Poveste fără sfârşit

[Debb.']

Ok. Insfarsit next.
What?! Credeam ca este chiar sfarsitul ficului. M-ai speriat deageaba.
Deci, multumesc ca m-ai anuntat desi am vazut cu mare intarziere >.> Sa trecem la fic. Mi-a placut capitolul foarte mult. Descriere ce sa mai zic? Sti doar ca ai avut si ca este foarte bine. Nu am ce sa comentez despre ea. Superba! Naratiunea a fost acolo. Te pricepi si la ea. Te asculta. >:] Este sub comanda ta. Dialog.. putintel saracutu' dar sti ca asta e bine. Cu cat mai putin cu atat mai bine. Sti si ca nu a fost sec asa ca nu mai are rost sa zic nu? In fine. Greseli sincer chiar nu am vazut. Nici nu m-am uitat dupa ele.

Cam atat. Astept next chapter.
Bafta si multa, multa inspiratie in continuare!
:bye:

[Vero]

-_-" Nu pot sa cred ca m-am speriat degeaba >.< Tipic mie de altfel. Iti multumesc ca m-ai anuntat si te rog de acum sa o faci si ptr data viitoare. Mi-a placut ft mult acest capitol. Descrierea a fost ft buna la fel si naratiunea. Actiunea nu mi s.a parut grabita si dialogul nu a fost sec. Singura greseala a fost: ,,ea adormi cu siguranţa că calul nu va pleca." - frumoasa cacofonie :)). So, atat am avut de spus. Buh bye!:*

[Moon princess]

hey dear, merci ca mai anuntat! ^^ eu sunt asa ametita ca uit sa vad daca a mai pus cineva capitol nou. :P eh, asta e, sunt multe teme si alte treburi. Dar sa uitam de ele si sa trecem la fic.
Imi place cum s-a terminat prima sectiune "Cartea cu pagini infinite" .
Capitolul asta pot spune ca a fost parca putin plictisitor, ori mi s-a parut mie? ei, oricum a fost frumos, sper ca din urmatoarele capitole actiunea sa-si mai faca simtita prezenta.
dialogul e frumos, nu-i sec
naratiunea la fel, nice dear, I like it!
actiunea pot spune ca e cat de poate de trasa de coada. cat s-a putut ai lungit-o si-ai intins-o.
desacrierea e si ea prezenta, dar nu asa cum imi place mie, in capitolul asta nu a fosat descrierea aceea ce ma fascineaza, si-a luat si ea vacanta, mai stii? :)) glumesc
ai grija ca faci cacofonii, cred ca s-a mai spus, nu-i nimik asta inseamna ca o sa retii mai bine la ce mai ai de lucrat :P
pai, cam atat am avut de spus asa ca iti urez succes in continuare si muulta inspiratie;
chu&gambate!

:bye:

[Stella]

Greseli de tastare nu am vazut .
Descriere ai si este superba , imi place foarte mult cum descri sentimentele Sakurei ( am mai zis asta , stiu... ) .
Dialogul nu prea ai dar nu este , deloc , sec.
Naratiunea este prezenta iar actiunea nu este grabita .
Cand am vazut ca scria "sfarsit " credeam ca sa terminat si am fost destul de surprinsa , dar ma bucurat faptul ca sa sfarsit doar prima sectiune a ficului .
Capitolul a fost destul de interesant .

Spor la urmatorul capitol !

[Danb]

Hei , am venit si pe la tine cu un comentariu [ sper ca nu te superi ^^ ]

Imi place ideea pe care ai abordato si descrii frumos , dar ai si tu parte de greseli.

In primul rand tin sa spun ca frazele sunt prea lungi [ unele , nu toate ] , iar virgula lipseste de multe ori sau nu e pusa corespunzator. Descrierea pe care o utilizezi la inceputul fiecarui capitol si faptul ca pornesti cu o alta idee de fiecare data , e destul de deranjant. Descrii prea mult un peisaj , despre care nici nu ai mai vorbit inainte [ nimeni nu va retine , deci nu-si are rostul aceea descriere atat de bogata , dar din pacate fara sens ]. O alta greseala ar fi faptul ca treci repede de la o idee la alta si nu te tii de ceva concret. Te concentrezi atat de mult pe descrierea peisajului si a catorva sentimente [ banale , as putea spune chiar ] , incat uiti sa descrii amanunte [ uneori chiar sa le mentionezi ] , cu ajutorul carora reusesti sa redai realitatea intamplarilor. Cand e noapte , cand e zi , si tot asa. E plictisitor. Nu ai o notiune a timpului. Totul e la voia intamplarilor. Si totusi , Sakura a plecat in cautarea lui Sasuke , dar fara mancare pentru drum , haine de schimb sau chiar apa !!! Cu ce traieste ?? Vezi , nu ai realitatea faptelor. Acest fic e mai mult [ sau mai putin ] , un basm.

Concluziile : Scrie propozitii [ un subiect + un predicat ] , nu fraze lungi cu atatea epitete , pe care nu stii cum sa le mai citesti ! Ai grija cu virgula , pentru ca e un amanunt important. Nu-ti concentra atat de mult descrierea pe peisaj [ e degeaba , nimeni nu retine , si in plus schimbi locul intamplarilor foarte des ]. Capitolele nu sunt scurte , deci ai unde sa adaugi mai mult dialog [ nu te ingrijora pentru faptul ca sa-r putea sa para sec , deoarece ai oricum prea multa naratiune care trebuie diminuata cu ceva ]. Realitatea intamplarilor , notiunea timpului ! - ai grija cu aceste amanunte !

Cam atat , astept next-ul si iti urez succes in continuare ! xD

P.S. : Daca te-a deranjat critica [ care dupa parerea mea e constructiva ] , te rog sa-mi dai un pm si nu mai deschid gura.

Gambate !

[MooN.]

Hello hello. Nici nu sti cat sunt de bucuroasa ca ai continuat :x. Asa cum sunt sigura ca ai mai citit chestia asat in alte comentarii primite de la mine... Ma uimeste felul tau de a scrie. Cu fiecare capitol devine din ce in ce mai interesanta aceasta poveste. Deci aici se sfarseste prima sectiune, sa sti ca a fost uimitoare, si daca judecand dupa felul tau de a scrie urmatoarele doua sectiuni vor fi de o mie de ori mai extraordinare. Cam asta este tot ce am avut de spus so...
Bye
P.S. Poti sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul plz?

[Miranda.]

Deci s-a terminat prima sectiune/volum. Dar cred ca ar trebui sa scriu cate ceva despre sectiunea precedenta la care se gaseste pasul dificil de-a inchide ficul. Dar sa scapam din fazele nedorite se sa continuam: actiunea este lenta, descrierea este ampla si foarte bine realizata, dialogul este facut cu cap, etc. Cred ca pana acuma este bine.

P.S.: MI-a placut capitolul.

Ja ne.

[Rose ^^]

Aloha, am aterizat si eu pe la ficul tau, buimaca de la cazuta avuta si socata de la ficul tau, dar socata in sens pozitiv. Waw e tot ce pot spune, stai asa sa-mi revin...gata:)) deci waw, de mult nu am mai citit un fic care sa ma atraga asa de mult, si l-am terminat intr-o zi, deci dati seama... un fic melancolic si romantic, frumos realizat..ai descris sentimentele pana la maxim, nu ti-a scapat nimic, iar dialogul sa nu mai spun ca era incredibil, totul sa imbinat foarte frumos, la patru ace cu alte cuvine. ai un adevarat talent, nu multi pot sa faca totul bine, adica tu ai accentuat tot si nu ai lasat nimic in urma. Ma crezi sau nu dar am plans la acest fic, de mult nu mi-au mai dat lacrimile la un fic, m-ai atins la inima:))
cand am vazut ca ai scris "sfarsit" imi venea sa ma dau cu capu de pereti, sa intru in calculator si sa te bat, dar m-am calmat cand am observat ca e prima sectiune.
cata iubire exista in povestea ta, dar una plina de melancolie si romantism ca sa nu mai spun ca e cu vampiri, printesa, print vampir, deci si mai frumos si original.
astept next si te rog din toata inimioara mea sa ma anunti si pe mine, te rog mult sa nu ma chinui;;) nu uita ca iti sunt cititoare fidela, nr 1:))
spor la scris :bye:

[Shadow.]

Dragii mei, poate asta va fi o surpriză pentru voi, însă am venit cu partea a doua. Capitolul este făcut în grabă deci nu ştiu cât de lung e sau cât de reuşit. De aici povestea ia o întorsătură cu totul neaşteptată care sper să vă uimească. Spor la citit.

Prezentul viitorului

Capitolul 1 :
- Viitor pătat de amintiri-

Trecură sute de ani de când ea continua să îşi caute iubitul în lume. Milioane de secunde ce păreau infinite, în care ea nu încetă niciodată să spere că îl va întâlnii. Soarele răsărea, apoi apunea la fel de repede, lăsând loc lunii. Zilele treceau ca minutele pe lângă ea. Anotimpuri veneau şi plecau la fel de repede, şirul lor era într-un flux continu, aducând şi luând în acelaşi timp vieţi cu el.
Doar un lucru rămânea acelaşi. Chipul ei perfect. Pielea parcă învelită cu o catifea albă şi fină, părând o moartă vie. Ochii de acelaşi verde crud erau goi şi fără sentimente. Doar o scânteie de speranţă se ascundea în spatele lor pe care nimeni nu o putea zări. Părul lung avea aceaşi culoare de roz bombon de acum sute de ani. Buzele roşii şi cărnoase intrau într-un contrast incredibil cu pielea ei rece.
Timpul trecea şi lumea odată cu el. Maşinării persormante apăreau peste noapte, urcând tehnologia cu o treaptă mai sus pe scara evoluţiei. Femeile primeau dreptul la vot şi dreptul de a creşte singure un copil. Încet, încet, vechile rochii elegante erau înlocuite de pantaloni şi tricouri. Tenişii şi adidaşii luau uşor locul pantofilor cu toc ce păreau nelipsiţi.
Odată cu plecarea ei din împărăţie, regatul se destrămă încetul cu încetul. Inima reginei era atât de rece de la plecarea ficei sale încât renunţă la conducerea tuturor, intrând într-o stare de depresie.

***

Sakura se adapta uşor tendinţelor ce deveneau din ce în ce mai mari. Aflase că el locuia undeva în ţara soarelui răsare, Japonia, aşa că ea călători dinspre est pentru a ajunge la el. Locuia în Tokyo, capitala. Încet, încet, ea se adapta noutăţilor. Apărură I-Phone-urile, laptopurile, noutăţile. Ea locuia într-un apartament la ultimul etaj al unui zgârie-nor. Avea bani, de unde, nici ea nu ştia. Se înscrise la şcoală şi acum era clasa a unsprezecea la colegiul naţional din Tokyo.

***

Rozalia era schimbată. Poate prea schimbată ca să fie recunoscută de cineva. Părul tăiat în trepte, lung până la jumătatea spatelui cădea drept parcă întins cu placa. Bretonul era dat într-o parte, atingându-i chipul. Ochii verzi erau scoşi în evidenţă de fardul negru ce îi înconjura. Tânăra stătea pe pervazul geamului dormitorului său, privind cum stelele ce împodobeau cerul cu strălucirea lor. Luna era şi ea prezentă, acum plină, lăsându-se admirată de visători. Seara se lăsase demult peste oraş, dar traficul se ţinea încă tare. Străzile erau luminate de mii de becuri ce pătrundeau întunericul de nedescris din cer. Trecătorii împânzeau trotuarele fiecare în treaba lor. Tokyo-ul era la fel de activ noaptea ca şi ziua.
Fata închise ochii, oftând adânc. Era dezamăgită că el nu apărea. După atâţia ani, ea nici nu ştia de ce îl căuta. Nu ştia dacă el o mai iubeşte sau dacă se căsătorise deja. Tot ce ştia era că îl iubea. Îl iubea mai mult decât orice şi spera cu toată fiinţa sa că el încă ţinea la el la fel de mult.
Îşi întoarse privirea spre încăpere. Totul era aşa diferit. Însă îi plăcea. Îi plăcea mai mult parchetul negru şi silenţios. În cameră avea un pat mare şi pufos, de două persoane acoperit cu un aşternut negru, îmbogăţit cu pernuţe de culoare mov. Pereţii erau în contrast de alb – negru, împodobiţi cu tablouri frumos pictate chiar de ea. Ici-colo se zărea câte un semn japonez făcut de ea cu culoare roşie. În dreapta, se afla un birou simplu, alb. Pe el erau aşezate diferite desene cu dragoni şi simboluri japoneze, un laptop şi telefonul pus la încărcat. Perdelele negre cu modele albe acopereau geamurile, în spatele lor fiind perdele de catifea roşii, ce ţineau departe lumina soarelui când nu era nevoie de ea.
Fata se ridică şi se trânti în pat, privind în gol spre tavan. Parcă vedea prin el şi era atentă la ceva la milioane de ani depărtare. Se lăsă cuprinsă de un somn profund şi fără vise, ştiind că în camera alăturată era o persoană care o iubea şi va fi mereu alături de ea.


Cam atât. Capitolele vor veni rar pentru că nu am timp de scris însă vor veni. Sper să am acelaşi număr de cititori. Ne vedem data viitoare >:d< .

[Rose ^^]

vreau sa fiu prima:P deci voi da edit dupa ce termina..cat de mult te iubesc eu pe tine>:D<
deci sa incepem..mersi ca mi-ai spus de faza cu edit:* scuze nu stiam. Mersi ca mi-ai spus, serios..nu ma asteptam sa-l postezi. Waw chiar ca lucrurile au luat o intorsatura mareO_O dar imi place:X
Ca de obicei nu-ti pierzi talentul in a scrie, ceea ce ma bucura. Adica este minunat cum ai descris, chiar daca acest capitol e cam mic, dar merge. Greseli nu avut cam atat aici.
Faza cu scoala si toate e la fel de interesanta. Adica ea e o nemuritoare. Am o presimtire cu scoala aia. Chiar tu ai spus ca lucrurile iau o intorsatura, deci mor de narabdare.
Astept next si te rog sa ma anunti si pe mine. Spor la scris si bye.