Deci sa nu mai vad spamuri in thread-ul asta, va rog, adica ce vreau sa spun e ca daca vrei sa imi spuneti ceva, o puteti face ataaaaat de simplu prin PM sau un mic comm la profil, ca doar nu ma supar _-_
Dar chiar nu mai vreau sa vad spam sau comentarii inutile, oke? de aceea exista
profilul si
PM-ul. Si spun din nou ca nu ma deranjeaza absolut
DELOC daca vreti sa imi spuneti sa pun continuarile sau etc, si am sa va raspund atunci de ce nu l-am pus si cand il voi pune (daca voi stii data exacta) iar daca nu stiu, atunci probabil voi da doar data in care voi incepe sa scriu.
In rest, va multumesc mult pentru comentarii si sper sa va placa in continuare ^^ iar,
Me†al. , in legatura cu uimitul, sper sa ai dreptate >.>
Capitolul XIII
Imi deschisesem ochii brusc. A fost un vis? Asa speram sa fie, insa incaperea in care ma aflam, nu semana deloc cu niciuna din casa mea. Eram intins pe spate, iar capul mi-l intorceam obosit dintr-o parte in alta, cercetand locul. Am expirat ingrijorat, si mi-am asezat mainile pe chip, injurand in gand.
Dante nu era langa mine, dar nu voiam sa ma trezesc cu el intrand pe usa. M-am ridicat incet in sezut, cercetand podeaua, de unde mi-am luat boxerii si pantalonii, pe care i-am imbracat, apoi camasa o luasem doar in mana. M-am ridicat incet, nevrand sa fac zgomot, insa aveam o durere groaznica de... spate.
"Ce porcarie. Mereu trebuie sa doara asa?" ma intrebam eu, stramband din gura. Strangeam cu putere din dinti, si incepusem sa fac pasi mici, spre usa. Nu cred ca geamul ar fi fost o solutie la starea mea, decat daca voiam sa nu mai ajung deloc acasa in acea luna.
Am ridicat mana, vrand sa ajung la clanta, insa aceasta a fost apasata inainte ca eu sa o ating, iar usa se deschise pe ea aparand Dante cu o cafea in mana. M-am dat un pas inapoi, observandu-i ranjetul parca sadic.
-Unde crezi ca pleci? ma intrebase el, ridicand o spranceana.
-Cred ca plec oriunde dar nu aici. Pa.
Am incercat sa ma strecor pe langa el, insa cu mana pe care o avea libera, ma prinse de zgarda, tragandu-ma dupa el, inapoi in camera, si obligandu-ma sa ma asez pe un scaun.
-Poftim, spuse el, inmanandu-mi ceasca alba. Haide, ca nu are nimic ciudat in ea, a adaugat apoi, vazand ca nu aveam de gand sa o iau.
-De unde sa stiu asta? esti in stare de orice!
-Chiar sunt, dar nu mereu de dimineata, dupa ce am facut cafeaua.
Neincrezator, am intins ambele maini spre a lua ceasca, apoi am ramas cu ea in palme, inaintea pieptului meu.
Dante prinse de spatarul unui scaun, pe care il puse inaineta mea, iar el s-a asezat cu picoarele departate si cu bratele incrucisate.
-Vrei documentele? intrebase el brusc, luandu-ma prin surprindere.
-Logic.
-Foarte bine, le vei primi.
Cuvintele lui m-au facut sa raman mut cateva clipe, urmarindu-l cum se ridicase pentru a se indrepta spre biroul din spatele meu si aplecandu-se, luand documentele care erau de fapt lipite sub birou.
-Inteligent. Nu m-as fi gandit sa caut acolo, am spus eu sincer, ridicand din umeri.
-Nici eu nu m-as fi gandit la asta, daca nu erai tu cel care venea sa le caute.
Am tacut, iar acesta se intoarse si se asezase din nou pe acelasi scaun, intinzandu-mi mult cautatele acte. Le-am luat fara nicio ezitare, insa de ce mi le inmanase asa usor?
-De ce mi le dai? intrebasem eu, curios.
-Nu spuneai ca asta vrei? Uite-le. Acum le ai in mana. Ce zici de asta? Poti sa te descotorosesti de spaima ca trebuie sa vii sa le cauti la mine.
Avea dreptate. Aveam sa ma scap de misiunea aceea pe care o credeam imposibila. Si aveam sa ma intorc la viata mea de dinainte.
Nu stiu de ce, insa inghitisem in sec, privind invelisul din piele neagra a foilor.
-Ai de gand sa bei cafeaua aia? interbase el, indreptandu-si ochii spre lichidul negru neconsumat din ceasca.
Am dat negativ din cap, apoi i-am inapoiat ceasca plina, ridicandu-ma in picioare.
-Bine atunci, am rostit eu, luandu-mi repede camasa pe mine, inchizand-o doar la un nasture din mijloc. Daca as fi putut, as fi zis ca a fost o placere sa lucrez cu tine, dar mi-e imposibil, asa ca... Adio.
Ranjetul nu i se schimbase absolut deloc, de parca ar fi vrut sa imi spuna
"Stai linistit, ne vom mai vedea noi...".
Am luat documentele, vrand sa ies pe usa, insa inainte sa trec de brunet, acesta ma prinse de incheietura mainii, tragandu-ma in bratele sale. Am scapat un scancet atunci cand am cazut in capul oaselor pe picioarele lui, insa nu am avut timp sa asimilez prea mult durerea, deoarece, mana dreapta a lui Dante imi prinse suvite din par, obligandu-ma sa raman nemiscat, cat el isi unise buzele cu ale mele. Limba lui imi trecuse de buze, si de dinti, atingand-o pe a mea, si masand-o plin de dorinta atunci cand poate, instintiv ma alaturasem lui.
Mana stanga imi explora pielea lasata la vedere de camasa aproape desfacuta, apoi doar degetele ii se strecurase prin pantaonii mei, care oricum erau aproape cazuti din cauza ca nu imi luasem cureaua. Simtind ca varfurile degetelor sale imi atingeau organul, am tresarit, si mi-am asezat mainile pe pieptul sau, indepartandu-l.
-Opreste-te! Gata!
-De ce? Oricum ai sa ramai cu atingerile si sarutarile mele pana in mormant. Sa nu mai vorbim de modul in care te fac sa gemi de placere...
-Am zis gata! la dracu'! Nici nu vreau sa te mai aud! intelegi?! Vreau sa plec naibii de aici!
-De aici pleci cand iti dau eu drumul, iar acum nu am chef.
Isi scosese degetele de sub pantalonii mei, urcandu-mi pe abdomen pana la piept, strangandu-mi intre degete sfarcul, indemnandu-ma sa scap un scancet scurt.
Buzele sale s-au indreptat spre urechea mea, muscand-o usor.
-E inevitabil. Ai sa te intorci singur la mine, si atunci nu te voi mai lasa sa pleci. Niciodata.
Imi daduse drumul parului, si m-am ridicat repede, aranjandu-mi bretonul ce imi cadea pe ochi.
-Asta sa o crezi numai tu! m-am rastit eu, miscandu-ma hotarat spre usa.
Odata ce m-am vazut iesit din casa lui, mi-am incheiat camasa asa cum se cuvine, si mi-am zarit motocicleta, care ma astepta singuratica in fata casei. M-am alarmat crezand ca mi-am uitat cheile undeva prin camera lui Dante, insa m-am linistit atunci cand mi le-am gasit in buzunar. Stiam ca nu imi luasem casca, asadar am urcat in graba pe motor, pornind spre casa. Atat de mult imi doream sa fac un dus... Inca imi simteam trupul transpirat, si blestemam in gand apetitul sexual al idiotului.
Dar aveam documentul, ceea ce insemna ca, teoretic orice legatura cu Dante se incheia. Asa trebuia sa fie bine, nu? Trebuia doar sa duc acele documente, domnului Kitami, iar misiunea era incheiata si aruncata intr-un colt, iar eu aveam sa imi primesc banii...
Ajuns in sfarsit acasa, am aruncat actele pe masuta, iar eu m-am intins lenes pe canapea. Aveam sa inchei misiunea ziua urmatoare, pentru ca eram prea obosit, asa ca tot ce imi doream era sa ma bag la un dus si sa fumez pe urma linistit o tigara si sa imi beau vinul preferat.
De fapt nu eram obosit, pentru ca ma odihnisem destul, insa pur si simplu nu mai aveam chef sa ies din casa. Nu aveam chef sa ma duc la Kitami sa ii dau documentele lui Dante.