[Terminat] Iubire inecata in heroina [ yaoi +18 ]

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Nu-mi vine sa cred! Saracul Jeff, il iubeste atat de mult. Nu a fost vina lui in totalitate si nu merita asta!!!!:cry:. Eh, consumul excesiv de iubire intensa dauneaza . In dragoste exista si decaderi, dar adevarata dragoste se arata cand te astepti mai putin. Unu capitol superb si totusi atat de tris chiar am simtit ca mi-a gaurit inima. Gaby esti incredibila! Felul in care descri totul si le faci sa ajunga pana la sufletul nostru,ma face sa te ador. Vreau neaparat sa citesc nextul, so grabitiva fetelor si tineti-o to asa! :bye:

[Erion.]

Buna gabytsswh , sa stii ca eu iti citesc fiecare capitol, chiar daca nu ti-am lasat comentariu pana acum.
Am pareri foarte bune despre fic si despre povestea lui, mai ales ca ma impresionat pentru ca e o combinatie dintre dramatic si romantic. Te laud pentru faptul ca felul in care ai descris in acest capitol ( si nu numai aici ) m-a facut sa plang, ceea ce admir foarte mult la un scriitor.

Du-te, nu vreua sa te mai vad. Te iubesc, insa nu te-as tine vreodata cu forta in viata mea!

M-am abtinut pe tot parcursul capitolului, insa la aceasta replica s-a umplut paharul si ... :mean:
Apropo, personajul preferat este Jeff ^^ ... astept nextul cat mai repede

[Zuzu XoXo]

Of doamne, ce trist a fost!! imi pare rau pentru ei, nu a fost vina lui Jeff in totalitate dar ... neah, cine nu mai face greseli? Yuki ar fi trebuit sa nu sara zece metrii in sus si sa nu arunce asemenea cuvinte ... Off god! iar incep sa aberez si uit ce am vrut sa zic ... *after one hour* oh, da! mi-am amintit, iti ador fic-ul:love:. Mi-a placut enorm de mult cum ai descris ultim-ul capitol si ca ai descris sentimentele. A fost prea tare si ... prea trist! in fine, iar aberez ... deci, ai avut multa descriere, dialog-ul a fost ok, actiunea nu a fost fugarita de gaste deci a fost un capitol super!
Next ca nu mai pot sa astept!
*HUGZ*

[Beatrix LaVey]

Va multumesc pentru comentarii <3 Apreciez mult
Am venit cu o continuare:


Capitolul 24

Plecase. Nici macar lui nu-i venea sa creada ca plecase, daramite lui Jeff, care era de-a dreptul uimit de aceasta turnura luata de situatia in care se aflau. Stia, se astepta sa nu reactioneze prea bine, insa nici chiar asa Fusese dureros modul lui Yuki de a-i arata toata ura. De fapt... Era absurd. Cum sa fie dureros un mod de a arata ura, cand ura e, prin definitia ei, durere? I se rupea inima in el, sentimentele o luasera razna si nu stia cum sa faca sa se controleze, sa nu tine, sa nu urle de dezamagirea pe care o simtea.
Americanul se asezase in pat, incepand sa planga. Il durea ca plecase, il durea ingrozitor lipsa lui, ii venea sa renunte la tot ce cladise pana acum, sa lase totul in urma si sa o ia de la inceput, sa inceapa o viata noua. Cum sa faca insa acest lucru cand el abia putea sa realizeze ca era singur? Abia reusea sa inrezareasca pustiul din fata sa. Ochii i se intunecasera si oftase.
Totul ii era groaznic de mort acum, lipsit de viata, de vlaga, la fel ca si trupul sau si, mai important, sfufletul sau, un suflet chinuit in atatea morti si atatea rautati comise... Un suflet care il voia pe el, baiatul care il facuse fericit pentru prima data in viata si se parea ca si pentru ultima. Isi dorea sa-l tina in brate si sa-l sarute cum o facuse la inceputul relatiei lor, bland si frumos, incet, sa nu care cumva sa-l sperie, sa-l izgoneasca din viata sa.
Ceea ce incepuse ca o simpla aventura de o noapte se terminase acum... Cu o drama si o iubire pierduta. Stia ca-l iubeste, stia ca si Yuki il iubea pe el. Realiza ca trebuie sa ii dea timp niponului sa se obisnuiasca cu neplacuta idee ce ii pusese stapanire pe minte. Oftase iarasi si se facu ghem in pat. Incepea sa tremure. Nu era frig insa. Isi duse mana pe chip. constatand ca e ud din cauza tuturor lacrimilor ce i se scurgeau pe fata lui frumoasa si blanda, nespecifica unui om al Mafiei Japoneze.
Puse mana pe telefonul sau negru si, scotand un scancet aproape imperceptibil, ii forma numarul lui Yuki, dupa care apasa pe "Apelare". Isi dorea sa-i auda macar vocea, sa il auda razand, sa-i spuna ceva... Orice. Orice, numai nu tacere!
Telefonul lui Yuki incepuse sa sune de zor in buzunarul acestuia cat timp tanarul se indrepta spre casa. Mergea pe jos incet, fara graba, nepasandu-i ca i s-ar putea intampla ceva rau, ca de exemplu sa-l prinda un om gen Ryo, care sa-si bata joc de el, sau dusmanii lui Jeff, sau Mafia din care acesta face parte sau chiar vreun psihopat care sa ii ia gatul in cateva secunde.
Privi lung la telefon, aproape nerealizand ce scrie pe ecranul acela cu litere negre, prea neclare pentru ochii sai incetosati, inecati in lacrimi la fel ca inima sa inecata in tristete nemaiintalnita. Respinse apelul, izbucnind in lacrimi. Pana si sa ii vada numele il durea!
"De ce trebuie sa fie asa?" se intreba plangand. "De ce trebuie sa sufar? De ce trebuie ca el, persoana pe care o iubesc, sa ma fi tradat?"
Durerea din sufletul sau nu era deloc falsa, era mult mai reala decat orice simtise el de-a lungul timpului. Nici macar la moartea iubitei sale, Misa, nu reactionase asa. Acum nu murise nimeni, insa... Ce era mai mutl intr-o despartire?
"Oare n-am iubit-o pe Misa? Oare l-am iubit pe Jeff mai mult?" isi puse din nou intrebarile. "Nu are rost sa vorbesc la recut despre el... Il iubesc. Nu am de ce sa neg acest lucru, eu chiar il iubesc... "
Multimea de sentimente ce isi aratau coltii in sulfetul sau il inspaimantau. Cat de tare isi dorea sa nu die adevarat acel lucru, sa nu se fi intamplat, sa nu fi aflat ceea ce-l facuse atat de nefericit. Stia ca, daca va astepta putin, ii va trece. Dar intrebarea era cand anume ii va trece?
In timp ce el plangea dezamagit, abia tinandu-se pe picioare, Jeff facea acelasi lucru. Se simtea la fel de rau. De ce nu ii raspundea la telefon? Se imbracase rapid in haine alese la nimereala, aproape nevazand cu ce se imbraca si o lua la goana, iesind in mare viteza din camera sa. Inca nu era refacut si spatele incepuse sa-l doara, sa-l junghie si parca sa si arda.
Tremura si nu se putea controla. Cat isi dorea ca mult iubitul lui Yuki sa-l tina in brate acum! Aproape ca nu realiza faptul ca ploua cu galeata acum. Parul sau in urma cu putin timp tepos era acum lipit de pielea capului si lacrimile ce ii curgeau din ochii frumosi si verzi se amestecau cu marile picaturi de ploaie ce picau din cerul trist si intunecat. Nici macar nu stia daca e zi sau noapte, nu stia nimic decat ca era trist si dorea sa fie langa Yuki al sau.

Ajunsese acasa si intrase. Era singur, nimeni nu se mai afla acolo... Era bine macar atat. Putea plange in liniste, fara sa-si bage mama sa nasul in modul sau de a se comporta. Nu il interesa ca toti sa-i cunoasca sentimentele. Isi daduse seama ca nu avea niciun prieten... Nu mai avea cu cine discuta, era trist, dezamagit si fara Jeff. Doar asta conta, el era fara Jeff al sau.
In ciuda faptului ca ambii tineri se gandeau la acelasi lucru si practic plangeau unul dupa celalalt, Yuki nu dorea nici un ruptul capului sa-l vada, spre deosebire de Jeff, care deja pornise dupa el. Niponul avea nevoie de catva timp pentru a se acomoda cu situatia, sa nu mai conteze pentru el tot ceea ce facuse. Il duurea sufletul ca aflase niste lucruri injositoare. Trebuia sa se gandeasca insa ca Takashi, oricat de mare dusman i-ar fi fost, nu ar fi fost in stare sa o ucida pe Misa daca nu avea ceva cu ea cu adevarat.
O avea pe constiinta pe iubita lui. Era constient de faptul ca acest lucru era gresit, era o mare prostie sa creada ca iubia lui murise din cauza lui... Sau poate nu? Poate ca, daca el nu ar fi fost atat de simpatic si daca Jeff nu l-ar fi observat, aceste lucruri nu s-ar fi petrecut. Nimeni nu putea sti cu adevarat soarta unei persoane.
Poate ca s-ar fi despartit. Misa i-ar fi putut strica viata, mai ales copilul care avea sa vina. Cata imaturitate din partea lui, sa o faca fara o protectie! Totusi prezenta lui Jeff adusese o parte buna la el. Unde se cunoscusera ei? Isi aducea minte cu greu, insa realiza ca o facusera la Intrunirile Alcoolicilor Anonimi, acolo unde se vindecau viciile. Avusese noroc sa fie si aici asa ceva, chiar mare noroc, dar, pe de alta parte, nu il ajutase prea mult. Nici el, nici Jeff, nu renuntasera la consumul de droguri.
"Heroina..." isi spuse in minte. Era dependent de acest drog nenorocit, facut numai pentru a strica vieti. O stricase pe a Misei. O stricase pe a lui si pe a multor altora. Ii pasa insa? Dorea acum niste heroina, trupul ii tanjea dupa acea substanta nociva. Ce avea isa sa se intample daca ar fi gresit iarasi doza?
"Mai bine muream atunci..." repeta in intimitatea gandurilor sale. Era insa de-ajuns sa moara insa? Asta nu ar fi facut lumea cu nimic mai buna, ci la fel de rea, poate chiar si mai si. Murise Misa pentru el, ingerul sau, singura persoana pe care o iubea... Sau prima, caci nu era singura. Si el cum se prezentase la inmormantare?
Ca ultimul drogat nenorocit, alaturi de partenerul sau de bagat in vena. Si-o trasese ca un nimfoman. Asta era, era un nimfoman. Nici nu-si aducea aminte de cate ori o facuse pana atunci. Un om normal, rational, nu ar fi facut in ruptul capului sex de atatea ori, mai ales in conditiile in care fusese si prima data pentru el si Jeff nici macar nu era un cunoscut de-al sau, ci doar o persoana banala, pe care o cunoscuse din greseala.
Obosit de atatea franturi de rationament pe care le mai avea in minte, tanarul realiza ca e momentul sa faca un dus. Se simeta groaznic, spera ca dusul sa ii limpezeasca mintile. Ce sanse avea insa? Tremura din cap pana in picioare si nu se putea controla.
"Vreau... Il vreau pe Jeff..."
Cuvintele sale, propriile sale ganduri ce parca nu mai erau ale lui, ci ale unei alte persoane, il inspaimantau. Si totusi... Realiza si el ca il voia in brate pe iubitul sau. Dorea sa-l simta acolo, adanc in el, sa se sarute si sa isi simta inima batand la unison cu cea a dealerului...
- La dracu' cu tine, Jeff! striga intrand sub dus, uitand de orice gand.

Continua sa conduca fara sa se mai gandeasca la orice altceva decat la iubitul sau, la Yuki al sau. Trebuia sa fie langa el, trebuia sa-l sarute si sa-l stranga in brate. Avea nevoie doar de el, nu de Mafie, de morti sau de orice alta persoana. Centrul Universului sau era Yuki... Gol, pe o mare gramda de heroina.
Asta era, Yuki si heroina. Drogurile sale. Grabi masina. Avea mare nevoie de o doza. Ori la Yuki, ori o doza. Hotarase cand plecase de-acasa sa vorbeasca cu el. Masina se orpi in fata casei. Nu era un drum porea lung, iar el il facuse mai repede decat ar fi crezut vreodata ca se poate. Fara sa se gandeasca ca poate sperie pe cineva, dadu buzna in casa. Usa de la intrare fusese oricum descuiata. Intrase, incepand sa-si caute iubitul prin toata casa.
"Yuki..."
Nu indraznea sa-l strige, ci il cauta in liniste. Usa baii era inchisa si pe sub aceasta isi faceau loc aburi calzi. O deschise, fara sa se teama. Spera sa fie iubitul lui acolo. Dadu ochii cu el si incepu iarasi sa planga. Niponul isi indrepta privirea intr-acolo, incepand sa planga la randul sau.
Ce avea sa-i spuna? Ce mi era de spus?

[Mariah .]

In sfarsit iti las si eu comentariu, sper ca esti fericita [da, stiu ca nu iti pasa but, here i am].

Greseli

a se controleze, sa nu tine,

tine - tipe

inrezareasca - intrezareasca

sfufletul - sufletul

Incepea sa tremure. Nu era frig insa

Punctul trebuia sa fie virgula.

si duse mana pe chip. constatand ca e ud

Punctul trebuia sa fie virgula.

mutl - mult

recut - trecut

sulfetul - sufletul

nici un ruptul capului

un - in

duurea - durea

iubia - iubita

isa - insa

Era insa de-ajuns sa moara insa?

Nu-mi dau seama daca tu ai repetat cuvantul 'insa' sau unul din cele doua a fost o greseala de tastare, insa ceea ce e cert: ceva e in neregula acolo.

simeta - simtea

Asta era, Yuki si heroina. Drogurile sale. Grabi masina.

Iarta-ma ca nu m-am prins care era legatura intre propozitii.

orpi - opri

porea - prea

mi - mai

Cam astea sunt cele care le-am observat eu. Capitolul in sine a fost frumos, dar pe mine nu m-a miscat deloc...
In fine, iti urez spor la scris in continuare

[MiraA]

Baietii astia doi amandoi plang...imi pare rau de ei
Imi pare rau si de Misa si de copilul nenascut a lui Yuki si de Ryu si de Takeshi, dar fiecare cu soarta lui...
vreau ca astia doi sa treaca peste...sa o ia de la inceput
Vreau ca Yuki sa-l poata ierta pe Jeff
Vreau love si yaoi...si happy end :-S
(vreau prea multe la ora asta, stiu)
Oricum, chiar daca am vazut cateva greseli de tastare, capitolul a fost superb, cel putin mie asa mi s-a parut. E normal ca Yki sa-si puna atatea intrebari acum cand in sfarsit a aflat adevarul. Sper doar ca va lua aleferea potrivita in viitor.
Astept cu nerabdare nextul ubita

[Addeh]

Mai intai... ^^' eu vad clar ca ai postat la ora 18 : 36... : - w Insa de` ! Eu eram on si nu m-am sinchisit sa dau un comm, nici macar nu citeam la ora aia... [-9 Rusine sa-mi fie ca intarzii, din nou pe`aici. Si sa fim serios ! E yaoi !
Btw, muuulta tristete in acest capitol, iar daca stau mult sa ma gandesc, ai prezentat ziua celor doi " protagonisti ". Tin sa mentionez ca ziua lor a fost foarte groaznica. Singuri... Asa... Fara vreun sarut mititel sau macar o imbratisare, o privire plina de charm... :[[ Femeie, ma omori cu zile ! De fapt, ma omori cu secunde... >.<"
Greseli - au fost mentionate mai sus. * hug * Ca si MiraA, astept nerabdatoare nextu`. Sper sa nu intarzii. * kiss you *

[Zuzu XoXo]

Pfhoai ... imi pare asa de rau pentru ei. Yuki ar trebui sa fie mai iertator pentru ca pana la urma Misa s-a dus, nu mai e deci nu mai are rost sa o jeleasca. :[
Anyway ma intreb cum o sa reactioneze! uff suspansul asta ma omoara!!
Greseli de tastare am vazut dar nu au fost multe doar una mi-a atras atentia si desii nu ma descurc la gramatica nu mi-a prea placut cum suna "voia" cred ca mai bine suna "vroia".
In fine ... daca gresesc nu ma luati in seama pentru ca eu nu ma prea descurc cu gramatica, dar nah
Next!
*HUGZ*

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Gaby ma uimesti ca de fiecare data, nu am ce comenta. Vreau sa stiu ce-o sa-i face, ce o sa se intample. Se iubesc atat de mult de ce sa li se iintample lor asta ?( logic, altfel nu ar fi interesant ficul). Draga mea ne surprinzi ca de fiecare data :yes: si aste e unul dintre ficurile care imi plac cel mai mult. Sper ca cei doi sa se inpace, dar totusi nu atat de repede. Vreau yaoi, vreau actiune, am nevoie de un calmant asta e clar. Mail lasat masca, ca de fiecare data. Sfatul meu ce dupa ce se inpaca sa nu termini povestea, sa mai adauci ceva sa devina mai interesanta, de exemplu leaga Mafia de iubirea lor, sa nu o accepta sau ceva.Nu stiu, asta e parerea mea, daca termini ficul acum, il termini puti nu stiu, banal. Asta e parerea mea, depinde de tine ce vei face.
Astept nextul!

[Beatrix LaVey]

Thank you, sweethearts, for comms.
Acum am venit cu nextul E mai mult dialog. xD.
Enjoy
Hope ya' like it! <3


Capitolul 25

Se priveau unul pe celalalt, nestiind ce sa spuna. Jeff ar fi vrut sa intre dupa el, sa il sarute si sa faca dragoste ca prima data, incet si frumos. Nu se putea insa, era prea mult pentru tanarul care aproape zacea, cu ochii rosii de plans.Stiau amandoi motivul. Chiar si Jeff plansese si Yuki vedea asta. Mai conta insa? A ranit un suflet, de ce sa mai conteze?
Oftasera aproape in acelasi timp amandoi si americanul se apropie incet de cada plina cu apa. Yuki il fixa cu privirea, scotand un sunet dezaprobator.
"Ce inseamna asta?" se intreba Jeff in mintea sa, neputand da grai cuvintelor. Erau atatea de spus si totusi ei nu erau capabili sa spuna nimic.
- Ce vrei? intreba Yuki parca scuipand acid.
Lui Jeff nu ii venea sa creada cat de tare se schimbase iubitul sau in cateva minute. Tremura din cap pana in picioare si nu stia cum sa se comporte, ce sa spuna. Ii era frica pentru prima data... Si nici macar viata lui nu conta cat conta impacarea cu acest baiat. Il iubea prea tareca sa se desparta de el. De fapt il iubea prea tare sa nu-i fie aproape, insemna prea mult pentru el sa ii fie departe. Il durea fiecare minut stat despartit de el, daramite...
Nici macar nu dorea sa se gandeasca. Se uita lung la iubitul sau si se apropie, asezandu-se galant pe marginea cazii, apoi ii lua mana intr-a sa.
- Yuki, uite... Ai inteles total gresit, nu am vrut sa...
Yuki se ridica incet, scancind din cauza faptului ca inca il durea ingrozitor acel loc ascuns acolo, in interiorul sau. Nu voia insa sa-i arate lui Jeff ca-l doare, ca durerea e slabiciunea lui. Era gol pusca, insa nu ii pasa de acest lucru. Nu ii mai era rusine de Jeff, fusese de prea multe ori in interiorul sau, il vazuse gol si il simtise, il tinuse in brate.
"Toate acele momente trebuie uitate!" isi spuse in minte si o lacrima i se prelinse pe chipul dulce. Iesi din cada si, infasurandu-se intr-un prosop. Ii era frig, plus ca nu se simtea deloc bine in prezenta lui Jeff, desi era in siguranta. Senzatia de rau ii venea din cauza minciunii pe care o descoperise. Il durea inima.
- Uite ce e, spuse calm, privindu-l, vreau sa pleci. Vreau sa ma uiti. Cum tu mi-ai luat-o mie pe Misa, asa iti voi lua si tie o jucarie: voi pleca. Nu vreau sa ne mai vedem vreodata, indiferent de ce s-ar intampla. Am suferit din cauza ta, am fost violat din cauza ta si acum sufar din nou, tot din cauza ta!
Pe Jeff il dureau groaznic cuvintele. Abia acum isi dadea seama, insa lacrimile ii curgeau siroaie pe chipul bland. La prima vedere, nici macar nu iti dadeai seama ca acest baiat face parte din Mafie, ca este dealer de droguri si consuma aceste substante nocive.
- Yuki, dar... incerca sa spuna, insa iubitul sau rosti calm ca si mai inainte:
- Jeff, nu mai are rost, ma crezi?! Gata, mi-a fost de-ajuns! N-a fost sa fie, m-ai mintit... Si erai unicul in case aveam incredere!
Fiecare cuvintel spus de Yuki al sau il durea ingrozitor. Il privea cum statea in fata lui, apropae leganandu-se pe picioare. Il durea groaznic totul, insa nu avea ce sa schimbe. Nici macar nu indraznea sa deschida gura si sa isi ceara scuze, se temea de alte reprosuri ale iubitului sau.
- Yuki, asculta-ma, spuse pe un ton hotarat.
Nionul se uita la el pentru cateva momente, parca nestiind la ce sa se astepte de fapt din partea acestuia. Prin minte ii trecura toate momentele cu iubitul sau, prima data cand il facuse al sau, fiecare clipa cand fusesera impreuna, cand se sarutasera si mangaiasera. Isi dorea din toata inima ca acele clipe sa dureze vesnic, si nu doar in mintea lui, ci mereu.
- Ce mai e? intreba sprijinindu-se de perete. Repede, vreau sa dorm... "Pentru totdeauna..." adauga in mintea sa. Vreau sa dorm si vreau sa nu te mai vad, adauga intorcandu-se cu spatele. Ii curgeau lacrimile pe obraz, insa asta nu insemna ca vrea sa se intoarca la el. Ii facuse prea multe, nu putea sa se intoarca.
- Nu ai fost violat din cauza mea! Nu imi arunca mie cacatul asta in carca! spuse deja enervat. Am venit aici sa imi cer iertare, nu sa ma cert cu tine! De ce dracului nu intelegi?! Te iubesc, prostule, si nu as lasa sa ti se intample tie ceva rau!
- Nu?! intreba acid Yuki. Asa e, nu ai lasa daca nu ar fi raul de mana ta, nu?! continua sarcastic, nervos din cale-afara, pornit impotriva iubitului pe care-l considera un "fost" si nimic mai mult, o persoana ce nu mai conta pentru el.
- Yuki, chiar imi cer iertare, iubire, spuse incet, incercand sa-l faca sa inteleaga.
Era insa in defavoarea lui sa incerce, fiindca Yuki nu avea in minte impacarea. Continua sa tipe la el, cu toate ca plangea, sa injure si sa spuna numai lucruri dureroase si rele la adresa tanarului care abia mai realiza ceea ce se intampla, doar voia sa il sarute si sa-l tina in brate.
- Doamne, Jeff! Esti unica persoana, unica, apasa tanarul, de la care nu ma asteptam sa primesc vreo tradare! Si tu mi-ai facut cel mai rau, mai rau ca oricine pe care am cunoscut! Mai rau ca faptul ca Misa era insarcinata, mai rau ca violul de care am avut parte! Mai rau ca orice! spuse sprijinindu-se de zid. Nu-mi vine sa cred ca tocmai tu... Tocmai tu mi-ai facut raul acela groaznic! Si... Si...
Nu mai putea vorbi, lacrimile ii inecasera cuvintele in marea lor de tristete. Il durea sufletul.
"Oare il voi ierta vreodata? Ce m-as face fara el?" se intreba tanarul, insa isi raspunse singur: "Nu trebuie sa ii arat ca-l iubesc. Daca nu pot trai fara el... Mai bine sa nu mai traiesc!".
Hotarase. Nu mai putea sta pe acest pamant, nu mai avea niciun motiv pentru care ar fi facut asta.
Jeff deschse gura in incercarea de a spune ceva. Cuvintele refuzau insa sa se facja auzite din partea lui, spre marea sa dezamagire. Si cat il durea aceasta neputinta!
- Iubirea mea... Spuse in soapta, incercand sa se apropie de el. Yuki insa scoase un marait ca cel al felinelor cand isi apara puii, tinandu-l la distanta. S-ar fi apropiat, dar nu voia sa faca ceva ce nu i-ar fi placut. Il durea inima sa-l vada suparat pe el.
- M-ai... M-ai batjocorit! striga tanarul nipon din cale-afara de nervos. Ai profitat de faptul ca eram drogat... Mi-ai furat virginitatea! Mi-ai luat ce-am avut eu mai scump! M-ai facut sa tin la tine. Pentru ce, scarba?! striga lasandu-se in sezut pe gresia rece din baie, plangand si scancind. Pentru ce?! Sa-ti bati joc de mine? Asta a fost motivul tau?! Nenorocitule! tipa apucand o foarfeca de pe marginea chiuvetei. Stai dracului departe de mine! ameninta punandu-si-o in dreptul inimii, apasand pe pieptul ce palpita acum din cauza respiratiei sacadate pe care o avea.
- Pentru Dumnezeu, Yuki, termina! spuse cu glasul sfasiat de durere Jeff. Lasa aia jos! Nu ma apropii. N-am profitat de tine... Nu mi te-ai impotrivit. Tine minte ca ai vrut, nimeni nu te-a obligat sa faci ceva fara voia ta. Uiti ca si eu am fost sub tine? Uiti? Uiti ca am impartasit impreuna cele mai frumoase clipe? intreba dezamagit si ofta. Plangea si el, plangea si Yuki. Se muta cu un pas inainte, spre tanarul de pe jos, dar Yuki ridica iarasi foarfeca lasata pentru un moment jos, amenintand sa se indeparteze, sau si-o infige-n inima.
- M-ai avut... Si m-ai folosit ca pe un obiect demn de aruncat! Ca pe o carpa, Jeff! M-ai mintit doar ca sa ma ai! M-ai mintit pe mine cu pretul vietii ei! Am fost batjocorit de unul pe care il credeam cel mai bun prieten din cauza ta! M-ai transformat intr-un homosexual... Asta sunt eu, homosexual?! Asta din cauza ta!
Pe amandoi ii dureau ingrozitor cuvintele. Yuki lasa din nou pentru cateva momente foarfeca, moment in care Jeff sari la el, prinzandu-i mana si obligandu-l sa o lase jos. O aruncase departe, pana la peretele opus lor, dupa care isi luase iubitul ce plangea in continuare, lacrimi amare rostogolindu-i-se pe chipul transfigurat de furie si frica.
- Gata, dragostea mea... Te implor, gata, ii sopti la ureche Jeff, incercand sa-l linisteasca. Il mangaie usor pe parul ud, apoi il saruta lung pe frunte. Capul lui Yuki isi gasi odihna in scurbura gatului iubitului sau, iar Jeff se lasa sa se sprijine de perete. Cu toate ca trebuia sa se fereasca de orice ar putea fi rece si l-ar atinge la spate, acum asta nu mai conta.
Sanatatea lui nu mai conta, tot ce conta era numai niponul, care in continuare plangea la pieptul sau.
- Jeff... Lasa-ma, spuse stergandu-si lacrimile. Am nevoie de somn, intelegi? Vreau doar sa dorm.
- Raman cu tine, adauga rapid Jeff, insa Yuki nu il lasa, asa ca fu nevoit sa plece.
"Cel putin... acum e bine.", isi spuse in minte cu parere de rau si iesi pe usa. Nu apucase sa-l sarute, Yuki nu acceptase. Spera sa se fi impacat.