We will still be friends forever despite difficulties

[Dufresne]

Off:Te rog sa intri pe ea in seara asta = ))

Onn: ; )) sincer mie chiar mi-a placut acest capitol : -? a fost specific stilului tau si descrierea a fost chiar foarte buna . Ai avut destul de multe greseli de tastare , poate l-ai corectat, dar tuturor ne mai scapa cate o greseala , le-a scris rose :- W [daca pot spune asa : )) , clar are mai mult de 3 randurii] .
Multumesc ca mi-ai dedicat capitolul , sincer , mi-a placut. Dar stiti ca mereu este loc de mai bine , deci am cateva sfaturi la capitolul urmatorl;
-pune-ti partenera sa se uite peste greseli , si fa si tu la fel la ea [O_O] , doua perechi de ochi sunt mai bine decat una
-ai grija ca uneori pui virgula in locuri gresite , citeste de doua ori [ stai linistita nu e o greseala pe care o faci in exces , de doua trei ori ;;) ]
-o balanta ar fi perfecta : - ? intre modurile de expunere : P putin din fiecare , ete eu uneori vreau putin mai multa descriere :o3

Mult noroc la capitolul urmator si anunta-ma cand pui next ;;)

[•нąкü•]

O mamii , te`ai gandiiit tu sa ne lasi noua un comentariu :O ?

Asa :-? @O.o.::draQusoR.::o.O : Multumesc mult iubiree >:D< , esti o scumpa , si stiu ca am greseli de tastare , nu l-am corectat ca ma frecau astia la cap sa ies afara , si anyway , se mai intampla , dar ma bucur ca iti place >:D< I luv iu very muci >:D< :]] .

@DeDal N. : I'm glab bacous tu ma sfatuiesti asa de bine , iti multumesc mult >:D< , so , am sa incerc sa te ascult ...

@larisa :x : I luv iu pentru ca tu esti tu si imi lasi o groaza de comentarii , si ma bucur ca iti place dear >:D< .


@*ILY Yaoi Maniac* : Fumeie , ma bucur ca nu te`ai plictisit sa citesti , chiar ma bucura mult si faprul ca comentezi la fiecare capitol ... Mersii^^

@Rose. : Cum spui tu mama :-@ ...

@Juliette : Huh , ma bucur ca iti place mamii , si o sa incers ca iti ascult sfaturile , si apropo ... dai si tu insfarsit pe aici :]]

[Moon princess]

:hug: iubire, scuze ca am intarziat atata! gomene. nu se va mai intampla, promit promit :pls:
deci, ce sa spun, un capitol trist, insa foarte frumos ^^ ai descris frumos sentimentele triste ale Sakurei si dezamagirile ei cu privire la viata. Mi-e mila de ea...chiar toti au parasit-o? Imposibil!
Sincer, sper sa mai fie cineva cu capul pe umeri care sa o ajute sa iasa din starea asta jalnica.
Pai, descriere, precum am spus, este foarte frumoasa, nu am ce comenta cu privire la ea.
Naratiunea, ca de obicei destul de buna.
Dialogul, nu e sec, nici nu are cum sa fie la tine, eu una n-am intalnit vreun capitol in care dialogul sa fie sec.
Actiunea nu e grabita, tres bien!
greseli am vazut, insa nu le bag in seama :D
pai, cam atat, si iubire, anunta-ma cand pui urmatorul cap :pls:
Chu&gambate!

:bye:

[•нąкü•]

Am adus next-ul, care este din perspectiva lui Sasori`xD. Pai, lectura placuta all^^!

We will still be friends forever despite difficulties

Capitolul X

Sasori:

O vad cum pleaca din acest loc plin de vicii fara a mai zice ceva. Cred ca acum este mai mult decat dezamagita, mai bine ma duc dupa ea. Imi i- au haina de piele de pe scaunul ce acompania o masa mare de billiard, verde cu cateva linii rosii. Si bilele care cad in acele gauri sunt ca…ca zilele noastre pe acest Pamant plin de durere, de suferinta amara, dar nu toata lumea sufera! Altii sunt siguri pe ei, se lauda mereu ca au “spate”, nu le pasa de cei din jur, devin narcisisti si plin de ei, aroganti…Si altii parca au un Inger al Mortii cu ei, care le omoara persoanele iubite, persoanele pentru care traiesc in acesta lume de criminali, drogati si multi altii…Dar cineva trebuie s-o schimbe, si daca o va face pe rozalie fericita, eu voi fi acela! Ies din casa grandioasa a bunei mele prietene si imi arunc privirea in jurul meu, in speranta de a o zari pe rozalie. Dupa cateva secunde de asa zise “cautari” o zaresc, merge incet, deabia atinge asfaltul cu picioru-i fin, micut, ca al unei adevarate doamne gratioase, care a trait pana acum doar in puf. Maresc viteza in speranta de a o ajunge din urma, si se pare ca reusesc s-o prind de mana-i calda. Ah, corpul imi vibreaza la atingerea fina a pielii ei, este asa de, de speciala…Reusesc sa scot cateva sunete, inclinandu-mi capul in jos, nu as putea sa o privesc in ochi dupa cate i-am facut.

- Iarta-ma ...ca m-am distrus, dar…te iubesc!

Imi ridic privirea si-i zaresc ochii de un verde crud, apoi ii vad aparandu-i un mic zambet pe buze. Ce frumoasa este cand zambeste….de ar fi asa mereu. Ii vad buzele carnoase deslipindu-se una de alta, soptindu-mi cuvinte care aveau sa ma marcheze…

-Stii, baieti intalnesc fete…Iar tu erai visul meu, lumea mea. Dar eu am fost oarba, apoi tu m-ai inselat. Si eu insami ma simt singura… Totusi eu stiu ca este adevarat, si inca mai sunt indragostita de tine! Vreau sa fiu a ta…Da-mi o sansa ca sa vad ca tu esti facut pentru mine, dar numai pentru mine! Nu vreaau sa te impart cu alta, dar stii prea bine asta. Zi si noapte sunt mereu de partea ta, pentru ca stiu cu siguranta, dragostea mea este adevarata, sentimentele sunt pure, deci incearca…Nu este nevoie sa ma intrebi de ce, deoarece stiu ca este adevarat si ca inca mai am sentimente fata de tine! Sa stii ca inca imi amintesc senitimentele, imi amintesc ziua, in care inima mea de piatra a fost sfaramata si iubirea mea a fost indepartata, dar in momentul acesta, stiu, o sa fiu altcineva! Dar intelege ca nu am nevoie de tine in viata mea din nou! As prefera sa nu ma mai contactati, cred ca ar fi mai bine pentru mine sa fiu singura o vreme…

Impulsurile inimii nu-mi dadeau pace, acum sunt sigur ca si-a marturisit sincera sentimentele! O trag brusc spre mine si o sarut apasat pe buzele-i moi, carnoase . Aceata imi raspunde bland la sarut, lucru care ma bucura neaspus de mult, dar nu avea sa dureze mult, pentru ca fata isi dezlipi buzele si pleca…Acum am pierdut cea mai draga persoana, ce rost ar mai avea sa o sacai daca ea vrea sa fie singura?

Ma indrept cu pasi marunti spre apartamentul in care locuiesc. In cateva minute ajung si acolo, deoarece nu stateam departe. Descui calm usa si ma indrept spre dormitor, cat de deprimat te poate face o fata! Nu ma schimb ci ma trantesc, imbracat, pe patul moale cu asternuturi rosii. Nu dupa mult timp ajung si pe taramul fictiunii, locul meu preferat! Aici pot fi cu Sakura, iar nimeni nu ne deranjeaza. Totul este sub comanda mea.

Dupa un somn bine meritat imi dezlipesc pleoapele una de alta, privind tavanul alb si rece. Azi este miercuri, deci trebuie sa-mi vizitez comoara, pe Nawaki. Cred ca va intrebati cine este, ei bine este baietelul meu “din flori”. Da, am avut acum trei ani o aventura cu o fata pe nume Hotaru, o fata de treaba, chiar m-am inteles bine cu ea, pana am facut-o prima oara si a aflat ca este insarcinata...Nu a vrut acest copil, asa ca l-a dat la un orfelinat, unde eu il vizitez saptamanal. Este o dulceata de copil, ochisorii aceea mici si verzi, aidoma unui mar din gradina bunicii, iar parul blondin care-i cade usor pe fata…sunt mandru ca este al meu! Ma indrept spre baie unde ma descotorosesc de hainele purtate in ziua anterioara, facandu-mi loc in cabina dusului. Las picaturile fierbinti sa-mi brazdeze trupul bine lucrat, plin de mushi. Stau in cabina cam cincisprezece minute, dupa care ies si imi infasor in jurul taliei un prosop alb imaculat, foarte pufos. Ies din baie si ma indrept spre dormitor pentru a- mi alege tinuta. Imi scot din dulap o pereche de jeansi cu turul jos bleomarini, un tricou negru cu imprimeuri rosii si o vesta tot neagra. Ma incalt cu o pereche de skateri negri si hai la drum. Orfelinatul nu este prea departe, in maxim zece minute sunt acolo si imi pot vedea ingerasul. Merg pe strada pustie insa gandul nu imi este la Nawaki, ci la rozalie, daca ar afla naiba ma ia! Gandurile mi-au fost spulberate cand am vazut sigla orfelinatului. Pasesc usor in curte apoi ma indrept spre sala patru sute doi. In cateva clipe dau buzna pe usa, gata, gata sa-mi i-au micutul monstrulet in brate.Se pare ca se joaca cu cineva, ii vad doar silueta in umbra, corpul bine conturat, formele perfecte. Ma indrept spre acea persoana necunoscuta si catre Nawaki, dar cand ii zaresc privirea amutesc.Reusesc sa spun cu o jumatate de gura:

-Sakura…

Sper ca v.a placut^^. apitolul acesta este special pentru Mamii`: x, Sis`: x [ea a fost cu ideea : "> ] si Sotioarei mele [ Laura]`: x. Si pentru Bro` si Sis` cei adevarati`: x pentru ca le sunt recunoscatoare din multe privinte`: x

[DeDal N.]

Soooo vad ca nu ai de gand sa renunti la italic :)) e OK si asa, ce sa zic.
Deci ma bucur ca ai adus next-ul care e din perspectiva lui Sasori' xD, asta ca sa te citez. Chiar vream ceva 'actiune' din partea lui.
Ca de obicei, ai descris foarte frumos. BTW, cand ai scris de acel prosop alb, foarte pufos mi-a venit sa rad. De unde ai mai scos-o si pe asta :)) ?
Vad ca nu ai mai lasat space inainte de semnele de punctuatie, foarte bine. Ai scris cateva cuvinte cu majuscule in propozitie, nu inteleg de ce.
vreaau=vreau.
D'oh, pe asta am vazut-o, ce sa zic.
Deci, atat am avut de spus despre acest capitol. Buh Bye !!!

[Moon princess]

iubiree... >:D< mor de somn asa ca voi da un ediiit.
merci de intelegere...totusi, ori n-am vazut eu, ori tu nu mai anuntat de noul capitol :-w
oricum, te iert daca ai uitat, doar sunt bunicuta ta ^_^.
deci, maine, ediiiiit. imi cer inca o data scuze.

EDIIIT
pai, :x ai un capitol minunat, mi-s placut foarte mult ce intorsatura au luat lucrurile, adica, Sasori are un copil? waw! n-as fi gicit asta nici intr-o mie de ani. Chiar mi-a placut!
Descrierea e chiar frumoasa, totusi trebuie sa descrii si locurile unde personajul se afla, de exemplu camera sa, ai spus doar ca a intrat si s-a trantit in pat, asa si? camera aia avea doar un pat? sunt convinsa ca nu. bine, sa trec mai departe ca incep sa devin ceva ce nu vreau sa devin ( o critica nervoasa :)) )
Naratiunea e chiar ok, nu mai comentez.
Dialogul e chiar frumos, nu-i sec deloc, love it! Mi-a placut ce i-a spus Sakura si ultimul dialog, de asemenea si cand i-a spus Saso ca o iubeste, de fapt mi-a placut tot :)) .
Actiunea nu e grabita, chiar ai lungit-o, tres bien!
pai, sincer chiar nu mai stiu ce sa mai spun decat spor in continuare cu ficul si muulte idei.

:bye:

[Turta Dulce]

iata-maaa micuta mea nepotica mai mare,cum am promis mi-am facut in sfarsit aparitia imediat dupa mamiii meu care este deasupra mea, deci acest capitol a fost c-am scurt [: ((]
dar plin de sentimente, si inca ceva, copil?? Sakuraaa ?? Orfelinat?? ce se intampla aici :-w ce cauta Sakura la acel orfelinat ?? hmm, oricum sunt in total mister , asa ca ma diar nepotica aduu nextul si nu ma mai tine pe jar , iti cam place sa ti-i lumea in "eroare" eee esti c-am rea si nu imi place.Deci haideee sa nu uiti sa ma anunti cand apare nextul..stiu ca am c-am intarziat cu comentul dar de citit am citit de mooooolt
bine c-am atat pentru astazi , te iubesc micuta mea nepotica mai mare semnat matusicuuu tau .

[•нąкü•]

Umm, ce ati citit mai devreme nu este adevarat! Vero si.a revenit:- ", si am decis sa fie cuplul GaaSasoDeiSaku`:)). Adica patrate amoroase`:]].
Deci o sa muriti de ras la urmatorul capitol, daca o sa fie cum prezic eu`=]]. Deci nu ati vazut si nu ati auzit nimic!

[*ILY Yaoi Maniac*]

Haku-chan ;x My love ;x Ai adus nextu` xD M`ai anunţat xD Şi e din perspectiva lui Sasorii-kun xD Oh , geez , God m`a binecuvântat xD Câte fapte bune ai făcut pentru noi xD Hehe , mă pun pe citit xD Comentez imediat xD Oh , my love , am ajuns deja la capitolul 10 ? Ehe xD Adică aţi ajuns xD Mnooo , iar ai ascultat Nane ;]] Nu pot spune că sunt sigură de asta , totuşi îmi place extrem de mult primu` paragraf , îl face pe Sasorii-kun un deştept cu un IQ mare =]]] xD Sasorii , you baka !!! Offf , Sakura-chan :[ Îmi e milă de ea :[ Totuşi i`a spus verde în faţă lu` Sasori , ceea ce e bine , totuşi Sasorii asta meritai , dacă ai fost un prostănac , totuşi îmi pare rău pentru tine că suferi , da` totuşi nu cred că suferi cât a suferit rozalia , totuşi asta meriţi xD Ceee ? Aventură , c...cu Hotaru ? Cu , cu , cu tipa aia ? Sasoriii ! Ce imbecil ! Îmi vine s`o iau pe portocala aia de ciuf =]]]] Hmm , Nawaki nu e numele lu fratele lu` Tsunade-sama ? Totuşi ce caută Sakura , acolo ? Să nu`mi zici că ştia totu` legat de Sasorii ? Wooow ... Descrierea perfectă :X Naraţiunea la fel xD Dialogul nu mi s`a părut sec . Greşeli nu am văzut , yupiii ` xD Acţiunea decurge bine ;-? zic eu xD Mă bucur că a mai apărut şi un capitol din perspectiva lui Sasorii . Felicitările mele pentru idee xD Spor la scris şi imaginaţie xD

________________________________________________________________________________

EDIT : Eee , ce ? Ăăă , păcat ... totuşi contează pe mine , îţi promit că o să`ţi citesc ficul în continuare >;D<

________________________________________________________________________________

EDIT: Haku-chan te ţii de glume ? Nu`i frumos xD Eeee , yupiii , Vero ;x a revenit xD

[Vero]

Well, după o lungă şi mare ceartă cu partenera mea m-am decis să continui ficul şi îmi cer scuze pentru ce aţi citit mai devreme. Îmi venise o altă idee şi [mă mir] Haku a fost de acord. So, fără a mai adăuga ceva, vă doresc lectură plăcută şi aştept comentarii şi critici. Sper să vă placă!

Capitolul 11.
Deidara’s story

Acea persoană este Sasuke Uchiha. Un traficant de droguri şi fratele mai mic a lui Itachi. Acesta are părul brunet şi ochii negri asemenea celui mai adânc abis. De la el procuram de cele mai multe ori aceste substanţe etnobotanice ce dau o senzaţie de plăcere şi de euforie. Cu ajutorul lor uiţi de lume, de sentimente, de tot.

Îmi iau telefonul de pe măsuţa din faţa mea şi observ un mesaj de la Tenten, o fată simpatică cu părul castaniu, prins în două corui de o parte şi de alta a capului şi ochii căprui. O fată care se tot ţine după mine şi mă invită la toate petrecerile pe care le organizează, iar eu accept doar pentru că sigur va veni şi iubitul ei, Sasuke. Îi trimit feie un mesaj prin care îi zic că voi fi acolo şi după îl caut pe Sasuke în agendă ca să îi zic să nu uite de droguri deşi, ştiu că oricum le va lua, el fiind dependent de ele.

Mă îndrept spre dormitorul meu şi îmi aleg din şifonier un tricou de culoarea cerului spre apus cu un imprimeu negru în formă de cap de mort şi o pereche de jeanşi negri cu lanţuri. Ma încalţ cu o pereche de tenişi albi şi îmi arunc o privire în oglindă. Pe faţa mea se putea citi oboseala şi neliniştea ce era în sufletul meu. Nu dormisem de vreo două zile, cred. Faţa palidă îmi cerea un somn bun, însă eu nu îi respectam dorinţa. M-am dus la baie pentru a mă spăla pe faţă şi pentru a-mi prinde părul lung şi auriu într-o coadă la baza gâtului, după care ies din casă şi mă îndrept spre maşina mea, un peaugeot negru.

Maşina alerga pe strada oarecum pustie pe lângă casele, blocurile şi magazinele oraşului. Imaginile parcă fugeau pe lângă mine. Doar cea din faţa mea era clară. Într-un final apăs frâna ce scoate un zgomot nu prea mare şi mă opresc în faţa unei vile mari. Pereţii acesteia erau de culoare crem, înconjuraţi de o frumoasă grădină plină cu flori de toate culorile: roşii precum focul, galbene aidoma soarelui, albastre ca cel mai însorit cer şi multe alte culori splendide. Cred că am uitat să precizez că Tenten este una dintre cele mai bogate fete de la mine din şcoală. De cele mai multe ori petrecerile se ţin la ea, ea locuind mai mereu singură deoarece părinţii ei erau mai tot timpul plecaţi în călătorii de afaceri. Deschid uşor poarta din fier şi păşesc pe aleea din ciment ce ducea la uşa casei. Sun la sonerie şi nici nu iau bine degetul de pe sonerie că Tenten deja îmi deschise usa.

O salut politicos şi intru căutându-l pe Sasuke cu privirea. Nu după mult timp l-am văzut stand într-un colţ al sufrageriei alături de patru băieţi. Primul era un băiat mereu vesel şi pus pe glume, cu părul blond, făcut ţepi şi cu ochii albaştri precum marea. Numele lui era Naruto Uzumaki. Al doilea, era un tip brunet prins într-o coadă în creştetul capului. Acesta este Shikamaru Naara, un tip leneş care mai degrabă ar dormi toată ziua decât să facă ceva bun. Al treilea este Neji Hyuuga, un băiat la prima vedere rece şi îmfumurat dar este foarte de treabă dacă ajungi să îl cunoşti. Acesta are părul asemenea tăciunii şi ochii lila. Ultimul dar nu cel din urmă, un băiat la fel de vesel şi de amuzant precum Naruto, cu părul roşcat şi ochii negri, Kiba.

Iau de pe masa plină cu gustăruri şi băuturi un pahar cu bere şi mă duc spre băieţii din colţ ce se dădeau la o parte pentru a-mi face loc pe canapea. Fără a-l întreba, Sasuke, care trăgea în prostie dintr-un joint, îmi întinsese cutia cu produsul. Îi mulţumesc şi i-au şi eu un joint.

La fel ca Sasuke, trăgeam şi eu în prostie. Fumam în continuu joint după joint. Fumul îmi învăluia nările dar nu îmi păsa. Eram deja în extaz. Simţeam cum uit tot, orice amintire plăcută sau neplăcută, chiar şi numele meu. Pun pariu că dacă cineva încerca să mă ridice de aici nu reuşea decât să mă dărâme căzând şi el peste mine. Am început să râd isteric fără motiv. Substanţele deja mi-au ajuns la creier.

Prin ochii între-deschişi o puteam vedea o fată frumoasă cu părul roz asemenea florilor de cireş şi ochii de un verde crud ce mă priveau. În acelaşi timp, ea vorbea cu organizatoarea petrecerii. Numele rozaliei parcă îmi stă pe limbă dar mereu îl uit. Oare cum o chema? Mi se pare atât de cunoscută. Cine era ea? Şi de ce această întrebare mă obsedează având în vedere că sunt mangă? Trebuie să fie ceva cu fata asta cu siguranţă. Dar ce?

Îmi scutur capul şi beau o gură din lichidul gălbui şi amărui după care încep să tuşesc sec. Îmi simt corpul tot mai greu. O durere de spate îmi acapară corpul datorită loviturilor ce le primeam de la unul dintre băieţi. În secunda următoare… Nimic. Nu mai pot vedea nimic în faţa ochilor. Parcă am intrat într-un abis. Haide doar nu am murit acuma! Nu se poate! E imposibil!

Clipeam des pentru a mă obişnui cu lumina din cameră. Mă uit în jurul meu şi observ aceleaşi paturi ca vai de ele şi aceiaşi pereţi murdari. Aceeaşi asistentă cu părul de foc ce mă privea îngrijorată. Nu! Nu din nou. Nu din nou am ajuns în acelaşi loc ca mai înainte. Fără a o lăsa să mai zică ceva îi zic că sunt bine şi că vreau să plec. Nu suport locul ăsta. Nici să nu aud de el. Plus că, de fiecare dată când cineva ajunge în comă din cauza drogurilor, o grămadă de jurnalişti dau buzna în saloane pentru a interoga pacientul. Nu vreau să fiu la fel ca descreieraţii ce se lasă filmaţi, interogaţi.

Asistenta se tot roagă de mine să nu plec pentru că sunt destul de slăbit, şi chiar aşa şi este, dar eu nu o ascult şi o îmbrâncesc într-un perete după care ies din salon, iar în final din spital. Oftasem uşurat că scăpasem din acea închisoare, cum o numesc eu, şi pentru că nu am dat de acei jurnalişti enervanţi, infometaţi de informaţii şi bârfe. Caut un taxi cu privirea şi intru în primul pe care îl văzusem. Îi spun adresa şi aştept să ajung acasă. Privirea-mi obosită privea pe geamul murdar oamenii fericiţi de pe străzi. Fericiţi… ce cuvânt urât pentru unii, dar frumos pentru alţi. Eu mă încadrez în prima categorie. Cândva am fost şi eu fericit dar acum, nu mai sunt. Totul s-a ruinat pentru mine. Am început să mă urăsc, să urăsc că m-am născut. Preferam să mor dar pur şi simplu nu pot. Nu pot să o fac pe acea fiinţă minunată, acea fată care mereu mă bine dispune, acea fată pe care o iubesc din toată inima, acea fată ce e îndrăgostită de Sasori, fără ca el să o iubească câtuşi de puţin, Sakura.

Pierdut în gânduri nu realizez că şoferul, enervat, strigă la mine din răsputeri zicându-mi că am ajuns. Mă uit buimac la el şi scot din buzunarul de la blugi zece dolari pe care îi înmânez după care ies din maşina portocalie. Păşesc încet cu privirea tristă spre bloc, după care urc scările ajungând în final în faţa apartamentului meu. Se pare că uşa este deschisă. Oare am uitat să o încui? Pff, chiar nu mai contează acum. Tot ce îmi doresc e să pot face o baie caldă pentru a mă linişti. Închid uşa şi aud din sufragerie nişte voci. Dacă nu mă înşel, acele voci veneau de la televizor. Hai că deja a devenit aiurea. Oi fi eu uituc dar nici în halul acesta încât să uit televizorul deschis. Mă îndrept spre sufragerie şi ce să vezi? Un băiat de vârsta mea, roşcat şi cu ochii de un verde şters, mă privea oarecum mirat. Rămân şocat. Nu, nu se poate. Cred că încă mai sunt sub influenţa drogurilor. E imposibil. Ori am vedenii ori în faţa mea stă un zombie ori visez. Prefer să fie a treia variantă. Se apropia de mine iar când a ajuns în faţa mea mă scutură. Se pare că nu este un vis. Este real. Îmi scutur capul şi spun cu o voce tremurată, plină de spaimă, de uimire, de şoc.

-Gaara?

___________________________
Capitolul este necorectat. Aşa că îmi cer scuze pentru eventualele greşeli. Sper că v-a plăcut.