[Terminat] Show me love

[Sho-Yo]

Buna,
Manu imi pare foarte rau ca nu am ajuns mai repede sa'ti dau comm :nh: Deci capitolele au fost frumoase. Saraca Sakura...nu'si aduce aminte nimic si cand afla cate ceva despre trecutul ei se pare ca este ceva rau ceea ce ma face sa o iubesc. O Sakura rea e draguta. Sasuke se pare ca o iubeste pe Sakura si nu conteaza daca e nebuna, ceea ce e sweet dar din pacate mie una nu'mi plac lucrurile prea siropoase dar la fic'ul tau imi plac. Deci acum sper sa vina continuarea repede. :bye:

[Nywa]

@sasusaku_alexandra => inspiratia nu vine la comanda si nici intr-un caz cand vrei tu. Descrierea nu poate sa fie grabita, ci doar actiunea, descrierea poate sa fie seaca, la fel si dialog, care se imparte intre sec si bun si nici de cum misto. Povestesc numai din punctul de vedere al Sakurei si se subintelege ca nu am nevoie de point of viwe, ca sa fac ghiveci.
Cam atat am avut de spus, nextul.

[center]Capitolul 6[/center]

- Maine plecam de aici inainte sa apara cineva si sa ne vada langa cadravul acestui vierme, rosti brunetul, in timp ce alimenta focul, ca sa stea aprins toata noaptea.
- Am inteles, soptesc, aproband din cap, in timp ce mancam niste fructe si il priveam pe tanar cu coada ochiului. Scuze ca te intreb, dar cine esti tu si de ce ma ajuti? Il intreb curioasa, facandu-l sa chicoteasca usor, ca si cand am fi spus vreo gluma proasta sau ceva de genu.
- Sunt Sasuke Uchiha, ultimul ramas din clanul meu si noi doi am avut timp de cateva luni niste clipe frumoase, sa spun asa, se prezenta cu un zambet protector si plin de dragoste, facandu-ma sa ma gandesc la ce se refereau acele clipe.
De sex nici intr-un caz, fiindca Chiyo imi spuse ca sunt inca virgina sau ma rog poate m-a mintit, dar atunci la ce s-a referit? Simt cum ma ia cu dureri de cap cand incerc sa imi amintesc, asa ca o las balta si ma concentrez pe mancarea din fata mea. Il vad cu coada ochiului cum scoate ceva din gentuta de la spate si imi intinde un plic, spunandu-mi ca este pentru mine. Il deschid nerabdatoare si scot de acolo o poza in care era un baietel de vreo trei-patru anisori, cu parul negru cu tente de albastru la lumina, taiat scurt si ciufulit in spate, iar ochii verzi priveau amuzati aparatul foto, in timp ce se juca cu niste cubulete. Era asa de dulce si simpatic, inocent si dragalas, incat va fi un mare cuceritor cand va ajunge de varsta mea. Ii spun lui Sasuke ca are un fratior frumos, facandu-l sa chicoteasca usor si imi spuse ca acela este fiul sau, lasandu-ma masca. Daca are un fiu acasa si o sotie, cum isi permite sa umble hai-hui cu mine pe aici? El a spus ca am avut un fel de trecut frumos in spate, atunci de ce a mintit ca are un fiu? Sau chiar daca ar fi adevarata chestia cu fiul, atunci de ce nu sta langa el, sa-l invete ce este bine si nu, sa il protejeze si nu sa piarda vremea cu mine, un om rau si fara scrupule. Imi musc buza de jos de nervi, incercand sa ma abtin sa nu il bat si sa il oblig sa il trimit acasa langa fiul si sotia lui...
- S-a intamplat Sakura? Esti bine? Ma intreba curios, venind langa mine si vrand sa ma ia de dupa umeri, dar m-am ridicat repede in picioare, apucandu-mi bratele cu mainile.
- De ce nu te duci acasa la sotia si copilul tau, in loc sa ma dadacesti pe mine? Il intreb pe un ton calm, rece si distant, privind in continuare cadravul lui Kabuto.
- Nu-s casatorit. Nu inca, iar el ma roaga sa i-o aduc pe mami lui si nu o fata oarecare. Voi veni cu tine, fiindca simt ca in acesta calatorie de recuperarea memoriei tale o voi gasi si pe ea, imi spuse, apoi mai arunca niste lemne pe foc, alimentandu-l.
Trag aer in piept, in timp ce in minte imi veni chipul unui bebelus foarte dulce, ce dormea in fasa, abia nascut, cu un smoc de par negru in frunte. Doar imaginea lui si nu a persoanelor ce il tineau. Pic ingenunchi si incep sa plang de ciuda ca imi aminteam fragmente, imagini, dar niciodata totul. Ma gemuiesc pe iarba, cu genunchi la piept si incep sa plang mai departe...

Simt cum cineva trage de mine si sar speriata dintre paturi, lovindu-ma cap in cap cu Sasuke, picand amandoi pe spate si vaitundu-ne de noua durere de cap. Dupa ce ne-a mai trecut, am strans lucrurile de acolo si am pornit mai departe spre Vest, in timp ce brunetul imi explica, ca mama copilului sau a fost nevoita sa plece de langa ei, din cauza originei tatalui ei, dar a fost lasata sa nasca in sat si sa mai stea doua luni pana s-a recuperat, apoi a plecat in ultima ei misiune si nu s-a mai intors. In acel moment am simtit un val imens de furie oarba pentru Godaime si oamenii ce au pus-o sa isi abandoneze iubitul si copilul. Trag de cateva ori aer in piept pentru a ma calma, apoi il intreb ce trecut am avut cu el, facandu-l sa isi tuguiasca buzele si sa priveasca cerul ganditor.
- Am fost un timp in aceeasi echipa. Eu, tu si Naruto, imi raspunse, facandu-ma sa scot un "aha" usor trist, fiindca nu semana nimic cu vreo poveste faimoasa de dragoste cum citeam prin carti.
Vazandu-ma cu moralul la pamant, incepu sa imi povesteasca niste intamplari hazli, ce ma facura sa rad cu gura pana la urechi. Am mai continuat sa vorbim una alta, pana cand ne-am oprit sa mancam pranzul in fata unui tunel, bucunadu-ne de privelistea frumoasa ce se intindea sub noi. O mare inverzita de copaci, fiindca ne aflam pe un munte ce facea legatura intre Satul Sunetului si Tara de Foc. Dupa un pranz fugar, am pornit prin tunel, alergand, fiindca brunetul simtise niste ninja cum se apropiau de noi.

- I-ai dracu... cainii lui... Kakashi, injura Sasuke, in timp ce statea aplecat, cu mainile apasandu-si genunchi si tragandu-si rasuflarea.
Eu stateam in fund cu capul pe spate si respiram intretaiat, amintindu-mi cum am alergat prin tot satul din cauza prostiei de caine al unei idioate de babe. Pana in copac nu m-am oprit si de acolo i-am aruncat in cap un stup de albine. Incep sa rad de aceasta intamplare, iar Sasuke incepe sa rada cu mine, dar fara sa stie de ce, asa ca am inceput sa radem de rasul nostru...

[Balonaş]

O sunt prima b-) deci...acum am citit de la inceput acest fic...am tot observat ca atunci cand imi ziceai ca ai pus nextul la yakuza imi ziceai ca ai pus si nextul la show me love... dar niciodata nu l-am citit...si azi m-am hotarat sa o fac:) si nu regret;)) imi place mult fic'ul si cum descrii:) povestea Sakurei e foarte trista:( adica faza cu memoria:( si sper ca intr-o buna zi sa si-o recapete:) cu ajutorul lui Sasuke:) si chiar vreau sa stiu...de ce a facut toate acele lucruri rele...am o banuiala ca o controla cineva...s-au ceva de genul asta...oricum Spor la scris sweety:*

See ya! :bye:

[Miranda.]

WoOoW!!! Cat timp a trecut de cand nu am mai lasat un com.? Manu imi cer scuze pentru ignoranta de care am dat dovada, dar am avut putina treba, bine, putin mai multa. Descrierea este frumoasa, nu este in cantitati reduse, inteleg ca tu trebuie sa descri decat anumite sentimente. Si nici nu prea ai ce sentimente sa povestesti, Sakura nici nu stie destule ca sa poata simti ceva. Iar tu trebuie sa pastrezi misterul, astfel, nu descri decat ce trebuie. Dialogul este bun, este si indirect si direct. Ma gandesc la Sasuke si la "sotia" lui, iar copilul este un adevarat mister. Prin minte imi trece o banuiala, cine ar putea fi aceasta "mama"
:bye; cam atat..papapap

[Rose ^^]

Hello, vai o adevarata bucurie nu se putea.
A fost o adevarata supriza si soc cand am citit "copil" deci pe bune ca nu ma asteptam. Cei doi au un trecut interesant :> descrierea a fost ok, iar la greseli..ai mancat un mic cuvant pe undeva :]]
cand totul era ok, vine kakashi..ala ce mai vrea? dar macar sper sa fie de partea lor si ca Sakura isi va reveni. Imi place faptul ca pui mister si nu dezvalui prea multe, chiar daca noua ne da "dureri de cap" dar prin asta ne atragi si ne sporesti interesult.
:BYE:

[CandyGirl]

Am revenit pe la ficul tau>:D<
Deci: am ramas :O in momentul in care am citit "fiu", desi nu mi-l imeginez pe Sasuke avand grija de un copil am sa incerc acum. Cat despre mama copilului cred ca stiu cine este dar nu sunt sigura.
Ne ti in suspans nu? Avand in vedere ca imi place suspansul am sa rezist.

Avand in vedere ca nu prea mai am ce sa zic am sa ma car si eu.
Bye bye :bye::* si spor la scris (sau chef ca se poate sa ai spor da nu si chef) ;)

[Nywa]

[center]Capitolul 7[/center]

- Mai e mult? Intreb, mormaind pe brunet, in timp ce ne indreptam spre clanul Chikyū, fiindca am aflat locatia lui de la un shinobi al satului sunet.
- Se vede ca nu ai mai fost in misiuni patru ani, ca nu te mai plangeai de picioare, raspunse Sasuke amuzat usor de situatie, iar eu scot limba la el ca un copil mic.
Chicoti usor, apoi isi dadu rucsacul jos, rugandu-ma sa il iau in spate, peste al meu. Cand vreau sa il intreb ce vrea sa faca, numai il vad cum imi face semn sa ma urc in spatele sau, pentru a ma cara. Raman socata, fiindca nu prea eram deloc usoara pentru el, dar tanarul ma asigura ca a dus in spate lucruri mai grele decat mine, facandu-ma sa ma enervez pe nesimtirea lui.
- Bine ca imi dai circunferinta unui schelet de anatomie! Strig pe el, pornind nervoasa mai departe, calcand apasat.
Ia auzi la Uchiha! Ma face sa ma simt schiloada, chit ca in satuc mi se spunea ca arat taznet si alte chesti. Sakura, poate sotia lui era mai plinuta decat tine si de aceea te-a comparat. Ii este foarte dor de ea..., imi spun in gand, facandu-ma sa imi plec capul si din ochi sa inceapa sa curga lacrimi amare. Nu suportam ca el sa se gandeasca la sotia lui cand ma vede pe mine, devenind enervant de protector. Abia asteptam sa ajungem la clanul ala nenorocit si poate am noroc si isi gaseste sotia acolo, iar pe mine numai ma sacaie atata la cap, dar... Pe cine pacalesc eu... Intr-un fel imi placea cand era asa atent cu mine si avea grija, facandu-ma invidioasa cand imi povestea de sotia lui. Sper sa fie moarta, ca el sa fie numai al meu...
- Sakura! Striga si ma apuca de brat, tragandu-ma in spate, fiindca era sa calc in gol.
Din cauza fortei cu care m-a tras, am facut o piruieta si am picat peste tanar, picand amandoi pe jos. Buzele noastre s-au atins foarte usor, facandu-ma sa sar ca si arsa de pe el si sa imi sterg buzele cu dosul palmei, inrosindu-le, parca Sasuke ar fi bolnav sau ceva de genu. Brunetul se ridica de pe jos si isi trecu degetul mare peste buzele sale, parca vrand sa imprime acel sarut copilaros si idiot. Ma inrosesc toata la fata si il fac pervers, apoi pornesc mai departe, spumegand de furie

- Vai, ce mic pare, spun eu, cu esarfa neagra pe cap, privind in jos la un mic satuc de pe malul unui fluviu.
- Pare mic, dar e asezat foarte strategic. Prin satul clanului Chikyū, trec orice produs venind din afara, apoi indreptandu-se spre restul tinutului. Datorita kekkei-genkay-ului lor, nici un shinobi nu se incumeta sa atace si in plus satul e cat sectorul clanului Uchiha, spuse rabdator, apoi porni cu grija pe drumul noroios.
Fac cativa pasi si ma afund in namol pana la glezne, ce ma facu sa trag aer in piept si inting mana in fata, expunandu-mi palma si cu degetele incovoiate ca si ghearele unui tigru, iar noroiul se usca instantaneu, dandu-se jos in acelasi timp de pe incaltarile noastre. Simt cum sunt luata cu ameteli, iar vederea mi se intuneca, genunchi imi cedeaza si pic...

Auzeam voci pe fundal, in timp ce in nas intra o mireasma incantatoare de mancare. Deschid lenesa ochii si vad ca eram intr-o camera cu pereti galbeni si un bec atanand de tavan. Imi intorc capul intr-o parte si vad ca la distanta mica se afla Sasuke vorbind aprins cu un barbat cu parul galben ca aurul, prins intr-o coada de cal si ochii verzi ca ai mei. Era imbracat cu un tricou gri, aratand aratand o cicatrice urata pe antebratul drept, ce pornea de la cot, terminandu-se inainte de degete, iar dupa aspect, a fost oparit acolo cu apa. Ma ridic usor in fund, dand la o parte patura cu care eram acoperita, facand un zgomot usor. Sasuke automat isi atinti privea spre mine, apoi imi zambi dragastos, ca si cand i-ar ura iubitei sale "buna dimineata" sau "bine ai venit acasa", facandu-ma sa rosesc si sa imi plec chipul, ca nu eram obisnuita cu astfel de zambete si dragaleseni din partea unui barbat.
- Buna dimineata Sakura, spuse brunetul, iar eu am clatinat din cap drept raspuns. El este conducatorul clanului Chikyū si se numeste Kai Cheng. Kai Cheng ea este Sakura Haruno, fata despre care ti-am povestit acum doi ani, cand l-am adus aici pe Daisuke, ne facu introducerea tanarul, facandu-ma curioasa in legatura cu acel nume.
- Sasuke cine este Daisuke? Intreb eu, apropiindu-ma de foc, asezandu-ma putin mai aproape de tanar.
- Daisuke este fiul tau cu Sasuke, imi raspunse Kai de data aceasta, lasandu-ma masca. Iar eu sunt tatal tau, micuta mea Sakura, mai adauga barbatul.
Nu! Nu era posibil! Eu aveam un fiu si nici nu stiam, iar Chiyo ma mintea in fata, cand ii mai spuneam ca aveam senzatia ca am tinut un copilas in brate. Ridic pumnul si lovesc cu el in podea, distrugand-o, dar ranindu-ma si eu. M-a mintit! Timp de patru ani m-a mintit incontinuu! Baba nenorocita si crerozata ce esti! Sper sa mori in chinuri graznice, ce te vor face sa te caiesti ca mai mintit! Ma ridic in picioare si ies afara din camera, ducandu-ma in padure si asezandu-ma pe o buturuga. Tot timpul asta am fost mintita in legatura cu trecutul meu... cu visele mele... cosmaruri, amintiri... am fost practic o papusa in mainile papusarului si acel papusar era Godaime. Jur ca intr-o zi Godaime Hokage, ca o sa-ti cer socoteala in legatura cu ce mi-ai facut si presimt ca acea zi este tot mai aproape...

[Rose ^^]

Mama, copil, tata..cat de complicat si intens e. Insa ce e cu adevarat un mister de ce Sakura si-a pierdut memoria? Baba aia trebuie sa fie ceva in legatura cu ea, pentru ca putea sa-i spune de mult ce stia despre Sakura daca era buna si avea si un camp in jurul casei..clar ascunde ceva. Abia astept sa vad momentul in care Sakura isi va revedea baietelul. Ma bucur ca ai schimbat povetea, adica nu ai inceput cu dragostea si prin ce au trecut pana s-au casatorit, ne-ai intampinat cu o idee foarte frumoasa si plina de mister. Sakura trebuie sa aiba o putere foarte mare. Chiar, mama rozaliei mai traieste?
Abia astept sa vad ce se mai intampla :bye:

[Ame]

Yey! In sfarsit am reusit sa citesc continuarea! Oh...Hi! Cred ca iti voi repeta la infinit ca ador felul in care narezi. De fiecare data la final pastrezi o usoara urma de suspans. Mi-a placut foarte mult acest capitol, mai ales sfarsitul [desi l-ai cam grabit putin]. Am vazut cateva greseli de tastare si cateva virgule in plus. Naratiunea este super OK. Descrierea...hmmm...e cam putina , dar e bunicica. Dialogul , no comment!
Bine...Daca Sakura o va chinuii pe baba , ai putea sa descrii detaliat scena? Chiar vreau sa aflu ce le va face rozalia lui Godaime si lui Chiyo. Inca o intrebare: Cand isi va recapata Sakura 100% memoria?
Acestea fiind spuse, spor la scris si multa inspiratie in continuare! Abia astept next-ul! :bye:

[Sho-Yo]

HELLo dulceata,

Cat ma bucur ca ai postat continuarea... O asteptam cu nerabdare si m'a surpins totusi ca a aflat asa de curand(dupa parerea mea) ca are un copilas cu Sasuke. Ce m'a amuzat cel mai tare erau gandurile Sakurei: Sakura, poate sotia lui era mai plinuta decat tine si de aceea te-a comparat. Ii este foarte dor de ea... Cat despre descriere, baby te pricepi, nu gluma. Actiunea nu e in drum spre Malta la clasa I, dialogul nu e fara rost si nici sec iar despre greseli foarte minore, deabia daca sunt vreo doua.
M'ai lasat in suspans despre acel Godaime si nu vreau sa caut ci astept sa ma uimesti (din nou).
Nu pot decat sa'ti urez multa inspiratie si spor la scris!