Sa ne luptam. Foarte bine, daca asta vrea. Iau o sulita si o invart, jucandu-ma inainte de a incepe cu adevarat.
-Crezi ca ma intimidezi? Intrebarea m-a luat pe nepregatire asa incat scap sulita, fapt ce se intampla foarte rar.
-Aiurea, ii raspund dupa ce analizez situatia.
Incetez jocul si ma aplec peste arma. O privesc atenta, parca incercand sa ii aud gandurile. Spre marea mea mirare, aud un zumzet din care inteleg 'Arata-i cine e cel mai bun'. Zambesc in sinea mea, apoi ma reped inainte. Nu stiu de unde apare Tax, urmarindu-ma cu ochi ageri. Normal, cum puteam sa uit de el. Ma opresc, cautand-o cu privirea pe Saya. Aceasta se intorcea cu tot corpul, urmarindu-ne, avand un zambet ironic pe chip. Nemultumit de situatie, ii lovesc animalul cu sulita, arucandu-l la cativa metrii in aer, sar dupa el si il trantesc cu putere la pamant. Acesta scoate un sunet infundat, incercand sa se ridice. Ma reped catre Saya, oprindu-ma la cativa centimetrii de fata ei, privind-o in ochi.
-Nu ma injosi atat de mult. Aceasta nu mai apuca sa spuna nimic, o iau de mijloc si o arunc in cel mai apropiat copac, apoi imi iau arcul si trag o sageata indreptata catre inima ei.
Răspunsuri: 717
Subiecte: 32
Data înregistrării: Mar 2010
Reputație:
1.580
Zupi: 20.437 z
Nu puteam să-mi cred ochilor. Înţeleg că vroia să-i arate cine e şeful aici, dar nu trebuia să o şi omoare. Am sărit imediat în ajutorul Sayei, nu credeam că voi face asta, dar eram nevoit. Am apucat săgeata şi am rupt-o în două.
- Unde ţi-a fost capul ? Puteai să o omori ! Legolas, cu tine vorbesc ! m-am răstit eu.
Părea evident tulburat de situaţie, iar eu ţipând la el nu rezolvam nimic. L-am luat în braţe şi i-am spus să nu-şi facă griji, totul va fi bine. Poate era o minciună, dar trebuia să i-o spun. M-a strâns la rândul lui. Am luat gestul drept prietenie, dar eu vroiam mai mult. Eram lacom, aşa că l-am sărutat. A fost un sărut scurt, dar mi-a răspuns. Apoi mi-am îndreptat privirea către Saya, care încă tremura.
- Eşti bine ? am întrebat-o mecanic.
- Sigur, deşi nu îmi pot explica ce s-a întâmplat acum câteva minute.
- Te referi la sărut ? am întrebat eu, deranjat.
- Nu, mă refer la furia lui Legolas.
Occ: DeDal N.
[center] [/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center] [/center]
Nu vreau sa admit asta, insa am exagerat. Nu il cred, nu cred ca totul va fi bine. Il privesc pe acel animal al ei, pe Tax cum se ridica ametit si paseste parca tocmai bause ceva alcool. Imi arunc parul pe spate si in acea clipa o aud pe Saya aproape tipand.
-Nu, ma refer la furia lui Legolas.
Furia mea? A mea?
-Hei..
Il vad pe Akira cum se apropie de mine.
-Totusi, de ce ai facut asta? Poate ca ti-am soptit sa ii arati cine e cel mai bun, continua el apropiindu-se, insa nu am vrut sa intelegi gresit.
-Mda, ai dreptate. Probabil ca imi pare rau.
Saya se intoarse catre mine, privindu-ma vizibil deranjata.
-Probabil ca iti pare rau? Daca nu oprea Akira acea sageata, iti parea rau, poti sa fii sigur de asta.
Ca si cum ar fi vrut sa ii intareasca vorbele, animalul incepu sa maraie.
-Bine, am gresit si eu, ce naiba?! E prima data sau? Nu inteleg, de ce esti atat de deranjata? Antrenament nu inseamna sa jucam leapsa sau mai stiu eu ce. Nu iti convine, nu te mai antrena, tip eu, rupand sulita si arucand bucatile cat colo. Vad cum Akira ma priveste intr-un mod ciudat si o vad pe Saya cum isi intoarce spatele si pleaca.
Răspunsuri: 717
Subiecte: 32
Data înregistrării: Mar 2010
Reputație:
1.580
Zupi: 20.437 z
Când am văzut-o pe Saya plecând am simţit o urmă de regret, nu ştiu de ce o simţeam eu şi nu Legolas. Nu l-am mai văzut niciodată atât de serios şi nervos. Probabil e bine să se descarce şi el puţin, dar nu pe vechea noastră prietenă. În tot acest timp nu am încetat să-l privesc într-un mod ciudat.
- Am ceva pe faţă ?! a sărit acesta cu gura.
- Hei, las-o mai moale. Înţeleg că eşti tulburat de situaţie, dar trebuie să te exprimi altfel, nu rastindu-te la noi.
- Ai dreptate, a spus într-un final, oftând. Ne antrenăm noi doi ?
- Ce vrei să mă omori şi pe mine ? Defapt să încerci ? am spus eu amuzat.
- Ştii că nu aş putea. Nu acum.
- De ce nu acum ?
[center] [/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center] [/center]
-Pai, mi-ai rupt sageata, nu? Si eu mi-am rupt sulita.
Probabil ca nu intelegea ce legatura aveau toate astea, pentru ca imi spune uimit.
-Dar mai sunt destule sulite si sageti pe aici. Nu iti ajung?
-Hai sa fim seriosi. Am pus multa energie in ambele si acum, daca as incerca sa mai ma lupt, probabil as muri.
-Cat de multa energie, mai exact, ma intreaba acesta precaut.
Il privesc o secunda apoi privesc in gol. Saya plecase, nu stiu daca va mai vrea sa vorbeasca vreodata cu mine. Nu ca as face altceva daca as fi in locul ei. Nu o condamn.
-Foarte...multa.
-Aha...
Acesta era un raspuns care ma calca pe nervi si mai mult. Un 'aha' tras de par, lungit si nu mai stiu cum. Nu mai aveam puterea nici sa gandesc logic.
-Akira, hai sa mergem.
Acesta ma priveste apoi se intoarce lin.
-Ce faci, nu mai vii?
-Ba da, acum...
Ma astepta o noapte lunga. Nu imi recuperez energia atat de repede pe cum as vrea. Sper doar ca Akira nu o sa aiba chef de nebunii. Nu as rezista.
Răspunsuri: 717
Subiecte: 32
Data înregistrării: Mar 2010
Reputație:
1.580
Zupi: 20.437 z
Am început să merg în urma blondinului, pierdut în gânduri. Oare dorea să facem ceva în seara asta ? Oricum nu forţez nota, sigur este obosit şi ar trebui să-l las să respire puţin. Ce întorsătură a luat situaţia, eram îndrăgostit de cel mai bun prieten al meu, dar mai grav făcusem sex cu el. Nu cred că se poate numi violare, având în vedere că şi el a vrut.
- Intră, a spus acesta brusc şi neaşteptat.
Am intrat în aceiaşi cabană de ieri şi spre surprinderea mea a început să mă sărute. M-a trântit în pat punându-se peste mine.
- Credeam că eşti prea obosit pentru asta şi parcă eu eram cel care manevra totul.
- Acum voi fi eu, aşa că taci din gură. Vreau să mă descarc şi nu am găsit alt remediu.
Am tăcut şi l-am lăsat să preia controlul, eu căzând tot mai mult în mrejele plăcerii şi pasiunii.
[center] [/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center] [/center]
Refuz sa cred ca inainte cu cateva minute eu eram cel care nu isi dorea actiune. Si acum, ce fac? Sar pe el, la propriu. Poate nici macar nu ma vrea. Poate totul a fost un joc si eu am fost marioneta lui. Punand cartile pe fata, amandoi suntem baieti. Amandoi suntem...
-...Legolas ! Hei, trezeste-te!
Ma ridic in maini, ametit.
-Ce s-a intamplat? Il privesc pe prietenul meu, pare ingrijorat.
-Pai, stii tu... ma sarutai si intr-o data ai cazut intr-o parte. Adica, nah, stii tu..
-Ce sa stiu, il intreb mirat. De cand folosea roscatul vorbe de genul 'nah' sau 'stii tu'?
Acesta priveste in jos si urmarindu-l, simt cum iau foc. Eram gol pusca, nici macar boxerii nu ii aveam. Imi ridic privirea si ii observ zambetul pervers.
-Cand naiba m-am dezbracat?
-Pai, nah, cam in cinci secunde ti-ai dat jos hainele. SI dupa aceea m-ai muscat, uite, imi arata o urma pe abdomenul lui. Se vedeau clar urmele de dinti.
-Si pe spate... nu il las sa isi continue fraza cand il arunc in aer, facandu-l sa cada pe burta.
-Legolas...? Nu ii raspund. Spatele lui era acoperit de zgarieturi si vanatai.
Nu imi aduc aminte sa fii facut asta. Iau mana de pe el si privesc in gol, socat si ametit.
-Imi spui si mie cand am facut asta?
Intrebarea il amuza, vad asta la el in ochi. Se aseaza confortabil si imi spune.
-Pai, dupa ce ti-ai aruncat hainele de pe tine, mai bine zis, le-ai sfasiat, in vreo doua minute ai facut...ce-ai vazut, apoi ai lesinat.
Răspunsuri: 717
Subiecte: 32
Data înregistrării: Mar 2010
Reputație:
1.580
Zupi: 20.437 z
- Am leşinat ? a întrebat acesta plin de uimire.
- De ce te miri atâta ? Erai epuizat după aruncarea aceea şi ai vrut să faci hm-hm. Eu mă decisesem să te las în pace, dar tu ai sărit pe mine.
L-am ajutat să se ridice şi să se întindă pe pat.
- OdihneÅŸte-te, i-am spus apoi.
Am auzit zgomot afară, aşa că am decis să ies să văd ce era.
- Unde te duci ?
- Vin imediat.
Şi fără alte explicaţii am ieşit. Saya era acolo privindu-mă cu ochii mari, parcă dorind să plângă.
- S-a întâmplat ceva ?
- Mi-a murit animăluţul.
Wow, la asta nu mă aşteptăm. A parcurs distanţa dintre noi în câteva secunde şi m-a luat în braţe. A început să plângă zgomotos.
Occ: SayaNemo
[center] [/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center] [/center]
Răspunsuri: 872
Subiecte: 54
Data înregistrării: Dec 2010
Reputație:
149
Zupi: 86.672 z
-Cum ? Ce? Tax?
-Da! Cateva lacrimi imi cad pe obraz.
-De ce?Cumva Legolas...
-Nu stiu.Tax e rezistent si nu cred dar...*cry* Nu stiu ce am sa ma fac fara el...Era cel care ma apara de cand a murit tata si acum iar am ramas singura!
-Nu esti singura ,ma ai pe mine si pe Legolas!
-Sunteti asa de schimbati si credeam ca v-am pierdut *cry again*
-Hai mai Saya ! Chiar asa sa ne pierzi? Nu te vom lasa la greu cum nici tu nu ne-ai lasat pe noi.
-Vorbesti si in numele lui Lego? Si de ce ai atatea zgarieturi?
-Poi...Atunci apare Legolas care ,cand ii vede pe cei doi asa de apropiati ramane socat...
Occ alorius
-Ah, scuze de deranj.
Nu stiu ce sa zic. Ma lasa singur acum, cand am cea mai mare nevoie de el si merge sa se giugiuleasca in padure cu Saya, de parca eu nu o sa aflu.
-Stai, spune Akira repede, nu e ceea ce pare !
-Niciodata nu e ceea ce pare, ii raspund sec. Am plecat, sa va simtit bine impreuna.
O iau la stanga si ajung la o cotitura. Nici nu imi dau seama pe unde calc. Ajung la un podet si trec de el. Simt cum ceva imi deranjeaza auzul si privesc in jur nelinistit. Padurea e plina de spirite noaptea, mai ales acum, dupa ce zgomotul festivalului i-a trezit. Nu cred ca voi avea probleme daca ma intalnesc cu unul sau doua, mi-am recapatat umpic de energie, doar sa nu dau peste un grup intreg. Pe cum calcam nebagand de seama, imi aud numele strigat cu putere prin toata padurea. Kamy-sama, ce naiba? Astia nu gandesc?
Dintr-o data, simt cum mi se ridica parul pe ceafa. Spiritele se trezeau la viata.
Occ: Snowy
|