[Terminat] Iubire inecata in heroina [ yaoi +18 ]

[Addeh]

"Realizezi ce ai avut abia atunci cand ai pierdut"

Ehh.. Adevarata vorba. Oamenii-s niste prosti. Dar sa revin acum, nu e timpul [ cel putin, nu inca ] pentru vorbe metaforice or smth like that. * laughs *
I know, I know... I`m sooo late here and I regret this ! Please, Forgive me, my dear ! ;o3 Scoala, examene and so on.. - ele sunt de vina.
Hm.. Si vad ceva interesant in acest capitol. Ma rog, am citit ceva foarte interesant. Deci.. OMG ! In final, s-au impacat ! Doamnee, de cand asteptam eu asta ! Deci e oficial, fara durere si suferinta in dragoste. Desi este imposibil, e un fic yaoi, so.. ;> Well, Gab`, adu-ne ... some yaoi..

[Beatrix LaVey]

Datorita faptului ca sunt o lenesa si jumatate, nu am apucat sa scriu. Acum insa,in pauza la scoala, am inceput sa scriu pe tel si acasa am modificat si am scris in continuare. Iata, deci, produsul reactiei dintre Oxigenul prafuit din clasa noasta si creierul meu obosit de atata scoala:
[ Inainte de asta, va multumesc celor ce mi-ati dat comentarii. ma simt onorata sa stiu ca sunt citita si apreciata de fiecare persoana in parte. Toate comentariile avute ma fac sa devin maifericita decat sunt, fiindca sunt apreciata:X Va multumesc deci ]
Next:


Capitolul 29

Limba dulce a lui Yuki se freca de cea a lui jeff, formand miscari ce-i dadeau fiori niponului pe sira spinarii si il faceau sa isi doreasca mai mult si mai mult. Isi aducea foarte bine aminte cum e sa-l aiba pe Jeff in interiorul sau si... Si chiar si cum era sa fie el in Jeff. Nu fusese o relatie bazata pe dominatie, ei doi fusesera egali tot timpul, ceea ce ii placea la nebunie, se simtea din ce in ce mai important pentru acest lucru.
Era fericit atat si el, cat si americanul, care nu se mai oprea din a-l saruta. De cand ajunsesera sa s tea unul in bratele celuilalt, nu mai contenea sa inceteze din a-l saruta si a-l dezmierda. Il tinea in brate si-l strangea tot mai tare, parca fiindu-i frica sa nu-l piarda vreodata.
- Mi-a fost atat de dor de tine, iubirea mea! rosti Jeff si inghiti in sec. Fara sa vrea, ochii i se umplusera de lacrimi si nu putea sa se opreasca, ii venea pur si simplu sa planga.
"Lacrimi... Din nou...." isi spuse in sinea lui. Isi aducea foarte bine de faptul ca, inatein sa-l cunoasca pe el, nu plangea, nu punea la suflet, nu facea absolut nimic. Acum insa, totul se schimbase. Redevenise pustiul din trecut, care iubea sa zambeasca si plangea de fiecare data cand era de plans, simtea ingrijorarea si pentru altii, nu doar pentru propria persoana si multe, multe altele. Sa nu ma mai lasi vreodata, continua sarutandu-l iarasi pe buzele dulci, intredeschise usor, de parca tanarul era gata sa spuna ceva. Te iubesc, Yuki, te iubesc mai mult ca viata mea! spuse si-l stranse in brate, la pieptul sau, cu putere.
Aveau aceeasi pozitie, se tineau in brate, iar Yuki, ce statea deasupra lui, isi incolacise mainile in jurul gatului lui si il stranse mai tare, facandu-l sa scoata un oarecare scancet pe Jeff, desi nu avea prea multa forta in el niponul, mai ales ca fusese atata timp cand nu isi folosise muschii, fusese pur si simplu intr-un repaos total.
Se sarutara iarasi, iar niponul, cu buzele inca lipite de ale celuilalt, ii sopti:
- Si eu te iubesc! Te ador, iubirea mea! Imi cer iertare ca te-am facut sa suferi, rosti gemand usor, gandindu-se la cat de multe simtise Jeff, cat il duruse, probabil, si cate lucruri ii trecusera prin cap. Sigur ca il duruse,doar il iubea, sau cel putin asa spunea.
"Oare e sincer?" se intreba baiatul in mintea sa. Dar nu avea niciun motiv plauzibil sa nu-l creada, fiindca niciodata nu-l mintise. "Da, niciodata, cu exceptia...". Dar nu mai continua. Nu voia sa isi aduca aminte. Il duruse pierderea Misei, dar cand voise sa mearga dupa ea, realiza ca vrea aici, cu Jeff, sa-l tina in brate si sa-i simta buzele dulci presarate peste ale sale, exact cum se intampla in acel moment.
Tanarul se arcui usor deasupra celuilalt, datorita faptului ca Jeff ii coborase cu mainile pe abdomen, incepand sa-l mangaie cu tandrete pe acea piele fina, ce mereu se infiora. Isi aduse aminte ca si Misa avea obiceiul sa-l sarute pe abdomen si sa-l mangaie Niciodata insa nu reacitonase asa cum o facea cand il saruta sau atingea Jeff. Americanul avea ceva aparte, stia asta.
Gemu usor, apoi se arcui in bratele iubitului lui iarasi. Nu indraznea sa vorbeasca, sa spuna orice ar putea spulbera linistea dintre ei, care era asa de dulce, incat si-ar fi dorit sa nu se termine in veci, pentru ca stiau clar ca se intelegeau doar prin simpla privire. Sentimentele lor erau impartasite verbal doar pentur a nu uita de faptul ca pot spune si vorbe, nu doar fapte. Si totusi, faptele erau mai graitoare.
- Jeff, imi pare rau... spuse in soapta, iar lui Jeff incepuse sa-i bata mai tare inima, astfel ca isi tinu respiratia pentru cateva momente. Nu stia la ce sa se astepte. Pentru cateva momente, prin cap ii trecu faptul ca s-ar putea sa aiba o surpriza chiar neplacuta, de aceea Yuki folosea tonul acela.
- Da... ? intreba in soapta, ridicandu.si ochii spre ai iubitului. Erau frumosi, mai frumosi ca niciodata, iar in linistea noptii, aratau gata sa te vrajeasca, sa te prinda in mrejele lor si sa nu le mai dea drumul vreodata.
"Se desparte de mine? Ma uraste? Ma paraseste?" se intreba speriat, neputandu-se abtine. Isi musca buzele, fiindca ii era teribil de teama acum, nu voia sa i se intample o surpriza, sa il paraseasca sau sa se intample orice altceva rau, care sa le schimbe relatia in rau.
- Vreau... Vreau sa nu ne mai ascundem, vreau sa fii al meu mereu. Te iubesc, ma intelegi? Te iubesc!
In ciuda faptului ca isi spusesera asta de foarte multe ori aceste doua cuvinte pe care putini le spuneau cu asa sinceritate si, mai presus, cu usurinta, simteau nevoia s-o faca in continuare. Se iubeau si doar asta mai conta.
Jeff facu o miscare, ajungand mai jos, intre picioarele lui Yuki, si il stranse usor, cuprinzandu-l cu blandete prin pantalonii de trening ce si asa erau cam stramti in acea zona, datorita faptului ca pana si simpla prezenta a lui Jeff crea in interiorul lui Yuki o serie de evenimente ce-l dadeau peste cap. Acesta gemu usor, apoi isi trecu limba peste buze.
Erau inlantuiti intr-o imbratisare lunga, refuzand sa-si dea drumul unul altuia. Jeff cobori putin, apoi stranse din nou, de data asta mai tare, insa nu intr-atat incat sa-l faca sa-l doara, ci doar cat sa-l simta mai bine, sa vrea sa-l guste.
- Atat de tare esti, dragostea mea, frumosul meu! Esti jucaus acum, nu? intreba jeff incantat. Ti-a fost dor de mine, de trupul meu... concluziona entuziasmat, sarutandu-l lung si cu dorinta, in timp ce mana sa se retrase doar pentru a-l tachina. Ma vrei? intreba si Yuki il privi cu ochii speriati.
"Ce sa-i spun? Il vreau? " se intreba in mintea lui. Nu voia sa para un ahtiat dupa sex, un nimfoman, insa era intr-adevar o dorinta aproape de neoprit in ei doi, se doreau unul pe celalalt. Ceea ce facea Jeff era doar conversatie, doar putina tachinare, putine perversitati. Amandoi stiau aceste lucruri.
- Da, te vreau... raspunse in soapta, plecandu-si chipul vizibil inrosit din cauza a ceea ce i se spusese. Era ingrijorat, nu stia daca facuse bine ca recunoscuse ca-l vrea. Jeff insa nu parea afectat in mod negativ de acest lucru, ci era, din contra, foarte multumit. Il stranse in brate si-l saruta lung.
- De-am avea si locul unde s-ar putea sa facem... rosti americanul oftand usor, fiindca se aflau intr-un spital si, oricat chef ar fi avut, lipsea locul.
Yuki ofta la randul sau si continua sa-l sarute pe Jeff pe buze, fara sa-i pese de faptul ca tocmai iesise cineva din spital si se uita fix la ei, sau cel putin asa parea acum, deoarece Yuki nu mai dadea importanta la asolut nimic acum, doar lui Jeff al sau, care ramase se uimit ca era preluata conducerea de catre iubitul sau.
- Hm... Jeff... rosti tanarul in soapta, desprinzandu-si pentru cateva momente buzele de ale celuilalat, apoi continua sa-l sarute si sa vorbeasca in acelasi timp: Ce s-a... intamplat... cu Ryo?
Americanul ramasese ca trasnit cand auzise despre cine cere informatii tanarul din bratele sale. Se uita fix la el, apoi continua sa-l mangaie intre picioare, de data asta strecurandu-si mana in pantalonii lui, si incepu sa-i mangaie doar prin boxeri mandria si asa umflata.
- Ingropat... explica pe o voce calma. A fost ingropat pana la urma. A fost trecut sub tacere cazul, politia... Politia nu are curaj sa se puna eu ei.
Yuki isi dori sa adauge "cu voi", insa se abtinu, datorita faptului ca stia ca ar fi putut da astfel dovada de impertintenta si nu voia sa-si supere iubitul. Ii zambi, apoi, cand Jeff facu o miscare, acesta gemu. Ajunsese in boxerii sai acum, mangaindu-i direct organul intarit, gata de actiune.
- Ai chef de joaca? intreba Yuki, dupa care isi musca buzele, datorita faptului ca Jeff atinsese cu degetul capul mandriei lui, dupa care incepuse sa mangaie in sus si in jos cu finete. Se vedea pe chipul sau ca e vizibil multumit de reactiile celuilalt, pe care il exploata multumit, entuziast si foarte incantat ca-l are acum aproape.
- Da, am. Si nu vreau sa mai pleci vreodata de langa mine, bine? intreba Jeff, iar Yuki dadu afirmativ din cap si-l saruta lung pe buze, tandru si cu dorinta nestavilita.
- Hei, baieti, ce faceti voi acolo? se auzi o voce straina celor doi tineri, iar acestia isi intrerupsera sarutul tocmai pornit in urma cu putin timp. Infirmierul de la spital ramase uimit sa-i vada pe cei doi stand in acea pozitie, mai ales pe Jeff cu mana in pantalonii celuilalt.
"Ce jenant! " isi spuse Yuki, mai rosu ca un pepene foarte copt.

[Addeh]

Infirmierul ???!!! o.o' God, chiar exista ? Adica... Da, normal ca exista, insa tocmai el sa-i prinda in acea pozitie. Jenanta pozitie, intr-adevar. >.<
Dar revenind.. Se pare ca de data aceasta, nu mai sunt ultima si cred ca-s chiar prima. :X Doamne, si cat ma bucur ca totul a revenit la normal. Ma rog, cei doi sunt fericiti si indragostiti - asta conteaza cel mai mult in situatia de fata. ^^
Uhmm... Ori sunt eu chioara [ si e de rau daca orbesc X _ X ], ori vad foarte bine ca ti-au mai iesit din greseala doi maimutoi d`aia.. ? * laughs *
Si totusi, ma amuza faptul asta. :]] Continua iubita !

[MiraA]

Bine zis ce jenant )
Cred ca as fi vrut sa intru in pamant in locul lui Yuki
Dmn ubita, ce mi-a placut faza aia...imi si imaginez ce fata a facut infirmierul
Revenind...mi-a placut capitolul la nebunie (nimic nou aici)...am vazut vreo 3 greseli, dar sunt de tastare...ai scris repede :X (mai stiu pe cineva care tot asa scrie )
Ma bucur ca nu e ultimul capitol...se pare ca povestea va mai continua macar putin (sau putin mai mult...pe mine nu m-ar deranja)
Oricum eu nu pot sa-ti doresc decat bafta la scris

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Ah, vai iubita :X ma deprimi cand vad ca se termina capitolul. Cum sa-i vada asa, de ce acum ? Dacai prind ii omor pe toti :yes:. Nu am ce comenta a fost un capitol superb( ca toate, lol) ^.^ a avur de toate, romantismul a fost pe primul loc si mi-a dat niste fiori. Ma bucur ca cei doi sunt imbreuna, dar mi se para cu Yuki e un pic cam nehotarat. Trebuie sa intru in "Mafia lui Gaby" ca devine din ce in ce mai interesant, trebuie sa nascocim pe undeva. Mai am un sigur lucru de zis: UIMESTE-MA!

[Zuzu XoXo]

Ce cute! mama, daca as fi fost in locul lui Yuki o luam la fuga cu 200 la ora fara sa il mai astept pe Jeff! Mdeah, sa revenim ^_^ Capitolul a fost super, ca si toate celalalte defapt ca toate celalalte! greseli nu am vazut dar nici nu am stat ca si un detectiv sa le urmaresc, pentru mine continutul conteaza :] Am vazut si faza cu emoticoanele si e super si mie mi se intampla asa --.--" Esti super! ador cum scrii :X mi-as dorii sa scriu si eu cum scri tu ... Anyway vleau next!

[Beatrix LaVey]

Va multumesc pentru comentarii
Am venit cu nextul:


Capitolul 30

Seria de saruturi se inchieiase, spre marea nemultumire a lui Jeff. Era in stare sa continue in fata oricui, nu ii pasa de oricine s-ar fi putut uita la ei. Yuki insa nu parea sa fie de aceeasi parere, fiindca se retrasese imediat, rusinat. Tot ceea ce reusise sa faca Yuki fusese doar sa sara speriat din bratele lui Jeff, simtind ca intra in pamant de rusine, pentru ca persoana ce-i strigase se apropia si se parea a fi un baiat pe care Jeff il cunostea, fiindca imediat isi incordase muschii maxilarului.
Era un tanar infirmier din acel spital, dar pe care Yuki nu-l mai vazuse pana atunci. Nu era de mirare, era un spital mare, insa se simtea amenintat acum de acest baiat. Ramasese cu gura cascata cand realizase ca cei doi se sarutau, insa nu parea a fi din cauza faptului ca erau baieti, ci pentru ca il cunostea pe american.
"Cine e...? " se intreba Yuki, ducandu-si inima la inima ce incepuse sa bata din ce in ce mai tare, aproape nebuneste.
Jeff inghiti in sec, dar nu de frica, ci din cauza incomfortului, apoi spuse rastit, nervos:
- Ce dracului cauti tu aici? Ce faci?
Nu intelegea ce cauta acel baiat acolo, nu avea ce sa caute acolo! Incepuse sa tremure, tragandu-l pe Yuki in bratele lui, parca vrand sa-l protejeze, speriat de posibilitatea ca iubitul sa-i fie furat. Realiza si el ca e paranoic intr-un fel sau altul, insa celalalt tanar ce-i privea de sus nu parea prea pasnic, cel putin nu dupa cum se uita la Yuki, sorbindu-l din priviri. Si niponul observase acest lucru, iubitul lui Jeff, insa nu spunea absolut nimic. Isi incolacise bratele in jurul gatului sau, parca acolo gasind caldura pamanteasca, apararea, scutul sau suprem.
- Jeff, eu... Pai eu aici lucrez, raspunse tanarul sovaind si il privi cu bunavointa pe Yuki, apoi continua pe un ton care trada regretul, tristetea: El e noua ta achizitie? E foarte frumos, nu il merita o persoana ca tine. Ai de gand sa-ti bati joc de el? continua ca si cum tanarul nu era acolo, degajat acum, ca se "linistisera" apele. E pacat de el, uite ce ochi... Ce buze... Yuki isi inchise ochii, strangandu-se la pieptul iubitului sau, cu inima batandu-i din ce in ce mai tare, aproape nebuneste, inghitind in sec in acelasi timp.
"Cine e el? Ce vrea? De ce imi spune toate astea? " se intreba, deoarece ii era frica de baiatul acela, dar nu stia din ce cauza. Se simtda amenintat si stia prea bine ca exista o oarecare legatura intre cei doi.
Iubitul sau il stranse in brate, apoi se intoarse catre nou-venitul ce il vedeau amandoi ca pe un dusman.
-Yoshi, chiar trebuie sa-mi strici ziua? marai uitandu-se la el plin de ura. Nu.l speria pe Yuki al meu, nu iti da tu cu parerea! Auzi, sa-mi bat joc! exclama strangandu-si maxilarul, incordandu-se si ridicandu-se cu Yuki in brate, apoi il lasase jos, insa mainile inca se strangeau una pe cealtalta, americanul dandu-i curaj iubitului sau.
Se vedea clar ca jeff e iritat. Yuki il privi pe iubitul sau, apoi pe cel numit Yoshi. Nu indraznea sa puna vreo intrebare. Inghiti in sec, analizandu-i trasaturile frumoase ale celuilalt. Era o persoana placuta, cu ochi frumosi, dar care tradau ura, dispretul pentru... Pentru el. Sau pentru Jeff...
Vedea ca e dragut, insa stia ca el e mai frumos si, dupa atatea suferinte ale iubitului sau, Jeff, stia ca nu avea sa fie parasit in niciun caz pentru acesta. Cu toata aceasta "alinare", el era tot nelinistit. Se lasa in bratele lui Jeff, parca alarmat de situatia in care fusesera pusi. Acel tip, Yoshi, continua sa-l priveasca pe Yuki, parca sorbindu-l din priviri, analizandu-i fiecare trasatura.
Niponul era, din cate se vedea, tare ingrijorat de acele lucruri. Baiatul isi linse buzele, inca analizandu-i pe cei doi. In privirea sa se vedea clar gelozia si dorinta ce-l cuprinsese la vederea tanarului. Isi lasa capul in jos, spre el. Jeff marai, cerandu-i sa faca rapid cale intoarsa. Cand baiatul se conforma, Yuki intelese influenta uriasa pe care o avea iubitul lui asupra multor oameni.
- Cine e? intreba Yuki cand se indepartase de ei destul, incat sa nu-i auda. Yoshi pleca acum, iar Yuki ii putu observa trasaturile feminine, mersul gratios.
"Eu nu sunt asa... " isi spuse in mintea lui. "Oare lui Jeff ii place asa? Si ce e cu el pana la urma? " se intreba trecandu-si mana peste incheietura mainii drepte, unde fusese bagata o perfuzie. Primise un junghi din acel loc, ceea ce-l nemultumea. Jeff se puse iar pe pamantul rece, de aceasta data insa punandu-l cu Yuki cu spatele la el, lipit de pieptul acestuia. Ii simtea inima cum bate placut acolo, intr-un ritm bine definit.
- E un baiat cu care am stat, spuse senin. Dar am aflat ca se culcase cu altcineva si m-a durut, de atunci am inceput sa ma comport altfel cu el, distant etc, raspunse dandu-i un sarut pe ceafa lui Yuki. Stai linistit, nu iti poate face nimic, continua pe un ton calm.
- Dar... De ce se uita asa la mine? intreba inghitind in sec.
Pentru cateva momente, Jeff nu stiu ce sa spuna, cum sa se exprime. De ce se uita asa la iubitul lui? Se simtea acum incapabil sa-i spuna care e motivul. Stia ca, de-a lungul timpului, lui Yoshi ii placuse de foarte multe persoane si reactionase la fel, dar de aceasta data se simtea el prost dispus.
- Nu stiu, nu-l inteleg. Mai mereu a facut asa, dar nu conteaza. Sa continuam... spuse prinzandu-i barbia si, cu blandete, il trase spre el si ii acoperi buzele cu ale sale cu blandete, dar Yuki trebui sa se retraga, simti ca nu are rost acum, nu mai poate sa faca acele lucruri, mai ales dupa ce se intamplase.
Isi inchise ochii, ramanand insa in bratele iubitului sau...

- Oh, iubitul lui Jeff, nu? intreba Yoshi intrand pe o straduta laturalnica, la o saptamana dupa iesirea din spital a lui Yuki. Tanarul nu se mai droga, acum era un tanar ca oricare altul. El si Jeff erau din ce in ce mai fericiti, cu atat mai mult cu cat parintii lor acceptau relatia fara sa comenteze nimic, erau chiar multumiti si ei ca totul era bine.
Yuki se intoarse brusc, privindu-l din cap pana in picioare pe Yoshi. Arata atat de bine tipul asta, incat nici el nu stia cum de Jeff l-ar fi putut lasa sa scape! Cu toate astea, Yuki avea ochi numai pentru Jeff al lui, pentru niciun baiat sau nicio fata!
- Da, chiar el, rosti pe un ton marait, continuand sa mearga. In scurt timp, tanarul ajunse langa el, punandu-si mainile pe umarul lui Jeff, insa tanarul se feri imediat, nervos. Nu-l suporta atat de aproape, asa ca se indeparta. Ce vrei, Yoshi? intreba taios, apoi ii arunca o privire nervoasa
Yoshi, fara sa spuna ceva, il izbi pe Yuki de zid, apropiindu-se de el. Imediat, buzele li se intalnira, iar Yoshi incerca, intr-un mod violent, sa-si strecoare limba in gura celuilalt. Yuki musca nervos, apoi ii tranti un pumn in gura, aruncandu-l pe jos.
- Yuki, ii esti fidel ? intreba pe un ton marait, dupa care se ridica de pe jos, stergandu-si buzele acum insangerate. De ce accepti ca o tarfa ca el sa-si bata joc de tine? continua apropiindu-se. Yuki era alarmat deja si nu stia cum sa se calmeze, ce sa faca sa-si revina.
Avu o senzatie nasoala, ca si cum avea sa se petreaca acelasi lucru ce sa intamplase cu Ryo.
Il lovi din nou, apoi din nou si din nou.... Cufundandu-se tot mai tare in intuneric amandoi.
"Jeff...." isi spuse in minte. Ii curgeau lacrimile pe chip, dar continua sa-l loveasca, furios din cale-afara.
- Yuki, opreste-te! se auzi din spate o voce care stia bine ca e a lui Jeff. Simti mainile lui cum il inconjoara imediat, tragandu-l departe de celalalt. Gata, Yuki, gata.... ii spuse sarutandu-l, apoi dadu cateva telefoane, sa sacunda tot ceea ce se intamplase.

[Addeh]

Oh frate.
Cine Dumnezeu se gandea ca infirmierul ala are legatura cu Jeff ? Mai important, il cunoaste foarte bine, ba chiar au fost impreuna. Duuh`, asta inseamna ca au si facut-o. >.< Nici nu vreau sa imi imaginez ce fel de pozitii adopta Yoshi ala.
Sincera sa fiu, eram sigura ca o sa se ia de Yuki. Mai ales ca acum el " indeplineste " rolul iubitului sau. Si chiar il iubeste. Deci.. Nu cred ca vrea sa aiba de-a face cu Jeff, probabil l-ar omori imediat. * laughs *. :]]
Ohoh, si dupa bataia primita... chiar de la Yuki... :X Mai vreaaauu !

PS: Sunt prima !... Cred... Sa nu mai intarzii, iubita, atat de mult.

[Beatrix LaVey]

Bun,dupa multe "lupte" duse cu propria mea constiinta, am ajuns la final.
Ce pot spune?
Le multumesc tuturor cititorilor care m-au urmarit de-a lungul evolutiei si m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum. Ma simt onorata sa va cunosc si va ofer sincere multumiri pentru tot ceea ce ati facu pentru mine. Poate pentru unii ar parea putin, cine stie? Pentru mine insa, aceste lucruri inseamna enorm de mult!
Va multumesc pentru comentarii.
Am ajuns la sfarsitul sfarsitului primului meu fic!
[ Aaah, imi vine sa dansez! \:d/ Ma bcur sa-mi vad munca incheiata! ]

Le multumesc fetelor mele care m-au ajutat si m-au tinut cu picioarele pe pamant, sa termin Thank yooou <3



Epilog

Trecusera deja trei luni de cand Jeff si Yuki erau impreuna si totul era incredibil de linistitor. Nici macar ei insisi nu isi dadeau seama cum de se linistisera apele si era totul in regula.
Erau fericit din cale afara acum, se iubeau la nebunie si nu le parea rau pentru nimic din cate se intamplasera de-a lungul timpului intre ei. Toate divergentele se rezolvasera si toti rivaliidisparusera din campul lor vizual, cu grija lui Jeff si, mai nou, a lui Yuki. Acum, el era un ucigas redutabil, care nu ezita sa ucida, la fel ca mentorul sau foarte priceput, insusi iubitul. Ajunsese sa faca parte din Mafie si nu-i parea rau, era fericit din cale-afara pentru faptul ca era langa Jeff al sau mai mereu. Intr-un cuvant, totul decurgea bine.
- Iubitu', a murit Yoshiro, am fost avansat in grad si conduc Triada Aurie! spuse Jeff aproape reusind sa respire din cauza emotiei ce-l cuprinsese. Isi lua iubitul in brate, sarutandu-l apasat, lung si doritor pe buzele usor intredeschise, parca gata sa spuna ceva. Ii musca apoi buza inferioara, iar cand acesta isi deschise gura ceva mai mult, de aceasta data scapand un geamat de durere, limba i se strecura acolo, in acel lacas umed, incepand sa si-o roteasca rapid, dulce, gustand aroma celuilalt.
Se sarutara apasat, apoi Yuki il lua in brate, muscandu-i in acelasi timp buzele, facandu-l sa geama. Se razbuna pentru ceea ce ii facuse Jeff cu putin timp in urma. Ranji multumit, apoi catadicsi, intr-un final, sa vorbeasca, de cum buzele ii fura eliberate de dintii japonezului.
- Stii ca te iubesc, da? il intreba pe tanarul nipon, care zambi si ii raspunse sincerei declaratii prin aceleasi doua cuvinte pe care el le numea sfinte. Surase bland, astfel incat iti facea inima sa ti se inmoaie. La prima vedere, nimeni nu si-ar fi putut da seama ca cei doi sunt ucigasi redutabili.
- Felicitari, conducatorul meu frumos! spuse ranjind. Il musca iarasi, apoi se aseza cu el in brate pe jos, incepand sa-l sarute pe gat si, din cand in cand, sa-l muste, facandu-i semne vizibile ce aratau clar ca ii apartine fara doar si poate. Jeff gemu usor, apoi scanci din cauza durerii ce ii era provocata.
- Ai devenit vampir? intreba ridicand o spranceana. Ii placea sa faca glume cu persoana pe care o iubea la nebunie.
Yuki dadu afirmativ din cap, apoi isi trecu limba peste buzeele sale senzuale, scotand un sunet dulce, care ii atrasese atentia iubitului sau.
- Sunt vampirul tau! Stapanul tau! replica lingandu-si buzele ca si cum ar fi dat de lichidul vietii.
Incepura sa rada amandoi, insa stiau ca spusesera mai mult de-o gluma, Jeff era al lui Yuki, la fel cum si el era al lui Jeff. Niponul ranji, apoi isi lipi buzele de ale celuilalt.
Trecuse peste violul trait cu ceva timp in urma, nu mai conta pentru el, desi, din cand in cand, isi aducea aminte si se trezea plangand, cu niste cosmaruri groaznice. Cu toate astea, Jeff astepta incontinuu, nu se atinse de el pana la momentul actual si nici nu grabea lucrurile, ci doar astepta binevoitor.
- A venit timpul, spuse Yuki in soapta si zambi siret.
Jeff ramasese cu gura cascata, neintelegand la ce se refera tanarul care se ridica si se dezbraca usor de fiecare haina pe care o purta, tricoul, pantalonii si boxerii, in acelasi timp fredonand o melodie perversa, care te ducea cu gandul la striptis.
Americanul se ridicase si el, insa numai in genunchi, si se apropie usor de iubitul lui, care acum era gol, in toata splendoarea. Arata uimitor, era parca un zeu, cel mai frumos zeu pe care-l vazuse Jeff vreodata. Intrecea orice statuie, poza sau desen, orice. Era magnific!
Se apropie de el si incepu sa-l sarute pe abdomen incet, cu dorinta de nestavilit. Nu se putea controla. In acelasi timp, mana ii cobora tot mai rapid intre picioarele celuilalt, mangaind cu blandete specifica. Intotdeauna fusese bland, cel putin cand se aflase cu Yuki, fiindca, in alte relatii, se comportase si ca o bruta.
Atinse cu blandete testiculele, mangaindu-le, apoi incepu sa stranga cu rabdare, provocandu-i celuilalt gemete de care se bucura cu sfintenie, de parca pana si viata si fericirea lui depindeau de Yuki, persoana pe care o iubea.
"Yuki... <<zapada>>" isi spuse in minte. "Puritate. Era pur cand l-am cunoscut eu, dar l-am facut al meu, rupandu-i aripile albe de inger divin... ". Il saruta apasat pe abdomen, dorindu-i buzele, dar nu se ridica acum, nu inca.
Isi coborase buzele intre picioarele celuilalt, sarutand usor locul. Incantat, Yuki gemuse si isi infipsese mainile in parul celuilalt. Nu prea mai rezista nici el, organul sau era mai excitat ca niciodata. Trecuse atat de mult timp de cand nu se mai iubisera, incat credea ca uitase, desi era imposibil sa fi facut asa ceva.
- Te vreau! Acum! marai si se indeparta de iubitul sau, lasandu-l cu gura cascata, fiindca nu il lasase sa-si termine treaba. Jeff isi linse totusi buzele, gustandu-i dulceata innebunitoare a celuilalt, dar de care nu apucase sa se bucure prea mult, apoi se ridica in picioare. Isi urma iubitul, in acelasi timp arucandu-si bluza, respectiv pantalonii, de pe el. Nu avea prea multa rabdare nici el, dar nici Yuki.
Isi musca buzele cand isi vazu iubitul stand cu spatele la el, cu coatele sprijinite de spatarul canapelei maro si cu picioarele usor deschise.
Dintr-o miscare, se afla in spatele iubitului sau, mangaindu-l cu aceeasi blandete de care dadea intotdeauna dovada. Se lasa usor pe canapea, in genunchi, si incepu sa-i sarute mijlocul, fiecare vertebra a coloanei din acea zona, apoi cobori in jos incet, ajungand in locul sensibil pe care-l cunostea atat de bine, care pulsa nebuneste de fiecare data cand se afla in el.
Yuki gemu lung, apoi isi musca mana singur, simtindu-i in acelasi timp limba lui Jeff acolo, jucausa si tandra.
- Nu te mai juca cu mine! ceru, iar Jeff isi daduse seama ca mai rau facea, asa ca se ridica, gol cum era, si isi aseza mainile pe talia lui Yuki. Niponul isi duse mana stanga intre picioarele celuilalt, apucand organul excitat si il pozitiona la intrarea din el cu repeziciune, dorindu-si din ce in ce mai mult sa retraiasca acele clipe cand erau conectati.
"Aproape ca am murit... Si sigur nu as mai fi putut trai asa ceva! " isi spsue in minte.
- Esti sigur? intreba Jeff cand isi vazu iubitul tremurand. Nu era teama insa, ci era dorinta, insa el nu stia acest lucru. Tanarul raspunse afirmativ, apoi il simti pe Jeff cum patrunde inainte rapid, nici el neputand rezista acestor tentatii teribile. Isi musca buzele usor, scapand un geamat prelung, innebunitor pentru celalalt.
In scurt timp, Jeff se lipi de Yuki, care se mulase dupa el, miscandu-se usor. Un nou geamat se facu auzit cand americanul ii cuprinse abdomenul celuilalt, incepand sa-l mangaie, in timp ce coapsele sale se incordau o data cu muschii spatelui cand, cu fiecare miscare de adancire, il patrundea si mai adanc pe niponul ce gemea mai mult si tot mai mult. Amandoi erau transpirati rau, insa nu le mai pasa.
Americanul incepu sa sarute usor pielea spatelui celuilalt, coborand usor spre ceafa, muscand si incepand sa suga. Nu intrerupse insa miscarile constante in el, astfel ca gemetele se faceau din ce in ce mai des auzite.
- De data asta nu te-a durut, spuse in soapta la urechea celuilalt, muscandu-i pavilionul cu o dorinta de neinchipuit. Saruta usor, apoi incepu sa sufle in urechea lui aer cald, ascultandu-l cum geme incantat, doritor si fara sa se poata opri.
- Ba da, spuse in soapta Yuki, apoi se intoarse pentru a-i pune stapanire pe buze. Pentru el, aceste lucruri erau detalii nesemnificative. Ii simti mainile lui Jeff urcand pe pieptul sau, la sfarcurile intarite pe care incepu sa le mangaie cu aceeasi blandete caracteristica, provocandu-i gemete din ce in ce mai asurzitoare.
Limba sa o cauta pe cea a celuilalt, iar cand o gasi, incepura valsul de mult asteptat. Maana lui Yuki stanga se rasuci pana ajunse pe spatele lui Jeff si cobori tot mai jos. Se arcui brusc, cuprins de un val de caldura mult mai puternic decat celelalte. Isi musca buzele, dupa care gemu lung.
Nu mai putuse rezista toturor acelor lucruri teribile pe care le facea iubitul lui. Se simtea din ce in ce mai satisfacut si realiza ca, in curand, avea sa termine, fiind innebunit de toate cate se intamplasera. Isi musca buzele iarasi pana ce simti gustul sarat al sangelui, metalic, de neconfundat.
- Te rog, mai rapid... ceru Yuki scapand un nou geamat. Jeff, care stia la fel de bine ca si celalalt ca nu mai rezista mult, asculta, incepand sa mareasca viteza cu care il patrundea. Avea grija sa nu fie nici brutal, dar sa si provoace placere.
In acelasi timp, una din mainile sale coborase usor intre picioarele lui Yuki, incepanad sa magnaie, sa stranga. Isi trecea degetele de-a lungul organului ce ameninta sa explodeze pana ce facu acest lucru. Lichidul alb se imprastie pe mana lui Jeff, iar acesta o ridica spre buze, incepand sa si-o linga usor, gustand dulceata substantei.
- Jeff... spuse Yuki in soapta, dar americanul era prea "adancit" in situatie, miscandu-se din ce in ce mai rapid. Nu mai mult de doua-trei patrunderi fusera necesare, fiindca ajunse si el sa atinga apogeul: se eliberase la randul sau de tot lichidul fierbinte in interiorul celuilalt, apoi se lasa sa alunece, ratand suprafata canapelei si cazand pe jos. In acleasi timp, il trase fara sa vrea pe Yuki peste el si, in cadere, niponul isi lipi buzele de ale lui intr-un sarut pueril.
- Te iubesc, ii spuse la ureche Jeff, iar Yuki incuviinta tare:
- Si eu!

Cele dou cuvinte pe care inainte nu le rosteam aproape deloc acum au devenit ceva normal pentru mine. Nu mi-e frica sa recunosc ce insemni pentru mine. Cand mi-ai spus pentr prima data ca ma iubesti, am simtit ca sunt in Ceruri, in Rai. Nu stiam sa-ti raspund, desi te iubeam la randul meu.
Acum, un "te iubesc" nu e de-ajuns pentru a-ti putea spune tot ceea ce simt pentru tine, la fel cum stiu ca nici tu nu te poti exprima. Iubirea se arata prin vorbe, prin fapte, iar tu m-ai invatat. Cazusem in patima drogurilor, iar dragostea m-a ajutat sa inving.
Te-am urat la inceput pentru ce mi-ai facut si nu pot nega asta. Ulterior, mi-ai aratat ca ma pretuiesti. Cand te-am pierdut, am simtit ca se rupe ceva in mine. Cand m-ai pierdut, probabil ai simtit la fel. Nu stiu sa ma exprim, sunt doar un copil intr-o mare de cuvinte acum, iar totul imi este necunoscut.
Sunt un copil intr-o mare de sentimente.
Sunt copil...
Sunt copilul tau...
Sunt copilul tau si te iubesc...
Sunt un copil. Copilul ce te iubeste.
Te iubesc!



"Cand suntem confruntati cu moartea si intunericul, nu ne temem de fapt de necunoscut. E important sa lupti iar si iar, pentru ca numai asfel, raul poate fi tinut la distanta, insa fara sa fie eliminat vreodata cu desavarsire. " *

_______________________________________________________________
*citat din Albus Dumbledore, unul dintre personajele principale ale seriei Harry Potter

[MiraA]

Wow...deci...wow
Ubita mea te felicit pentru ca ai reusit sa duci la bun sfarsit acest fic. Stiu ca ai avut momente cand ai vrut sa renunti, dar ma bucur ca nu ai facut-o.
Acesta a fost primul tau fic...cu ajutorul lui te-am descoperit...am vazut ce te atrage, ce nu. Am reusit poate sa te inteleg, chiar inainte de a te cunoaste. Foarte putini (poate) reusesc sa desluseasca un om, citind printre randurile creatiilor sale si, deasemanea, foarte putini scriitori reusesc sa lase cate putini din ei in operele, povestile pe care le scriu. Ei bine, tu ai reusit. Te felicit.
Ma bucur ca am avut ocazia sa citesc acest fic, pentru ca am putut observa cum ai "crescut", cum ai reusit sa pui in evidenta talentul pe care il ai. Pe parcusul acestor capitole ai evoluat...si nu putin, ci foarte mult (sa nu mai zic intr-un timp scurt).
Deci, inca o data felicitarile mele. Vei fi in filolog al naibii de bun!
Povestea a fost incitanta, deloc cuminte (deci pe placul meu) si nicidecum plictisitoare.
Mi-a placut...poate e prea putin spus...am adorat-o...inca e putin.
M-am indragostit de ea si de personajele pe care le-ai creat.
Inca o data felicitari!
Despre final ce pot sa spun...e minunat si cel mai potrivit avand in vedere subiectul pe care l-ai ales.
Vreau sa vad si alte povesti scrise de tine.
Multumesc ca m-ai incantat cu acesta creatie, multmesc ca ti-ai dat interesul sa faci ceva frumos si placut...multumesc pentru ca scri. Multumesc pentru ca imi esti prietena.
Ubita...ce altceva mai pot sa spun ( probabil multe), dar ma voi rezuma la un singur cuvant: Multumesc