în stare să-mi găsesc vocea…- E-eu…mul-mul…

- O să câştig – m-a întrerupt – Data viitoare…jur că eu o să fiu cel care câştigă partida…

După aceea, el şi-a băgat mâna stângă în buzunarul de la pantaloni şi cealaltă mână şi-a trecut-o prin păr agitându-l şi mai mult. Eu nu am putut să fac nimic, eram paralizată, tremuram şi simţeam că lacrimile vor începe din nou să curgă pe obrajii mei descoperind că singura persoană la care m-am gândit îşi făcea griji pentru mine doar pentru a se culca cu mine. Ştiam că nimic nu este doar ceea ce pare, dar nu putea să fie…pentru că el…De ce?!

Cu violenţă l-am îndepărtat pe acel Adonis – acum mi se părea un diavol…foarte sexy… – şi am ieşit de acolo fugind în căutarea unui pat în care să mă întind şi să fac ca acest coşmar să se termine pentru totdeauna…

[Ayumi Michaelis]

Buna>:D<
M'am gandit sa trec si eu cu un comm sec pe aici:))
Sa incepem:)
Titlul suna bine, mie imi place.
Ideea... geniala:bv:.
Descrierea e ok,
Dialogul e putin, dar e si bun. Nu mi s'a parut in plus pe acolo.
Actiunea cred ca a fost putin grabita.
Ai avut si cateva greseli. Si inca ceva:in primul capitol 'eroul' Sakurai avea ochii negrii si acum sunt verzi?
Astept nextu`si sper ca ma anunti cand il pui
:bye: