24-12-2010, 08:44 PM
Stiu ca am avut greseli multe insa cand am facut capitolul nu prea m-am simtit bine. Acesta este ceva mai lung datorita inspiratiei ce mi-a venit pe moment. Va urez un Craciun fericit tuturor.
Capitolul 4
Razelel mingii de foc de pe cer intra in incaperea mea ceea ca ma face sa ma stramb putin. Ma intorc cu spatele la acea sursa de lumina pentru a mai dormi putin insa nu mai reusesc. Deschis ochii si ma ridic in sezut. Imi intand fiecare parte a corpului dupa care cobor lejera din pat insa nu inainte de a-mi plimba privirea prin incapere. Se pare ca roscata s-a trezit si a plecat la brunet. Ridic din umeri oarecum fericita ca am scapat de pacostea aia pentru cateva minute si ma indrept spre toaleta pentru a-mi face un dus. Intru in cabina ingusta si dau drumul lichidului incolor. Las acele picaturi sa se plimbe pe corpul meu alb precum frisca. Dupa cateva minute iau un prosop pe care mi-l infasor in jurul corpului si ma indrept spre camera. Imi iau pantalonii pe mine dupa care sutienul negru iar pe usa isi face aparitia Suigetsu. Rosesc putin deoarece sunt doar in pantaloni si sutien insa culoarea naturala imi revine in obraji si-l pocnesc dupa care inchid usa nervoasa.
Cobor scarile care duc spre iesirea din motel si afara sunt asteptata de echipa brunetului. Suigetsu se plange de pumnul primit in timp ce Karin il jigneste in toate felurile. Nu spun nimic. Sasuke ma priveste cu ura din nu stiu ce motiv. Poate pentru ce s-a intamplat aseara insa numai de asta nu ma intereseaza.
-Deci care este destinatia noastra? intreb plictisita in timp ce privesc orice altceva inafara de brunet.
-Ca sa nu crezi ca te-am pacalit cu ceva vom cauta informatii despre Satul Ierbii, spune pe un ton rece.
Karin incepe sa faca urat deoarece ea nu are chef sa cautam prostii insa nu o bag in seama. Incerc sa-mi amintesc ceva ce am mai citit in acea carte. Spunea ceva despre sat insa nimic care m-ar putea ajuta. Oftez dupa care o iau inainte. Simt cum privirea brunetului este atintita spre mine ceea ce ma inebuneste. Din cauza nervilor pe care mi-i provoaca, sangele meu clocoteste. De ce nu ma poate lasa in pace? Ce dracu i-am facut cretinului asta? Il doare ca nu-i acord aceeasi atentie precum Karin sau ce mama naibii? Ne indreptam spre padure unde incepem sa alergam printre crengile copacilor.
Noaptea vine cu repeziciune ceea ce inseamna ca noi trebuie sa campam undeva. Ne oprim langa un lac iar Sasuke, ca de obicei incepe sa faca pe seful. Ii pune pe fiecare in parte sa faca cate ceva. Suigetsu si Karin sa aduca de mancare iar Juugo sa aduca lemne. Dupa ce pleaca il intreb ce vrea ca eu sa fac iar acesta nu spune nimic. Linistea care s-a asternut incepe sa ma enerveze mai tare decat privirile pe care mi le da si ma asez langa lac. Ma intind pe spate si privesc cerul fara sfarsit care incepe sa prinda nuante diferite. Inchid ochii usor si adorm fara vointa mea.
-Trezeste-te sau nu vei primi de mancare, aud o vice rece.
Ma ridic in sezut buimaca si privesc in jur. Il vad pe Sasuke cum sta in picioare langa mine cu mainile incrcisata in jurul pieptului. Casc dupa care ma intind si ma ridic in picioare. Fac cativa pasi si ii vad pe toti stand langa focul care prajeste pestii. Ma indrept spre ei in timp ce simt privirea brunetului cum ma urmareste din nou. Cred ca nu voi rezista nici o saptamana cu el. Ce are cu mine? Il voi intreba cand vom fi doar noi doi pentru a nu face un scandal aici. Oricum stiu ca mi-ar fi greu sa scot ceva de la el atata vreme cat suntem mai multi insa cand suntem doar noi il am la degetul mic, practic.
-Yuna-chan! Pestele asta mare este special pentru tine, spune Suigetsu cu o voce de copil nevinovat ceea ca ma enerveaza.
Oftez si il privesc pe Suigetsu care are un zambet prostesc pe fata. Karin incepe sa comenteze ca acel peste nu este pentru mine ci pentru Sasuke. Nu-i bag in seama si ma asez langa Juugo. Langa mine isi face aparitia si brunetul dupa care ia un peste mai mic si-l mananca fara a mai spune ceva. Baiatul asta nu spune prea multe si atunci cand vorbeste replicile sale ma fac sa inebunesc. Iau si eu un peste si mananc in liniste in timp ce cei doi inca se mai cearta. Macar in echipa asta doar ei sunt mai vorbareti nu si restul. Ce vorbesc, din cinci oameni este chiar prea mult pana si o persoana sa trancane atata.
Dupa ce termin de mancat ma ridic si ma indrept spre un copac unde ma asez si imi strang genunchii la piept. Imi asez usor capul peste acestia si inchid ochii. Parul negru, acum destul de scurt se plimba usor peste spatele meu. In mintea mea se deruleaza amintirile petrecute cu Orochimaru si asta patru. Inafara de aceste "minunate" amintiri nimic important nu mai circula prin mintea mea obosita.
Aud niste soapte ceea ca ma face sa ma trezesc repede. Ma ridic in piciare si vad ca am ramas singura aici. Ce au facut astia? Au plecat si nu m-au anuntat si pe mine? Daca vine vorba asa atunci pactul nostru s-a rupt. Trebuia sa ma gandesc ca Uchiha nu este de incredere. Nu a fost niciodata. De ce ar fi tocmai acum? Ma ridic nervoasa si plec din acel loc. In drumul meu pete rosiatice apar pe copaci si kunaiuri. Ridic intrebatoare o spranceana si ma indrept spre un kunai ce contine o bucata de material. Privesc acea bucatica de culoare gri ce are inca doua culori si anume alb si rosu. Imi dau seama ca acest material apartine din bluza lui Sasuke si incep sa fug pentru a vedea ce s-a intamplat.
Maresc viteza cand vad mai multe cutite agatate de copaci. La un moment dat o vad pe Karin intr-o balta de sange. Fug catre ea si incep s-o vindec. Roscata isi deschide ochii si ma priveste stiind ca nu mai are mult de trait. Isi ridica mana cu puterea care i-a ramas si deschide gura pentru a spune ceva insa cuvintele nu-i ies din gura. Dupa mai multe incercari se da batuta insa eu tot incerc sa o ajut.
-Yuna, pleca de aici daca vrei sa mai traiesti. Sa...Sasuke a inebunit, imi spune roscata foarte greu in timp ce gafaie iar durerile pun stapanre pe trupul sai si ochii i se inchid.
Imi indrept mai multa chakra in maini pentru a o salva insa imi dau seama ca este deja prea tarziu. Cateva lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu fara voia mea. De ce plang? Niciodata n-am suportat-o insa imi pare rau ca ea a... murit. Ma ridic in picioare si maresc viteza pana ajung intr-o campie intansa. Privesc locul care este plin se sange si aproape distrus ceea ce inseamna ca a fost o lupta adevarata aici. Imi indrept privirea prin toate colturile posibile pana ceva mic si rotund imi atrange atentia. Ma indrept rapid catre acel loc si spre uimirea mea este un... ochi. Ma aplec si-l iau in mana. Incremenesc cand vad ca acest organ are sharingan. Este ochiul lui...
-Este al unui membru al clanului Uchiha, imi spune o voce rece care se afla in spatele meu.
Ma ridic speriata si-l privesc pe Sasuke care are sangle la abii ochi. Inghit in sec datorita fricii care a pus stapanire pe trupul meu. Il vad cum face niste semne din maini si curand apare Chidori. Se indreapta cu viteza spre bine si...
Ma trezesc repede si respir greu. Privesc in jur si-i vad pe toti cum dorm cu exceptia lui Sasuke. Il caut cu privirea si-l vad intr-un copac de pe cealalta parte a lacului. Inghit in sec si ma ridic in picioare. Ce a fost cu visul acela? Parea atat de real. M-a speriat ingrozitor ceea ce nu mi s-a mai intamplat pana acum. Fara sa-si dea seama ma asez pe aceasi creanga langa el.
-Nu poti dormi? il intreb cu o voce rece pe brunet pentru a nu-si da seama ca imi este teama de el.
-Te-as putea intreba acelasi lucru, imi spune fiind atent la stelele de pe cer. Luna imi aminteste de noaptea in care Itachi a omorat clanul. Este exact aceeasi luna ca cea de acum zece ani. Azi s-au implinit fix zece ani de atunci, imi spune dupa care isi indreapta privirea catre mine.
Raman uimita de lucrurile pe care mi le dezvalui si mai presus de toate vocea sa nu mai este rece. Este blanda si in acelasi timp pare una undurerata, trista, melancolica. Il privesc in ochii sai negri care acum exprima caldura. Ma face sa ma simt ciudat. Raman nemiscata timp de cateva minute dupa care in minte imi apare imaginea cu Sasuke din visul meu ceea ca ma face sa-mi schimb directia privirii. Brunetul ramane uluit de comportamentul meu dupa care mana sa si-o pune peste a mea. Fac ochii mari si ma uit pentru a vedea daca este adevarat sau am inceput sa inebunesc insa se pare ca da. Ce este cu el?
-Te simti bine? il intreb eu in timp ce obrajii prind o culoare rumenie. Multumesc ca este seara si nu ma poate vedea pentru ca nu stiu ce i-as putea spune.
-Ma simt bine in compania ta, imi spune cu aceasi voce blanda. Esti diferita, nu ma inebunesti precum Karin sau alte fete si parca tie as putea sa-ti dezvalui anumite lucruri, imi spune in timp ce-mi strange mana mai tare.
Raman uimita de vorbele brunetului. Cumva acesta nu este un alt vis? Imi indrept privirea catre sol deoarece nu vreau ca brunetul sa vada roseata de pe chipul meu. Daca pana acum cateva secunde nu se observa acum este total vizibil. Ce se intampla cu mine? De ce ma simt asa? Inima incepe sa bata cu putere. Nu ma intimideaza insa vorbele sale par atat de sincere si de blande ceea ce n-am mai vazut sau mai bine zis auzit la un alt baiat. Imi musc buza de jos si doua picaturi de sange se scurg usor.
-Cred ca ar trebui sa plec. Sa nu vada cineva ca lipsim, ii spun in timp ce cobor din copac.
Cobor scarile care duc spre iesirea din motel si afara sunt asteptata de echipa brunetului. Suigetsu se plange de pumnul primit in timp ce Karin il jigneste in toate felurile. Nu spun nimic. Sasuke ma priveste cu ura din nu stiu ce motiv. Poate pentru ce s-a intamplat aseara insa numai de asta nu ma intereseaza.
-Deci care este destinatia noastra? intreb plictisita in timp ce privesc orice altceva inafara de brunet.
-Ca sa nu crezi ca te-am pacalit cu ceva vom cauta informatii despre Satul Ierbii, spune pe un ton rece.
Karin incepe sa faca urat deoarece ea nu are chef sa cautam prostii insa nu o bag in seama. Incerc sa-mi amintesc ceva ce am mai citit in acea carte. Spunea ceva despre sat insa nimic care m-ar putea ajuta. Oftez dupa care o iau inainte. Simt cum privirea brunetului este atintita spre mine ceea ce ma inebuneste. Din cauza nervilor pe care mi-i provoaca, sangele meu clocoteste. De ce nu ma poate lasa in pace? Ce dracu i-am facut cretinului asta? Il doare ca nu-i acord aceeasi atentie precum Karin sau ce mama naibii? Ne indreptam spre padure unde incepem sa alergam printre crengile copacilor.
Noaptea vine cu repeziciune ceea ce inseamna ca noi trebuie sa campam undeva. Ne oprim langa un lac iar Sasuke, ca de obicei incepe sa faca pe seful. Ii pune pe fiecare in parte sa faca cate ceva. Suigetsu si Karin sa aduca de mancare iar Juugo sa aduca lemne. Dupa ce pleaca il intreb ce vrea ca eu sa fac iar acesta nu spune nimic. Linistea care s-a asternut incepe sa ma enerveze mai tare decat privirile pe care mi le da si ma asez langa lac. Ma intind pe spate si privesc cerul fara sfarsit care incepe sa prinda nuante diferite. Inchid ochii usor si adorm fara vointa mea.
-Trezeste-te sau nu vei primi de mancare, aud o vice rece.
Ma ridic in sezut buimaca si privesc in jur. Il vad pe Sasuke cum sta in picioare langa mine cu mainile incrcisata in jurul pieptului. Casc dupa care ma intind si ma ridic in picioare. Fac cativa pasi si ii vad pe toti stand langa focul care prajeste pestii. Ma indrept spre ei in timp ce simt privirea brunetului cum ma urmareste din nou. Cred ca nu voi rezista nici o saptamana cu el. Ce are cu mine? Il voi intreba cand vom fi doar noi doi pentru a nu face un scandal aici. Oricum stiu ca mi-ar fi greu sa scot ceva de la el atata vreme cat suntem mai multi insa cand suntem doar noi il am la degetul mic, practic.
-Yuna-chan! Pestele asta mare este special pentru tine, spune Suigetsu cu o voce de copil nevinovat ceea ca ma enerveaza.
Oftez si il privesc pe Suigetsu care are un zambet prostesc pe fata. Karin incepe sa comenteze ca acel peste nu este pentru mine ci pentru Sasuke. Nu-i bag in seama si ma asez langa Juugo. Langa mine isi face aparitia si brunetul dupa care ia un peste mai mic si-l mananca fara a mai spune ceva. Baiatul asta nu spune prea multe si atunci cand vorbeste replicile sale ma fac sa inebunesc. Iau si eu un peste si mananc in liniste in timp ce cei doi inca se mai cearta. Macar in echipa asta doar ei sunt mai vorbareti nu si restul. Ce vorbesc, din cinci oameni este chiar prea mult pana si o persoana sa trancane atata.
Dupa ce termin de mancat ma ridic si ma indrept spre un copac unde ma asez si imi strang genunchii la piept. Imi asez usor capul peste acestia si inchid ochii. Parul negru, acum destul de scurt se plimba usor peste spatele meu. In mintea mea se deruleaza amintirile petrecute cu Orochimaru si asta patru. Inafara de aceste "minunate" amintiri nimic important nu mai circula prin mintea mea obosita.
Aud niste soapte ceea ca ma face sa ma trezesc repede. Ma ridic in piciare si vad ca am ramas singura aici. Ce au facut astia? Au plecat si nu m-au anuntat si pe mine? Daca vine vorba asa atunci pactul nostru s-a rupt. Trebuia sa ma gandesc ca Uchiha nu este de incredere. Nu a fost niciodata. De ce ar fi tocmai acum? Ma ridic nervoasa si plec din acel loc. In drumul meu pete rosiatice apar pe copaci si kunaiuri. Ridic intrebatoare o spranceana si ma indrept spre un kunai ce contine o bucata de material. Privesc acea bucatica de culoare gri ce are inca doua culori si anume alb si rosu. Imi dau seama ca acest material apartine din bluza lui Sasuke si incep sa fug pentru a vedea ce s-a intamplat.
Maresc viteza cand vad mai multe cutite agatate de copaci. La un moment dat o vad pe Karin intr-o balta de sange. Fug catre ea si incep s-o vindec. Roscata isi deschide ochii si ma priveste stiind ca nu mai are mult de trait. Isi ridica mana cu puterea care i-a ramas si deschide gura pentru a spune ceva insa cuvintele nu-i ies din gura. Dupa mai multe incercari se da batuta insa eu tot incerc sa o ajut.
-Yuna, pleca de aici daca vrei sa mai traiesti. Sa...Sasuke a inebunit, imi spune roscata foarte greu in timp ce gafaie iar durerile pun stapanre pe trupul sai si ochii i se inchid.
Imi indrept mai multa chakra in maini pentru a o salva insa imi dau seama ca este deja prea tarziu. Cateva lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu fara voia mea. De ce plang? Niciodata n-am suportat-o insa imi pare rau ca ea a... murit. Ma ridic in picioare si maresc viteza pana ajung intr-o campie intansa. Privesc locul care este plin se sange si aproape distrus ceea ce inseamna ca a fost o lupta adevarata aici. Imi indrept privirea prin toate colturile posibile pana ceva mic si rotund imi atrange atentia. Ma indrept rapid catre acel loc si spre uimirea mea este un... ochi. Ma aplec si-l iau in mana. Incremenesc cand vad ca acest organ are sharingan. Este ochiul lui...
-Este al unui membru al clanului Uchiha, imi spune o voce rece care se afla in spatele meu.
Ma ridic speriata si-l privesc pe Sasuke care are sangle la abii ochi. Inghit in sec datorita fricii care a pus stapanire pe trupul meu. Il vad cum face niste semne din maini si curand apare Chidori. Se indreapta cu viteza spre bine si...
Ma trezesc repede si respir greu. Privesc in jur si-i vad pe toti cum dorm cu exceptia lui Sasuke. Il caut cu privirea si-l vad intr-un copac de pe cealalta parte a lacului. Inghit in sec si ma ridic in picioare. Ce a fost cu visul acela? Parea atat de real. M-a speriat ingrozitor ceea ce nu mi s-a mai intamplat pana acum. Fara sa-si dea seama ma asez pe aceasi creanga langa el.
-Nu poti dormi? il intreb cu o voce rece pe brunet pentru a nu-si da seama ca imi este teama de el.
-Te-as putea intreba acelasi lucru, imi spune fiind atent la stelele de pe cer. Luna imi aminteste de noaptea in care Itachi a omorat clanul. Este exact aceeasi luna ca cea de acum zece ani. Azi s-au implinit fix zece ani de atunci, imi spune dupa care isi indreapta privirea catre mine.
Raman uimita de lucrurile pe care mi le dezvalui si mai presus de toate vocea sa nu mai este rece. Este blanda si in acelasi timp pare una undurerata, trista, melancolica. Il privesc in ochii sai negri care acum exprima caldura. Ma face sa ma simt ciudat. Raman nemiscata timp de cateva minute dupa care in minte imi apare imaginea cu Sasuke din visul meu ceea ca ma face sa-mi schimb directia privirii. Brunetul ramane uluit de comportamentul meu dupa care mana sa si-o pune peste a mea. Fac ochii mari si ma uit pentru a vedea daca este adevarat sau am inceput sa inebunesc insa se pare ca da. Ce este cu el?
-Te simti bine? il intreb eu in timp ce obrajii prind o culoare rumenie. Multumesc ca este seara si nu ma poate vedea pentru ca nu stiu ce i-as putea spune.
-Ma simt bine in compania ta, imi spune cu aceasi voce blanda. Esti diferita, nu ma inebunesti precum Karin sau alte fete si parca tie as putea sa-ti dezvalui anumite lucruri, imi spune in timp ce-mi strange mana mai tare.
Raman uimita de vorbele brunetului. Cumva acesta nu este un alt vis? Imi indrept privirea catre sol deoarece nu vreau ca brunetul sa vada roseata de pe chipul meu. Daca pana acum cateva secunde nu se observa acum este total vizibil. Ce se intampla cu mine? De ce ma simt asa? Inima incepe sa bata cu putere. Nu ma intimideaza insa vorbele sale par atat de sincere si de blande ceea ce n-am mai vazut sau mai bine zis auzit la un alt baiat. Imi musc buza de jos si doua picaturi de sange se scurg usor.
-Cred ca ar trebui sa plec. Sa nu vada cineva ca lipsim, ii spun in timp ce cobor din copac.