Drum nestrăbătut ; Snowy. & AlerimxD

[Edvina]

Si asta imi place mult. Aveti talent amandoua eu nu as putea scrie asa. Alerim scrie capitolele mai lungi sau mi se pare mie ? Oricum sunt bune si asa decat deloc. Mie una imi place actiunea cum decurge si nu o grabiti cu nimic. Mai vreau sa vad capitole pe aici deci sa nu va lasati nici una din voi da?

[AlerimxD]

Soph., ţi-am îndeplinit dorinţa şi acest capitol are mai multă descriere!
Kayla., Vex. mă bucur că vă place.
Abbeh., m-ai felicitat de 2 ori, mersi mult >:D< Fac şi eu tot ce pot. Still, această poveste o scriu mai mult ca să mă ţină în priză şi să am o obligaţie faţă de mine.
Ang., în acest capitol vei vedea ce se petrece în sufletul Myrei.
Edvina, scriu capitole destul de mici faţă de unele persoane de aici de pe zup, dar depinde cât timp am şi câtă inspiraţie.

Next-ul azi cum am promis. E cam scurt, dar sper să vă placă descrierea :>


Capitolul opt - Sărut

Cuvintele dure ale lui Tyler m-au deranjat, cum poate insinua că se petrece ceva între mine şi Damon ? De ce nu m-a lăsat să îi explic sau de ce m-a jignit în acel fel ? Eu întotdeauna am crezut că Tyler era băiatul cel bun şi înţelegător, dar de data asta s-a pripit trăgând o concluzie greşită. Nu pot să cred că m-am înşelat în privinţa lui! Îi dau două ore să mă sune şi să îşi ceară iertare, să-mi spună cât de mult îşi doreşte să mă asculte, apoi îmi voi închide sufletul pentru el.

Mă doare capul îngrozitor şi cred că am ochii foarte roşii de la atâta plâns. Super! Îl văd pe Damon privind pe fereastră şi încerc să mă ridic puţin din patul în care m-a aşezat, dar renunţ pentru că mă simt slăbită. Oare la ce se gândeşte ? Se mişcă uşor de pe un picior pe altul, ţine mâinile adânc înfinpte în buzunare, poartă un tricou strâmt şi verde care se potriveşte cu ochii lui. La asta se gândeşte oare?

Se întoarce brusc şi îmi închid ochii ca să nu-şi dea seama că îl privesc pe furiş. Nici nu s-a uitat spre mine, nu ştiu de ce m-am speriat aşa. Se îndreaptă spre biroul meu roşiatic şi micuţ. Deschide un sertar încet, încercând să nu facă zgomot, dar nu prea reuşeşte. Caută cu grijă ceva, dar nu văd ce pentru că este cu spatele la mine. Se sprijină de un perete gol şi, trecându-şi mâna prin păr se admiră privind în oglinda mea.

-Ştii, Myra, care este partea bună la faptul că sunt atrăgător ? Când mă plictisesc de privit pe fereastră pot scoate oglinda din buzunar şi mă încânt fără nicio problemă, şopteşte el aproape în gând.
Din greşeală chicotesc şi mă aude. Se uită spre mine îngrijorat şi ruşinat de fapta lui.
-Tu, tu nu dormeai ? se bâlbâie el şi ascunde oglinda.
-M-am trezit acum, Damon, îi spun zâmbindu-i dulce şi îl văd cum se topeşte şi se aşează pe pat luându-mă de mână.

Tresar puţin sub atingerea lui, dar îmi place şi îl privesc adânc în ochi parcă spunându-i că vreau să nu se îndepărteze. Îşi încrucişează degetele cu ale mele şi îmi dau seama că el mă face să nu mă mai gândesc la Tyler sau la orice altceva. Îşi înclină uşor capul spre mine şi amândoi ne privim ca doi hipnotizaţi. Se îndepărtează pentru o clipă doar pentru a mă cuprinde în braţele lui puternice. Nu mă strânge tare, dar destul cât să-i simt inima cum pulsează neîncetat tot mai mult sânge. Îi simt trupul cald şi îmi pun capul pe umărul lui în timp ce el îmi mângâie părul lung şi mătăsos.

Nu ştiu cât timp am fost îmbrăţişaţi pentru că telefonul a sunat şi eu am sărit spre noptieră şi am pus mâna pe telefonul care cânta entuziast. Damon s-a ridicat în picioare şi spunându-mi să nu răspund mă cuprinde din nou. Îl împing puţin cu mâinile delicate aflate pe pieptul lui şi mă ridic pe vârfuri. El înţelege şi zâmbeşte încântător, captivat, cucerit. Mâinile lui se plimbă pe spatele meu micuţ, iar buzele lui nerăbdătoare, roşii le ating pe ale mele şi mă aprinde. Uit să mai respir şi îmi desfac buzele pentru a trage aer, dar el îmi muşcă buza de jos şi trăgând mai mult aer, scot un suspin de plăcere.

-Îţi place, surioară ? mă tachinează el şi mă sărută din nou mai apăsat şi mai pasionat.
Ziua aceea a fost lungă şi nu m-am gândit nicio clipă la ce va urma. Tyler m-a sunat pentru a-şi cere scuze, iar tatăl meu şi mama lui Damon s-au logodit. Oare ce vor face toţi când vor afla despre mine şi încântătorul, cuceritorul Damon Quentin Law ?


Edit : Tylor e din The O.C. T.T Omg, nu pot sa cred că s-a terminat...

[Ang.]

My dear!>:D< Ai adus nextu` 8->. Dau edit si am sa comentez dupa ce il citesc ^^ .

[Edit]:

Wow..The best! 8->...Nu incetezi sa ma surprinzi.In sfarsit s-au sarutat, credeam ca nu mai apuc momentul asta:chuu:.
Ai avut doar 2 greseli de scriere aici:

Tresar puţin sub atingerea lui, dar îmi place şi îl privesc adânc în ochi parcă spunându-i că vreau să nu se îndepărteze. Îşi încrucişează degetele cu ale mele şi îmi dau seama că el mă face să nu mă mai gândesc la Tyler sau la orice altceva. Îşi înclină uşor capul spre mine şi amândoi ne privim ca doi hipnotizaţi. Se îndepărtează pentru o clipă doar pentru a mă cuprinde în braţele lui puternice. Nu mă strânge tare, dar destul cât să-i simt inima cum pulsează neîncetat tot mai mult sânge. Îi simt trupul cald şi îmi pun capul pe umărul lui în timp ce el îmi mângâie părul lung şi mătăsos.

Stiu, din graba ai gresit acolo, pentru ca ai vrut sa ne aduci next'ul cat mai repede.
Sper ca Snowy sa se grabeasca si ea cu next'ul.
Va urez spor la scris si multa inspiratie! >:D< :bye:

[Kayla.]

Oh, e divin capitolul. Imi place mult descrierea, naratiunea este foarte buna, de greseli nici nu mai tin cont, la cat de mirific este capitolul. Imi place mult dialogul, e asa de dinamic, replicile sunt foarte frumoase, mai ales ultima. Imi place mult cum este conturata atitudinea personajelor, personalitatea lui Damon imi place extrem de mult. Descrii foarte bine sentimentele, bravo. Sper sa va grabiti cu next-ul fiindca sunt foarte curioasa. Felicitari incaodata si succes in continuare. Huggie >:d<

[Vex]

A patra ? [ Iarta-ma ca am intarziat cu commu`, abia acum am revenit . . . in forta : )) ]
So, multumesc ca m-ai anuntat. Acum, voi incepe prin a te lauda [ again ] si sa-ti spun cat de mult ador felul tau de a descrie. Bun Taylor mereu va fi un nesimtit, iar Damon :x hooot, beib *laughs* .
Dialog ai avut, iar ultima replica mi-a placut foarte mult. " Iti place, surioara ?" , suna prea bine xD. Iar faza cu Damon a fost preaa tare : )) .
In orice caz, mi-a placut foarte mult acest capitol. Astept continuare si multa inspiratie amandorura >:D<!

[SnowFlake.]

Îmi pare rău că " dezamăgesc " cititorii, dar din anumite motive, pe care prefer să nu le spun, mă retrag. Nu îmi mai face plăcere să scriu la acest fic, Mirela dacă vrei poţi continua tu singură.
Succes şi fă ce vrei cu el ;;), eu am deja unul pe cap.

[AlerimxD]

Ang., Kayla. şi Vex., mulţumesc mult pentru comentarii >:D<

Păi, m-am hotărât să scriu ultimul capitol şi să încep un alt proiect. Ei bine, a fost super să scriu împreună cu Snowy, am învăţat multe lucruri pe care le voi avea în vedere la următoarea mea poveste.
Acest capitol va fi din punctul de vedere al lui Damon, doar era rândul lui şi vă place mai mult ^^.

Ultimul capitol - Nunta

Când începe defapt o poveste ? Te afli într-o împrejurare oarecare a vieţii şi îţi dai seama cât de neînsemnat ai fost şi că trebuie să iei atitudine, să schimbi persoana care erai şi să devii mai bun, mai puternic, mai frumos. Viaţa noastră este doar o poveste de dragoste sau o dramă copleşitoare, protagonistul decide. Cu cerneală albastră fiecare îşi scrie destinul prin alegerile pe care le face. Ar fi bine să nu te gândeşti de două ori înainte de a păşi pe drumul tău, ci să-ţi asculţi inima.


Myra era depăşită de situaţie. Împreună cu mama alegea flori, tacâmuri strălucitoare şi scumpe, baloane, sclipici şi tot ce este nevoie pentru o nuntă ca în poveşti. Şi nu una oarecare, ci nunta dintre tatăl Myrei şi mama mea. Noi urma să devenim fraţi. Ar fi trebuit să fie un moment emoţionant, dar pe noi ne îngrozea ideea şi Myra m-a făcut să îi promit că nu voi spune nimănui despre relaţia noastră.
Bănuiesc că întreaga mea dragoste pentru ea creşte în fiecare zi din cauză că este atât de drăguţă şi delicată, bună şi inocentă, altruistă chiar. Ei i-ar plăcea mai mult să fie tatăl ei fericit decât să fie iubita mea, dar nu pot lăsa asta să se întâmple. Pur şi simplu nu pot. Felul în care mă priveşte când trece pe lângă camera mea şi tăcerea ei gri şi rece mă intrigă prea tare. Trebuie să fac ceva.

Astăzi şi-a cumpărat o rochie superbă de un roşu aprins care-i pune în valoare formele şi culoarea vie a ochilor pe care o avea când m-a sărutat. Da, acel sărut divin şi mirific şi toate celelalte sinonime. În fiecare noapte visez acel sărut şi îmi doresc să simt cum ard într-o altă îmbrăţişare. Dar mă trezesc ţinând perna caldă strâns în braţe şi înjur. Nu rezist tentaţiei şi intru în camera ei pentru a vorbi cu ea. Priveşte pe fereastră şi are mâinile încrucişate.
- Myra, şoptesc eu şi mă apropii de ea. De ce faci asta ? De ce ? o privesc rugător şi mă aştept să îmi răspundă.
- Damon, nu pot să-mi dezamăgesc tatăl, îmi spune izbucnind în lacrimi. Tu nu ştii, dar înainte să se îndrăgostească de mama ta se îngropa în hârtii încercând să uite de plecarea mamei şi seara îl puteam auzi plângând. Şi mie mi-a fost greu fără mama şi aş da orice ca să se întoarcă, dar nu ştiu de ce a plecat sau când se va întoarce, îmi spune aproape strigând la mine, încercând să mă facă să înţeleg prin ce trece. Am obosit să sper că se va întoarce, şopteşte doar pentru ea, întorcându-se cu spatele la mine.

Fac câţiva paşi spre ea şi o iau în braţe, pieptul meu atingându-i spatele micuţ, iar mâinele strângâdu-i abdomenul. Simt cum îşi lasă capul pe umărul meu şi mi-l aplec uşor pe-al meu pentru a-i săruta delicat gâtul, dar imediat ce buzele mele arse de dorinţă îi ating pielea fină îmi dezlipeşte mâinile şi se de îndepărtează din îmbrăţişare. Mă priveşte puţin în ochi, apoi fixează podeaua şi, acoperindu-şi faţa începe să suspine.
Simt cum mă iubeşte şi ştiu că amândoi ne dorim acelaşi lucru, dar în ultimul timp Myra a încearcat doar să-şi înlăture sentimentele, m-a ignorat total. Şi asta mă doare. Ce ironie! Înainte eram puternic şi arogant, iar acum sunt slab şi vulnerabil. Ceea ce ştiu este însă că o iubesc din tot sufletul şi voi schimba această situaţie. O voi face aşa cum trebuie să fie !

***

Ziua cea mare a sosit. Imediat ce simt soarele luminându-mi faţa sar din pat şi îmi pun costumul scump alb pe mine. Planul meu este perfect, nu va da greş. Îmi aranjez firele rebele de păr cu puţin gel şi mă privesc intens în oglindă. Jur că voi pune în camera asta o oglindă mare cât uşa, nu suport piticania asta. Trecând la lucruri importante, vă reamintesc de planul meu. Myra cred că este în camera ei aranjându-şi părul mătăsos. Mi-o imaginez păşind alături de tatăl ei în rochia roşie spre altar, apoi eu o voi lua de mână şi ne vom uni destinele pentru totdeauna.
- Damon, grăbeşte-te, îmi spune mama încântată întrând în cameră. Iar visezi cu ochii deschişi ? Sper că nu vrei să întârzii, îmi zice făcându-mi cu ochiul.

Ceremonia se ţine în parc. Toţi oamenii pe care nu îi cunosc sunt aşezaţi în două coloane, în dreapta mi se pare că sunt rudele Myrei, iar în stânga familia mea. Niciodată nu am înţeles de ce la nunţi se adună toată armata flămândă, dar nici nu mai contează. Vă voi scuti de toate detaliile plicticoase. Tatăl Myrei înainta glorios spre altarul improvizat condus de un bătrânel zâmbitor evadat parcă de la senatoriu, care abia se mişca cu tot cu baston, iar pe mine mă amuza situaţia. Mama era îmbrăcată într-o rochie albă de mireasă cu tot felul de detalii obositoare care atrag ochii fetelor.
După câteva zeci de minute tatăl Myrei a ajuns la altarul care după cum v-am mai spus era improvizat, iar preotul a început să vorbească. Să vă povestesc ce am auzit eu : „bla, bla, bla”, apoi „bla, bla” şi a terminat cu „bla, bla, bla”. În fine, a întrebat dacă se opune cineva acestei căsătorii. Şi acum era momentul. Îmi pare rău, mamă...

O femeie îmbrăcată într-o rochie lungă şi albastră iese din mulţime şi spune că nu este de acord. La naiba, chiar are ochii Myrei. Este mama ei. Arată bine, mă voi duce în Iad pentru că recunosc asta. Cum am reuşit să o aduc la ceremonie ? Ei bine, acesta va rămâne un secret pentru mult timp. Tatăl Myrei a rămas pietrificat, dar iubita mea a sărit în braţele mamei ei şi aceasta şi-a cerut scuze pentru că şi-a părăsit familia. Mărturisirea ei aproape mi-a rupt şi mie inima, însă nu-mi pot imagina ce se întâmpla în minte mirelui.
Preotul a întrebat intrigat dacă mai are loc vreo nuntă sau poate pleca.

Eu i-am făcut un semn mamei Myrei care i-a pus mâna pe umăr şi a încurajat-o. Părinţii ei au început să vorbească şi mi s-a părut că se înţelegeau foarte bine pentru nişte soţi care au stat despărţiţi câţiva ani. Da, ei au fost doar despărţiţi, nu divorţaţi. Scuze, mamă. Cât despre mama, ei bine îşi va găsi un alt bărbat bogat care să-i cumpere bijuterii şi rochii, dar nu tatăl Myrei.

Am luat-o de mână şi am îngenuncheat. Presimţea ce aveam de gând să fac şi tremura uşor. Era foarte fericită şi bine-dispusă, părinţii ei se împăcaseră, iar noi nu mai eram fraţi. Am scos din buzunar o cutiuţă mică roşie din catifea şi am deschis-o. Ochii ei străluceau şi nu era numai din cauza soarelui pe care am ajuns să îl iubesc. Înăuntrul cutiuţei era un inel scump şi foarte atrăgător, până şi eu am fost surpins de perfecţiune bijuteriei. Dar trebuie să recunosc că mama Myrei m-a ajutat să îl aleg.
- Myra Annabelle, vrei să fii mireasa mea ? o întreb ştiind deja care va fi răspunsul ei. Ezită puţin, dar îmi răspunde „Da” şi visul meu de dimineaţă a devenit realitate. Cui îi pasă că nu avem nici măcar 20 de ani când ne iubim mult şi simţim că asta trebuie să facem ? Nimeni nu s-a împotrivit, toţi cei prezenţi au simţit vibraţiile dintre noi.


Cum se termină o poveste ? Când ai învăţat că trebuie să lupţi pentru a obţine ce-ţi doreşti. Totul este posibil dacă nu cedezi şi îţi alegi drumul cu grijă, păşind fără regrete către viitorul pe care ţi l-ai făcut cu mâinile tale. Viaţa ta este exact aşa cum vrei tu să fie.

Mi s-a terminat cerneala şi mă cheamă Myra. Gata cu joaca, vom fi părinţii unei superbe fetiţe. Nu uitaţi să aveţi grijă ce vă doriţi, pentru că s-ar putea să devină realitate!

Sfârşit!

[Dufresne]

Hye ^_^
Nu-mi vine sa cred ca este sfarsitul , totul sa terminat atat de repede , chiar imi pare putin rau.. Totusi sfarsiturie fericite nu sunt tocmai preferatele mele , in ciuda acestui lucru acest capitol cat si ficul este mirific , deoarece a avut doua autoare talentate . Felicitari AlerimxD pentru reusita ta , ai incheiat cu suces capitolul , de fapt ficul . Nu am de gand sa mai dau detalii ale opiniei mele deoarece in final as ajunge sa va/te felicit . Bravo Alermix pentru ultimele doua capitole !
> : D <

[DeDal N.]

HUUGEEE congrats !!!!!!
Ficul e gata si nu imi place dar asta e. Damon e fericit cu Myra, vor avea un copil:zuppy03: ce tineri harnici.
Ai scris capitolul intr-un timp scurt si ai facut-o foarte bine, felicitari. Nu am vazut nici un fel de greseala, ceea ce mi se pare logic pentru o scriitoare ca tine. Ati dus fic-ul la bun sfarsit si AlerimxD, tu ai pus cireasa de pe tort.
Astept un altul tot atat de frumos si de pasional. Gambatene and Buh Bye !!!

[Mdn.]

Heiiii~
Eu aici. Eu dat comm. Eu felicit pe AlerimxD pentru acest capitol minunat.
Oh, ce ma bucur ca Myra a ramas cu Damon, si ca parintii celor doi nu s-au casatorit. :]
Ai avut de toate si asta mi-a placut foarte mult. Greseli nu ai. si nu cred ca ai avut vreodata. : ))
Ficul asa a fost superb. Si te felicit atat pe tine cat si pe Snowy, pentru ceea ce ati scris. Totusi a fost putin grabit, dar avand in vedere cat de frumos a iesit nu vad de ce ar mai conta. : ))
Oiii~, ai spus cumva ca incepi un alt proiect ? : >
Eh, abia astept.
Inca o data felicitari ambelor scriitoare. >:d<