Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

A place where you belong

#1
Deci, ma gandeam sa postez un fic la care lucrez de ceva vreme si as dori sa vi-l arat si voua. Nu prea scriu ficuri de multa vreme, inca sunt la inceput, dar totusi eu accept orice critica din partea voastra. Sincer, nu ma supar. Sa incep.

Capitolul 1



- Hei, boule! Prinde!
,,Fiara se apropia incetisor de prada si’’ continuarea nu am mai putut s-o citesc deoarece o cutie de suc tocmai ma lovise in cap. Am scapat cartea din maini si le-am pus pe cap. Parul meu era plin de suc si un zambet ironic imi rasari pe chip. M-am intors si cine credeti ca era : batausul scolii, Tony.
- Mersi Tony, data viitoare sa arunci chestia aia la cosul de gunoi, bine ?
- Oh, scuze, am crezut ca tu esti cosul de gunoi in forma umana, rosti el pe un ton batjocoritor.
Toata lumea de pe hol se uita, pardon, se holba la noi de parca ar fi venit circul in oras.
- Ha ha, foarte amuzant, amice, i-am zis luandu-mi cartea de pe jos si ducandu-ma in clasa.
Si uite asa mi-am inceput ziua. Era ora 8:00 si trebuia sa inceapa ora de fizica. Proful nu avea sa apara la ore azi,nici maine , nici poimaine. Niciodata nu va mai veni. Un zambet de satisfactie imi aparu pe fata, iar toata lumea din clasa era prea ocupata sa faca galagie ca sa fie atenta la mine. In spatele meu se afla prietenul meu cel mai bun, Taylor. Acesta trimitea mesaje de pe telefonul mobil iubitei lui, Kelly. Ma intorc la el plictisit si incerc sa conversez cu el, ca sa-l mai alung din starea lui prea ciudata. Indragostitii sunt ciudati rau.
- Taylor, frate, las-o balta cu mesajele, las-o si tu sa respire. E de-abia 8 dimineata!
De-abia ridicandu-si ochii din telefon, imi zambi si ma saluta.
- Hei, neata!
- Ii scrii un roman cumva de nu iti mai iei ochii din telefon?
- Nu, dar ma gandesc ce sa ii zic frumoasei mele flori, zise el fermecat.
- Ok, de data asta cu ce ai pacalit-o?
- I-am zis ca sunt poet, spuse razand in hohote de ce a zis, in timp ce eu stateam si ma holbam la el, apoi am chicotit.
- Tu nu esti sanatos, acum o sa te cari zi si noapte cu cartile de poezie dupa tine ca sa ii scrii prea frumoasei tale prietene un poem in loc de un mesaj obisnuit.
L-am privit cum statea si se gandea si cum scria el de repede pe telefonul lui mobil Nokia 5230, cel mai nou model de pe piata. Peste vreo 10 minute, i-a trimis mesajul de vreo 6 randuri asa, in stil poetic, dupa a aruncat mobilul la marginea bancii si a inceput sa vorbeasca cu mine.
- Greu e sa scrii un mesaj. Vreau s-o impresionez foarte mult, Matt.
- Ma uit la tine si nu imi vine sa cred in ce hal ai ajuns, zisei eu dand din cap in semn de dezamagire.
Imi lovi bratul cu pumnul in gluma si amandoi am inceput sa vorbim despre ce se mai intamplase seara trecuta in familiile noastre. La noi e un subiect foarte amuzant, radem la fiecare minut de surorile noastre, de parintii lui Taylor si de unele chestii pe care le-am vazut la televizor.
In timpul acesta, directorul intra serios in clasa, anuntand pe un ton autoritar ca orele de azi sunt anulate pe motiv ca multi profesori nu au putut sa ajunga la scoala. Foile de hartii au fost aruncate in aer de catre colegi, si-au luat rapid ghiozdanele si au zbughit-o spre casa, ca sa-si continue somnul. Eu cu Taylor am ramas ultimii in clasa, preferam sa mergem spre casa in liniste.
- Tay, poti veni la mine acasa? Sora mea e plecata toata ziua la nu stiu ce concurs.
- Cu placere, prietene.

*

Oh, aici o sa fac mereu la sfarsitul capitolului o mica paranteza, ca sa va povestesc mai pe larg despre viata mea.
Eu sunt Matt Scrubbs, un baiat de 15, aproape 16 ani. Locuiesc intr-un orasel numit Plain City in Utah, SUA. Si sunt in clasa a X-a la liceul Fremont. Acolo studiez intens matematica, care desigur este una dintre materiile mele preferate. Si ador mult sa stau la calculator, sa umblu pe el, sa ii aflu toate secretele. Si as dori sa devin un om de afaceri. Dar sa lasam balta planurile mele de viitor deocamdata.
Peste 1 luna o sa imbatranesc cu un an - data exacta: 26 septembrie. Mereu in fiecare an de ziua mea mi s-au intamplat o gramada de lucruri oribile. Imi urasc ziua de nastere si numarul 26. Se zice ca intamplarile nasoale care ti s-au intamplat pe 13 se dubleaza pe 26. Nu rade, ca asa am facut si eu la inceput cand am auzit. Si e destul de adevarat. Niciodata n-am putut avea o zi de nastere obisnuita, mereu am primit daruri ciudate, cum ar fi ca de ziua mea la 13 ani, in loc sa primesc o noua bicicleta sau un nou joc pe calculator, am fost transformat intr-un varcolac. Iar tot in aceeazi zi, mi-au fost ucisi parintii. Am ramas numai eu cu sora mea mai mare in varsta de 17 ani cu care ma inteleg super bine. Si ea a suferit mult de ziua mea. Cand aveam 12 ani, ea avea 13 si i se daduse puterea de a se transforma in varcolac cand vroia ea si inca alte puteri. Si inca o chestie ciudata: nu imi pot aminti ce mi s-a intamplat la celelalte zile de nastere, adica cand am implinit 7,8,9,10 sau 11 ani. Oricum o parte din memorie mi s-a sters cand am devenit varcolac.
Am noroc si cu Taylor, care este cel mai bun prieten al meu cum am zis si anterior, il stiu de cand am ajuns la liceu. El a stiut cum sa se apropie de mine si uite asa am sfarsit prin a deveni prieteni. Toata lumea nu ma placea cand am ajuns la liceu. Chestia e ca eu am parul lung si sunt rocker, asta i-a indepartat instantaneu de mine. Taylor e genul de tip popular, aratos, parul scurt si ochi verzi foarte stralucitori si frumosi si sper ca prin descrierea aceasta sa nu va ganditi ca sunt cumva homosexual, ca nu sunt. Imi plac si mie fetele ca oricarui tip normal.
Altceva ce as mai putea sa zic despre mine, la liceu mereu sunt luat peste picior datorita tricourilor mele cu trupe si parului meu lung pana la umeri. Si ca mereu sunt cu castile in urechi si ascult muzica. Trupa mea favorita este Bullet for my Valentine, o trupa din Wales. Melodiile lor parca ar fi scrise pentru mine, ca in fiecare melodie ma regasesc si imi descrie perfect viata. Inca de cand am auzit ‚,Waking the Demon’’ m-am indragostit pe loc de trupa.
Pe langa faptul ca imi place matematica si informatica, ador mult sa citesc. Orice carte e binevenita la mine, mai ales cele de groaza. Acelea ma tin asa de mult in suspans incat nu ma pot satura de ele. Le citesc foarte repede si asta imi ocupa tot timpul. Uneori citesc si uit sa imi fac temele sau sa fac treburi prin casa, si atunci sora-mea se supara pe mine si incepe cu teoriile de parca ar fi mama. Nu-mi place sa-mi zica cineva ce sa fac. O sa fac lucrul acela cand am chef si gata.
Eh, cam atat despre viata mea cea ,,normala’’. O scurta introducere ca sa ma stii mai bine. Mai multe detalii...vei afla in curand.
My blog.
[Imagine: 282661.jpg]

Stop! You're playing with my delirium.

#2
Titlul... Ai fi putut să îl scrii în română având în vedere că lucrarea ta este în română, sună mult mai bine aşa. Cel puţin aşa mi se pare mie, mi se par ok titlurile în alte limbi chiar dacă au conţinut în română dacă există o anumită semnificaţie specială în limba aceea or smth. like that dar având în vedere circumstanţele, mi se părea mai potrivit un titlu românesc, ca şi lucrarea de altfel. Subiectiv vorbind, somehow, dar aşa mi se pare mai potrivit. În rest, semnificaţia lui este drăguţă : )

M-am intors si cine credeti ca era : batausul scolii, Tony.
Foarte... clişeic şi nu prea atrăgătoare exprimarea asta. Plus că mie mi se pare mai corect folosit: M-am întors şi cine credeţi că era? ( pentru a evidenţia întrebarea pe care " naratorul personaj" o pune cititorilor, or so whatever ) Bătăuşul şcolii, Tony. ( parcă are un alt... efect, let's say it like that) .
Mersi Tony -- Mersi, Tony. ( apoi era de preferat punctul şi o nouă propoziţie, mai ales că era dialog, mai simplu de citit , I guess ).
- Nu, dar ma gandesc ce sa ii zic frumoasei mele flori, zise el fermecat. -- sincer acum, replica asta e cu adevărat... stupidish. Încearcă să eviţi astfel de exprimări mai ales în dialog, adică... Ok, este fic-ul tău şi imaginaţia ta dar ideea în sine, cum că un adolescent BĂIAT! îndrăgostit ar spune aşa... E destul de... neverosimil şi totodată sună foarte urât la ureche, I guess, prea clişeic şi neatrăgător. ( oricum comentariile pe care le fac asupra propoziţiilor ce nu sunt greşite gramatical sunt comentarii strict subiective, adică " după părerea mea ar suna mai bine... " bla bla bla. Să nu interpretezi altceva : ) ) .

Greşeluţe:
aceeazi -- aceeaÅŸi.
La un moment dat ai făcut nişte spaţieri aiurea în ceea ce priveşte semnele de punctuaţie, vreau să zic: când pui semn de punctuaţie ( . , ? ! etc ) trebuie să ai ceva de genul : text(semn de punctuaţie) - spaţiu - text(semn de punctuaţie), etc. Nu: text - spaţiu - semn de punctuaţie - spaţiu - semn de punctuaţie, sau : text - semn de punctuaţie - text ( fără spaţiu ). Etc. Ideea e să delimitezi ceva de genul: Maria are mere. Vreau şi eu mere. Tu ai mere? Du-te şi cumpără, acum! ( ai priceput tu ideea ).
Toata lumea nu ma placea cand am ajuns la liceu. - O pun la greşeală şi nu la ceva strict subiectiv pt. că din punctul meu de vedere e cam incorect, chiar dacă limba română are multe suişuri şi coborâşuri, aşa sună ca naiba. Încearcă: Nimeni nu mă plăcea când am ajuns la liceu. / Toată lumea mă ignora/ detesta ( or so whatever ) când am ajuns la liceu. Aşa cum ai pus tu nu sună deloc bine.


Aş putea să fac mai multe referiri dar o să mă opresc aici. Partea aceea când faci referire la cititor... and such, mie una nu prea-mi place, e strict subiectiv! Pentru că nu e genul meu de naraţiune, mă trezeşte din... citire, ca să zicem aşa şi idealul unui cititor este să se piară în naraţiune, în acţiunea propriu zisă, ceea ce nu se prea poate întâmpla când se face referire la exterior, la persoana care citeşte. Strict subiectiv, repet.
Apoi ai grăbit unele lucruri şi nu le-ai descris cum trebuie, mi-a plăcut totuşi partea de început cu acea cutie de suc deşi exprimarea a fost cam forţată.
Partea când a apărut directorul în clasă, seacă şi prea clişeică. Adică, trebuia descris altfel pentru că aşa a părut destul de stupid. Vine directoru' în clasă şi anunţă: nu faceţi ore că nu au venit profii la şcoală ( totuşi, e exagerat şi sună a vreo glumă proastă). De regulă se " inventa" un motiv diplomatic, ceva - orice iar elevii de regulă nu aruncă cu foile pe sus aşa deodată cu directoru' în clasă şi toţi la unison, well vreau să pun accent pe faptul că ai exagerat aceste aspecte aici.
Şi când i-a făcut invitaţia, Matt lui Ty să vină la el acasă, tot seacă, indeed. Adică... nu cred că este genul de exprimare ce s-ar folosi între prieteni.
Partea aceea gen " paranteză" , nu mi-a plăcut exprimarea cu " fac o paranteză să vă zic mai multe despre mine" ( reproducere, lawl ) . Adică... pare foarte copilăros şi foarte... neexperimentat, sau ceva de genul. Cred că puteai aborda o altă formă de naraţiune în ceea ce priveşte acest aspect. Oh şi de menţionat dfaptul că ai folosit şi cuvântul capitol alături, la faza cu paranteza ceea ce pe mine mă scoate de tot din acţiune şi mă seacă. Partea cu " despre el" plictisitoare şi cam seacă şi ireaclă. " Am devenit vârcolac la 13 ani şi soră mea are şi ea nişte puteri ca lumea ah şi trupa mea favorită e BFMV" , ceva de genul - cam exagerat.

Eniuei, aştept următorul capitol şi îţţi urez foarte multă baftă în continuare :b aşteptăm să vedem ce face Matt.

#3
Mie sincer imi place ficul, greselile am vazut ca au fost mentionate.
Titlul mie mi se pare ca suna mai bine asa, chiar este ceea ce m-a atras sa citesc si in plus cred ca defapt e titlul unei melodii de la Bullet for my valentine...presupun ca ficul tau va avea legatura si cu melodia.
In rest...imi place si modul de povestire, chiar daca nu e cel conventional sa ii zic asa.
Cam dramatica viata lui Matt...apropop nu am inteles de ce au fost ucisi parintii lui Matt sau de cine. El i-a ucis sau altcineva? Presupun ca o sa ne lamuresti tu.
Astept continuarea

#4
Buna...foarte frumos ficul..adica imi place cum descri..si in sfarsit un fic cu un baiat ..deci oriunde imi arunc privirea numai fetite..X(X(....idea e super originala
personajul principal,matt, super baiat..adica e pacat de ziua lui stupida de nastere ,dar ..cu asta ne mentii in viata(suspansul e aerul)..asa...
Naratiune: foarte cool..ca sa zic asa..
Dialog:incearca sa-l mai scurtezi
Descriere:este buna si la locul ei
Toate bune si frumoase..greselile de tastare au fost zise parca...

in final nu pot spune decat ca astept cu nerabdare nextul si sper sa ne impresionezi placut :D:)
Ja ne

Inca o intrebarica.
Esti fata sau baiat?..ca am si eu un fic unde scriu din perspectiva unui baiat si sunt fata..:D

#5
Ok deci vad ca deja restul ti-au zis greselile eu doar vin acuma si spun alte lucruri
care poate o sa te incante sau poate nu..

In primul rand ador povestea.. ma atras foarte mult continutul dar in acelasi timp si titlul..
faza cum ca acesta este un varcolac.. ma facut sa sar de pe scaun de fericire.. XD

Imi place cum povestesti simplu si pe inteles..si lasi cititorul in suspans , cel putin pe mine ma lasi :)) ...poate na ai mai avut greseli le-am vazut pe unele dar pe altele nu.. oricum abia astept sa vad continuarea.. sper ca asta o sa se intample in curand...

Scuze ca nu am putut critica deoarece si eu sunt o incepatoare si , si eu acuma lucrez la un nou fic.. si astept ceva criticuri ca sa pot sa-mi imbunatatesc si eu abilitatile :3

In fine sa lasam treaba mea..
Ador ficul, pune mai repede nextul ca mor aici.. sunt cu ochii pe ficul tau.. XD

#6
Va multumesc din suflet pentru ca imi cititi fic-ul si am sa tin cont de sfaturile voastre. ^^
Sper ca, cu timpul, voi scrie din ce in ce mai bine.
@Love_Neji_Forever sunt fata ;;) :D

Capitolul 2

Ne-am luat ghiozdanele si am pornit-o spre casa mea. Drumul nu era foarte lung, dar izolat deoarece o luam prin padure ca sa ajungem la locul respectiv. Taylor e mult mai rapid decat mine cand vine vorba de mers, dar mie imi place sa ma plimb mai ales prin padure. Cand sunt in natura, simt ca sunt cu adevarat acasa. Copacii inalti cu crengile desfrunzite, verdeata, animalele cum se plimbau cautandu-si de mancare, plantele pe jumatate moarte, pe toate le admiram.Ah, anotimpul toamna...Imi da o stare de melancolie, dar este o sursa de inspiratie nemaipomenita. Ma simt bine, aici imi place sa ma ascund cand totul merge prost. Cateodata mai vin sa imi exprim sentimentele in salbaticie prin melodiile mele cantate la chitara.
-Hai frate, lasa plantele, nu le mai mirosi atata! striga Taylor la mine.
Acel strigat ma trezise la realitate si mi-am miscat picioarele pana la Taylor.
- Ce aveai, de ceva minute te strigam si tu parca erai in transa...
- Stii foarte mult cat imi place natura.
- Doamne, parca ai fi fata sa mor eu.
- Fata pe ma-ta, zisei eu lovindu-l cu pumnul in joaca peste brat.
Imi zambi expunandu-si in totalitate dintii stralucitori si albi. Pe la jumatatea drumului, el sugera sa ne luam la intrecere pana la casa mea.Am dat din cap in sensul ca eram de acord. Ne-am lasat in jos, stand in pozitia de start. Dupa ce am numarat pana la 3, picioarele ne-o luasera la goana si am inceput sa alergam. Insa un lucru ciudat mi se intampla pe parcusul acestei intreceri. Picioarele mele prinsesera viteza prea mare, corpul meu era incalzit si dintr-o minune, eu alergam mult mai repede decat prietenul meu. In fata ochilor mei vedeam copacii in ceata, ca si cand m-as afla...nu as putea sa explic in multe cuvinte cum ma simteam in acel moment. Din departare, am zarit casa, ma apropiam din ce in ce mai mult de zid si incercam din rasputeri sa ma opresc, dar efortul era zadarnic. De frica, am intins bratul stang in fata mea, cu ochii inchisi mi-am asteptat sfarsitul. Am sa ma izbesc de zid. Dupa cateva secunde timp in care am realizat ca nu mai ma miscam,mi-am deschis larg ochii. Palma statea lipita de zidul casei. Am rasuflat linistit, mi-am indepartat palma de zid si m-am uitat in spate peste umar. Amicul meu nu era prin preajma, dar l-am putut observa pe vecinul meu, domnul Smith, care desigur era si singurul de pe aici. Ma privea cu ochii mijiti si cu gura cascata. Eu nestiind ce sa fac, l-am salutat politicos. Insa acesta nu a apreciat gestul meu incat isi lua rufele de pe sarma si intra in casa rapid. L-am injurat in gand, cu privirea tinta spre casa lui pana cand isi facuse aparitia Taylor. Genunchii ii tremurau exagerat de mult pentru un sportiv ca el. Cu greutate se apropia de mine, respirand foarte greu, fata ii era rosie. Cu o privire confuza, ma intreba:
- Matt...jur ca acum cateva minute parca nu erai om. Alergai mai repede decat putea un om normal sa fuga.
Uimit de intrebarea lui, nu am putut decat sa ii dau acest simplu raspuns razand:
- Cred ca ceata si somnul te afecteaza foarte mult incat iti provoaca iluzii optice.
- Te-am vazut foarte clar, sunt sportiv si imi pot da seama de anumite chestii. Nu sunt chiar asa de prost sa stii.
Mda vezi sa nu, imi zisei in gand.
Dintr-odata, un zgomot ingrozitor s-a auzit din padure. Doi ochi rosii aparusera din intunericul padurii care mi-au dat fiori. M-am speriat atat de tare incat ramasesem in transa, iar dupa ce m-am trezit, m-am uitat la mana mea care era plina de sange. Cineva sau ceva ma taiase. Oare cum se intampla asta? Uitandu-ma in jurul meu, nu am putut sa vad pe nimeni. Il cautam cu privirea pe Taylor, dar nu era nici urma de el. Am incercat sa il strig de cateva ori, dar fara nici un rezultat. Disparuse.
My blog.
[Imagine: 282661.jpg]

Stop! You're playing with my delirium.

#7
Oo ce fain.. mi-a placut.. parca era super sonic XD...
Greseli de scris nu ai avut cel putin eu nu prea am vazut.. :D
Imi place actiunea din capitolul acesta foarte tare.. :3
Astept cu nerabdare urmatorul.. sa nu incetezi sa-l scrii pentru ca te descurci de minune.. chiar ne captezi atentia cu povestea aceasta :"]

Succes.. =^^=

#8
Buna!!Aha deci esti fata...defapt si eu am un fic unde scriu din perspectiva unui baiat..;]]
Foarte frumos capitolul..foarte...enigmatic
Greseli nu am vazut..
Naratiunea..perfect
Descriere perfect
Dialog.perfect
Adica nu stiu de ce ma mai chinui sa "critic" caci nu am ce critica..mai mult te laud...

Astept sa vad urmatorul capitol..
Oare cine l-a luat pe taylor,cine la ranit pe matt ?:-w
Nextul ..te rog..
:o3



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Imi place felul in care doare hellismine 2 2.826 09-08-2010, 05:32 PM
Ultimul răspuns: Elena.


Utilizatori care citesc acest subiect:
4 Vizitator(i)