Flacara Iubirii nu se stinge atat de usor

[Prevented :D]

Hey buna sunt asa...mai noua si vreau sa iti zic ca imi place si sunt curioasa cu privire la agresorul Sakurei dar ai zis ca vrei critici dure...pai....ei bine nu sunt eu adepta criticilor asa ca nu ma pot pronunta atat de bine.....in orice caz dupa mine totul este bine...dar Sakura e cam cu capul in nori....si imi place tupeul ei nemarginit;) as vrea sa ii mai adaugi si pe restul colegilor...adica nunumai pe ea si pe Naruto si putin pe Ino,Hinata si Sasuke.....oricum este superb si as dori sa scrii repede si Nextul!!!

[Xandra iubire14]

Dai da am trecut si eu pe aici. Imi place dar cred( am zis cred pentru ca nu stiu exact) ca l-am mai citit undeva in rest e super tare. Si daca nu ma insel e despre cuplul SasuSaku. :-L nu ca am ceva inpotriva cuplului asta dar m-am cam saturat de el. Orcum imi place mult si abea astept sa vad ce o sa se mai intample. Bafta in continuare si multi pupici:*:*:*

[Turta Dulce]

Buna! Am citit si eu fic-ul tau si m-am gantit sa iti las un comm
Deci in primul rand dupa ce termini de scris un capitol,reciteste-l pentru ca am vazut in toate cap greseli(ma refer ca nu scriai tot cuvantul papi literele>:P si nu e bne)
In al doilea rand cobor jos si urc sus e pleonasm nu poti urca jos si nici sa cobori sus
Ai descriere multa si asta imi place -sa descrii tot mai mult
Naratiunea e perfecta din punctul me de vedere
Iar dialogul nu e sec deloc
Sper ca nu te-a deranjat commul meu :-s Dar incerc doar sa te ajut
Sper ca nu te-ai suparat :P si ca o sa ma anunti cand o sa pui nextu


Succes in continuare ;) :bye:

[MooN.]

Deci uite si capitolul nou! Am cam intarziat cu el, nu? Sper ca asteptarea sa fi mertitat.
P.S. capitolul nu este corectat, deci sorry daca sunt greseli de tastare.

Cap. 6 O situatie ca la gradinita

Nu pot sa cred ca el ar face o asemenea gresala! Sigur si-a dat seama ca stiu cine este. Fara sa realizez, intr-o secunda buzele sale moi s-au unit cu ale mele intr-un sarut violent. Ma zbat pentru a scapa, dar este atat de puternic pe langa mine. Dupa ce rupe acest sarut care mi-a provocat dezgust, se evapora. Cum a facut asta, stie naiba. Nu mai vreau sa mai dau ochii cu el. Cum Dumnezeule a intrat aici? Am fost sigura ca ma v-a urmarii. Si unii ar spune ca nu is normala. Cine nu ii normala acum, huh? Stiu eu de ce ma uit in spate cand defapt nu este nimeni, dar sigur ca nu trebuie sa ma creada nimeni. Doar sa ma faca nebuna pe la spate. Ii clar ca nu is normal. Ce om intreg la minte ar gandi asa ceva, doar eu desigur. Sper sa nu mai dau ochii cu el prea curand sau de preferat niciodata. M-am saturat de el si de felu in care ma inebuneste. Ce nu as da sa plece din oras. Sa nu il mai vad vreodata si sa ma lase sa imi traiesc viata in liniste si pace. Sa ma lase sa imi indeplinesc visul. Imi revin din micul „soc” si ma intorc la minunata si monotona mea plimbare prin scoala asta de idioti. Cu cateva exceptii desigur, dar in general dau peste cei mai prosti oameni. Oftez si imi schimb directia spre clasa. Daca nu ar trebui sa ii respect pe profesori sigur baba aia s-ar alege cu o bataie zdravana in fiecare zi. Sunt aici doar de doua zile si deja m-am saturat pana peste cap de scoala asta de tot rahatul. Sunt foarte curioasa daca macar au o echipa de majorete. Daca nu, voi avea eu grija sa aiba. Si trebuie sa fac ceva in legatura cu culorile scolii si uniforma asta care este chiar hidoasa. Nu cred ca alta scoala din tot Konoha mai pune elevii sa se imbrace intr-o uniforma de pe vremea bunicii. Voi avea eu o mica discutie cu doamna directoare. Fara sa imi dau seama sunt deja in fata clasei mele. Inca nu s-a sunat deci o mai pot sa enerva pe profa aia dusa de-a ‘cas.
- Buna ziua! V-a fost dor de mine? Asa frumos am dat eu buzna in clasa. Ce bine ma simt cand ii vad pe toti cu gurile cascate, iar pe majoritatea baietilor salivand ca niste caini dupa mine. Doamna profa, sa stiti ca tot ce am zis a fost o gluma. Nu trebuie sa va mai suparati.
- Haruno, tu ai fost macar la directoare? Sau te-ai plimbat ca o nerusinata pe hol? Si mie sa nu imi mai spui „doamna profa” ai inteles? Intrebarile ei imi provoaca greata.
Ai de capu’ ei. Cum si-a permis sa ma faca tocmai pe mine nerusinata? Daca am eu chef sa ii spun „doamna profa” atunci asa ii voi spune. Cine se crede si asta sa imi spuna mie cum sa vorbesc. Ii atat de neinsemnata pe langa mine si isi permite asa ceva? Baba asta habar nu are cu cine s-a pus. Cred ca face o groaza de eleve nerusinate fara ca cineva sa spuna ceva. Ei, uite ca unu dintre victime se trezeste din somn si va spune un NU! Nu are niciun drept sa ne faca nerusinate sau in orice alt fel. Tipa asta are o suta de ani, trebuia sa iasa de mult la pensie. Nici nu cred ca mai stie despre ce a vorbit toata ziua. Sunt nouazeci si noua la suta sigura ca habar nu are de programa. Este o aieriana. Trebuie sa imi fac o lista pe care sa o prezint doamnei directoare. Nu sunt foarte multe chesti doar: o profa nebuna, echipa de majorete, culorile scolii si desigur uniforma. Nu ii mult, nu? Trec pe langa profa asta de tot nimicu’ si ma asez in banca destul de mandra. Spre marea mea fericire nu am fost nevoita sa stau aproape ora sa o ascult pe batranica asta cum palavrageste despre nimicuri. Viata la liceu devine din ce in ce mai plictisitoare si mai enervanta. Imi place sa enervez profesorii, dar sa le si dau peste nas doar sunt cea mai buna eleva a scolii. Bine la egalitate cu unu Sasuke Uchiha. Toate fetele din scoala vorbesc despre el, iar eu le ascult ca proasta. Sunt la egalitate cu un tip pe care nu il cunosc, cat de stajenitor. Dar daca el este tipu pe care il place si „inteligenta” de Ino, atunci este minunat. Am nevoie de informatii sigure inainte sa fac cine stie ce prostie imi trece mie prin capsor. Si asa am o gramada de idei nebune. Trebuie sa fac echipa cu el la nu stiu ce concurs de mate. Preferatele mele, daca este destept nu imi va sta in cale ca altfel nu o sa iasa frumos. Astazi pe la doi trebuie sa ne intalnim in curtea scolii. Vom incepe pregatiriile, nu mai pot de nerabdare. Doar pentru ca sunt cea mai rebela tipa si sa nu uitam sexy din toata scoala asta nu inseamna ca nu trebuie sa am note mari. Pot sa ma considere o tocilara sau o rebela cum vor ei, chiar nu ma intereseaza. Vreau sa le arat ca o tipa ca mine poate sa fie cea mai buna in scoala asta. Si uite asa zboara orele pe langa mine. Clopotelul ce nu intarzie niciodata ma trezeste din visare anuntandu-ma ca este ora doi fara zece si trebuie sa ma intalnesc cu acest Sasuke si cu profu’ de mate in curte sau mai bine spus in parcul din spatele liceului. Nu am mai fost pe acolo avand in vedere ca este doar marti, iar eu sunt aici de ieri. Trebuie sa cunosc si eu scoala asta, nu? Ce bine ca nu mai ploua. Imi strang toate cartile si caietele de pe banca dupa care ma indrept spre iesire, dar cum sunt eu asa mai nebuna imi trece o idee prin cap. Deschid geamul si ma uit un pic. Se pare ca da direct in parcul din spate. Acum ar fi momentul potrivit sa mi se aprinda beculetul deasupra capului asa cum ii in desene. Ma urc pe pervaz cu ghiozdanul un spate si ma arunc. Ce senzatie de milioane. Pe la jumatate fac o schema si ma invart peste cap dupa care ajung fix in picioare. Sunt doua sau trei persoane care treceau pe acolo cand mi-am terminat spectaculosul show. Toti au ramas cu gurile cascate. Le-am facut semn ca pot sa plece desigur dupa ce m-au aplaudat. Ce noroc am avut ca nu a trecut nici un prof sa ma vada. Intru in micul parc si ma asez pe o banca care printr-o minune nu este uda. In timp ce ii astept pe cei doi intarziati imi plimb privirea prin jur. Nu este cine stie ce mare, dar este superb. Iarba este frumos tunsa, copacii acopera jumatate din toata suprafata parcului. De-a lungul potecii care il strabate sunt numai flori in culorile curcubeului.
- Frumoasa saritura! Pe cine incerci sa impresionezi? vocea lui imi este atat de cunoscuta, dar tot trebuie sa ma uit pentru a-mi dovedi ca este chiar el.
Cat de urat din partea lui, imi intrerupe sirul gandurilor. Ii recunosc vocea, dar tot nu pot sa imi dau seama de unde.Sta in partea cea mai intunecata a parcului, undeva unde razele fierbinti ale soarelui nu pot ajunge. Ciudat mai e si tipu’ asta. De ce naiba sta si el la umbra cand toata ziua a plouat, iar acum este un pic de soare? Ca tot venii vorba si vremea asta este destul de ciudata. De dimineata ploua cu galeata, iar acum nu mai pot de cald. Tipu asta se holbeaza la mine inca de cand am venit, iar eu nu i-am raspuns.
- Pentru informarea ta, am facut-o doar pentru a ajunge la timp. Si trebuie sa recunoastem ca mi-a iesit excelent. Am grait pe un ton destul de rece. Nu as fi vrut sa iasa chiar asa, poate cu un pic de superioritate, dar nu rece.
A oftat si sunt sigura ca si-a dat si ochii peste cap, dar totusi a fost o saritura de milioane. Nu pot sa cred ca vorbesc cu un tip pe care nu cred ca il cunosc. De ce sta in umbra, vrea sa para cine stie ce misterios? Daca da, atunci chiar i-a reusit. Mi-a starnit curiozitatea. Trebuie sa stiu cine este acest Sasuke Uchiha. De ce doamne, nu vrea sa ii vad chipul. El poate sa mi-l vada, dar eu nu? Ce e treaba mai e si asta? Si din nou incep cu intrebarile. Parca am spus ca nu voi mai face chestia asta prea curand. Dupa ce am asteptat jumatate de ora sa vina si profu ala handicapat ajunge si el. Si nu oricum ci dintr-un nor de fum. Ma trezesc ca tipu asta mai e si magician sau ceva. Arata destul de ciudata, o fi evadat dintr-o cusca de maimute. La gandul asta am inceput sa rad cu voce tare. Se holbau amandoi la mine ca la ultimul om de pe Pamant. Astia doi sunt disperati rau de tot. Oare la ce se gandesc? „Tipa asta nu ii intreaga” ? Da, probabil. Sincer chiar nu ma deranjeaza. Dupa ce mi-am terminat portia de ras, profu se apuca de palavragit ceva la care chiar nu am fost atenta. In momentul ala eram ocupata sa rad in sinea mea de cum arata. Are parul argintiu, foarte cidat avand in vedere ca este destul de tanar, gura ii este acoperita de o masca sau ceva. O bandana ii acopera ochiul satng. Poarta o pereche de blugi inchisi la culoare si o bluza neagra cu maneca lunga. Nu prea pare a fi prof de mate, da no, nu avem ce face.
- Asa copii, cred ca ma cunoasteti, dar daca nu atunci ma numesc Kakashi Hatake. Intre voi va cunoaste-ti, nu? Perfect. Sa ne apucam de treaba.
Deja ma enerveaza. Vreau sa zic, copii? Eu cel putin nu sunt, dar cred ca dragul de Sas’ke ii. Si daca ne cunoastem intre noi? Normal ca nu, ii stiu doar numele nu si cum arata. El stie cum arat, dar nu sunt sigura daca stie cum ma numesc. Ce stiuatie de gradinita. In fine a spus ca ne apucam de treaba, asta inseamna ca aici la soare, nu? Doar nu ne duce sa facem calcule la umbra. Am sa-i vad si eu fata la acest mare maiestru in prostie. Surprise, trebuie sa mergem noi la el. Nu nu nu, Sakura ramane la soare, sa vina ei la mine. Eu nu ma misc de aici nici daca ma bati. Cine se cred si astia doi? Sa ma faca pe mine sa ma ridic, si pe langa asta doar ca sa fac calcule la umbra. Sakura o sa stea aici sa se bronzeze, daca ei nu coopereaza treaba lor. Imi dau jerseul jos si ma intind pe banca la soare. Daca tot trebuie sa pierd aici inca doua ore atunci sa o faca cum trebuie. Ma uit cu coada ochiului la cei doi, si se pare ca Sas’ke nu a iesit din umbra, dar se holbeaza la mine. „Of, Doamne grea mai e si viata asta!”, am spus numai pentru mine. Multi tipi se holbeaza la mine, dar asta intrece orice masura. Deja devine mult prea enervant. Nici nu cred ca este atent la ciudatu’ de la „Circu Vesel”. Cat de patetic.
- Sakura, sti ai putea veni si tu aici sa faci ceva exercitii. A spus ca si cum ii el mare domn.
- Nu va faceti griji, profule, am sa ma descurc! Superioritatea nu lipseste niciodata din vocea mea, sau ma rog de cand am venit.
Mi-am luat jerseul si ghiozdanul dupa care am plecat facandule semn cu mana. Il auzeam pe ciudat cum ma striga cica sa ma intorc. Ha, o data ce vreau sa plec nu ma mai intorc. Asta le lipseste multor persoane, hotararea. Il las sa ma strige pana raguseste. Saracu’ daca face asa cand nu stau eu sa fac exercitii atunci oare cum va face cand il va parasii prietena. Stai ce tot zic eu acolo, ce femeia care are macar un gram de minte il va alege pe el? Sunt constienta ca nu trebuie sa procedez asa, doar ca stiti cum e. O data ce incepi nu te mai poti lasa, felu asta de a fi este pentru mine ca un drog. O sa ma las poate de atitudinea asta, da vezi sa nu. Ok, deci cum mi-am terminat programul pot sa merg linistita acasa. Este un trafic de nedescris. Claxoanele iti „mangaie” urechea, iar soferii injura pana nu mai pot. Of, Doamne ce lume nebuna. Astazi chiar am chef de niste cumparaturi, terbuie sa o sun pe Hina cand ajung acasa. Si ar cam trebui sa revin la culoare mea naturala. Sunt o multime de brunete prin orasul asta, dar rozalii, cate vezi? Sunt unica! Cata siguranta pe mine, oare mi-au murit laudatorii? Da, de unde! Deci ii stabilit astazi revin la culoarea mea naturala.

[Miranda.]

Vreau sa fiu prima asa ca revin dupa ce citesc.

Edit:
Eu citesc dar ma tot întreb despre ce cuplu este vorba. Poate sunt si obosita si din aceasta cauza nu mai gândesc la rece, dar chiar ma întreb. Despre ce cuplu este vorba? DIn cate mi se pare pare a fi Sasusaku, dar mai este si acest baiat care a aparut din intuneric ( prima dragoste a Sakurei). Deci care este? Si cine este aceasta persoana misterioasa la acre se gandeste Sakura?

Nu mai dau sfaturi deoarece sunt obsita, data viitoare :love: .

[zumy-chan]

imi place moolt ficul tau e asa de fain sa nu cumva sa te lasi de el
sa il comtinui neaparat!
pana nu patesc ceva...poate da masina-n mine!daca nu continui numa la el ma gandesc
nu prea am vazut greseli
descriere:oki
dialog:nu e sec
sa pui next!

[Katniss]

Well, well, well m-am gandit sa imi las amprenta printr-un comm. Am vazut greseli de tastare, ei dar oricine le face totusi ar fi bine sa mai citesti inca odata inainte sa postezi. Nu zic ca o sa la le vezi pe toate dar sunt sigura ca o sa mai vezi o parte din ele. Ai descriere si dialog ceea ce e bine. Ideea nu mi se pare suta la suta originala dar sunt sigura ca o sa o faci originala. Cam atat am avt de zis astept nextu. So spor la scris si multa imaginatie.:bye::bye:

P.S. daca te-a deranjat cu ceva comm-ul meu sa imi spui.
P.S.S. nu uita sa ma anuti.

[MooN.]

Poate stiti sau poate nu, dar unele ficuri ( printre care si acesta ) au fost mutate de la Naruto Fics la Atelier. De ce? Pentru ca unele comentarii au mai putin de trei randuri, iar altele au emoticoane in exces. V-as ruga pe cei care nu au trei randuri sau prea multe emoticoane sa dea un edit. Nu am de gand sa inchid ficul, dar va rog mai uitati-va inca o data peste ce ati scris.
Ok, so... mersi ca ati citit ce am avut de spus!

[Miranda.]

Sincera sa fiu inca nu am observat acest detaliu. Sper ca eu nu ma număr printre aceștia, de multe ori scriu peste trei randuri, si nu pun multe emoticoane. Nu vreau sa ma bag dar sa sti ca imi pare rau. Cei care au ( sa-mi spui daca si eu sunt in lista) sa-si editeze comentariul. Nu este corect pentru tine ca sa suferi din cauza noastra, vezi sa nu închizi povestea ca ma supar.
Scuze daca interventia mea te-a suparat.

[MooN.]

Hello! A venit si capitolul sapte. Scuze de intarziere, dar nu prea am avut timp sa scriu prea mult... Asa tin sa va anunt ca noile capitole vor veni mai rar pentru ca scoala imi ocupa tot timpul. Imi pare chiar foarte rau daca acest capitol este prea scurt si nu este pe masura asteptarilor voastre dar nu am mai avut nici o idee cu care as putea continua! So...
Lectura placuta!

Cap. 7 O catastrofa totala

- Hina? Salut sunt Sakura, ne intalnim la mall intr-o ora, ok?
- Voi fi acolo.
Poat avea planuri, iar eu si mofturile mele i le-a dat peste cap. Ah, daca ar fi avut planuri mi-ar fi spus, nu? Trebuie sa imi scot chestile astea din cap, cumva. Pasesc pe trotuarul pustiu, dar pe sosea inca este acea aglomeratie infernala. Nu ca m-ar interesa, dar mi se pare putin ciudat. Trebuie sa ma grabesc acasa. Incep sa alerg ca o disperata, aud pasi in spatele meu. „ O nu, te rog spune-mi ca nu este cine ma gandesc eu ca este!”. Alerg cat ma tin picioarele, dar cel sau cea din spatele meu mareste pasul. „Doamne, de ce eu?”, asta este tot ce am in gand. Nu mi-am inchpuit niciodata ca pot alerga chiar atat de tare. „Stai un pic, eu sunt Sakura Haruno! Nu ma tem de nimeni si de nimic”, ah ce gand curajos. Ma opresc brusc si ma intorc in spate. „Nimeni?”, acum nu sunt nebuna, puteam sa jur ca cineva ma urmareste.
- Iti bati joc de mine sau ceva? Stiu ca trebuie sa fi acolo undeva! Nu te face ca nu ma auzi, ai inteles?
Tip ca o disperata la cel sau cea care acum un minut ma urmarea. Serios acuma. Pot sa jur, era cineva in spatele meu. Nu sunt nebuna si cu siguranta nu sunt nici surda. Dar cum a disparut atat de repede? „Nu ar trebui sa mai stau pe aici!” si am luat-o din nou la fuga. In mai putin de zece minute ajung in fata casei. Ah, cat de bine ma simt acum. Intru pe poarta si fug pana inauntru. Din nou incep sa alerg pe scari, o data si o data tot cred ca imi voi rupe ceva. Ce destept ar mai fugi cu o asemenea viteza pe scari, sunt si in ciorapi. Doamne cat de proasta pot sa fiu. In orice caz, trebuie sa ma schimb. Merg in baie si imi fac un dus revigorant. Doar ca sa stau ca o statuie in fata dulapului hotarand cu ce sa ma imbrac. Dupa cincisprezece minute petrecute holbandu-ma la haine, imi aleg o pereche de blugi mov stramti, o bluza cu maneca lunga neagra, in picioare niste bascheti negri si in final imi pun o cordeluta mov. Cat de mult imi place combinatia asta, as purta-o zilnic. Imi mai aranjez o data parul in oglinda si... Voila! Imi iau geanta in care imi bag Ipodul meu de ultima generatie, telefonul, agenda electronica, pormoneul, o oglindjoara, un gloss de buze si un rimel, in caz de orice. Imi iau o geaca tot mov si ies din casa. Nu prea am de ce sa ma grabesc, deci o iau mai incet. In castile Ipodului rasuna piesa „Awake and Alive” a celor de la Skillet. Mainile mi se misca pe ritmul muzicii. Din cand in cad mai facem si ceva miscari, iar oamenii de pe drum se uita la mine ca apucatii. Vai cat de tare ma distreaza prostia omeneasca. Mai merg in jur de cinci minute si ajung in hata mal-ului unde draga mea Hina ma asteapta. Are mainile-n san, o spranceana ridicata si bate usor din picior. Ii clar ca am intarziat, oare cat am facut-o sa astepte? Ah, ce mai conteaza sunt aici deja deci...
- Hei Hina, ce faci? Cu cat calm am rostit aceste cuvinte, aproape uitand ca am facut-o sa ma astept in jur de douazeci de minute. Oops dreseala mea.
- Poftim? Adica ma faci sa te astept... aaa ceva timp si tu vi calma si bine dispus, cum crezi ca sunt?
Se pare ca si-a dat seama cat este ceasul, este asa amuzanta cand se infurie. Ma bufneste rasul in timp ce ea se uita suparata la mine.
- Scuza-ma doar ca a trebuit sa alerg de un psihopat. Am rostit printre rasete, dar ultimul cuvat l-am spus serioasa.
- Pai atunci scuza-ma ca nu am fost acolo sa ii dau un pumn, ce s-a intamplat cu tine? Din cate imi amintesc, tu nu erai asa! Se pare ca devine din ce in ce mai sarcastica, dar mno... cine o condamna.
Oh Doamne, cum observa ea ca ceva nu este in reugula, dar totusi are atat de multa dreptate. Am linistit-o spunandu-i ca am fost doar un pic speriata si atat, dupa care am luat-o de brat si am intrat in mall. Mergem incet brat la brat, exact ca doua batranele. Se pare ca... si ea ar vrea sa imi schimb culoarea parului. Imi sta bine, dar nu ma reprezinta, pe cand culoarea mea rozalie, da. Am intrat in cel mai la moda cuafor si am stat acolo in jur de doua ore. Torutura, dar vorba aia „Baba sufera la frumusete”, iar in cazul meu, asteptarea este cea mai mare suferinta. Vai, aproape ca adorm... cand
- Sunte-ti gata! Mi-a spus dintr-o data coafeza. Credeam ca nu mai termina...
- Ah, multumesc. I-am platit si am iesit afara din acel loc plin de un aer plictisit.
Fug cu Hina dupa mine pana ajung la baie sa ma vad in oglinda. Ah, cat de bine trebuie imi sta! Hina rade, nici nu stiu ce vede atat de amuzant. Adica mi-a scurtat un pic din superbul meu par lung, ceea ce nu imi convine, dar in rest este la fel de roz ca inainte. Intram in baia fetelor si ma duc direct in fata oglinzii. Inchid ochii cu o fractiune de secunda pentru a avea o mare surpriza. Si sincera sa fiu chiar este o surpriza
- Aaaa, am inceput sa tip ca o disperata, iar Hina rade in continuare.
Ii clar de ce radea si cand am iesit. Coafeza aia este o nepriceputa! Doamne ce mi-a facut.