Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Ce carte citesti acum?

#11
Acum trei zile am terminat de citit DRACULA de Bram Stoker. E o lectura placuta desi nu prea m-am omorat cu ea pana sa ajunga la un anumit punct (cel cu Lucy). Intra direct in actiune si asta e probabil unul din motivele pentru care e un Bestseller.
Mitul vampirului este aici foarte bine expus (spre deosebire de alte carti pe care le stiu eu...). Mi-a placut devotamentul care i-a unit pe toti dupa moarte lui Lucy si, de asemenea, mi-a placut felul in care s-au organizat.
Personajul meu preferat este Van Helsing. El, desi profesor, reuseste sa treaca peste barierele stiintei si sa creada intr-o legenda. Este evidentiat in carte (prin scepticismul doctorului Seward) cat de greu e pentru un om cultivat sa accepte existenta supranaturalului. De asemenea, calmul si sangele rece de care Van Helsing da dovada nu ii afecteaza blandetea (pe care o arata fata de Mina Harker, in special).
Mi-a parut rau cand Renfield a murit. Era un personaj interesant si complex (desi in prima faza nu mi-a placut pentru ca voiam sa citesc despre Lucy).
Pana aici e totul frumos, dar motivul pentru care mi-a placut cartea a fost o fraza aruncata pe la final: "Godalming si Seward s-au casatorit si sunt fericiti." M-am intristat doua minute mai tarziu cand mi-am dat seama ca se casatorisera cu femei si erau fericiti separat. 2
Acum am inceput Decameronul de Boccaccio. Nu am ce comenta deocamdata ca nici 40 de pagini nu am citit, dar cand termin revin.

#12
De cand am postat aici am terminat 'The hitch hiker's Guide to Galaxy' de Douglas Adams, si am inceput alte trei carti.

To be perfectly honest, it has been an awkward experience getting through this book. It is in essence a quirky story about the future of humanity, written with a delightful, twisted sense of humour. My funny bone didn't calcify and turn to granite as I was reading it. I certainly didn't expect Vogon poetry, the main characters being thrown out into space, or a sperm-whale serving as weapon against a dead planet's missiles.

Douglas Adams is so sarcastic and goofy that he never stops surprising you with his next wacky declaration or scenario. I thought it was a very good read, but it takes someone that doesn't focus on all the details to understand and get the big picture.
It kinda trails a character that for the most part is unlikable and forgettable. But, unlike most other books I've read, the writer is obviously fully aware and still doesn't care. His style definitely does speak better to those with geek sympathies, as I don't find it hard to imagine people who wouldn't enjoy this book. I wouldn't enjoy their company, but still, they exist. This is because the book is true science fiction so a lot of the funny details are technical in nature. If you can't get past that then the book may just seem overly silly. Overall, it's definitely worth a try.

Cum termin si cu celelalte trei incepute, poate continui cu 'The restaurant at the End of the Universe', a doua din cele cinci ale seriei, sper ca voi avea timp.

Si pentru ca una din cartile mele favorite se intampla sa fie 'Winter Warriors' din saga Drenai a lui David Gemmel, am zis sa iau pe rand toate cele zece. Asa am ajuns la 'Legend', care in mare parte m-a dezamagit. Asa ca am lasat-o deoparte (desi ma oprisem chiar inainte de batalia pentru Dross Delnoch) si am reinceput 'Preludiu fundatiei' de Isaac Asimov, pe care din pacate o am doar in romana. Dar traducerea nu e rea si e destul de usor de citit.

Fiind in duty-free in aeroportul din Manchester, am gasit 'Kafka on the shore' de H. Murakami la un pret pe care nu i-am putut rezista. Asa ca am cumparat-o si am citit ceva pe avion, destul de captivanta, desi nu am apucat sa ajung prea departe cu ea.

Oricum, voi reveni cand termin cu vreuna din lecturile actuale.
[Imagine: sigforme.png]


probabil n-ai primit niciodata
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine

au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...


Clicky

#13
Am terminat de citit Obsesia, de PC Cast and Kirstin Cast.

Trebuie sa precizez faptul ca am fost surprinsa de propria persoana! Cred ca, in sfarsit, am trecut la alt nivel in ceea ce priveste gusturile si literatura in sine. In orice caz, cand am inceput sa citesc primele pagini din aceasta carte ( fiind a 5-a din seria Casa Noptii ) m-am gandit ca nu imi place acel stil, nu doar simplist ci aproape stupid si oarecum juvenil, ca nu imi place aceasta incurcatura de fantasy-adolescentin cu reactii paranormale si hormoni la extrem. M-am gandit la faptul ca aceasta exprimare nu este ceea ce cautam eu si ca puteam, pur si simplu, sa imi imaginez, nu sa citesc. In orice caz, ma repet, am fost surprinsa de faptul ca citeam si nici macar nu puteam spune ca imi place. Desigur, am continuat sa citesc si nu pot spune ca mi-a displacut cartea ca idee si ca personaje, pentru ca as minti - avand in vedere ca am citit si celelalte 4 carti aparute si m-am obisnuit cu povestea si, pe de-asupra, chiar mi-au placut la momentul respecitv... Ei bine, astfel mi se pare destul de normal sa citesc si urmatoarele carti daca imi intra in mana, pentru ca vreau sa stiu cum se termina povestea. Si da, chiar mi-a placut seria mai de mult, in intregime ( chiar si ca stil ) acum am ramas doar cu dragostea de odinioara si cu personajele care inca imi sunt simpatice.

In orice caz, pentru a nu dramatiza prea tare acest subiect, adevarul este ca nu pot spune prea multe despre aceasta carte. Nu sunt lucruri pe care as putea sa le comentez din cale afara, dat fiind ca este a 5a din serie, pot spune mai multe in general si, probabil, referindu-ma si la celelalte volume. Enfin, ideea a fost draguta si sirul povestii s-a desfasurat ca si inainte. Simplist, literatura fantasy/paranormal de consum si cu toata exprimarea de strada, sa spun asa, replicile au fost dragute, descrierile nu prea interesante sau detaliate. In fine, cred ca stiu cu totii despre ce vorbesc si nu ar trebui sa detaliez mai mult; ar fi inutil.

Cum spuneam, the idea itself its ok, desi este un alt stereotip cu vampiri, intr-un fel sau altul, cu hormoni adolescentini, cu dragostea si sexul pana peste... whatsoever, in fine, subiecte atat de dezvoltate in zilele astea, nimic iesit din comun. Desi trebuie sa recunosc ca ma atrag unele idei, nu sunt rele, cel putin din punctul meu de vedere, chiar daca stilul mi se pare greu de digerat. Ideea aceea a semnelor, a vampirilor cu semiluni rosii, moartea - invierea sub forma aceea, pasarile " Imitatorii de corbi" , enfin, nu stiu daca sunt idei intalnite sau neintalnite, dar nu mi se par atat de rele, mi se par destul de reusite, chiar simpatice si cred ca acest lucru ma si atrage la aceasta serie de carti; sau, in fine, m-a atras.

Nu pot vorbi de personaje prea mult avand in vedere ca nu sunt intr-adevar complexe, dat fiind ca vorbim de acest gen de literatura, este destul de greu sa descrii ceea ce ti-a placut sau nu la un personaj, dat fiind ca nu se poate vorbi de niste trasaturi... concrete. Literatura de consum fantasy este intr-adevar foarte dezordonata si cateodata chiar intamplatoare. Oricum, au fost personaje tipice acestui gen de carti, cu tipi draguti, bineinteles, cu super-puteri, bineinteles * cough * si toate trasaturile de rigoare.

Actiunea propriu zisa din carte nu a fost prea rea, din cauza ideilor. Descrierea, stilul and all, nu mi-au placut / nu m-au atras.

Cred ca am spus tot ceea ce as fi putut spune despre cartea aceasta si realizez, cu o oarecare fericire as putea spune, ca am inceput sa imi schimb stilul si nu mai pot degira la fel de bine acest tip de literatura. Cred ca mi s-a luat de tot de literatura fantasy/paranormal whatsoever de consum si limbaj de strada folosit pana si in descriere. In orice caz, nu spun nimic pentru a discrimina acest gen de scriere, avand in vedere ca mi-a placut multa vreme si chiar nu il consider, neaparat, intr-un anumit mod. Doar ca, acum realizez, nu ma mai pot regasi in astfel de carti. Desigur, au fost placute la vremea lor si planuiesc sa termin toata aceasta serie, dar deja am trecut la un oarecare alt nivel al literaturii ( daca macar pot spune asa ceva! ) si literatura de acest tip mi se pare... juvenila, daca pot spune asa.

#14
Am terminat de citit '' Explozii in Stockholm'' de Liza Marklund. Mda, ma asteptam la cu totul altceva decat cea ce am citit. Majoritatea cartilor politiste suedeze pe care le-am citit mi-au placut dar asta m-a lasat cu un gust amar pe cerul gurii. Nu mi-a placut de la inceput. A fost lipsita de suspans, previzibila si de multe ori plictisitoare. Dar am citit-o pana la capat in speranta ca toata actiunea va lua o intorsatura brusca si ca va deveni captivanta... Dar nu a fost asa. Mi-am dat de la inceput despre cine era vorba in acele scurte capitole -sa le zic asa- de la inceputul fiecarui capitol. Si sfarsitul a fost previzibil, iar eu una mi-am dat seama cine a pus explozibilii inca de cand a fost mentionat prima data in carte. Pur si simplu avea un caracter care iesea in evidenta prea mult.
Nu stiu, pe mine una nu m-a impresionat. Nici felul cum scrie autoarea nu-mi place si sincer, n-as mai incerca inca o carte de-a ei...

#15
M-am apucat de citit Stapanul inelelor de J. R. R Tolkien primul volum.
Cred ca multi va intrebati : " Are filmul, ce mai cumpara cartile? Doh ! " Ei bine, filmul l-am vazut acum aha ... jdemi de ani si nu-l mai tin minte. La tivi eu nu stau, si mai degraba citesc cartile decat sa ma uit la el. Intr-o ora, doua nu se desfasoara toata actiunea din carte.
Mai mult nu am ce spune, sunt de abea la inceput, nu am citit mult din ea. Am facut o pauza de vreo luna dupa ce am citit romanul Zori De Zi -.-" si acum vreau sa ma pun again pe "treaba".
[Imagine: Hm757.png]





#16
Am citit " Omul invizibil" de H.G. Wells. Am terminat de citit cartea aceasta saptamana trecuta, If I recall it correctly. A fost destul de interesanta, as putea spune.
Cartea este scrisa intr-un stil destul de usor de inteles / respectiv citit, insa are anumite retineri, daca le pot numi asa - pe care le-am plasat la baza perioadei in care a fost scrisa cartea, cel mai probabil. Desi nu stiu cu siguranta in ce an a fost scrisa cartea ( poate ca ar trebui sa ma documentez ) - in orice caz, actiunea din carte are loc cam prin secolul treisprezece, daca nu gresesc, si descrierea mi se pare destul de avansata, pe o parte, si pe alta, are retinerile obisnuite dinaintea perioadei... "demoractice" / " contemorane", libere din punctul de vedere al literaturii. Desi, iar, nu pot spune cu certitudine ca are retineri atat de concrete si clare, sunt doar subtilitati ce atrag atentia, daca stai sa analizezi ( am un obicei destul de intens de a analiza unele detalii ce, poate, in mod obisnuit nu sar in ochi ).

Oricum, cat despre actiunea propriu zisa a cartii, este destul de interesanta. Am gasit fascinanta ideea invizibilitatii si conceptele descrise in carte, mai ales procesele fizice, au fost destul de bine descrise. Dar poate cel mai mult m-a atras caracterul extrovertit si ... coleric al personajului principal, cat si actiunile sale atat de egoiste. Nu ma asteptam la un asemenea personaj vulcanic si mi-a captat, cu siguranta, intreaga atentie. Nu este vorba doar de caracterul lui atat de puternic si de retincent, ci a faptului ca nu se putea, practic, controla, cum ar fi trebuit sa fie normal in societatea in care traia personajul. Acest lucru m-a surprins destul de tare si as putea sa spune ca intr-un mod destul de placut. Chiar mai mult decat atat, as putea spune. M-am bucurat, intr-o oarecare masura, de faptul ca nu am intalnit un alt personaj inteligent-geniu cu o rabdare exterioara tulburatoare si cu un tumult interior sfasietor - trasaturi pe care, de altfel, le admir foarte mult la un personaj, dar intr-o astfel de carte nu si-ar fi avut locul, fara indoiala.

Pe langa personajul principal pe care l-am iubit, intr-un fel sau altul, au fost si celelalte trasaturi ale cartii care mi-au atras atentia. Societatea, intamplarile si celelalte personaje - desigur, despre asta vorbesc. Nu se intampla lucruri exceptionale si extraordinar de originale - cu exceptia fenomenului invizibiliaatii si personalitatii personajului principal, restul personajelor si actiunile lor sunt perfect "normale" societatii si perioadei lor; dar mi-a placut acest lucru.

Cat despre stilul cartii, am mai spus, este unul destul de simplist, dar nu intr-*atat incat lucrurile sa se inteleaga de la sine. Exista descriere si o unda usoara de ironie, pe alocuri, desi foarte subtila. Are alura unei carti SF, bineinteles.



Si astazi tocmai am termninat de citit prima parte din Millenium 1 - Barbati care urasc femeile de Steig Larsson.
Pentru a fi total sincera, nu am nici cea mai mica idee la ce ma asteptam de la aceasta carte si nu pot spune cu certitudine daca m-a luat sau nu prin surprindere. In orice caz, dintr-un asemenea titlu ce mie mi se pare foarte inspirat si chiar... atragator, foarte atragator, existau doar doua variante posibile. Prima, aceea a ipotezei in care continutul era un dezastru total si titlul era singura frumusete a cartii si a doua ipoteza, potrivit careia continutul va fi pur si simplu tulburator, sau cel putin va atrage al naibii de mult atentia cititorului. Desigur, exista si varianta de mijloc pe care de multe ori o ignora fiecare cititor. Poate din dorinta de a da de vreo capodopera. Fara a mai levita pe langa subiect, am fost surprinsa placut de carte. Desi am citit doar prima parte, pot spune cu certitudine nu doar ca imi place ci ca aceasta carte mi se pare foarte reusita.

In primul rand, ma fascineaza locatia, Suedia mi se pare o tara foarte interesanta si cu o cultura destul de dura - cred ca nu sunt singura care asociaza Suedia cu Germania in destul de multe contexte - dar, iar, aceasta este o generalizare oarecum stupida. Oricum, prin cartea aceasta am delimitat, parca, cele doua carti si mi-am dat seama ca Suedia e chiar mai interesanta decat o credeam. Desigur, aceasta nu este decat o precizare pe langa subiectul cartii...

Descrierea propriuzisa a cartii promite mult, desi eu am citit-o decat dupa ce am terminat prima parte a cartii * laughs* si am gasit-o atragatoare. In orice caz, citind prologul, am ramas putin confuza si am decis sa nu iau prea mult in seama detaliile prezentate acolo, asa ca am trecut mai departe - si am fost si mai mult bagata in ceata, pentru ca nu prea pricepeam legatura cu prologul, si acest lucru ma fascina teribil.
Treptat, am inteles legatura si miste4rul. Ceea ce, iar, era si mai fascinant.

Are un stil incredibil de frumos prin simplism si totusi... prin faptul ca desi nu are vreo descriere pompoasa ( care, de altfel, poate fi greoaie si abia suportabila uneori ) - totusi, pe langa acest fapt, pastreaza o descriere concreta a unor detalii, personaje, evenimente. Totul decuirge de la sine, as putea spune, este un mod clar de exprimare, nu unul filozofic. Da, as putea spune ca este un stil realist, in care autorul nu se implica in nici un sens, sunt doar personajele si lumea lor - descriere la persoana a IIIa. De altfel, o carte foarte buna de citit ( si nici macar nu am terminat-o pe toata si trebuie sa recunosc ca sunt foarte, foarte curioasa ).

Nu voi intra in detalii asupra cartii, insa pot spune ca imi place iar personajele m-au fascinat. Mai degraba il consider pe Steig Larsson un fel de geniu in stilul acesta. Sau poate ca fabulez, se prea poate, cine stie, se poate sa fiu prea fascinata de carte si prinsa de actiunea ei pentru a mai gandi obiectiv. Dar nu ma deranjeaza acest lucru, mi se pare ca are un stil atat de perfect pentru genul acesta de literatura - nu doar ca te tine uneori cu sufletul la gura, pentru ca te pune, practic, sa faci de unul singur ipoteze; dar, pe de-asupra, te pune si sa participi la actiune, prin presupunerile tale si prin faptul ca sunt atatea pagini in care nu se dezvaluie nimic, absolut nimic! Fascinant.

Oh, ceea ce mi-a atras si mai mult atentia si probabil ca este principalul lucru pe care il ador la aceasta carte este caracterul personajelor. Toate, de-o potriva, mi se par perfecte. In deosebi acelea cu o personalitate atat de puternica - si gasim o varietate foarte larga a personajelor! Preferata mea este, trebuie sa mentionez, Lisbeth Salander - si poate ca voi reveni vreodata asupra subiectului. Taria de caracter a acestui personaj m-a fascinat si intrigat de-o potriva. Iar acum se poate spune ca am gasit un personaj feminin de care sa nu ma despart o vreme indelungata. Are toata admiratia mea neconditionata; cel putin, pentru moment.

Astept sa citesc si urmatoarea parte si sper sa fiu in continuare fascinata de carte / lucru care, de altfel, cred ca se va intampla. Probabil voi reveni.

#17
Citesc Fratii Karamazov de Dostoievski
Nu pot spune prea multe despre ea pentru ca am citit abia primul volum... dar pana acum...
Este o carte greoaie... nu in sensu ca se citeste greu...gen fraze complicate (sunt si d'alea dar nu exagerate), ci spun asta pentru ca actiunea se petrece incet. Prezinta viata complicata a lui Feodor Pavlovici Karamazov (un betiv notoriu, desfranat, un mascarici... un om lipsit de coloana vertebrala ca sa spun asa) si a fiilor sai Dimitri Feodorovici (din prima casatorie... se aseamana cel mai mult cu tatal sau in ceea ce priveste viata libertina si mediocritatea, desi cei doi se urasc din toate punctele de vedere, avand ca punct de pornire banul iar ai apoi femeia), Ivan Feodorovici (din cea de-a doua casatorie... tipul geniului, rece, calculat, misterios), Alexei (protagonistul... tipul calugarului ca sa spun asa, desi renunta la haina bisericeasca datorita imprejurarilor... este cel care lupta sa medieze relatiile familiale) si Smerdeakov (fiul nelegitim al lui Feodor... nu stiu multe despre el...deocamdata). Cartea este plina de intrigi tesute din pricina banilor, femeilor si a diferentelor de cultura sa spun asa. Este o framilie complicata fiecare membru reprezentand o tipologie complet diferita de a celorlalti de aici si icapacitatea lor de a se "avea bine". Dar neamul Karamazov pare a vea un singur lucru in comun: tuturor le este destinat desfraul, cu toate ca este acceptat intr-o forma avansata de unii si chiar apreciat, si mai putin de altii, care sunt mai mult constienti de poftele ascunse (cazul lui Alexei).
Povestea este interesanta si cartea merita citita in opinia mea asa ca v-o recomand.

#18
Mein Kampf

Din cate stiu eu, e o carte interzisa in librarii si biblioteci de asemenea. Nu ma mira faptul, doar am vrut sa pun mana pe ea si sa vad de ce. Bine, in afara de faptul ca e scris de liderul nazist, Adolf Hitler, asta nu ma mai mira. Chiar astazi am vazut Valkyrie si ma intreb daca o sa gasesc pana la sfarsitul celor doua volume o conexiune intre ele. Adica daca se vorbeste de acele atentate si in general, cum privea Hitler Germania si tot ce era legat de ea.
Dar cand o citesc am o senzatie ciudata, ca si cum mie mi s-ar adresa el, personal mie si ar incerca sa imi explice tot ce se intampla. E un sentiment interesant.
Hmm, sunt sigura ca o sa raman cu ceva amintiri. SI daca pot sa imi dau cu parerea despre el, pot doar sa spun ca din tot ce am aflat despre el pana acum, era un om prea nebun pentru genialitatea lui.
[Imagine: ak8THBQ.png]


#19
Regina alba de Philippa Gregory

POST MAY CONTAIN SPOILERS.
Am pus mana pe ea cand cautam ceva de imprumutat de la biblioteca, si in mod ciudat, nu m-am atins de ea pana acum o saptamana cand trebuia sa o duc inapoi 21
Dar revenind la subiect.
Carte spune povestea reginei Elizabeth Woodville, la inceput Elizabeth Rivers, vaduva cu doi copii, sustinatoare, impreuna cu toata familia ei, a taberei Lancaster. Insa atunci cand il intalneste pe tanarul print al casei de York, Edward, care pe atunci inca incerca sa ajunga la tronul Angliei, tanara se indragosteste de el. Cei doi se casatoresc in taina, iar cateva luni mai tarziu, Elizabeth e prezentata la curte ca proaspata regina, atragand ura a numerosi dusmani: Cecily, mama regelui si a printilor de York, a contelui Warwick, 'facatorul de regi', si, mai tarziu, al fratilor lui Edward, George si Richard.
Cartea se axeaza foarte mult pe sentimentele lui Elizabeth (doar e scrisa din punctul ei de vedere, ce mama!!) si pe relatiile ei cu apropiatii: Edward, mama ei, Jaquette, fratele ei Anthony si fiica ei cea mare, Elizabeth. De asemenea, romanul subliniaza si dorinta reginei de a domni in regat, nu ea insasi, ci prin sotul, si mai apoi prin fiul ei cel mare. Insa dupa numeroase tradari si complotori, Elizabeth ajunge sa-si doreasca sa aiba o viata linistita undeva la tara, insa o parte din ea nu se poate desprinde de dorintele pentru conducere, fiind dispusa sa sacrifice viitorul propriilor copii.

Personal, caracterul lui Elizabeth mi se pare unul foarte complex, si puterea ei depaseste cu mult imaginatia umana. De asemenea, mi s-a parut interesanta raportarea la conceptia medievala despre vrajitorie (pentru ca Elizabeth facea vraji!), si relatia cu mama ei. Insa personajul cel mai interesant mi s-a parut, fara doar si poate, Anthony, fratele lui Elizabeth, care isi va da viata pentru ca ea si fiul ei Edward sa ramana la conducerea Angliei.
De asemenea, mi s-a parut de-a dreptul fascinanta istoria, prezentata pe scurt, a familiei lui Elizabeth, si mitul conform careia se trageau din zeita burgunda a apei, Melusina. De acest aspect se leaga foarte multe detalii din carte.
Sincer, autoarea chiar imi place, este una dintre putinele autoare contemporane care sa-mi placa pe bune. Are un stil de a descrie sentimentele si confruntarile interioare ale personajelor foarte interesant, si relatiile dintre personaje nu sunt create brusc (poate doar putin la cea cu Edward), ci pe parcurs, si fiecare evolueaza cu ajutorul lui Elizabeth, sau cu scopul de a o inlatura.

Varianta scurta pentru ce am scris mai sus e ca romanul e foarte bun si merita citit.
[Imagine: sig0147.gif]

#20
Invitatie la Vals de Mihail Drumes.

Yeah, mai am citit cartea de vreo doua ori, o pot numi carte de suflet pentru mine. Prima data am citit-o la indemnul mamei mele, i-a luat un timp sa ma faca s-o citesc, dar a reusit. A doua oara, ca sa-mi maresc media la romana, din noua sa iasa zece, si acum fiindca mi-a revenit pofta de ea. Sincera sa fiu, mi se facuse dor de Tudor si Mihaela, si iubirea aceea pura ce e doar a lor, ce din pacate la sfarsit se termina tragic, dar mereu voi admira stilul de a scrie a lui Mihail Drumes si descrierea pe care-o poate adauga.
Cel mai mult imi place ca Tudor are un caracter de baiat bun/rau pana s-o cunoasca pe Mihaela. Se minte ca n-o iubeste, cand de fapt, cu timpul, el transforma acest joc al seductiei in dragoste iubire, si-ncet-incet se indragosteste de ea. Si de Mihaela imi place foarte mult fiidnca la inceput ii rezista lui Tudor, deci are o fire puternica si e inteligenta, iar la fizic e chiar frumoasa.
Imi pare rau ca ea se sinucide din vina lui, ce-i drept, dar la sfarsit si el face asta. Dar cartea , chiar si cu sfarsitul tragic, este pur si simplu buna de citit. Te face sa simti cu adevarat ce simt cei doi protagonisti.
In cateva cuvinte, cartea e foarte buna si sunt sigura ca multi au citit-o.
The stolen kisses are always the sweetest

[Imagine: 15heo49.png]
Thx, MimiÅŸor <3

True love is like ghosts, wich everybody talks and few have seen.









Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Cea mai infricosatoare carte citita Ang. 21 22.062 06-05-2015, 11:01 PM
Ultimul răspuns: TLDR
  Recomanda o carte JavaLeen 52 40.547 02-02-2014, 09:52 AM
Ultimul răspuns: tattva
  Ce carte alegi? Teh 29 19.731 30-08-2013, 12:46 AM
Ultimul răspuns: Teh
  Pentru orice cautatori de carte CyBeR 30 17.290 16-01-2013, 01:49 PM
Ultimul răspuns: Fiction


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)