Destine ÃŽncruciÅŸate

[Icsdeee.]

Aloha! Trec si eu pe aici^^. Imi place mult ficul tau si l-am citit pe tot, dar lenea asta nu m-a lasat sa comentez pana acum, si imi pare rau.

Ideea: Mi se pare originala, chiar daca ai inceput de la ideea de baza cu ei ninja, si sincer imi place mai mult ideea asta decat sa spui ca nu stiu ce tip de I-Phone avea Sasuke.
Estetica: Este foarte bine ca scrii cu diacritice, lasi spatiu dupa semnele de punctuatie si intre fragmente.Asezi foarte bine in pagina, bravo.
Descriere:Ai descriere si descrii foarte bine sentimentele personajelor, mai ales.
Naratiune:Actiunea nu este deloc grabita,imi place ca narezi din perspectiva Sakurei, la persoana 1.
Parere generala: Iti ador fic-ul,este foarte bun^^. Dar acum vre-un capitol credeam ca vei lasa lucrurile asa, everybody's happy...Dar ma bucur ca ai adaugat putina drama, desi eu as fi vrut mai multa >:).

Abia astept sa fii cu next-ul.Zbai:*

[curcubeu fara culori]

in primul rand va multumesc pentru comentarii si ma bucur ca v-a placut ce am scris...imi pare rau ca nu vin cu o continuare acum, dar sunt in sesiune si mai am inca 3 saptamani pana termin cu examenele, asa ca nu o sa scriu nici macar o virgula pentru ca nu am timp :(

in al doilea rand am ramas socata cand mi-am gasit fic-ul la atelier fara sa-mi spuna nimeni nimic in legatura cu motivul pentru care a ajuns aici...nu cred ca personal am incalcat vreo regula si consider faptul ca ficul meu este la aceasta sectiune aproape a jignire (e un cuvant dur, dar sunt chiar nervoasa si suparata acum in legatura cu mutarea lui)...nu vreau sa fiu ingamfata sau cu nasul pe sus, dar comparativ cu alte fic-uri din aceasta sectiune, nu cred ca are nevoie de asa multe "imbunatatiri"

singurul lucru care ma face sa cred ca e motivul pentru care a fost mutat este ca ceea ce comentati voi nu respecta anumite reguli, dar nu stiu ce sa cred...am vazut cateva comentarii ce pot fii considerate spam si unele in care erau mai multe emoticoane decat cuvinte, asa ca va rog sa va concentrati putin cand scrieti si sa incercati sa nu incalcati regulile, in cazul in care asta ar fi motivul (desi mi se pare absurd intr-un fel sa ma taxeze pe mine pentru alti useri - si nu dau vina pe nimeni acum)

ma rog...sunt dezamagita si am ramas cu un gust amar cand am vazut prima data ca nu-mi gaseam fic-ul la sectia cu Naruto, fiind mutat aici...sper sa se faca ceva pe viitor, altfel s-ar putea sa incetez sa mai postez pe acest forum...repet inca o data: nu mi se pare normal ca fic-ul sa-mi fie mutat la aceasta sectiune si am vazut ca nu sunt singura care a patit-o asa


see ya (-_-)'

[ella ella]

hei! ficul tau este extraordinar!imi place foarte mult, si cred ca tuturor cititorilor.sper sa il continui, pentru ca intr-adevar merita.
despre fic, ce pot sa spun..nu am cuvinte, nu sunt in masura sa critic, si nu am ce sa critic, pentru ca este uimitor. ai un mod de a scrie aparte, stii cum sa atragi cititorii si cum sa ii faci sa vrea mai mult. naratiunea se imbina perfect cu descrierea, dialogul nu este din abundenta si este folosit cand este cazul.sentimentele personajelor de asemenea sunt descrise foarte bine, si cititorul simte ca face parte din poveste.
si referitor la ce ai spus, nu trebuie sa te simti frustata din cauza ca ficul ti-a fost mutat.e posibil ca din cauza comm urilor sa iti fi fost mutat , insa nu din cauza ca ar avea nevoie de imbunatatiri. e adevarat ca primesti comm uri in care user ii nu spun mare lucru pentru ca nu au ce sa mai zica, ficul tau e perfect.
imi cer scuze daca am deranjat cu ceva pe cineva.
sper sa vii cu o continuare curand. mult succesc cu scoala si cu ficul!

[curcubeu fara culori]

imi cer mii de scuze pentru faptul ca nu am mai postat de atata timp, dar sunt super ocupata cu facultatea...chiar nu stiu ce sa spun:(...sper sa ma revansez cat de curand pot, dar se apropie si sesiunea, deci mai vedem noi;)
pana atunci va las cu prima parte a capitolului 10...spor la citit


Capitolul 10


M-am trezit destul de devreme, afară era încă întuneric. M-am ridicat sprijinindu-mă într-un cot și l-am văzut pe Sasuke la câțiva pași de mine, privind în gol. L-am întrebat dacă a pățit ceva și a tresărit speriat la auzul vocii mele. Și-a compus repede o expresie neutră și m-a asigurat că nimic nu e în neregulă, după care mi-a sugerat să mai dorm puțin înainte de a pleca. Am dat absentă din cap și m-am așezat la loc în sacul de dormit, având grijă să stau cu spatele la el.

Nu am mai adormit, dar am așteptat tăcută ca el să dea un semn că e momentul să plecăm, iar când a făcut-o l-am cercetat cu privirea în speranța că voi găsi ceva pe chipul său ce i-ar putea trăda sentimetele. Nu am avut nicio șansă pentru că era expert în a se preface, așa că am lăsat-o baltă și m-am concentrat din nou asupra misiunii pe care o aveam.

În câteva ore am ajuns la locul unde se afla pergamentul, dar mai aveam un ultim obstacol de trecut înainte de a pune mâna pe el. Ajunseserăm la baza unui munte pe care trebuia să îl urcăm, dar aveam noroc cu treptele care șerpuiau ușor în fața noastră. Am început să urcăm cu toate că eram obosiți, dar ne-am oprit pe la jumătate pentru a ne odihni putin.
- Nu mai avem mult, am spus gâfâind, încercând să par cât mai optimistă.
- Destul cât să ne extenueze, a fost replica lui Sasuke pe un ton oarecum rece și distant.

M-am uitat la el preț de câteva momente, analizându-l amănunțit și aveam impresia că ceva îl frământa, că ceva rău urma să se întâmple. Am încercat să nu gândesc așa și m-am mințit singură, spunându-mi că nu e decât imaginația, mintea mea obosită care îmi joacă feste. Mi-am scos din rucsac o sticlă cu apă și am băut lacomă câteva guri, după care m-am așezat pe o treaptă și mi-am sprijinit capul pe genunchi. Am așteptat tăcută ca Sasuke să spună ceva, să dea un semn că ce s-a petrecut în ultimele zile nu a fost doar un vis frumos. Cu fiecare secundă care trecea linistea devenea din ce în ce mai apăsătoare pentru mine și știam că în curând voi începe să plâng ca o fraieră. Mi-am lăsat părul să cadă peste față, ca o perdea care să mă separe de el, după care mi-am lăsat toată frustrarea și dezamăgirea să-mi apară pe față.

Am inspirat adânc de câteva ori, încercând să mă calmez, dar nu am reușit – lacrimile trădătoare tot au reușit cumva să-și facă apariția pe obrajii mei îmbujorați. Am încercat să-mi mișc de câteva ori capul pentru a le șterge, dar nu am reușit decât să le întind și mai mult pe față. M-am ridicat cu spatele spre el și mi-am șterg cu palmele lacrimile, dar logic că Sasuke a observat gestul.
- De ce plângi? m-a întrebat.
”Oare de ce crezi? Chiar nu ai nici cea mai vagă idee?” Am vrut să-i spun, dar nu am făcut decât să oftez și am început să urc treptele în liniște.
- Hei, nu ai de gând să-mi răspunzi? vru el să știe în timp ce m-a prins de braț.

M-a întors cu fața spre el, dar mi-am ținut privirea în jos și mi-am tras mâna dintr-a lui. ”Nu am absolut nimic” i-am răspuns și am continuat să merg. L-am auzind oftând în spatele meu, dar nu a mai vorbit cu mine cât am urcat.
Pășeam apăsat pe fiecare treaptă, fiind furioasă pe mine pentru faptul că eram atât de nesigură pe mine, pe Sasuke, pe noi. Chiar am gândit ”pe noi”? Oare am dreptul de a spune asta? Nu există noi, numai eu si el. Doar pentru că zilele astea ne-am apropiat mai mult decât era necesar – cu toate că nu regret nimic – îmi dă oare dreptul să sper la ”noi”? M-am lăsat păgubașă și am oftat tristă, în timp ce simțeam privirea lui Sasuke ațintită asupra mea.

În sfârșit am terminat de urcat treptele astea blestemate ce păreau că nu se mai termină. Mi-am îndoit ușor genunchii și m-am sprijinit cu mâinile pe ei, în speranța că îmi voi recăpăta suflul mai repede. Sasuke mi-a urmat exemplul și am stat nemișcați preț de câteva minute. Nu se auzea nimic în jurul nostru în afară de gâfâielile obosite care veneau la intervale regulate. Când m-am mai calmat puțin și senzația urâtă de amețeală pe care o aveam mi-a trecut, m-am ridicat ușor și m-am uitat în jurul meu.

Primul lucru care mi-a apărut în aria vizuală era un templu imens. Deci aici urmează să se termine prima parte a misiunii noastre. Bineînțeles că trebuia să aducem în siguranță pergamentul în Konoha, dar cea mai importantă parte urma să se sfârșească în curând.

Am pășit încrezătoare spre templu, iar Sasuke m-a urmat în tăcere. Uram că făcusem faza mai devreme, dar uneori chiar nu mă pot controla, nu reușesc să am încredere în mine, mai ales dacă e vorba de el. Totul mi se pare ireal, prea frumos pentru a fi adevărat. În fiecare noapte adorm cu teama că a doua zi mă voi trezi în așternuturile mele moi și că totul nu a fost decât un vis. Și în fiecare diminează parfumul lui unic mă asigură că totul e real, însă nu pot scăpa de teama că totul se va nărui curând.

Am intrat timidă în templu și am fost întâmpinată de un tânăr călugăr ce părea de vârsta mea. Avea ochii mari, căprui și luminoși și o expresie a feței blândă și oarecum matură pentru vârsta lui. Purta costumația galbenă specifică lor, iar în mână avea acele mărgele mari. Știa cine sunt fără să pună vreo întrebare și mi-a făcut semn să îl urmăm, fără să ne adreseze niciun cuvânt. Am străbătut templul, trecând prin diverse încăperi frumos decorate și împodobite cu ghirlande înmiresmate, după care am ajuns în fața unei intrări vechi și dărăpănate. Acolo s-a oprit și s-a dat într-o parte, spunând:

- Numai un suflet pur și neîntinat poate trece de această poartă. Odată ajunși acolo veți găsi îndată ceea ce căutați.
Am dat din cap o dată în semn că am înțeles, după care am pășit de cealaltă parte. În momentul în care am trecut efectiv prin poartă am simțit o senzație stranie și plăcută, ca și cum aș fi pășit printr-o perdea de lumină.

M-am oprit și l-am așteptat și pe Sasuke să vină, însă acesta părea blocat la intrare. M-am uitat la el și mi-am adus aminte cuvintele călugărului. Bineînțeles că nu putea trece: dorința de răzbunare din sufletul lui îl împiedica.
- Îmi pare rău, dar nu pot trece, îmi spuse frustrat.
I-am zâmbit cald și l-am asigurat că nu este nicio problemă, după care am pășit în necunoscut. Nu am mers decât vreo douăzeci de pași, după care în fața mea a apărut din senin un piedestal pe care se afla obiectul căutărilor noastre. M-am apropiat cu grijă de el și l-am ridicat ușor, folosindu-mă de ambele mâini. Mi-am ținut respirația o secundă și am împietrit acolo, crezând că ceva s-ar putea întâmpla, însă nu a fost așa.

Am ascuns pergamentul în rucsacul meu, după care m-am grăbit să mă întorc la Sasuke, iar când l-am văzut am zâmbit larg. Răspunsul său a fost o copie jalnică a unui zâmbet, ceea ce m-a făcut să mă încrunt la el.
- Ce e cu tine? l-am întrebat nervoasă. Toată ziua ai fost așa plouat.
- Nu am nimic, mi-a răspuns distant, după care mi-a întors spatele și s-a îndreptat spre ieșire.
I-am mulțumit călugărului pentru ajutor, după care m-am grăbit să îl ajung din urmă pe Sasuke. Acesta deja ieșise din templu și privea în gol având pe față o expresie...chinuită.

În momentul în care am ieșit două mâini puternice m-au prins și nu am putut scăpa.
- Ai făcut o treabă bună, Sasuke, am auzit o voce feminină de undeva din stânga mea.
M-am întors în acea direcție și am rămas șocată să o văd pe Karin care înainta ușor și sigur, până a ajuns în dreapta lui Sasuke și și-a sprijinit o mână pe umărul său. Ce se întâmplă? Mintea mea urla ca o nebună, prea șocată ca să accepte adevărul. Nu, nu voiam să cred asta. Refuz să cred.
- Ce te așteptai? i-a răspuns Sasuke, revenind la vechea lui mască de indiferență, după care și-a scuturat umărul pentru a-i da mâna la o parte.
Karin s-a încruntat la gestul său, dar zâmbetul trimfător a revenit rapid pe față.
- Ce ai făcut, Sasuke? am șoptit în timp ce mi-am lăsat privirea în pământ și am simțit cum mici cristale se rostogoleau pe obrajii mei, ajungând pe pietrele vechi din fața templului.



see ya
^_^

[Nixu]

Hello:*
Se pare ca am onoarea de a-ti lasa primul comm;;)....
Ma bucur ca ai reusit sa ajungi cu capitolul..... incepusem sa cred ca vrei sa renunti la fic.... ma bucur ca nu a fost asa^.^
Capitolul mi s-a parut foarte interesant, iar sfarsitul.... pot spune ca ma asteptam la asa ceva. Saraca Sakura:(... dupa toate momentele in care s-au apropiat... probabil ca se astepta ca Sasuke sa faca ceva de genul... chiar daca spera sa nu fie asa. Totusi nu am putut sa nu observ o oarecare tristete a brunetului...
Oricum ca sa aflu mai multe trebuie sa astept capitolul urmator.... pe care sper sa poti sa il aduci mai repede:*:bye:

P.S. Daca un fic e bagat la Atelier... nu inseamna ca e neaparat vina autorului pentru asta:)

[Rin]

Uf...iti ador ficul. Iti voi spune ce iti spune toata lumea : este genial. Ideea este chiar originala. In ultima vreme am trait cu ideea ca nu voi mai citi un fic despre acest cuplu care sa fie si originala si interesanta iar acum ficul tau mi`a demonstrat contrariul. Sasuke e un nemernic si sincer e mai bine asa deoarece daca ai fi continuat sa`l faci pe Sasuke topit dupa Sakura ar fi fost un fic tare banal dar asa ne`ai lasat pe toti salivand curiosi la urmatorul capitol. Sakura e cam plangacioasa sincer...din mai orice ea plange. La sfarsitul ultimului capitol nu o acuz ca plange...e o reactie destul de buna cred eu in comparatie cu altele dar in rest,mai mereu plange. In fine. Ce nu o suport eu pe Karin asta...Revenind,ne`ai promis totusi o scena de hentai pe care sunt sigura ca nu numai eu o astept cu nerabdare care sper totusi ca mai e valabila si daca mai e, am impresia ca actiunea o sa devina HOT ! Si daca nu mai e valabila si ficul tot genial o sa ramana. Estetica e foarte buna,greseli de tastare nu sunt,de dialog nu abuzezi asa ca nu e sec..pff...e perfect. Nu te lasa niciodata intimidata de numarul putin de comentarii pentru ca sunt convinsa ca ai multi cititori si nu meritam sa ne lasi cu ochii in soare,nu crezi? XD Mult succes la examene si multa inspiratie si astept cu nerabdare urmatorul capitol care,bineinteles,va fi EPIC.




cred ca este cel mai lung comentariu pe care l`am scris vreodata O.O

[Rose ^^]

Chiar daca nu am fost anuntata, tot nu scapi tu de mine >:) Iti iubesc ficu, inca de la inceput mai atras si inca reusesti. Descrierea imi place, mai ales modul in care descrii acea confizie. Dialog no comment, actiunea ok. Deci pana acum am crezut ca Sasuke e de partea buna, toate bune si frumoase..acu mi-ai dat in cap. Ai reusit sa ascunzi lucru asta la perfectie.
Sakura..numi spune ca renunti, iar devine slaba X(..nu ma poate dezamagi..nu se poate ca brunetu sa nu simta chiar nimic...sper sa fie happy end 8->
Spor la scris si bye>:D<

[Debb.']

What?! Tradatorule! Sasuke esti un tradator! Te urasc! Cum ai putut face asa?! :-w

* Moment de reculegere *

Asa. Huh, pai iti multumesc ca m-ai anuntat ca ai adus nextul. Chiar ma gandeam cand o sa mai postezi. Decii.. prima parte a capitolului a fost superba. Ne-ai lasat in atata suspans incat deabea astept sa postezi din nou. Ah, pai dialogul nu a fost deloc sec si mi-a placut foarte mult. Te folosesti de el cu cap. Naratiunea.. mai trebuie mentionata? Sti doar ca este ca la carte. Imi place cum narezi. Descriere.. n-am cuvinte. Sincer! Chiar n-am cuvinte. Ador cum descri sentimentele Sakurei! Parca ma simt si eu acolo, intr-un colt al mintii ei si vad tot ce simte.
Revenind la Sasuke. Cum a putut face asta? Ii pare rau totusi nu-i asa? Adica dupa cum s-a comportat cu Sakura in ultimile zile trebuie sa-i pese macar putin. Adica sper ca simte ceva pentru ea. Ahh! Deabea astept capitolul urmator.

Astept nextul cat mai repede!
Bafta si multa, multa inspiratie in continuare!

Bye, bye!
:bye:

[Cookiesor]

Well, imi pare rau ca am ajuns atat de tarziu insa am avut o groaza de probleme but now I am here!

Sasuke, tu pacoste mica, cum ai putut! Nesimtitule!

Nu poate fi adevarat, nu? Adica tot ceea ce s-a petrecut a fost doar un joc de teatru (ce-i drept bine jucat). Imi pare atat de rau de biata Sakura.
Okay, deci prima parte a fost pur si simplu geniala, normal, doar tu ai scris. Adica, Sasuke care a devenit din nou distant si Sakura care a incercat sa para si ea mai rece - desi nu prea reuseste - mi-a placut la nebunie.
Pai nu prea mai stiu ce sa spun. Greseli nu am vazut sau nu am stat eu dupa ele desi nu mi-a sarit nici una in ochi.
In rest sincer chiar nu mai am ce adauga avand in vedere ca totul a fost perfect ca de obicei.

Sper sa aduci urmatoarea parte mai repede pentru ca mor aici. Si nu uita sa ma anunti.

Love, Cookie

[Miranda.]

Imi cer mi de scuze, am citit capitolul asta saptamana trecuta, dar am uitat sa las un com. Imi cer scuze.
Nu pot sa cred ca Sasuke a facut asta.
Sakura o sa sufere mult din cauza lui, si pun pariu ca lui n-o sa-i pese.
Dar de ce a facut asta, nu-i pasa chiar de loc de sentimentele ei,
el chiar nu realizeaza ca-l iubeste cu adevarat,
este chiar atat de incuiat incat sa nu deosebeasca iubirea pura de cea...
simpla?
Si Karin ma coate din sarite, trebuie batuta.
Se crede tare desteapta, de parca ar fi cea mai mare frumusete din lume.
Este cea mai urata din Shippuden si nimeni nu cred c-o inghite.
Ea crede ca este mai buna decat Sakura, deoarece Sasuke si-a batut joc de ea.
Dar nu realizeaza ca Sakura este in avantaj, ea la putut saruta pe Sasuke, dar Karin nu.
Sac...sac...sac...sac

Descrierea este minunata, rareori citesti un fic atat de bine realizat, poate nu-ti pasa, cred ca sunt multe persoane care iti spun asta, dar eu o spun din adancul inimi.
Ideea este buna, imi place foarte bine cum ai realizat, ai povestit foarte mult drumul pe care l-au parcurs, dragostea care aparea mereu, si apoi, Sasuke da lovitura. Bine facut.
Naratiune este buna, la fel de buna ca celelalte.

:Bye: