Ce carte citesti acum?

[Me�al.]

Ultimul cantec de Nicholas Sparks.

Nu pot sa spun ca sunt un fan al cartilor romantice - chiar nu sunt - dar am pierdut un pariu si, na, trebuie sa o citesc.
Nu am citit decat vreo sase, sapte capitole si actiunea este destul de interesanta. Deja se vede clar ca Will se va indragosti de Ronnie. Si, ca in orice carte, apare si sleahta de 'bad guys' cu care isi petrece timpul Ronnie. Oricum, sincer sa fiu, e una dintre primele carti pe care le citesc - dupa cele ale lui Agatha Christie - cand nu stiu cum va fi finalul.
Personajele sunt dragutele, iar eu pot sa spun ca imi place foarte mult de Ronnie. I mean, bruneta si cu o suvita mov si rockerita ? Really good. Despre Will nu mi-am facut inca o parere caci am citit doar un capitol povestit din perspectiva lui. Totusi, mi se pare mult prea aerian. Zici ca-i deconectat de lumea reala. Marcus e baiatul rau din poveste si pretendentul la inima lui Ronnie, iar iubita lui Marcus e o fata normala, putin cam sarita de pe fix.
Per total, pot sa spun ca imi place stilul lui Sparks. E chiar foarte tare.

[Teh]

spoiled, most probably

Eu citesc Gone to her death de Jill McGown.

Cartea o citesc in engleza, de aceea am scris si titlul astfel, pentru ca nu stiu traducerea in romana; I mean, literalmente, o stiu, dar nu stiu cum a fost interpretat titlul. In orice caz, nu asta este important.
Cartea imi place destul de mult, poate si pentru ca este cu si despre crima, "sex murder" si pe mine ma fascineaza subiectele de genul acesta, atata vreme cat sunt scrise intr-o oarecare masura destul de bine/acceptabil, atata vreme cat nu este o carte execrabila si ... well, you know, de aruncat la gunoi. Cartile in acest stil trebuie sa aiba "acel ceva" - ce de regula consta in mister, personaje captivante/interesante, cativa idioti, umor negru, un personaj bad dar nu criminal, si asa mai departe, dar bineinteles - fara a face din astfel de cazuri, un stereotip. In orice caz, fara a ma mai lungi pe detalii ce chiar nu au legatura cu cartea, pot spune ca ce am citit pana acum ( like 140 de pagini ) imi place destul. Sunt personaje destul de complexe si are mister, inca nu stiu cine a ucis-o pe Diana si sunt destul de curioasa, de ce sa nu recunosc, mi-am creat in minte destule ipoteze, cum ca X si Y si asa mai departe, dar este destul de greu sa imi dau seama, avand in vedere ca fiecare indiciu te duce cu totul spre altceva. Si, in fond, oricine ar putea fi criminalul.

Aceasta carte imi aminteste intr-un fel de stilul Agathei Christie, prin suspans, poate - si prin faptul ca toti par vinovati, daca privesti dintr-o anumita perspectiva, si totodata toti pari nevinovati, daca stai sa analizezi. Si apoi. intotdeauna sunt personaje pe care chiar nu le consideri vinovate. Si apoi, sunt intotdeauna lucruri pe care aceste personaje le ascund, si te fac sa te intrebi: oare el este criminalul? dar, iar! te gandesti ca e prea usor, ca sunt prea multe indicii si NU are cum sa se intample intocmai. Oricum, ceea ce vreau sa evidentiez este faptul ca tocmai acest stil seamana cu cel al Agathei Christie si chiar mi-am amintit de ea si Poirot lecturand aceasta carte. Si, ca un plus, pe coperta scrie ceva de genul: Iata, un gen de roman care i-ar fi placut Agathei Christie. Enfin, nu stiu daca pot da dreptate sau nu afirmatiei, dar mie cu siguranta imi pare ca stilurile seamana, why not.

Astept sa mai citesc si sa vad ce se mai intampla; dar, din cate observ, cred ca o sa imi placa pana la final.

Inainte de asta, am citit o carte destul de interesant, Refuge de Terry Tempest Williams, yeah, nici eu nu am auzit de carte pana ce nu am citit-o. Dar m-a captivat intr-o oarecare masura, desi pasajele cu si despre pasari, m-au cam plictisit. Insa a avut pe alocuri niste afirmatii care mi-au placut la nebunie, si cel mai mult m-a incantat poemul de la inceputul cartii, extras de nu stiu unde - imi scapa numele autoarei chiar acum, cred ca autoare era, cant really remember, si desigur ca nu imi amintesc numele poemului pentru ca am o memorie incredibil de proasta, insa stiu ca a avut un impact destul de... interesant asupra mea. Pe langa aceasta, povestea lui Terry si a familiei sale m-a induiosat, intr-o oarecare masura. Mai ales din cauza faptului ca sunt inconjurata de cuvantul "cancer", la televizor, un coleg, prin oras. In orice caz, o boala destul de raspandita in zilele noastre, si despre asta a vorbit si in carte. Mi s-a parut foarte interesant si totodata trist; in orice caz, nu doresc sa intru chiar acum in detalii, too tired and lazy, insa a fost un subiect bine abordat. Ceea ce a stricat cartea a fost faptul ca nu s-a axat pe nimic anume, in momentul asta vorbea de familia ei, apoi vorbea de Great Salt Lake si apoi despre nu stiu ce pasari si apoi despre locul ei de munca, something with the Museum of Art, or who knows. In orice caz, daca s-ar fi axat mai mult pe subiectul care m-a induiosat si nu ar fi facut referiri atat de detaliate asupra lacului si pasarilor, as fi adorat cartea. Insa, in orice caz, a fost interesanta.

[Ang.]

Acum citesc "Teroare la ferma" de Carter Brown


Am dat de ea intamplator in biblioteca [nici nu stiam de existenta ei] si am zis sa o citesc daca tot era acolo si nu am rasfoit'o inca. Din ce am citit pana acum mi se pare o copie a cartilor Agathei Christie. Bine, nu o pot numi chiar copie, dar seamana izbitor cu o carte scrisa de Agatha Christie. Actiunea este comuna: Un barbat este dat disparut, i se gaseste cadavrul la ferma parintilor sai. Suspectul numarul unul este propriu tata, banuit a fi delapidat de mostenirea lasata de mama lor. Martha Hazelton, sora celui asasinat este convinsa ca primejdia planeaza acum asupra ei si a surorii ei mai mici, Clemmie. Este datoria detectivului Boyd sa rezolve cazul! [parca as face reclama unui desen animat].

Anyway, mi se pare interesanta pana acum si o sa vedem cum va fi sfarsitul.

Xoxo, Ang.:bye:

[Cherie]

Ultima carte citita a fost Manusa de otel - Paul Feval, prima din seria Fracurile Negre. Cum multa lume stie si daca nu afla acum, Paul Feval este autorul meu preferat, iar aceasta serie geniala este oficial preferata mea.

Ce-i drept, eu am citit cam aiurea cartile din serie - am inceput cu a sasea si mai precis Cavalerii Tezaurului si apoi am continuat cu Arma Invizibila care era a patra carte - dar intamplarile nu prea au legatura unele cu celalalte ( totusi sunt anumite amanunte reamintite in volume ), iar personajele sunt prezentate in detaliu de fiecare data.

Revenind acum la cartea noastra, pot sa zic doar ca pe langa povestile de dragoste strecurate cu indemanare intr-o carte in care pentru personaje nu conteaza nimic altceva decat sa fie bogate si undeva sus si in care toti sunt disponibili sa faca orice pentru asta, chiar si sa accepte ajutoare de la oameni sus-pusi in lumea interlopa a Parisului si sa ruineze o familie cinstita, proprietara unei banci si intrigile bine plasate, crimele atat de tacticos si in detaliu calculate, umorul negru, descrierile ample si superbe cu care Feval ne-a obisnuit in scrierile sale, avem parte si de personaje multe si complexe, foarte bine conturate.

Ca deobicei Fanchette sau contesa Corona a fost personajul meu preferat, fara discutii. Ea este nepoata si singura slabiciune a colonelului Bozzo-Corona ( un batranel enigmatic zis si Tatal - Tuturor, el este capul Fracurilor Negre - o organizatie ciudata, un fel de mafie, doar ca avea un stil aparte si anumite standarde. Inafara de asta, era si o organizatie secreta; cei din combinatie se recunosteau dupa parola Se va lumina de ziua maine? )

Dar vorbeam de contesa Corona, care e e pur si simplu geniala. Cum spunea si autorul si multe dintre personajele cartii, e genul ala de femeie pe care misterul o invaluie si ii da un farmec aparte si o face din ce in ce mai atragatoare si irezistibila. Si mai e si faptul ca e nefericita, fiind casatorita cu varul ei, contele Corona, un tanar viciat, candva un domnisor distins si fermecator, si el membru al fascinantei organizatii si care deabia asteapta ca Tatal sa moara ca sa puna mana pe averea regeasca ce i-o va lasa mostenire micutei lui Fanchette.

Cel mai mult la Fanchette mi-a placut, cel putin in cartea asta, devotamentul si felul egoist in care iubeste ea. In rest, m-a atras ca deobicei misterul Fracurile Negre si tot ce mai pusesera la cale, vesnica problema cu "œcine va ramane cu intreaga avere si cine ii va lua locul colonelului care se tot lauda cu ultima sa afacere" ( s-ar crede ca Fanchette ar fi singura care ar putea sa-i ia locul, dar ea nici nu vrea asa ceva. S-a nascut pur si simplu blestemata cu acest destin tragic. )

Ah, au fost niste chestii care m-au deranjat la cartea asta, niste "œevenimente" socante care totusi nu au nicio noima si importanta in celelalte carti din serie. Dar am trecut peste, fiind foarte entuziasmata de firul povestii, personaje, dialog si descrierile lui Feval.

Ca sa n-o mai lungesc atata, tot ce pot sa spun e ca Manusa de otel e o carte geniala cum numai cineva ca Paul Feval ar putea scrie si Fracurile Negre o serie rara, aproape inexistenta pentru altii de care numai eu ma puteam indragosti.

[Monica Wksv]

Momentan citesc "Persuasiune", scrisa de Jane Austen, una din autoarele mele favorite.

Sensibila si modesta Anne Eliott il reintalneste, dupa ani, pe capitanul de marina Frederick Wentworth cu care fusese logodita si de care se despartise sub influenta prietenei sale intime, Lady Russell, care era de parere ca nu va avea o casnicie fericita alaturi de un om care nu are altceva in afara inteligentei. Totusi, atunci cand Anne il reintalneste, descopera in el tot ce si-ar putea dori o femeie de la un barbat, iar flacara din inima ei, ce nu s-a stins de-a lungul celor 7 ani, arde mai mistuitor decat in tinerete; capitanul Wentworth vrea insa sa se casatoreasca cu o tanara domnisoara pentru care scopul vietii este casatoria.
Din ce am citit pana acum, e un roman complex, care a reusit sa ma captureze. Cu siguranta e o carte pe care o recomand.

[DollyLiZPrincess]

Eu nu pot sa spun ca ma omor cu cititul ansa citesc destul de mult , hmm am citit foarte multe carti acum am ajuns la '' Padurea Spanzuratilor'' de Liviu Rebreanu . E destul de frum cartea dar nam ce face mai am decat cateva carti in biblioteca , leam citit aproape pe toate . Dar bine de cand eram mai mica am inceput sa citesc deci mi-a luat ceva timp sa termin aproape toata biblioteca, noroc cu tata ca in fiecare saptamana cumpara carte o carte de la Adevarul .

[yaoi maniac]

"Intaia noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi" m-a plictisit de-a binele (nici la jumatate nu sunt), cred c-o las, dar unele parti nici nu le-am inteles, doar cateva pagini mi-au atras atentia. Oricum, o las, si poate o iau altadata (cand o sa ma chef s-o citesc).
Bla-bla-bla-bla-bla. ^^

[Teh]

"Intaia noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi" m-a plictisit de-a binele (nici la jumatate nu sunt), cred c-o las, dar unele parti nici nu le-am inteles, doar cateva pagini mi-au atras atentia. Oricum, o las, si poate o iau altadata (cand o sa ma chef s-o citesc).
Bla-bla-bla-bla-bla. ^^

In primul rand este " Ultima noapte de dragoste, Intaia noapte de razboi" , nu ceea ce ai pus tu acolo. Cu riscul de a parea rautacioasa, or so whatever, postul tau m-a enervat si indispus la culme. Cred ca nici de cine e scrisa cartea nu stii, most probably! - ton iritat, indeed.

Oh, well, forgive my unleashed feelings, can't control myself. Insa, din moment ce cartea iti pare, dumitale, un "bla-bla-bla..." plictisitor de-a binelea si de neinteles, nu inteleg de ce te-ai mai deranjat a face postul acesta la "ce carte citesti acum" cand este clar ca: 1. nu o citesti, din motivele mentionate mai sus si 2. nici nu te intereseaza a o citi. Oh, anyway, you go there, data viitoare poate ii "nimeresti" titlul.

Si pentru nu a nu fi totally off, sa spun ceva si despre ce am citit eu in ultima vreme. Daca imi amintesc bine, ultimul post l-am facut cand am mentionat cartea " Gone to her death" de Jill McGown, quite interesting ( in fine, m-a surprins descoperirea criminalului, desi - desigur, ma asteptasem si la acea posibilitate, a fost o intorsatura splendida de situatie ). In orice caz! fara a devia, dupa ce am terminat Gone to her death, m-am apucat de Cismigiu et Comp. si Buna dimineata, baieti! ( well, cartea e structurata pe doua parti, sau in fine, sunt doua carti separate - eu le-am citit dintr-o carte ce le cuprindea pe ambele ) de Grigore Bajenaru. Pot spune ca am apreciat din tot sufletul meu aceasta carte, m-a innebunit din toate punctele de vedere. Sunt constienta de faptul ca are un stil usor si, poate, neinteresant pentru unii, dar nu acest lucru este cel de o importanta vitala cand vorbim despre aceasta opera, ci evenimentele si personajele prezentate, realitatea cu care erau conturate toate momentele si... in fine, ideea in sine a unei Romanii trecute, a asocieri elevilor si profesorilor de atunci cu cei de acum, diferentele din invatamant si atat de multe lucruri. Citind despre plimbarile in Cismigiu, despre escapadele la cate un lapte batut, despre chiulurile acelea nevinovate si totusi atat de vinovate... despre poezii de dragoste, despre scoli de baieti, baieti romantici, insensibil altii, unii prosti, unii cu preocupari intelectuale si altii... altii cum or fi fost! Desigur, cititnd despre toate acestea si nu numai, pot spune ca am fost cuprinsa de o incantare de care inca nu am reusit scapa. Este o carte pe care o recomand tuturor romanilor, sau in fine, celor ce inca sunt in perioada aceasta a adolescentei, poate - desi, mai cu seama, poate ca cei ce nu au citit-o pana acum si sunt trecuti prin viata, ar trebui sa isi arunce un ochi peste ea. Stil simplist, intr-adevar, in Cismigiu et Comp. mai ales, insa profunzimea intalnita acolo darama toate granitele...

Enfin, apoi m-am apucat de Say goodnight, Gracie de Julie Reece Deaver. Este o carte de "n-ar mai fi" ( glumesc, in mare parte ). Are un stil simplist, in genul literaturii de consum. Dar am citit-o intr-o perioada in care ma simteam mai deprimata, de fapt chiar azi am terminat-o si simteam ca, oricum, orice chestiune m-ar fi atins ... din toate punctele de vedere. Asa ca parerea mea, cel mai probabil, va fi influentata din cauza starii de spirit in care am fost prinsa atunci cand am lecturat cartea. De aceea, pot spune ca mi-a placut - doar si numai ca idee ( well, yeah, am citit-o in engleza, nu puneam de florile marului titlul in engleza, lol ). A fost o idee interesanta, despre o prietenie adevarata, frumoasa, sentimentul de dragoste conturat a fost ... hmm, demential. Din acest punct de vedere, mi-a placut. Insa, in rest, nu e nimic de capul cartii, are un stil care nu te face sa citesti, neaparat, mai departe. Prescurtari peste tot si descrieri lousy, o carte pe care in trecut, poate, as fi apreciat-o mai mult. Acum pot spune doar ca ideea m-a emotionat, poate din cauza starii mele si a avut o tenta destul de interesanta de dragalasenie, somehow.
Finalul nu mi-a placut de nicio culoare din cauza faptului ca nu a avut nici un pic de esenta. Ma asteptam ca la final sa fie folosita replica din titlu, ce mie mi s-ar fi parut nu doar potrivita ci si... cutremuratoare pentru un final, acest lucru ( poate ) ar fi ridicat cartea in ochii mei, insa asa nu a reusit sa ma impresioneze prea tare. In fine, ar fi mai multe lucruri de adaugat, insa nu am rabdarea necesara de a discuta toate comportamentele intalnite in carte si tipurile de personaje cat si invataturile trase din paginile citite. Lazy or just uninterested in it, i'll just pass this one.

Momentan citesc Patul lui Procust, de Camil Petrescu. Am citit decat 40 de pagini din carte pana acum ( azi m-am apucat de ea, am citit oleaca la scoala, chiar inainte sa termin Say goodnight, Gracie ). Nu pot spune inca cu precizie prea multe despre carte, dupa cate se poate intelege. Stilul imi place, imi place cum scrie Camil Petrescu de regula si sunt intrigata de inceput, dat fiind ca este povestirea din perspectiva unei femei, anume doamna T. Enfin, a inteles deja ca este o poveste ( oarecum ? ) inspirata din realitate si ca aceasta T. ( sau Te? ) este, de fapt, Cela Serghi. Anyway, ma astept la foarte multe de la aceasta carte, toti cei ce au citit-o au zis ca e frumoasa, ca le-a placut and so on. O sa revin cu o parere mai detaliata, most probably, cand o voi termina.

[KarinaD]

Mometan m`am apucat de Jurnalele Vampirilor - Lupta de L. J. Smith.
Yeah, fana Jurnalele Vampirilor, atat carti dar si serial. Caaat am stat pe capul mamei sa mi`o ia. Am citit momentan nu prea mult din ea [ doar 8/16 capitole ] fiindca scoala asta e diabolica >.> Revenind. Imi plac mult cartile, pana acum am doar volumul 2, dar nu ma las pana ce nu le iau si pe celelalte. Prefer sa citesc cartea decat sa ma uit la serial. In serial e o intorsatura mare >.> Doar mici parti sunt identice, nimic mai mult.

[Ang.]

Zilele astea am terminat de citit De veghe in lanul de secara de J.D. Salinger. Initial am crezut ca e plictisitoare, asa etichetez eu cartile pe care le citesc din obligatie pentru scoala [Nu judeca o carte dupa coperta, da stiu. ]. Chiar cand am inceput s'o citesc mi'am dat seama ca nu e genul de carte care sa te plictiseasca si sa o citesti in sila doar ca sa ai ce sa'i povestesti profei de romana. E chiar draguta si nu e chiar mare, am citit'o in doua-trei zile, cititnd din ea doar seara inainte de culcare. Are o actiune foarte interesanta, transmite un mesaj clar catre toti adolescentii si nu o face intr'un mod care sa ii sacaie pe acestia. In mare parte e folosit un limbaj familiar, chiar jargon. E genul de carte pe care nu poti s'o lasi neterminata, chiar daca ti'ai dat seama firul povestii si stii deznodamantul. Asa s'a intamplat la mine, mi'am cam dat seama care cine unde si cand o sa faca. Si totusi am citit'o pana la capat, mi'a facut placere. Are happy ending, oarecum si pana la sfarsit se dovedeste a fi sora personajului principal, mult mai mica decat el, cea care ii deschide ochii si il aduce cu picioarele pe pamant pe fratele sau. Daca as da peste o carte asemanatoare cu asta nu as ezita sa o citesc. Poate cine stie, o s'o mai citesc inca odata pe asta, desi nu imi sta in fire sa citesc de mai multe ori aceeasi carte.

Xoxo, Ang.:bye: