Destine ÃŽncruciÅŸate

[curcubeu fara culori]

imi pare rau ca inca nu am reusit sa termin capitolul si postez doar un fragment...dar sunt inca in sesiune si de-abia joi dau ultimul examen :(...dupa ce scap sper sa scriu ceva mai des si sa am mai multa inspiratie:P

pana atunci va las cu a doua parte a capitolului :D...spor la citit

Nu am apucat să aud un răspuns de la el sau măcar o ultimă privire pentru că am simțit o lovitură puternică și bruscă la baza gâtului, după care totul s-a întunecat. M-am trezit cu o durere puternică la gât și am început să mă masez ușor. Am încercat să mă ridic în șezut, dar am simțit cum amețesc și m-am trântit la loc pe... pat? Asta e ciudat. Oare unde mă aflu? Încă stând întinsă am început să analizez locul unde mă aflam. Era o cameră destul de spațioasă, cu o masă și două scaune aflate lângă ușă. Patul în care mă aflam avea o lenjerie pufoasă, de culoare verde deschis. Ceea ce m-a intrigat era faptul că singura lumină din cameră provenea de la lumânările așezate din loc în loc în niște suporturi special poziționate de-a lungul pereților vișinii. Nu exista nici măcar o fereastră.

Am mai încercat o dată să mă ridic din pat și am reușit, cu toate că încă mă simțeam amețită și simțeam cum îmi explodează capul. M-am îndreptat cu pași greoi spre masă, clătinându-mă din când în când și aproape pierzându-mi echilibrul. Am ajuns în siguranță pe scaun și, spre surprinderea mea, am găsit o tavă pe care se afla mâncare, iar alături un bilețel împăturit. L-am luat în mână și am început să îl citesc.

” Nu știu cât timp o să treacă până citești biletul, dar îmi cer scuze anticipat dacă mâncarea va fi rece. Încearcă să mănânci ceva. Știu că totul este confuz pentru tine acum, dar vei înțelege pe parcurs ce se întâmplă.

Sasuke”

După ce am citit biletul am început să-mi aduc aminte de ultimele clipe de conțiență înainte de a mă trezi aici și am început să caut rapid cu privirea rucsacul. L-am văzut sprijinit de pat și m-am ridicat brusc pentru a ajunge cât mai repede la el. Bineînțeles că amețeala nu dispăruse, așa că după câțiva pași am căzut pe burtă. Am gemut de durere la impactul cu podeaua de lemn, dar m-am ridicat repede în patru labe și aproape m-am târât până acolo. M-am sprijinit de peretele de lângă pat și am început să răscolesc în rucsac. „ La dracu'!” am murmurat printre dinții încleștați de furie. Pergamentul nu mai era acolo. Se pare că Sasuke chiar a trădat satul și a revenit la vechii lui „amici”.

Simțeam o durere în suflet, ca un cuțit ruginit care îmi perfora încet, dar sigur, inima, iar acum se răsucea sadic în rană. Involuntar mi-am pus mâna pe piept și am început să respir greoi, dar m-am calmat rapid. Nu voiam să mă mai gândesc la el. Cu toate că sentimentele mele pentru el nu aveau să treacă peste noapte, gestul lui mă dezgusta profund.

La un moment dat am auzit pași în afara camerei așa că m-am trântit pe pat, prefăcându-mă inconștientă. Ușa s-a deschis cu un scârțâit enervant, după care am auzit cum cineva se apropia de mine. Am simțit o mână caldă pe umărul meu, dar nu am îndrăznit să îmi deschid ochii și să văd cine e.
- Sakura, trezește-te. Mă auzi?
Bineînțeles că Sasuke era cel de lângă mine. Cu toate că în acel moment aveam impresia că îl găsesc respingător, timbrul vocii lui tot mi-a făcut inima să bată de două ori mai repede. S-a așezat ușor lângă mine și a început să îmi mângâie părul roz, dându-mi la o parte cele câteva șuvițe care îmi acopereau fața. Nu știam cât mă mai puteam preface inconștientă, dar speram că îndeajuns de mult cât să nu mă prindă. Gestul său însă, mi-a dat peste cap toate socotelile. Și-a presat ușor buzele de ale mele și am simțit cum eram străbătută de mii și mii de furnicături. Tot ce voiam în acel moment era să-mi împletesc degetele în părul lui moale și negru și să îl trag mai aproape de mine.

În schimb am deschis brisc ochii și m-am uitat șocată la el. Nu voiam să mai cedez în fața lui, de data asta chiar voiam din tot sufletul să mă schimb. Așa că mi-am ridicat cu putere mâna dreaptă și i-am tras o palmă ce l-a făcut să se depărteze de mine îndeajuns cât să pot să mă dau jos din pat. Deși știam că mai târziu o să regret ce voi spune, pe moment nu îmi păsa deloc.
- În viața ta să nu te mai atingi de mine! am strigat cât mă țineau plămânii.
Timp de o fracțiune de secundă am putut vedea șocul din privirea lui, după care indiferența a revenit ca un văl peste ochii lui incredibil de profunzi. A schițat un zâmbet fals, după care a trecut pe lângă mine fără să-mi adreseze vreun cuvânt. Exact înainte de a ieși din cameră s-a întors brusc spre mine, spunându-mi că voi regreta asta.

Nu aveam nevoie de el pentru a știi acest lucru. Deja simțeam o durere în suflet, ca și cum inima mi-ar fi fost prinsă într-o menghină. Mi-am pus o palmă pe piept, încercând să mă calmez, dar simțeam cum am din ce în ce mai puțin aer. M-am îndreptat spre masă cum am putut și am încercat să mă sprijin de ea, însă mâna mi-a alunecat și am căzut, lovindu-mă cu capul de colțul mesei. Am simțit aproape instantaneu cum durerea mi-a explodat la nivelul tâmplei, după care un lichid grețos a început să curgă de-a lungul feței până pe podea. Lichidul continua să curgă încet, dar sigur, formând în jurul meu un contur rubiniu, în timp ce alunecam într-o stare de amorțeală atât de plăcută.

Știam ce urma să se întâmple cu mine acum. Eram sigură că nimeni nu va veni, dar îmi părea rău că voi muri într-un mod atât de absurd. Se pare că momentul în care l-am cunoscut pe Sasuke a fost începutul sfârșitului meu. Acum că simt cum viața îmi trece prin fața ochilor ca un film prost făcut, văd și eu de câte ori puteam muri din cauza faptului că îl iubesc. Da, îl iubesc, dar asta nu înseamnă că l-am iertat pentru ce a făcut. Voi muri fără să îl iert, fără să îl mai văd, să îl aud, să îi simt aroma unică. Inima urla în mine că nu vrea să moară, dar ce puteam face? Eram mult prea slăbită pentru a folosi chakra, așa că mi-am închis pleoapele ca un văl negru peste ochii mei verzi și am așteptat în tăcere să-mi aud ultima bătaie chinuită a inimii.




see ya ^_^

[Miranda.]

heloo
Sper ac sunt prima. Deci pe sapte este ultima sesiune ? Interesant. Dar sa revenim la fic, acre este unul foarte frumos. Descrierea este minunata, simti usor toate sentimentele si trairile Sakurei, mai ales pe cele triste. Dialogul a fost putin, mie imi place cand apare acteva linii de dialog, cand vad mai mult de sapte deja simt ca mor. Ideea este buna, deci este una simpla, multe persoane se gandesc la unele mafie, agenti de politie, etc, tu ai una simpla, dar pe care o modifici foarte frumos. Actiunea este buna, parca dansezi vals cand citesti. La lungime chiar am ce comenta, pentru prima oara in viata mea mi-as fi dorit sa citesc mai mult, chiar daca eu fug de toate cap luuungi, dar ma multumesc cu atat decat cu nimic.
:bye:

[Debb.']

Hei dear! Insfarsit ai adus nextul! Nu sti cu cata nerabdare l-am asteptat.

Asa.. pai ce as putea spune? Ficul este extraordinar si poate ti-am mai spus-o de o mie de ori pana acum. Ai tot ce iti trebuie. Naratiunea este perfecta. Imi place cum narezi. Dialogul deloc sec si nici mult. Adica ce as putea zice? A fost doar o singura replica. Descrierea este superba. Sti asta deja. Descri foarte frumos sentimentele Sakurei si ador asta. Parca ma aflu intr-un coltisor al mintii ei si stiu ce simte. Greseli nu cred ca ai avut. Nu m-am uitat dupa ele. Actiunea nu este fugarita de nimeni si asta e bine. Totul decurge foarte frumos. Deabea astept nextul.

Bafta si multa, multa inspiratie in continuare!

Bye, bye!
:bye:
Debb.<3

P.S.: Daca vrei ai putea sa ma anunti cand pui next? ;;]

[Rose ^^]

Hey, logic ca vin si eu..cum sa nu vin. Stii cat iti iubesc povestea, ce ti-a luat asa mult? in fine.. biata Sakura, va muri acolo si numeni nu va veni sa o salveze. Mi-a placut reactia ei, asa ii trebuie brunetului. Descrierea a fost ok, actiunea nu a fugit. Capitolul este curat..acum intrebarea secolului: ce urmareste Sasuke? ca parca tradase satul, acum o mai saruta pe Sakura, e un ciudat. Imi place mult cum dezvolti ideea, ne suprinzi mereu si in sensul bun.
Te pup dulce :*

[Nixu]

Hello:* ms ca m-ai anuntat:*:x
Nu o sa spun nimic despre naratiune, descriere sau dialog.... pentru ca nu are rost sa te fac sa citesti acelasi lucru la fiecare comm.
Sper ca Sakura nu s-a ranit prea rau... asta e a doua oara cand isi sparge capul:(.... ar fi foarte tare sa ramana amnezica:))
Sunt foarte curioasa ce o sa i se intample in continuare rozaliei... mai ales acum ca si brunetul a amenintat-o. Ce pot sa zic... imi plac schimbarile de personalitate ale lui Sasuke... condimenteaza povestea:)).
Asta-i tot:*:bye:

P.S. Bafta la examen...

[Cookiesor]

Am ajuns si eu!
Multumesc foarte mult ca m-ai anuntat.

Oooo, cealalta parte a capitolului 10, nu? Oricum, a fost minunat, extraordinar, mirific...si te-ai prins tu. Nu cred ca trebuie sa spun ceva de naratiune, actiune, dialog, descriere pentru ca totul este perfect ca de obicei. A meritat asteptarea. Deci, inca nu mi-am revenit din socul provocat de prima parte a acestui capitol. Aw, chiar daca a fost un necioplit, nesimtit si tot tacamul Sasuke a fost foarte sweet. Si i-a spus-o bine Sakurei, chiar o va regreta.
Sunt singura care are impresia ca Sasuke tine foarte mult la Sakura?

Oricum, dupa cum am mai spus a fost un capitol minunat si sper sa ma anunti si data viitoare cand vei pune nextul.

[Rin]

Oof...aşa de trist. Un capitol incredibil pe care l-am aşteptat atât de muult... Îţi ţin pumnii pentru examene, sper să iei notele pe care le doreşti. Sakura, eşti genială. Atât de mult mi-a plăcut că l-a trosnit peste faţă şi sper din tot sufletul ca el să fi simţit aceeaşi suferinţă pe care a îndurat-o şi ea. O merită. Suferinţa, evident, nu pe Sakura. Oricum, cu toate că e un nemernic, abia aştept să văd ce urmeză. Can't wait! :x Succes şi multă inspiraţie pentru următoarele capitole şi apreciez că m-ai anunţat!

Cookiesor, şi eu cred că Sasuke ţine mult la ea, dar tot cred că a meritat palma aia. :))

[Dark Blue]

Yep, I`m late again:d

Multumesc din nou ca m`ai anuntat, si desi probabil am citit capitolul putin mai tarziu decat ar fi trebuit, a venit la tanc. Exact saptamana trecuta am terminat de recitit ficul si ma intrebam cat timp mai trebuia sa astept ca sa reusesc sa citesc si acest capitol, asta daca nu as fi asteptat in zadar, dar nu am facut`o. Capitolul este grozav.

Imi place foarte mult faptul ca nu trebuie sa ma abat de la subiectul ficului pentru a corecta anumite greseli de tastare, si ca astfel ma lasi sa ma bucur in pace de modul superb in care decurg lucrurile. Imi place ca desi in ultima vreme te`ai axat aproape total pe doar doua personaje dai impresia unui fic complex, si ca nu lasi niciunul dintre cele trei cosmaruri ale unui scriitor (naratiunea, descrierea, dialogul) sa iti scape de sub control.

Cat despre idee...te respect pentru faptul ca ai iesit din tipar. Poate unora li se pare putin banal, dar eu am memorat cateva detalii care te scot din aceasta monotonie. Recunosc: e greu, chiar foarte greu sa modelezi o idee originala avand la indemana doar aceste doua persoanaje atat de abordate, fara sa le deteriorezi farmecul si caracterul propriu dar in acelasi timp fara sa incepi aberezi, si ca in unele cazuri originalitatea devine ceva imposibil, insa apreciez unele modificari de comportament, cum ar fi replica Sakurei din acest capitol (Yeah, girl! Kill him:))), pe care inca nu am intalnit`o chiar atat de des la clasicele SasuSaku.

Per total:Tine`o tot asa, succes la examene, si poate, daca nu ne`ai mai tine atat pe jar, mai ales in momentul de fata, ar fi perfect. Deabia astept sa aflu ce o sa se intample cu cei doi.

Spor la scris>:D<

[Candy_Girl_Love.]

Incredibil! Deci..nu pot să cred!
Îţi urmăresc fic-ul de la început, încă pe când nu aveam cont pe Zup. Nici nu ştiu sigur ce m-a atras la el..poate povestea în şine sau stilul tău de a redacta totul, nu ştiu sigur..
Aşa, acum că mi-am făcut o scurtă introducere, ar fi mai bine să trec la fic. La început mi-a plăcut pentru că descriai foarte bine sentimentele Sakurei şi ai ştiut să ne surprinzi tot timpul. Cu coşmarurile ei, cu comportamentul lui, cu păţaniile de care au avut parte pe tot parcursul acestei misiuni. Pot spune că în fiecare capitol a existat ceva care ori să-mi trezească şi mai mult curiozitatea ori să mă surprindă, dar în general, ambele.
Trebuie să recunosc că, m-ai surprins din nou. Nu mă aşteptăm să se termine totul aşa...credeam că el se va comporta că la început cu ea, rece, indiferent, odată ce ajung în sat, dar nu.. Deşi am avut o mică bănuială atunci când a spus Tsunade că nu are încredere în el, această bănuială a pierit pe parcurs, chiar nu mi`am imaginat aşa ceva.
Ea se comporta de multe ori foarte ciudat cu bietul băiat, chiar dacă el încerca să-i demonstreze că o iubeşte. În mod normal, e bine, pentru că nu s-a lăsat chiar aşa uşor.
Pe când a reuşit să aibe încredere în el..
Nu ştiam ce ar putea să-l macine, credeam că e pur şi simplu oboseala, dar până la urmă el a fost trist pentru că..ştia ce urmează. Au avut nevoie de ea pentru a lua pergamentul. Nici Sasuke şi nici amicii lui nu ar fi putut trece de acea poartă..
Eu încă cred că el o iubeşte, cu toate că s-a ajuns la ce s-a ajuns. Încă nu i-a dat ocazia să îi explice, chiar dacă nu cred că ar există o explicaţie foarte bună. Sunt totuşi curioasă de cum urmează ea să scape de acolo sau..cum vor evolua lucrurile.
În rest..ce pot să spun? Acţiunea nu este grăbită, e foarte bine, iar despre descriere, naraţiune şi dialog nu pot să zic nimic, îmi plac aşa cum sunt. După părerea mea e foarte reuşit. Ai evoluat de la începutul fic-ului şi se vede.
Aştept următoarea parte şi dacă se poate, anunţă-mă şi pe mine când o pui.[Merci anticipat!] Baftă la scris şi multe multe ideei.

*Hugs`*

[curcubeu fara culori]

nu stiu de ce nu reusesc sa termin capitolul, dar chiar am probleme serioase cu lipsa de inspiratie:((...imi pare rau ca nu reusesc nici acum sa postez finalul capitolului, ci va las cu inca un fragment...sper ca voi reusi pana data viitoare sa termin:D
spor la citit

După cum am fost informată, culmea, de Karin, am fost inconștientă timp de trei zile. Nu înțelegeam de ce le-a păsat de mine, de ce m-au îngrijit, având în vedere că nimeni de acolo nu mă suporta. M-am mulțumit să dau din cap o dată în semn că am auzit, după care m-am băgat la loc în pat și m-am întors cu spatele spre ea. Nu aveam de gând să-i suport prezența mai mult decât era necesar și eram sigură că sentimentul e reciproc. Nu după mult timp am auzit ușa închizându-se în urma ei, puțin mai tare decât ar fi trebuit. Mi-am dat seama că era iritată de comportamentul meu și am schițat un zâmbet.

Nu-mi aduceam aminte nimic în legătură cu ce s-a întâmplat acum trei zile. Mi-am dus mâna la cap și mi-am palpat ușor zona unde mă lovisem. Încă durea destul de rău și era umflată, dar cu puțină chakra am reușit să mă vindec complet. M-am ridicat leneșă din pat și m-am îndreptat spre masă pentru a mânca ceva. În fața mea era o porție aburindă de ramen care arăta extrem de apetisant,dar în momentul de față cred că aș fi mâncat orice lucru comestibil, având în vedere faptul că nu mâncasem de mai bine de trei zile.

În câteva minute bolul a rămas gol, dar mie încă îmi era foame. M-am ridicat de pe scaun cu gândul de a ieși din cameră și a-mi căuta ceva de mâncare. Am apăsat pe clanță și am constatat surprinsă că ușa era deschisă, după care m-am furișat pe ușă și am mers pe hol până am ajuns la o înfundătură. Am oftat și m-am întors până la ușa camerei mele, după care am mers în altă direcție, sperând să nu fiu prinsă. La un moment dat am început să aud voci, la început ca un murmur fără înțeles, dar devenind din ce în ce mai clare pe măsură ce mă apropiam. În cele din urmă am reușit să prind mai mult decât frânturi de cuvinte, așa că m-am oprit și am ascultat curioasă. Am recunoscut ușor vocile celor două persoane aflate în camera alăturată – erau Sasuke și Karin – lucru ce m-a făcut să fiu și mai curioasă decât ar fi trebuit. M-am mai apropiat câțiva pași de ușă și am observat că era întredeschisă.

Cu toate că știam că îmi asum un risc nebunesc, m-am proptit în fața ușii și am început să-i spionez pe cei doi. Prima dată am văzut-o pe Karin care stătea cu spatele spre mine, având o mână în șold și bătând nervoasă din picior, semn că era nervoasă. În fața ei stătea Sasuke, cu o expresie de clasică plictiseală și, de ce nu, o ușoară iritabilitate. Am râs în sinea mea la gândul că nici măcar colegii ei nu o suportă mai mult ca mine. Bine-nțeles că odată ce mi-am ațintit privirea asupra lui Sasuke nu am putut să văd altceva în jurul meu. Mă simțeam vrăjită de prezența lui, asemeni unui șarpe care își atrage prada calmând-o înainte de a-i da lovitura finală.

Deși mintea îmi era plină de astfel de gânduri, nu am putut să nu observ faptul că Sasuke arăta mai rău față de ultima dată când îl văzusem. Nu știam care e cauza, având în vedere că acum nu mai era nevoit să joace teatru, se simțea probabil în largul său, cu toate că în privirea lui puteam zări sub indiferența deja caracteristică lui o urmă de tristețe. În puținul timp pe care îl petrecuserăm împreună ajunsesem să-i recunosc fiecare expresie a feței mai ușor decât dacă m-aș fi uitat în oglindă.

- Nu înțeleg de ce nu ne descotorosim odată de ființa aia inutilă, am auzit-o pe Karin șuierând printre dinți și mi-am încleștat pumnii pentru că știam că despre mine era vorba.
- Nu e treaba ta, i-a replicat Sasuke ridicându-se de pe scaun și îndreptându-se spre celălalt colț al camerei.
- Ba cred că e, a spus de-a dreptul înfuriată. Astăzi m-ai obligat să-i duc mâncarea în cameră. De ce nu ai făcut ca de obicei și să-i duci chiar tu tava prețioasei tale Sakura? a continuat pe un ton scârbit.

Totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă și cred că am clipit pentru că în următorul moment Karin era lipită cu spatele de perete, iar Sasuke o strângea de gât. Am rămas șocată. Nu puteam să mă mișc, nu puteam scoate nici un sunet în timp ce în cap îmi răsuna iar și iar ”prețioasei tale Sakura”. Ce voia să spună cu asta? Oare Sasuke era cel care mă îngrijise atât de mult timp?

Am văzut-o pe Karin cum s-a smucit și s-a îndreptat ca o furtună spre ușă. M-am dat câțiva pași mai în spate, dispărând în întunericul de pe hol, așteptând ca ea să plece. Aș fi vrut să-mi folosesc jutsu-ul pentru a deveni invizibilă, dar m-ar fi detectat imediat și m-aș fi dat de gol ca o fraieră. A lăsat ușa întredeschisă în urma ei, așa că după ce am fost sigură că a plecat mi-am reluat poziția din fața ușii. Sasuke era nervos și înjura încontinuu, în timp ce se plimba dintr-o parte în alta a camerei cu pași apăsați. În cele din urmă s-a așezat pe canapea, după ce și-a luat sticla de sake cu el.

Nu-l mai văzusem pierzându-și cumpătul atât de rău până acum, atât de mult încât să bea. Voiam să intru și să-i smulg sticla din mână pentru că vedeam cum cu fiecare gură se afunda din ce în ce mai mult în aburii alcoolului. Treptat privirea lui îndurerată devenea din ce în ce mai goală, până când nu am mai putut citi nicio emoție pe fața lui de porțelan. S-a ridicat brusc, trântind masa într-o parte, după care s-a îndreptat spre ușă. Nu voiam să mă găsească acolo, mai ales că se afla sub influența alcoolului,așa că am riscat și mi-am activat jutsu-ul în timp ce fugeam disperată spre camera mea, sperând să o găsesc din prima și să nu mă rătăcesc.

Oricât de repede aș fi alergat tot puteam să-l simt în spatele meu și mi-a fost frică să nu mă ajungă din urmă. Am deschis încet ușa și m-am furișat în cameră, oftând ușurată că am găsit-o atât de repede, după care m-am trântit în pat și m-am acoperit cu pătura. Am rămas nemișcată așteptând ca Sasuke să apară în orice moment. Câteva secunde mai târziu ușa s-a trântit de perete și în cameră a intrat nimeni altul decât Sasuke. M-am ridicat speriată în șezut și m-am uitat la el. Din câțiva pași a ajuns în fața mea și m-a privit furios. Fără să spună nimic m-a apucat de umeri și m-a trântit pe spate, după care s-a urcat peste mine, sprijinindu-și picioarele de o parte și alta a taliei mele.

Instinctiv mi-am dus mâinile în față pentru a mă proteja, dar mi-a prins încheieturile și mi-a imobilizat mâinile pe pat, în timp ce mă zbăteam, implorându-l printre lacrimi de frică să-mi dea drumul. Îmi era frică de ce ar putea face în starea lui și de faptul că nu mă puteam elibera din strânsoarea sa.



see ya ^_^