Soaptele realitatii

[Cookiesor]

Stiu ca am avut greseli multe insa cand am facut capitolul nu prea m-am simtit bine. Acesta este ceva mai lung datorita inspiratiei ce mi-a venit pe moment. Va urez un Craciun fericit tuturor.

Capitolul 4

Razelel mingii de foc de pe cer intra in incaperea mea ceea ca ma face sa ma stramb putin. Ma intorc cu spatele la acea sursa de lumina pentru a mai dormi putin insa nu mai reusesc. Deschis ochii si ma ridic in sezut. Imi intand fiecare parte a corpului dupa care cobor lejera din pat insa nu inainte de a-mi plimba privirea prin incapere. Se pare ca roscata s-a trezit si a plecat la brunet. Ridic din umeri oarecum fericita ca am scapat de pacostea aia pentru cateva minute si ma indrept spre toaleta pentru a-mi face un dus. Intru in cabina ingusta si dau drumul lichidului incolor. Las acele picaturi sa se plimbe pe corpul meu alb precum frisca. Dupa cateva minute iau un prosop pe care mi-l infasor in jurul corpului si ma indrept spre camera. Imi iau pantalonii pe mine dupa care sutienul negru iar pe usa isi face aparitia Suigetsu. Rosesc putin deoarece sunt doar in pantaloni si sutien insa culoarea naturala imi revine in obraji si-l pocnesc dupa care inchid usa nervoasa.

Cobor scarile care duc spre iesirea din motel si afara sunt asteptata de echipa brunetului. Suigetsu se plange de pumnul primit in timp ce Karin il jigneste in toate felurile. Nu spun nimic. Sasuke ma priveste cu ura din nu stiu ce motiv. Poate pentru ce s-a intamplat aseara insa numai de asta nu ma intereseaza.
-Deci care este destinatia noastra? intreb plictisita in timp ce privesc orice altceva inafara de brunet.
-Ca sa nu crezi ca te-am pacalit cu ceva vom cauta informatii despre Satul Ierbii, spune pe un ton rece.

Karin incepe sa faca urat deoarece ea nu are chef sa cautam prostii insa nu o bag in seama. Incerc sa-mi amintesc ceva ce am mai citit in acea carte. Spunea ceva despre sat insa nimic care m-ar putea ajuta. Oftez dupa care o iau inainte. Simt cum privirea brunetului este atintita spre mine ceea ce ma inebuneste. Din cauza nervilor pe care mi-i provoaca, sangele meu clocoteste. De ce nu ma poate lasa in pace? Ce dracu i-am facut cretinului asta? Il doare ca nu-i acord aceeasi atentie precum Karin sau ce mama naibii? Ne indreptam spre padure unde incepem sa alergam printre crengile copacilor.

Noaptea vine cu repeziciune ceea ce inseamna ca noi trebuie sa campam undeva. Ne oprim langa un lac iar Sasuke, ca de obicei incepe sa faca pe seful. Ii pune pe fiecare in parte sa faca cate ceva. Suigetsu si Karin sa aduca de mancare iar Juugo sa aduca lemne. Dupa ce pleaca il intreb ce vrea ca eu sa fac iar acesta nu spune nimic. Linistea care s-a asternut incepe sa ma enerveze mai tare decat privirile pe care mi le da si ma asez langa lac. Ma intind pe spate si privesc cerul fara sfarsit care incepe sa prinda nuante diferite. Inchid ochii usor si adorm fara vointa mea.
-Trezeste-te sau nu vei primi de mancare, aud o vice rece.

Ma ridic in sezut buimaca si privesc in jur. Il vad pe Sasuke cum sta in picioare langa mine cu mainile incrcisata in jurul pieptului. Casc dupa care ma intind si ma ridic in picioare. Fac cativa pasi si ii vad pe toti stand langa focul care prajeste pestii. Ma indrept spre ei in timp ce simt privirea brunetului cum ma urmareste din nou. Cred ca nu voi rezista nici o saptamana cu el. Ce are cu mine? Il voi intreba cand vom fi doar noi doi pentru a nu face un scandal aici. Oricum stiu ca mi-ar fi greu sa scot ceva de la el atata vreme cat suntem mai multi insa cand suntem doar noi il am la degetul mic, practic.
-Yuna-chan! Pestele asta mare este special pentru tine, spune Suigetsu cu o voce de copil nevinovat ceea ca ma enerveaza.

Oftez si il privesc pe Suigetsu care are un zambet prostesc pe fata. Karin incepe sa comenteze ca acel peste nu este pentru mine ci pentru Sasuke. Nu-i bag in seama si ma asez langa Juugo. Langa mine isi face aparitia si brunetul dupa care ia un peste mai mic si-l mananca fara a mai spune ceva. Baiatul asta nu spune prea multe si atunci cand vorbeste replicile sale ma fac sa inebunesc. Iau si eu un peste si mananc in liniste in timp ce cei doi inca se mai cearta. Macar in echipa asta doar ei sunt mai vorbareti nu si restul. Ce vorbesc, din cinci oameni este chiar prea mult pana si o persoana sa trancane atata.

Dupa ce termin de mancat ma ridic si ma indrept spre un copac unde ma asez si imi strang genunchii la piept. Imi asez usor capul peste acestia si inchid ochii. Parul negru, acum destul de scurt se plimba usor peste spatele meu. In mintea mea se deruleaza amintirile petrecute cu Orochimaru si asta patru. Inafara de aceste "minunate" amintiri nimic important nu mai circula prin mintea mea obosita.

Aud niste soapte ceea ca ma face sa ma trezesc repede. Ma ridic in piciare si vad ca am ramas singura aici. Ce au facut astia? Au plecat si nu m-au anuntat si pe mine? Daca vine vorba asa atunci pactul nostru s-a rupt. Trebuia sa ma gandesc ca Uchiha nu este de incredere. Nu a fost niciodata. De ce ar fi tocmai acum? Ma ridic nervoasa si plec din acel loc. In drumul meu pete rosiatice apar pe copaci si kunaiuri. Ridic intrebatoare o spranceana si ma indrept spre un kunai ce contine o bucata de material. Privesc acea bucatica de culoare gri ce are inca doua culori si anume alb si rosu. Imi dau seama ca acest material apartine din bluza lui Sasuke si incep sa fug pentru a vedea ce s-a intamplat.

Maresc viteza cand vad mai multe cutite agatate de copaci. La un moment dat o vad pe Karin intr-o balta de sange. Fug catre ea si incep s-o vindec. Roscata isi deschide ochii si ma priveste stiind ca nu mai are mult de trait. Isi ridica mana cu puterea care i-a ramas si deschide gura pentru a spune ceva insa cuvintele nu-i ies din gura. Dupa mai multe incercari se da batuta insa eu tot incerc sa o ajut.
-Yuna, pleca de aici daca vrei sa mai traiesti. Sa...Sasuke a inebunit, imi spune roscata foarte greu in timp ce gafaie iar durerile pun stapanre pe trupul sai si ochii i se inchid.

Imi indrept mai multa chakra in maini pentru a o salva insa imi dau seama ca este deja prea tarziu. Cateva lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu fara voia mea. De ce plang? Niciodata n-am suportat-o insa imi pare rau ca ea a... murit. Ma ridic in picioare si maresc viteza pana ajung intr-o campie intansa. Privesc locul care este plin se sange si aproape distrus ceea ce inseamna ca a fost o lupta adevarata aici. Imi indrept privirea prin toate colturile posibile pana ceva mic si rotund imi atrange atentia. Ma indrept rapid catre acel loc si spre uimirea mea este un... ochi. Ma aplec si-l iau in mana. Incremenesc cand vad ca acest organ are sharingan. Este ochiul lui...
-Este al unui membru al clanului Uchiha, imi spune o voce rece care se afla in spatele meu.

Ma ridic speriata si-l privesc pe Sasuke care are sangle la abii ochi. Inghit in sec datorita fricii care a pus stapanire pe trupul meu. Il vad cum face niste semne din maini si curand apare Chidori. Se indreapta cu viteza spre bine si...

Ma trezesc repede si respir greu. Privesc in jur si-i vad pe toti cum dorm cu exceptia lui Sasuke. Il caut cu privirea si-l vad intr-un copac de pe cealalta parte a lacului. Inghit in sec si ma ridic in picioare. Ce a fost cu visul acela? Parea atat de real. M-a speriat ingrozitor ceea ce nu mi s-a mai intamplat pana acum. Fara sa-si dea seama ma asez pe aceasi creanga langa el.
-Nu poti dormi? il intreb cu o voce rece pe brunet pentru a nu-si da seama ca imi este teama de el.
-Te-as putea intreba acelasi lucru, imi spune fiind atent la stelele de pe cer. Luna imi aminteste de noaptea in care Itachi a omorat clanul. Este exact aceeasi luna ca cea de acum zece ani. Azi s-au implinit fix zece ani de atunci, imi spune dupa care isi indreapta privirea catre mine.

Raman uimita de lucrurile pe care mi le dezvalui si mai presus de toate vocea sa nu mai este rece. Este blanda si in acelasi timp pare una undurerata, trista, melancolica. Il privesc in ochii sai negri care acum exprima caldura. Ma face sa ma simt ciudat. Raman nemiscata timp de cateva minute dupa care in minte imi apare imaginea cu Sasuke din visul meu ceea ca ma face sa-mi schimb directia privirii. Brunetul ramane uluit de comportamentul meu dupa care mana sa si-o pune peste a mea. Fac ochii mari si ma uit pentru a vedea daca este adevarat sau am inceput sa inebunesc insa se pare ca da. Ce este cu el?
-Te simti bine? il intreb eu in timp ce obrajii prind o culoare rumenie. Multumesc ca este seara si nu ma poate vedea pentru ca nu stiu ce i-as putea spune.
-Ma simt bine in compania ta, imi spune cu aceasi voce blanda. Esti diferita, nu ma inebunesti precum Karin sau alte fete si parca tie as putea sa-ti dezvalui anumite lucruri, imi spune in timp ce-mi strange mana mai tare.

Raman uimita de vorbele brunetului. Cumva acesta nu este un alt vis? Imi indrept privirea catre sol deoarece nu vreau ca brunetul sa vada roseata de pe chipul meu. Daca pana acum cateva secunde nu se observa acum este total vizibil. Ce se intampla cu mine? De ce ma simt asa? Inima incepe sa bata cu putere. Nu ma intimideaza insa vorbele sale par atat de sincere si de blande ceea ce n-am mai vazut sau mai bine zis auzit la un alt baiat. Imi musc buza de jos si doua picaturi de sange se scurg usor.
-Cred ca ar trebui sa plec. Sa nu vada cineva ca lipsim, ii spun in timp ce cobor din copac.

[Vero]

Cat de frumos este ficul asta 8-> Sa moara Gibilan! Nici nu stiu cum sa comentez ca sa nu fac spam. Ideea este foarte originala.Hmmm am observat o chestie care e diferita fata de anime Din cate am vazit ei Sas`ke nu i'a obligat pe Suigetsu,Karin si Jugo sa i se alature in echipa In fine asta nu e important.Descrierea e perfecta Dialogul nu e sec iar actiunea nu este grabita.Sa stii ca atunci cand am citit ultimul capitol, la acel vis prima oara m'am bucurat ca a murit Karin Nu o suport deloc .Dar m-ai si speriat cu ultima parte din vis.O.o .Ai greseli de scriere da nu e nimic grav.In rest nimic si astept next si sa ma anunti si pe mine cand il pui :">

[Marina.]

Buna! Inca un capitol minunat! Nici nu stiu ce as mai putea spune. Doamne... deci ce m-am speriat atunci cand ai descris scena visului Yunei... am crezut ca este real... uh, asta da cosmar! Ma bucur ca nu a fost adevarat. Imi place la nebunie atitudinea lui Sasuke atunci cand e doar bruneta prin preajma. Il ador, o ador si pe ea, te ador si pe tine, dar tu deja stii asta, nu?! Pai... ai avut cateva greseli de tatsare, insa nu mi se par prea importante... chiar deloc importante. Dialogul nu a fost deloc sec... ba chiar foarte bine gandit. Descrierea si dialogul- ca intotdeauna sunt superbe!
Abea astept continuarea. te pup si Craciun fericit prajiturica mea:*

[Mykoto]

Este cel mai bun fic pe care l-am citit pana acum! ( fara suparare pentru alti scriitori )Vreau sa spun...atitudinea lui Sasuke este exact ca cea din episoade,fara "adaptari" speciale.Dialogul nu este deloc sec.Il ai prin fiecare fragment.La descriere te-ai intrecut!Este modul de expunere care m-a impresionat.Naratiunea nu este nici ea grabita ceea ce este bine,faci totul sa para atat de real...
Totul a inceput simplut dar cu o idee originala,ceea ce mi-a placut.Totul a fost minunat si chiar relaxant pentru cititor.Cred ca ai lucrat mult la el...Apoi faptul ca isi amintea fiecare detaliu a fost chiar reusit.Iar visul...Cosmarul mai bine spus am crezut ca era chiar real si am putut sa-mi imaginez cum murea Karin...si Sasuke...zici ca era un film horror de a inceput sa-mi cam fie frica.Ai respectat tot ceea ce se intampla intr-un adevarat cosmar.Pana acum este superb.
Atitudinea lui Sasuke in preajma celorlalti este total diferita de cea pe care o are cand este cu fata.Isi ascunde sentimentele de altii pentru a nu parea slab si sentimental.O idee foarte buna.
Pe scurt...sa nu cumva sa nu termini povestea ca eu iti sunt o cititoare fidela.Daca nu vei mai scrie vei face contact cu zidul ca si Suigetsu:zuppy08: ( gluma) Continua !!!!! Astept nextul

[Cookiesor]

Ei bine, inca un capitol. Sper sa nu va innebunesc. Si m-am invatat minte. Nu ma scriu nici un capitol decat cand sunt singura in casa sau voi fi sigura ca parintii nu mai intra peste mine deoarece astazi cand scriam capitolul 9 la "You changed me" ai mei intrau in camera din 5 in 5 minute si ma innebuneau. Nu mai spun ca se holbau pe monitor si-mi spuneau ca in loc sa citesc si eu o carte numai stiu de care eu citesc ficuri sau scriu si m-au cam enervat. Cel putin tata are o problema ca mie imi ia un an sa citesc o carte care ne da profa de romana sa citim si una politista o citesc intr-o zi. Oricum sa revenim cu nextul. Sper ca aici sa nu va mai dezamagesc atat de tare.

Capitolul 5


Razele soarelui coboara pe chipul meu ceea ce ma enerveaza. Deschis ochii care incearca sa se adapteze la lumina aceasta si privesc in jur. Toti cu exceptia lui Sasuke dorm. Unde or fi restul? Si cum se face ca tocmai el inca nu este in picioare? Imi amintesc vorbele spuse de brunet aseara. Oare a fost un vis? Inca nu pot sa cred ceea ce mi-a spus. Ma ridic si ma indrept spre el. Insa inainte, pentru a fi sigura ca nu voi fi prinsa incerc sa le simt chakra. Perfect se afla la cativa kilometri distanta ceea ce le va lua ceva pana sa ajunga aici. Cel putin o ora sau mai bine avand in vedere ca ei se indeparteaza de acest loc. Ma bucur ca nu sunt atat de rapizi.

Ma aproprii usor de el pentru a nu-l trezi. Ii analizez toate trasaturile. Ce se intampla cu mine? De aseara am inceput sa simt altceva pentru el. Cand sunt in preajma sa simt cum sangele imi clocoteste in vede. Inima parca doreste sa fuga cat mai departe posibil iar obrajii mei prind o nuanta rosiatica cand ii aud glasul bland. Oare sunt indragostita de el? Nu Yuna, nu poate fi posibil. Nici macar nu stiu ce inseamna cuvantul dragoste asa ca de ce ar trebui sa ma gandesc la asa ceva? Ma aproprii de el usor si ma asez in vine.

Imi indrept mana spre chipul sau pentru a da la o parte parul ce ii ascunde ochii sub care se afla cearcane. Il privesc asa minute in sir dupa care dau sa ma ridic pentru a aduce niste mancare insa o mana o prinde pe a mea ceea ce ma face sa-mi intorc privirea catre brunet. Il observ cum ma analizeaza fiind inca obosit. Se ridic in timp ce pe mine ma trage mai aproape de el pana ajung sa fiu in bratele sale puternice. Nu spun nimic si-l simt cum ma strange mai tare de parca nu ar vrea sa ma piarda.
-Sasuke... spun si-l strang la randul meu in brate. Ce se intampla cu tine, continui cu o voce joasa.

Nu primesc nici un raspuns. Imi da drumul din stransoare si il privesc in ochi. Ce se intampla cu el? Ce se intampla cu mine de fapt? Simt cum obrajii mei se infierbanta asa ca privesc in jos. Ma musc de buza tare incat cateva picaturi de sange cad pe mana brunetului. Devine un tic sa-mi musc buza. Cel putin cat timp sunt cu el. Mana brunetului imi atinge barbia si ma obliga sa-l privesc din nou in ochi. Incerc sa evit contactul vizual cu el. Deja imi este rusine de mine. Cum de cateva cuvinte m-au schimbat? Am fost inmuiata de acele vorbe pe care inca le mai aud. Sunt impregnate in mintea mea.
-Yuna, ce mi-ai facut? ma intreaba Sasuke cu o voce joasa. De ce ma comport asa? De ce atunci cand sunt cu tine imi vine sa te strang in brate si sa nu-ti mai dau drumul?

Il privesc in ochi. Acelasi lucru l-as putea intreba si eu. De ce? De ce simt acelasi lucru pentru el? Atatia ani l-am urat si acum m-am inmuiat asa de usor. Aceasta nu sunt eu. Nu poate fi posibil. De ce? Simt cum o lacrima coboara usor pe chipul meu ceea ce-i atrage atentia lui Sasuke. Se uita mirat la mine iar eu incep sa plang in adevaratul sens al cuvantului. Il imbratisez cu putere in timp ce ii umezesc bluza. Imi raspunde fara a mai spune un cuvant. De ce plang? Nici eu nu stiu. Poate pentru ca niciodata nu m-am mai simtit asa. Poate din cauza faptului ca daca as sta departe de el mi s-ar rupe inima.
-Nu stiu, spun eu printre suspine. Nu stiu de ce plang, de ce ma simt asa. Vreau sa stiu insa nu gasesc raspunsul. De ce mi se intampla asta? Mai bine spus ce mi-ai facut tu! spun in timp ce incep sa plang din ce in ce mai tare.

Imi da drumul si ma priveste in ochi. Roseata din obraji inca n-a disparut si cu ochii inlacrimati arat precum un copil mic. Nu am mai plans asa niciodata. In toata viata mea n-am plans decat de doua ori. Atnci cand am fost luata de langa mama mea si la varsta de sapte ani cand am avut un accident ingrozitor cu un jutsu de-al lui Orochimaru. In rest n-am plans din alt motiv iar acum o fac din cauza unei prostii. Cat de slaba sunt. Mainile lui Sasuke se plimba pe chipul meu pentru a sterge lacrimile. Ma priveste fix, analizand fiecare detaliu. Pe chip ii apare un mic zambet destul de vizibil dupa care ma saruta pe frunte si ma imbratiseaza la loc. Stam asa o vreme, nu stiu cat de mult insa ma simt mult prea bine pentru a- parasi bratele.

Imi da drumul si imi spune ca se duce sa aduca ceva de mancare. Il las sa plece si eu raman in acelasi loc in care eram cat timp stateam in bratele sale. Dupa cateva minute Karin, Suigetsu si Juugo se intorc cu mancare. Roscata priveste in jur si din priviri ma intreaba unde este Sasuke.
-S-a dus sa aduca de mancare, cel putin asa mi-a spus, zic eu pe un ton superior.

Nu doresc sa dau de banuit. Nu vreau sa-si dea seama cineva despre asta. Ce vor crede despre mine. Oricum, cred ca Sasuke ar face la fel ca si mine. Ii privesc pe Juugo si Suigetsu cum fac focul pentru a manca peste. Stiu ca am mancat doar aseara insa incepe deja sa-mi fie rau. M indrept spre lac si simt privirea nervoasa a roscatei care ma urmareste. Ce mai vrea si asta acum? Sa zbor pana la Sasuke pentru a-l aduce. Cand imi vine sa ma intorc la ea sa-i spun vreo doua ajunge brunetul si ma prinde de mana. Cand simt asta imi iau imediat pana pentru a nu fi observata de cineva. Spre norocul meu toti erau cu spatele. Rasuflu usurata si plec de langa brunet ceea ce-l lasa cu un semn de intrebare. Ma intorc spre el si-l privesc rece dupa care isi da seama ceea ce fac si ma urmeaza.

Dupa o masa aproape linistita am plecat in drum spre Konoha. Se pare ca Sasuke doreste sa distruga satul ala. Nu trebuia sa am incredere in el. Nici macar n-am cautat informatii despre Satul Ierbii asa cum a promis si vrea sa distrugem satul. Il privesc nervoasa. Oare vrea sa se razbune pe mine? Nu inteleg de ce ar vrea sa-si arate aceste sentimente de fata cu altcineva. Si oricum, nu gandeste limpede sau ce? Noi cinci contra unui sat intreg nu vom reusi niciodata. Nu vreau sa mor. Cel putin nu pana nu-mi voi cunoaste parintii.

Toata ziua ne-am petrecut-o fugind spre acel sat afurisit. Peste o saptamana vom fi acolo. Luna rasare usor pe cer ceea ce inseamna ca trebuie sa ne oprim si sa ne odihnim insa Sasuke nu are de gand. Nu vrea sa se opreasca. Ba din contra. Mareste pasul ceea ce pe mine ma enerveaza. Dispar intr-un nor de fum iar Suigetsu ma striga fiind singurul care a observat. Restul nu se opresc insa ce ma deranjeaza cel mai tare este ca Sasuke nici macar nu l-a bagat in seama pe Suigetsu. Apar in fata brunetului ceea ce a fost o mare greseala. Nu m-am sincronizat destul de bine iar Sasuke n-a mai avut timp sa opreasca ceea ce inseamna ca s-a ciocnit de mine. Ne dezechilibram si cadem in lacul peste care ar fi trebuit sa trecem. Facem contact cu apa rece si il simt pe brunet din ce in ce mai aproape de mine.

Ma priveste in ochi la fel facand si eu. Ma prinde de talie si isi aproprie fata de a mea. Nu a durat mult si buzele sale au facut contact cu ale mele. Strang dintii pentru a nu-l lasa sa mearga pana la capat insa nu reusesc deoarece ma musca de buza ceea ce ma face sa deschis buza involuntar. Isi strecoara limba usor si o mangaie pe a mea. Incerc sa ma eliberez din stransoare datorita faptului ca nu mai am oxigen si nu numai din acest motiv. Brunetul a prins curaj ceea ce ma enerveaza. Nu face el ce vrea din mine. Il intru in joc si cand nu se asteapta il musc de limba. Ma elibereaza iar eu urc la suprafata. Ajunsa sus incep sa respir aerul curat. La un interval scurt de timp isi face si Sasuke aparitia insa nu-i dau importanta. Ies din apa fiind uda learca si ii vad pe cei trei asteptandu-ne.
-Idioato! Uite ce i-ai facut lui Sasuke al meu,striga roscata nervoasa dupa care fuge catre el.

"Sasuke al meu" ? Cred ca glumesti. Ma prefac ca nu am auzit si ma indrept spre cei doi baieti. Juugo imi da bluza sa deoarece a mea era uda. O accept si caut un loc unde as putea sa ma schimb fara sa fiu observata de cei doi dar mai ales de Sasuke. Cine stie ce va mai face daca ma va vedea doar in lenjerie? Nu l-as fi crezut in stare de asa ceva. Nu mai pot avea incredere in el. "Ce mi-ai facut?", huh. Vezi sa nu, am fost fraiera ca ti-am crezut cuvintele insa nu pot cadea in aceeasi plasa de doua ori. Uchiha, habar n-ai cu cine te-ai pus. Cand ma gandesc ca am crezut ca el simte ceva pentru mine. Ce fraiera am fost.

[Vero]

:X Se pare ca sunt prima Ce pot sa spun? Mi-a placut Ai descriere din plin, actiunea nu e grabita, naratiunea este buna iar dialogu` nu este sec. Imi place ca ai combinat romantismul cu comedia Chiar am ras cand s-au ciocnit. Se pare ca Yuna incepe sa se indragosteasca de Sas`ke Greseli de scriere nu am vazut decat intr-un loc in rest n'am stat sa ma uit. So, astept next si spor la scris.


Ps:Mersi ca n'ai mai bagat un vis dinacela :))

[Marina.]

Bunaaa! Inca un capitol minunat! Deci, dupa cum ti-am mai spus, imi place atitudinea lui Sasuke in prezenta Yunei.
Greseli de tastare ai avut doar una sau doua, cert e ca nu am vazut mai mult. Greseli de exprimare ai avut vreo trei facuute, probabil, din neatentie:

"Deschis ochii care incearca sa se adapteze la lumina aceasta si privesc in jur. Toti cu exceptia lui Sasuke dorm. Unde or fi restul? Si cum se face ca tocmai el inca nu este in picioare?" -> Poate, adica, sigur vroiai sa spui ca toti cu exceptia lui Sasuke s-au trezit. Da, asta vroiai sa spui ^^

Ma aproprii de el usor si ma asez in vine. -> Ma apropii de el si ma asez Pe vine in fata lui. Suna mai bine asa:)

Cam astea ar fi greselile. Ma rog, dupa cum ti-am mai spous mai sus, mai ai doua- trei greseli de tastare minore, insa oricum daca ti le-as spune oricum nu le-ai gasi unde sunt sa le corectezi. Ar fi o pierdere de timp.

Descrierea si narratiunea... ce pot oare a spun rau despre acest oua figuri de stil?! Nimic, iti spun eu ca nimic. Nici nu cred ca ar mai trebuii sa mentionez de ele pentru ca devin din ce in ce mai bune.

Stiu, stiu ca ti-am spus ca nu mai zic asta, insa nu ma pot abtine: Abea astep[t continuareaaa:X

Te pup dulce prajiturica mea! >:D< :*

[Mariah .]

deci.. ce pot sa zic?
aaaaa da! doar ca...
ITI IUBESC FICUL:X:X:X
e cel mai bun din cate am citit, ai o idee originala, si se pare ca pana acum Sakura nici macar nu apare in acest fic, sau Naruto.. inf;) intelegi u ce vreu sa zic:))
oricum.. acest fic e foarte tare, mereu stau cu sufletul la gura, pana cand aduci neXtul.. si nu vad de ce acum ar fi diferit?__ mai ales dupa un asemenea capitol:X:X
so..neXt:*:*
P.S. sa ma ununti si pe mine cani pui continuarea:*:)[posturi unite]
:)):)) cani:)):))-->
--> cand***:)
eeh stii cum se zice..
graba strica treaba [se pare ca tocmai mie mi'a stricat'o]:))

[Cookiesor]

Cum i-am spus si Marinei, aseara mi-au venit idei cat pentru inca cinci capitole insa le voi posta pe rand. Nu am vazut greselile de exprimare pe care le-am avut si nu stiu cum de mi-au scapat insa de data aceasta sper sa nu mai am. Mentionez ca este necorectat. Pai, aici este nextul.

Capitolul 6

Au trecut trei zile de cand am avut acea "experienta" afurisita cu cretinul asta. Si cand te gandesti ca am tinut la el. Clar nu ma simteam bine atunci. Acum ne aflam in drum spre Konoha. Normal ar fi trebuit sa ne ia o saptamana insa datorita faptului ca brunetul nu ne lasa usor pana maine seara ne vom afla acolo. Oftez si incerc sa-mi alung gandurile astea. Nu inteleg cum de nimeni altcineva n-a avut curajul sa-i spuna brunetului vreo doua. Din partea roscatei nu am la ce sa ma astept. Juugo la fel, el este tacut. Chiar daca ar fi pe moarte nu s-ar plange ceea ce ma enerveaza. Numai Suigetsu ar fi cel de la care m-as fi asteptat sa spuna ceva insa nici el.

In fata noastra, dintr-un nor de fum isi face aparitia un tip din Akatsuki ce poarta o masca portocalie. Ne oprim si ii spune lui Sasuke de o misiune neindeplinita. Acesta se uita ciudat la el, la fel ca si mine. Ciudatul acela ma analizeaza dupa care isi indreapta privirea catre sol.
-Chiar ma intrebam pe unde umblati. Cumva vrei sa parasesti Akatsuki sau doar te-ai dus sa faci rost de noi ajutoare? Daca prima varianta este cea corecta cred ca stii in ce te bagi, nu-i asa Sasuke? il intreaba pe brunet privindu-l in ochi.

Langa el isi face aparitia un tip. De fapt o planta sau ce mama naibii o fi si asta. Il privesc deoarece parca auzisem de la Orochimau ceva legat de un membru Akatsuki. Este un tip cu doua personalitati sau ceva de genu care seamana cu o planta. Doar sa fii chior si surd pentru a nu-ti da seama ca descrierea aceasta se potriveste cu tipul asta. Imi indrept din nou privirea catre tipul acela pe care il cheama Madara. Da, asa l-a numit Sasuke.

Ii spune brunetului ca satul a fost distrus de Pein, liderul Akatsuki. Perfect, misiunea noastra s-a terminat. Imi lipesc spatele de trunchi si doresc sa spun ceva insa mascatul ala nu ma lasa. Isi intreaba planta cine este noul Hokage. Hokage? Parca asa isi numesc cei din Konoha pe lideri. In satul ierbii parca sunt numiti Kamizekage sau ceva de genul. Iarba aia miscatoare ii da un nume cunoscut mie si anume Danzo. De ce imi pare atat de cunoscut? Il privesc cu o ura dupa care ma uit la Sasuke care sta intr-un loc. Este uimit de lucrurile pe care le-a aflat. Dupa minute in care privirea sa a fost atintita spre raul ce treaverseaza langa copacii pe care ne aflam noi, isi muta privirea spre noi sau mai bine zis spre mine.

La intersectia dintre privirile noastre nu mai fac prostia pe care am facut-o inainte si-l infrunt. Il privesc cu o raceala in ochi. Nu vreau sa creada ca i-am picat in capcana. In nici un caz. Se enerveaza de tupeul meu dupa care il priveste pe Madara. Se intoarce si incepe sa prinda viteza. Fara a-si indrepta privirea catre noi, ne spune sa-l urmam. Cei trei o iau in fata mea si cand dau sa plec si eu vocea lui Madara ma opreste.
-Ti-as sugera sa nu-i stai in cale lui Sasuke, asta daca tii la viata ta, imi spune dupa care impreuna cu planta miscatoare se spulbera intr-un nor gros de fum.

Raman nemiscata si ma gandesc la ceea ce mi-a spus. Cum adica sa nu-i stau in cale? Ceva nu-mi miroase a bine. Tipul asta stie ceva si nu doreste ca Sasuke sa stie. Ma intreb despre ce este vorba. Raman asa pret de cateva minute dupa care realizez ca am ramas in urma datorita faptului ca nu le mai simt chakrele celorlalti. Incep sa fug din ce in ce mai tare si in cinci minute i-am ajuns din urma. Suigetsu ma intreba ce am patit, fiind ingrijorat. Ii spun ca nu am nimic si raman ingandurata.

Simt cum picioarele ma dor si se inmoaie usor. Este si normal avand in vedere ca in ultimele nopti nu prea am mai dormit si ne-a tinut numai pe drumuri. Oboseala isi pune amprenta nu numai pe mine ci si pe cei trei coechipieri. In mana mea apare putina chackra care curand o materializez si o arunc spre brunet. Ii trece pe langa obraz si ii face o mica zgarietura. Se intoarce gata de lupta in timp ce eu ma opresc si il privesc nervoasa.
-Sefu, cred ca ar trebui sa ne odihnim,ii spun, primul cuvant care mi-a iesit din gura fiind spus cu sarcasm in timp ce restul au fost serioase. Cu totii suntem extenuati datorita faptului ca nu am mai luat o pauza de ore intregi si nu vom putea lupta, mai adaug.

Ma priveste cu ura dupa care coboara pe sol. Cei trei zambesc si il urmeaza. Un simplu "Multumesc" ar fi prea mult din partea lor, nu? Imi dau ochii peste cap si ma asez langa un copac. Tot ce vreau este sa dorm. Nu mi-e foame, nici sete. Inchid incet ochii si in cateva clipe ajung pe taramul cosmarurilor. Nu le pot numi vise. Oricum nu ma pot plange, m-am obisnuit sa am cosmaruri in fiecare seara.

Un sunet ma trezeste. Sar ca arsa si simt cum cineva ma prinde de mana. Vreau sa scot o injuratura insa vinovatul imi pune mana la gura. Ma strange tare dupa care ma ia in brate si fuge cu mine. Cand ne aflam la o distanta considerabila de locul de odihna al echipei mele ma lasa jos. Ma intorc nervoasa cu pumnul pregatit insa raman socata cand vad ca vinovatul nu este nimeni altul decat Sasuke. Imi prinde pumnul cu usurinta si-l strange. Imi trag mana din stransoarea sa si il intreb nervoasa ce doreste. Nu spune nimic si o ia in partea opusa locului in care se afla echipa. Merge si imi face semn sa-l urmares. Oftez si merg cu pasi marunti spre el.
-Stii Yuna, tu te cam joci cu focul si cat de curand te vei arde, imi spune cu o voce ce nu exprima nici un sentiment.


Asta da schimbare, pana acum cand eram nomai noi doi vorbea diferit cum mine si mai facea si alte prostii. Ma mir ca pana acum nu a incercat sa ma violeze. Imi dau ochii peste cap dupa care imi lipesc stapele de trunchiul unui copac. Incerc sa-mi limpezesc gandurile insa o idee minunata insa face aparitia. Schitez un mic zambet si ma indrept spre Sasuke dupa care imi lipesc corpul de al sau. Imi asez mainile in jurul gatului sau dupa care il privesc in ochi.
-De ce spui asta Sasuke? il intreb cu o voce trista. Eu intr-un final mi-am dat seama ce simt pentru tine iar tu asa faci? Te joci cu sentimentele mele? mai adaug in timp ce imi aproprii buzele de ale sala.

Observ ca nu se lasa mai prejos si ii apare un zambet pervers in coltul gurii. Cand se afla milimetric de buzele mele ma despart de el. Ramane uimit si ma priveste ciudat. Imi aranjez bluza in timp ca imi trec mainile pe langa sani. Nu-mi vine sa cred ca fac asa ceva insa vreau sa-i vad limitele. Acel mic zambet devine unul mare si se aproprie de mine cu pasi marunti. La distanta de doi pasi eu dispar intr-un nor de fum.
-Acum chiar poti spune ca m-am jucat cu focul, ii spun in timp ce vantul adie usor prin parul meu. Eu ti-as sugera sa ai grija cum te vei comporta cu mine pe viitor.

Cobor de pe creanga si ma indrept spre locul unde cei trei se adihnesc. Ma asez si incer ca adorm insa nu mai reusesc. Nici nu mai am nevoie. Am dormit destul. Il aud pe brunet cum vine si ii simt privirea atintita spre mine dupa care se aseaza si incearca sa adoarma. Dupa cateva minute ma ridic si ma plimb usor prin acel loc. As prefera sa stau de paza. Pana la urma suntem destul de aproape de Konoha si nu as vrea sa fim prinsi.

[Marina.]

Buna! Te ador prajiturica! Acest capitol e genial si l-ai pus si rapid:>:>

O singura greseala am vazut, defapt... doua:

Incerc sa-mi limpezesc gandurile insa o idee minunata insa face aparitia. -> Incerc sa-mi limpezesc gandurile insa o idee minunata isi face aparitia.

mai adaug in timp ce imi aproprii buzele de ale sala. -> de ale sale

Si cam ata. In rest, toutul a fost perfect. Il ador pe Sasuke[oh, Doamne, chiar o fac:X], o ador pe Yuna si te ador pe tine puiutu` meu!

Ti-am mai spus ca nu voi mai mentona nimic de descriere si astea ca stii ca-s perfecte[ups... tocmai am spus:))]

Habar n-am ce as mai putea spune decat: Astept tot asa de repede continuarea:*