08-07-2011, 08:31 PM
Sa-mi iertati incepatorismul :))
Accept orice replica,oricat de rautacioasa,dezaprobatoarea sau intimidanta ar fi >_> caci e prima poveste pe care am scris-o in viata mea.As vrea sa ma perfectionez.
Gen:Yuri,Drama ?"
Rezumat:Amandoua sunt doar niste straine venite la Tokyo,una dintre ele invatand sa se descurce singura,cealalta "agatandu-se" de ea.{I suckk at summary}
Fiecare dintre noi plange la un moment dat.Fiecare dintre noi rade la un moment dat.
La un moment dat fiecacare dintre noi devine cineva.
Mi s-a intamplat ca atunci cand priveam in oglinda sa nu-mi recunosc chipul,sa nu recunosc persoana refelctata in ea.
Mi s-a intamplat sa cred ca din nimeni am ajuns sa fiu cineva pentru altcineva...
Totul a inceput intr-o seara posomorata cu un cer inlacrimat ca aceasta.Eram pierduta in multimea de oameni ce fugeau
in toate partile doar pentru a se adaposti de ploaie.Puteam sa pariez ca de sus de la El,
imaginea asta era una destul de amuzanta.Toti fugeu,numai eu stateam pe loc.Nu stiam incotro sa o apuc.Tara nou,Oras nou,
limba noua...Pictogramele gazduite de acele pancarde colorate ma derutau si mai tare.Am inceput sa ma intreb Ce caut eu aici?
Raspunsul avea sa vina o luna mai tarziu cand te-am intalnit pe tine.Modul in care te-am intalnit e
unul hilar de a dreptul.Profitand de o clipa de neatentie din partea mea in care incercam din rasputeri sa-i explic
vanzatoarei ce vreau sa cumpar, ai izbutit sa-mi insfaci poseta si sa fugi.Te-am urmarit pana in cartierul "dubios"
in care locuiai.Am inceput sa-ti cer explicatii care,vad acum,n-aveau niciun rost.Erai la fel ca mine...Singura,pierduta...
O straina printre..."galbejiti" cum dusmanos le spuneai tu.Dincolo de asta ne diferentia statuturile sociale.Eu,fiica unui
avocat de renume din Statele Unite,bogata,venita in Tokyo pentru a studia.Tu...Tu,fiica unui simplu pescar,ironic
tot de acolo dar stabilit mai tarziu la Tokyo,rapus de cancer.Trebuia sa te intretii cumva deoarece nu mai aveai pe nimeni.
Rudele mamei te urau.Ea te ura pentru simplul fapt ca te-ai nascut iar rudele tatalui erau de negasit.Furatul era doar una
din metodele de a te descurca pe langa slujbele ciudate pe care le practicasesi pana la acel moment.Mi-ai povestit ca ai ajuns sa-ti vinzi
si trupul pentru bani.Durerea,dezamagirea erau lucruri banale in opinia ta.
Ai invatat sa supravietuieti in bula de haos din viata ta.Eu as fi renuntat si m-as fi sinucis imediat.Eu...
Dar tu nu erai ca mine din punctul asta de vedere.Tu erai curajoasa,puternica si desi de aceeasi varsta frageda cu mine,
destul de trecuta prin viata.Atunci cand cadeam,nu ma ridicam.Incepeam sa plang.Cand vantul batea prea tare,eu ma lasam dusa de el
in loc sa merg contra lui.Cand moartea era la un pas de mine,
eu incepeam sa ma rog pentru toate pacatele mele.Tu insa ai ras in fata mortii,nu ai lasat-o sa te intimideze,si desi ea a
castigat,tu nu ai scos nicun scancet de durere.Asa erai tu:orgolioasa.Era greu sa ti se strecoare cineva sub piele.Iti era greu
sa te deschizi in fata oricui.Dintr-un motiv sau altul m-ai ales pe mine.Ai inceput sa-mi istorisesti viata ta pana
in momentul in care o lacrima a inceput sa ti se prelinga pe obrazul masliniu.Secunda urmatoare ti-am strigat numele
Kim! iar tu ai ramas muta privindu-ma intrebator cu ochii tai albastri si cristalini Nu poti sa plangi!Daca tu plangi...Eu...
Cu mine cum naiba ramane?Tu ar trebui sa fii cea tare de aici!Nu ar trebui sa fie asa! Ha!Ce egoista am fost.E hilar.
Totul e asa hilar,ironic...totul...De la faptul ca de la stadiul de necunoscute am ajuns la stadiul de prietene ,dupa care
la stadiul de iubite si apoi...invers.Ai fost,esti si vei fi mereu o persoana incredibil de speciala pentru mine.Nu voi uita
nimic.Am promis.Mereu imi voi aduce aminte de zambetul tau plin de intelesuri ascunse,de buclele tale aurii,de firea ta
vulcanica,bataioasa si usor baietoasa.Am promis.Au fost ultimele cuvinte pe care ti le-am rostit inainte sa-ti dai duhul.
Sophia numele meu a fost ultimul cuvant pe care l-am auzit din partea ta,precum zambetul tau,cu o mie de intelesuri.Pun pariu
ca si tu ma porti in inima acolo unde esti acum.Nu regret nimic din ce a avut loc intre noi doua.Au fost cele mai bune
clipe din viata mea.Desi nu ma simteam atrasa de femei pana atunci,tu ai avut ceva ce m-a facut sa vreau sa ma lipesc de
tine ca un scai,sa vreau sa stiu mai mult despre tine,sa-ti zic si eu mai mult despre mine.Am inceput sa te privesc ca pe
un zeu.Te priveam.Erai incredibila in tot ceea ce faceai.Erai invincibila.Cand ti-am marturisit aceste sentimente mi-ai
grait si tu micul tau secret.Acela ca tie iti plac fetele si ca iti place de mine.Asa am ajuns sa fim impreuna.Desi mi s-a
parut ciudat la inceput,desi m-am simtit putin stinghera,cu fiecare atingere delicata si cu fiecare sarut zemos pe care
il primeam de la tine,am inceput sa ma mai dezghet nitel.La fiecare privire profunda pe care mi-o daruiai ma fastaceam si
ma supra-emotionam ca un copil cand primeste cadoul visat in Ziua De Craciun.Familia,prietenii mi-au spus ca
nu era normal ce faceam.Pe zi ce trecea incercam sa fiu cat mai...tu.Cum am spus,te vedeam ca pe zeul meu,ca pe un model,
daca erai un star,eu eram cu siguranta cel mai mare fan al tau.Vroiam sa fiu ca tine.Tot ce ti se intmplase parea o aventura pe cand viata mea era
una fara stralucire,ca mine de altfel.Tu erai indrasneata si mereu tindeai spre mai mult,mereu luptatoare iar eu doar un copil fricos si fara de speranta sau vise.Intr-un cuvant,
Copilul perfect ce urma sa faca o facultate si sa se marite.De preferat sa aiba si 3 copii.Asta fara discutii,nu-mi puteam dezamigi rudele.
Intr-o mi-ai zis ceva ce nu credeam voi auzi vrodata
de la o fata S-a terminat.Nu e tot ce am putu scoate pe gura.Socul era prea mare.Priveam la tine neputincioasa
asteptand sa-mi dai un motiv,ceea ce a fost gresit.Probabil si tu la randul tau asteptai ca eu sa intreb De ce?. Ti-ai luat paltonul si umbrela si ai plecat.
Ai inchis usa apartamentului si nu te-ai
mai intors niciodata.Am cazut in genunchi,cu lacrimi in ochi.Lacrimi al caror gust nu il mai simtisem de mult.
Incercam sa deduc de ce m-ai parasit asa cand amintirea ta plangand m-a izbit cu o suta de kilometri pe ora.
Intelesesem intr-un sfarsit.Te raneam prin incercarea de a evada din lumea mea "total perfecta".Te raneam
cand incercam sa fiu ca tine,sa te copiez.Spre deosebire de mine,tu nu puteai trai langa "o clona a ta".
Mi s-a intamplat ca atunci cand priveam in oglinda sa nu-mi recunos chipul,sa nu recunosc persoana refelctata in ea.
Mi s-a intamplat sa cred ca din nimeni am ajuns sa fiu cineva pentru altcineva...Am Gresit!Mi s-a intamplat ca din nimeni
sa devin cineva.Iar acel chip din oglinda,acum mi-am dat seama,erai tu...
Kim
Sophia
Accept orice replica,oricat de rautacioasa,dezaprobatoarea sau intimidanta ar fi >_> caci e prima poveste pe care am scris-o in viata mea.As vrea sa ma perfectionez.
Gen:Yuri,Drama ?"
Rezumat:Amandoua sunt doar niste straine venite la Tokyo,una dintre ele invatand sa se descurce singura,cealalta "agatandu-se" de ea.{I suckk at summary}
Chipul din oglinda
Fiecare dintre noi plange la un moment dat.Fiecare dintre noi rade la un moment dat.
La un moment dat fiecacare dintre noi devine cineva.
Mi s-a intamplat ca atunci cand priveam in oglinda sa nu-mi recunosc chipul,sa nu recunosc persoana refelctata in ea.
Mi s-a intamplat sa cred ca din nimeni am ajuns sa fiu cineva pentru altcineva...
Totul a inceput intr-o seara posomorata cu un cer inlacrimat ca aceasta.Eram pierduta in multimea de oameni ce fugeau
in toate partile doar pentru a se adaposti de ploaie.Puteam sa pariez ca de sus de la El,
imaginea asta era una destul de amuzanta.Toti fugeu,numai eu stateam pe loc.Nu stiam incotro sa o apuc.Tara nou,Oras nou,
limba noua...Pictogramele gazduite de acele pancarde colorate ma derutau si mai tare.Am inceput sa ma intreb Ce caut eu aici?
Raspunsul avea sa vina o luna mai tarziu cand te-am intalnit pe tine.Modul in care te-am intalnit e
unul hilar de a dreptul.Profitand de o clipa de neatentie din partea mea in care incercam din rasputeri sa-i explic
vanzatoarei ce vreau sa cumpar, ai izbutit sa-mi insfaci poseta si sa fugi.Te-am urmarit pana in cartierul "dubios"
in care locuiai.Am inceput sa-ti cer explicatii care,vad acum,n-aveau niciun rost.Erai la fel ca mine...Singura,pierduta...
O straina printre..."galbejiti" cum dusmanos le spuneai tu.Dincolo de asta ne diferentia statuturile sociale.Eu,fiica unui
avocat de renume din Statele Unite,bogata,venita in Tokyo pentru a studia.Tu...Tu,fiica unui simplu pescar,ironic
tot de acolo dar stabilit mai tarziu la Tokyo,rapus de cancer.Trebuia sa te intretii cumva deoarece nu mai aveai pe nimeni.
Rudele mamei te urau.Ea te ura pentru simplul fapt ca te-ai nascut iar rudele tatalui erau de negasit.Furatul era doar una
din metodele de a te descurca pe langa slujbele ciudate pe care le practicasesi pana la acel moment.Mi-ai povestit ca ai ajuns sa-ti vinzi
si trupul pentru bani.Durerea,dezamagirea erau lucruri banale in opinia ta.
Ai invatat sa supravietuieti in bula de haos din viata ta.Eu as fi renuntat si m-as fi sinucis imediat.Eu...
Dar tu nu erai ca mine din punctul asta de vedere.Tu erai curajoasa,puternica si desi de aceeasi varsta frageda cu mine,
destul de trecuta prin viata.Atunci cand cadeam,nu ma ridicam.Incepeam sa plang.Cand vantul batea prea tare,eu ma lasam dusa de el
in loc sa merg contra lui.Cand moartea era la un pas de mine,
eu incepeam sa ma rog pentru toate pacatele mele.Tu insa ai ras in fata mortii,nu ai lasat-o sa te intimideze,si desi ea a
castigat,tu nu ai scos nicun scancet de durere.Asa erai tu:orgolioasa.Era greu sa ti se strecoare cineva sub piele.Iti era greu
sa te deschizi in fata oricui.Dintr-un motiv sau altul m-ai ales pe mine.Ai inceput sa-mi istorisesti viata ta pana
in momentul in care o lacrima a inceput sa ti se prelinga pe obrazul masliniu.Secunda urmatoare ti-am strigat numele
Kim! iar tu ai ramas muta privindu-ma intrebator cu ochii tai albastri si cristalini Nu poti sa plangi!Daca tu plangi...Eu...
Cu mine cum naiba ramane?Tu ar trebui sa fii cea tare de aici!Nu ar trebui sa fie asa! Ha!Ce egoista am fost.E hilar.
Totul e asa hilar,ironic...totul...De la faptul ca de la stadiul de necunoscute am ajuns la stadiul de prietene ,dupa care
la stadiul de iubite si apoi...invers.Ai fost,esti si vei fi mereu o persoana incredibil de speciala pentru mine.Nu voi uita
nimic.Am promis.Mereu imi voi aduce aminte de zambetul tau plin de intelesuri ascunse,de buclele tale aurii,de firea ta
vulcanica,bataioasa si usor baietoasa.Am promis.Au fost ultimele cuvinte pe care ti le-am rostit inainte sa-ti dai duhul.
Sophia numele meu a fost ultimul cuvant pe care l-am auzit din partea ta,precum zambetul tau,cu o mie de intelesuri.Pun pariu
ca si tu ma porti in inima acolo unde esti acum.Nu regret nimic din ce a avut loc intre noi doua.Au fost cele mai bune
clipe din viata mea.Desi nu ma simteam atrasa de femei pana atunci,tu ai avut ceva ce m-a facut sa vreau sa ma lipesc de
tine ca un scai,sa vreau sa stiu mai mult despre tine,sa-ti zic si eu mai mult despre mine.Am inceput sa te privesc ca pe
un zeu.Te priveam.Erai incredibila in tot ceea ce faceai.Erai invincibila.Cand ti-am marturisit aceste sentimente mi-ai
grait si tu micul tau secret.Acela ca tie iti plac fetele si ca iti place de mine.Asa am ajuns sa fim impreuna.Desi mi s-a
parut ciudat la inceput,desi m-am simtit putin stinghera,cu fiecare atingere delicata si cu fiecare sarut zemos pe care
il primeam de la tine,am inceput sa ma mai dezghet nitel.La fiecare privire profunda pe care mi-o daruiai ma fastaceam si
ma supra-emotionam ca un copil cand primeste cadoul visat in Ziua De Craciun.Familia,prietenii mi-au spus ca
nu era normal ce faceam.Pe zi ce trecea incercam sa fiu cat mai...tu.Cum am spus,te vedeam ca pe zeul meu,ca pe un model,
daca erai un star,eu eram cu siguranta cel mai mare fan al tau.Vroiam sa fiu ca tine.Tot ce ti se intmplase parea o aventura pe cand viata mea era
una fara stralucire,ca mine de altfel.Tu erai indrasneata si mereu tindeai spre mai mult,mereu luptatoare iar eu doar un copil fricos si fara de speranta sau vise.Intr-un cuvant,
Copilul perfect ce urma sa faca o facultate si sa se marite.De preferat sa aiba si 3 copii.Asta fara discutii,nu-mi puteam dezamigi rudele.
Intr-o mi-ai zis ceva ce nu credeam voi auzi vrodata
de la o fata S-a terminat.Nu e tot ce am putu scoate pe gura.Socul era prea mare.Priveam la tine neputincioasa
asteptand sa-mi dai un motiv,ceea ce a fost gresit.Probabil si tu la randul tau asteptai ca eu sa intreb De ce?. Ti-ai luat paltonul si umbrela si ai plecat.
Ai inchis usa apartamentului si nu te-ai
mai intors niciodata.Am cazut in genunchi,cu lacrimi in ochi.Lacrimi al caror gust nu il mai simtisem de mult.
Incercam sa deduc de ce m-ai parasit asa cand amintirea ta plangand m-a izbit cu o suta de kilometri pe ora.
Intelesesem intr-un sfarsit.Te raneam prin incercarea de a evada din lumea mea "total perfecta".Te raneam
cand incercam sa fiu ca tine,sa te copiez.Spre deosebire de mine,tu nu puteai trai langa "o clona a ta".
Mi s-a intamplat ca atunci cand priveam in oglinda sa nu-mi recunos chipul,sa nu recunosc persoana refelctata in ea.
Mi s-a intamplat sa cred ca din nimeni am ajuns sa fiu cineva pentru altcineva...Am Gresit!Mi s-a intamplat ca din nimeni
sa devin cineva.Iar acel chip din oglinda,acum mi-am dat seama,erai tu...
Kim
Sophia
![[Imagine: tumblr_ljt9kkUjPo1qe6xr2.gif]](http://i1237.photobucket.com/albums/ff465/sofiawillmott/tumblr_ljt9kkUjPo1qe6xr2.gif)
"An intellectual solve the problems,a genius avoid them"
