Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Poveste fără sfârşit

#61
DECI,AI PUS CONTINUARE.....HAI SA VEDEM CE AVEM NOI ACI
Sa lasam asta,sa incepem cu inceputul
Salut,ma bucur ca ai terminat si acset capitol
1.Sa stii ca acest capitol este foarte trist nu-mi vine sa cred :((:((
2.Sper sa se intalneasca cu Sasuke sau sa-i moara mama,ca asa ar fi ea regina si ar putea fi cu sasuke :)
Si acum urmeaza :
-Naratiune:exista
-Descriere:isi face si ea loc
-Povestire:Da
3.Imi place foarte mult cum s-a terminat capitolul
SPOR SI NOROK LA KONTINUARE
1.LOVE 2.LIFE 3.DO THAT TOGETHER

#62
Bună, bună !

Poate aţi aflat sau nu, dar unele ficuri [ printre care şi Poveste fără sfârşit ] au fost mutate din secţiunea Naruto fics în Atelier. De ce ? Simplu. Majoritatea comentariilor sunt mai puţin de trei rânduri sau sunt împânzite de emoticoane.

De ce nu puteţi să scrieţi trei rânduri doar despre ultimul capitol postat ? Nu consider că capitolele pe care le scriu sunt excesiv de mici, aşa că, presupun că găsiţi ceva de spus despre ele. Să zicem că nu vă legaţi de naraţiune, descriere, dialog ş.a.m.d. chiar şi la idee aţi putea să scrieţi atât.

Şi emoticoanele. Ce sunt aşa de fantastice ? Pui unu, doi, trei dar ce îţi trebuie zece ? Mă deranjează la ochi să văd atâtea...

Nu, nu o să vă ameninţ că închid acum ficul. Pentru că nu vreau. Am văzut că majoritatea autorilor spun că dacă nu se remediază situaţia, îşi vor închide creaţiile. Ei bine, ar dacă vreţi să vedeţi în continuare ce se întâmplă, cei care au folosit emoticoane în exces sau au făcut spam pe la ficul meu, să dea un edit.

Hai că nu-i greu ! :-w

#63
Ok,Ok o//o
Bun sunt noua pe aici , ti-am citit fic-ul (pe o scara de la 1 la 10 meriti nota 11) am ramas impresionata de stilul in care ai scris povestea , foarte original sa pui cuplul SasuSaku in pielea vampirilor ... .
In acest ultimul capitol ai presarat putin mai multa tristete decat in celelalte capitole , ai descris foarte amanuntit camera , pajistea , rochiile , sentimentele pe care personajele le simteau , in asa fel ai scris totul incat daca stai putin atent/a ai senzatia ca esti chiar in acea poveste.
In capitole exista descriere din belsug , povestire , naratiune si putin,putin dialog.
Iti urez noroc si inspiratie cat mai multa pentru urmatoarele capitole.

P.S.Scuze ca am scris la inceput atat de putin dar chiar nu am avut inspiratie ce sa scriu si am simtit nevoia sa ma aflu in treaba :) .
"I'm crying inside and nobody know it but me."

„Comparisons are easily done
Once you've had a taste of perfection
Like an apple hanging from a tree
I picked the ripest one, I still got the seed…“


"
"Another head hangs lowly,
Child is slowly taken.
And the violence caused such silence,
Who are we mistaken?

But you see, it's not me, it's not my family.
In your head, in your head they are fighting,
With their tanks and their bombs,
And their bombs and their guns.
In your head, in your head, they are crying... "

#64
Buna, dragilor [ din nou ].
Nu sunt acasa ca sa am posibilitatea sa folosesc diacriticile, dar sper sa intelegeti ceva de pe aici. Ma bazez pe asta.

Nu ma asteptam sa spun asta, insa uite ca o fac. Rog un moderator sa inchida ficul pe o perioada nedeterminata. De ce ? Ei bine, comentariul anterior lasat de Arikashika este doar de un rand. Ma deranjeaza extrem de mult faptul ca inainte de comentariul ei se afla anuntul pe care l-am facut in legatura cu spamul si emoticoanele.
Mai, fetita, chiar nu intelegi ?

Asa ca, in concluzie, rog un moderator sa inchida Poveste fără sfârşit. Am sa vad daca ma reapuc de el peste o zi, doua, o saptamana, o luna, un an sau niciodata. Sa va fie invatatura de minte ce spun autorii si moderatori.

#65
Stai!!! Nu mai ai ce discuta cu mine daca inchizi acest fic. Arikashika si-a modificat com. asa ca putem trece peste, nu mai este nevoie.

Fic:
Mi se pare un capitol foarte trist, moharat si melancoloc. Dar si scurt :d . NU pot sa cred ac mama lui Sakura a rupt logodna. NU a vazut ca cei doi se iubesc? Chiar nu-si iubeste fica? NU imi spune ca vrea s-o marite cu altcineva, sau ca nu il place pe Sasuke? Dar chiar si asa. ESte mama, trebuie sa se gandeasca la fica ei. Ma bucur ca mama mea nu este ca ea.
Bye Bye

#66
Bine.. Hai sa zicem ca rog moderatorii sa nu il mai inchida. Pentru ca am primit multe plangeri ca va place si nu il vreti inchis etc :-@

Vreau ca totii userii care am comentat ficul, sa isi ia comentariile la rand si sa verifice daca sunt spam sau cu exces de emoticoane. Eu m-am uitat prin toate cele 8 pagini si am vazut ceva spam, asa ca, treceti la editat.

Mai am sa va comunic ceva. Capitolele vor veni foarte rar. De ce ? Pentru ca trebuie sa ma pun mai mult pe invatat. Da, in semestru doi o sa cam devin o tocilara. De ce ? Datorita faptului ca vreau sa intru la Stiinte sociale si din pacate in Baia Mare sunt doar doua clase. Doar doua licee au profilul asta, fiecare cu o clasa.

Asa ca, nu vreau sa aud plangeri de gen : Cand postezi ca eu nu mai am rabdare ? sau : Pune odata continuarea ca fac infarct daca nu stiu ce se intampla :|

#67
Soo...

Greseli de tastare nu am vazut .
Descriere ai . Mia placut foarte mult cum ai descris sentimentele Sakurei si infatisarea ei.
Naratiune ai si este chiar buna .
Dialog nu prea ai dar nu este sec , iar actiunea nu este grabita.
Capitolul a fost foarte trist si cred ca cei doi se vor casatori pana la urma, desi mama Sakurei nu vrea asta .
Imi place ca depui efort in scrierea fiecarui capitol .

Spor la scris la urmatorul capitol !
B.I.T.C.H ( Beautifull.Intelligent.Talented .Charming and Hot !)
________
|FuuFuu~|

#68
Dupa toata tevatura cu deschisul, inchisul fic-ului si toate astea... eu las un comentariu. Ancu, draga mea clementina, in halul asta am ajuns? :))
Revenind, chiar daca nu am comentat mai din timp, tu stii ca mie mi-a placut mult, nu? ;;)
Ce intrebari mai pun si eu, sigur ca stii. A fost foarte trist, dar frumos. Adica toata tristetea pe care o simte Sakura ai transpus-o in cuvinte ataaat de frumos. Mi-a placut mult descrierea sentimentelor din acest capitol.
Dialogul a fost ok, ca de obicei. Actiunea nu a fost grabita, ai trecut de la una la alta fara sa ne 'zdruncini' .
Ai avut o idee interesanta sa anulezi nunta. Destul de ciudat, am ramas cu gura cascata. In numele clementinelor, cum sa anuleze mama Sakurei nunta? Cred ca moartea sotului ei a afectat-o mai mult decat am crede... :))
Cred ca nu mai e nevoie sa spun ca astept urmatorul capitol.
Succes! >:D<

#69
După cum spuneam, capitolele vin mai greu dar vin. Nu vreau să aud : 'Când vine nextu ? ' , ' Dar nu vine odată ? ' -.- Deci să nu aud aşa ceva. Scriu cât de repede pot şi îmi permite timpul. Capitolul e scurt dar sper să vă mulţumească.



Capitolul 12 :
- La fel de prost ca tine –


’’ Nu ridici mâna pentru a mângâia,
Deschizi gura doar pentru a ţipa,
LaÅŸi urme de durere ÅŸi ruÅŸine,
Cândva am fost la fel de prost ca tine ’’.




Zorii deja începeau să se ivească. În regat, străzile erau încă pustii. Doar câte o pisică care îşi făcea veacul pe acolo. Vântul sufla cu putere, ridicând în aer diferite obiecte.
Un abis de smarald privea cum valurile reci ale oceanului se loveau puternic de stâncile reci şi moarte. Se încruncă uşor, întorcând capul spre sătucul de la poalele castelului. Un surâset îi apăru ei pe faţă. Era deja prea târziu. Aşteptase prea mult. Ceva dinăuntrul său îi spunea să plece. Departe. Să se piardă în lume, în căutarea băiatului cu ochi negri ce îl iubea. Eşarfa ei albă era suflată de vânt, semănând cu aripile unui înger. Da ! Un înger. Îngerul lui.
O ultimă privire asupra mării. Vedea cum soarele arunca asupra cerului culori pastelate de roşu, portocaliu şi albastru. Mingea uriaşă de foc se oglindea în apa oceanului.
Se întoarse uşor, privind armăsarul de lângă ea. Quasar . Colegul ei de călătorie. Se aşeză în şa, începând să călărească rapid. Părul ei era mângâiat de briza oceanului. Mâinile ei erau atât de albe în comparaţie cu culoarea armăsarului.

***


Apa cascadei Angel cădea cu repeziciune spre pământ. Apa ei cădea asemeni unor aripi de înger spre lacul ce o aştepta cu nerăbdare jos. Armăsarul gusta din apa, însetat. Ea, stătea lângă el, cu capul sprijinit pe genunchi. Părul îi cădea în valuri, acoperindu-i spatele ca o perdea roză.
Călărise toată ziua. Era obosită. Şi calul ei la fel. Hotărâse să se oprească până în zori, când va porni din nou la drum.
Ridică privirea spre cer. Deja soarele apusese. Stele strălucitoare împodobeau întreg cerul. Nici luna plină nu lipsea. Licurici zburau în jurul cascadei, luminând chiar şi împrejurimile. Ea părea atât de mică în comparaţie cu Quasar. Atât de firavă …
Lăsându-se uşor pe spate, ea adormi cu siguranţa că calul nu va pleca.

Ţipete o treziră din somnul său profund. Când deschise ochii, văzu făclii aprinse undeva în aproapiere. Auzea cum Quasar o striga. Se ridică rapid, luându-se după el. Se opri ! Mai mulţi bărbaţi încercau să îl ţină pe armăsar să nu fugă. La marginea lor, femeile şi copii priveau îngroziţi cum calul se zbătea să scape.
- Opriţi-vă ! Urlă fata cu putere. E calul meu !
În acel moment, liniştea stăpâni peste toţi. Ea îi privea nervoasă pe cei din jurul ei. Observă femeile. Rochiile lor lungi până în pământ, roşii cu modele de galben, verde, negru şi albastru o intrigau. Părul lor era lung şi negru, fără excepţie. Prins în două codiţe împletite sau lăsat liber la ţigăncile tinere. Apoi, îi privi pe ei. Nici unul nu se distingea într-un fel de celălalt. Doar forma feţei îţi permitea să îi distingi. Bruneţi, cu mustăţi negre. Mai era pe ici şi colo câte un roşcat tânăr.
Acei oameni erau cei pe care ea îi invidia. În mintea ei, concepţia faţă de de ţigani era una extraordinară. Îi vedea mereu liberi, fară obligaţii sau reguli. Viaţa lor era sălbatică. Ştiau să iubească, să îşi trăiască viaţa din plin. Mergeau pe concepţia ’’Nu te gândi la ziua de mâine că o uiţi pe cea de azi’’.
- Maiestate ? Ce faceţi pe aici la ora asta târzie ? îndrăzni să întrerupă tăcerea unul dintre cei aflaţi acolo.
- Calul acesta este al meu. Şi nu cred că trebuie să dau cuiva socoteală pentru ce fac.

***

După discuţii cu ei, ea îşi formă o părere. În ciuda celor spuse despre ei prin regat, spuse ce ajunseseră şi la urechile ei, erau nişte oameni care ştiau să-şi trăiască viaţa fără a se gândi la consecinţe. Ei o invitară să stea până în zori alături de ei. Femeile îi oferiră rapid nişte haine specifice lor, pentru a avea siguranţa că nimeni nu o descoperă.
Un foc mare se înălţa spre cerul înstelat. În jurul lui, erau aşezaţi toţi. De la mic la mare. Inclusiv rozalia. Ea sorbea uşor dintr-o cană cu vin fiert fierbinte, privind cu atenţie micile puncte strălucitoare ce îşi trimiteau razele asupra ei. Se simţea bine. Îi plăcea modul acestor oameni de a trăi. Îi plăcea că ea arăta aşa bine în hainele ce tocmai le primise. Rochia lungă până în pământ, cu talie joasă, roşie, ce avea imprimate pe ea diferite modele floare o distra. Îi plăcea felul în care ea cădea uşor în jos, mişcându-se după acţiunile ei. Bluza roşie cu mâneci scurte ce îi acoperea doar sânii o încânta. Simţea adierea rece a vântului cum îi atinge abdomentul gol. Iar medalionul din bani de aur pur ce îi împodobea uşor fruntea era plăcut de tânără foarte mult. Tălpile ei moi atingeau uşor iarba uşor rece.
Un fior o străbătuse. Îşi ridică instinctiv privirea spre cer. Lună plină. Ceva dinăuntrul ei îi spunea că el era undeva acolo, privind cerul şi o aşteaptă. Ceva din ea ce încerca să iasă afară. Cealaltă parte a ei. Partea rebelă ce era ascunsă undeva acolo înauntrul ei. Se întrebă mereu dacă era bine să lase afară cealaltă parte a ei. Un fior îi cuprinse iar trupul. Un fior cald, plăcut.
Privind iar cerul, zări o stea căzătoare. Te voi găsi şi vom fi iar împreună, murmură ea neauzită, zâmbind în sinea ei.

Sfârşit


După cum spuneam, ficul se va desfăşura în trei secţiuni. Prima, Cartea cu pagini infinite se sfârşeşte aici. Citiţi şi următoarele capitole şi o să aflaţi ce se petrece în mintea mea întortochiată :)) .

#70
Sunt prima! Si as vrea sa raman prima. Asa ca revin cu un edit dupa ce citesc si comentez. Promit! :D

EDIT! Am promis ca ma intorc, deci sunt aici!

Mi-a placut mult capitolul asta. A fost atat de... interesant. Din lumea regatului m-ai introdus intr-o atmosfera diferita si foarte interesanta. Una care ma atrage din toate punctele de vedere. E atat de salbatica si libera. Superb!
Ai descris frumos, lin, detaliat, impecabil. Sentimentele mi s-au parut bine definite, iar atmosfera descrisa foarte bine.
Actiunea nu a fost grabita, ai insistat destul pe tot ce trebuie fara sa ma plictisesti.
Dialogul nu a fost sec si nu am avut nevoie de mai mult de atat.
Ai avut o greseluta:
"ca calul" -> o mica cacofonie pe care nu cred ca ai vazut-o.
Iar la sfarsit ai repetat "cealalta parte".
In rest mi-a placut ideea, care a facut povestea sa devina usor o aventura foarte interesanta. Succes cu urmatoarele doua parti ale povestii! Sper ca vor fi la fel de bune ca si "Cartea cu pagini infinite". Succes, clementino! >:D<




Utilizatori care citesc acest subiect:
5 Vizitator(i)