17-10-2010, 07:32 PM
Hey, my friends! M-am gandit si eu sa compun un oneshot. Ceva cu o tema destul de draguta. Am fost inspirata de melodia aceasta, iar intamplarea si personajele sunt 100% fictive. Sper sa va placa. ^^
Am sa va povestesc o intamplare fericita din viata mea si in acelas timp amuzanta si dramatica. Nu este o poveste de dragoste. Este o poveste de prietenie. Am sa va spun despre prietenul meu cel mai bun, Kichiro Shin. Ce pot sa zic despre el? Pai sa incep cu infatisarea. Este blond cu ochii verzi. Ceva banal, veti spune, dar mie, intr-un timp mi s-a parut ceva splendid. Mi se parea special baiatul acesta, chiar inainte de a-l cunoaste. Si de la atata splendoare ce-o emana, am reusit sa ma indragostesc de el. Mi-e coleg de liceu si habar nu avea de existenta mea pe-atunci. Asa cum o patesc multe fete, m-am indragostit de un baiat de la alta clasa. Multe dintre prietene imi spuneau ca nu am nicio sansa sa ma observe, pe motiv ca umbla cu prea multe fete. Sa fim seriosi, cui ii pasa? Era ca si cum mergeam pe un pod drept inainte fara sa ma uit in stanga sau in dreapta. Dragoste de adolescenta, ce sa spun. In fiecare pauza ieseam pe coridor ca sa ii observ figura angelica si parul asezat intr-o frizura moderna. Imi placea mult zambetul lui, parca de copil inocent, ce se bucura de orice. Dar am auzit multe afirmatii de genul "rade ca o fata". Cui ii pasa? Eu vedeam in el doar splendoare. In ochii mei era o minune. Multi baieti sunt incruntati, zambesc parca malefic, te privesc cu perversiune sau cu timiditate, insa in ochii lui se citea frumusetea. Nu stiam pe-atunci ce ganduri avea el, dar consideram ca era indragostit sau ceva de genul. Insa tot ce credeam era cu totul fals. Ma minteam intr-un mod amuzant. Imi cream un personaj fictiv, de care ma indragosteam tot mai mult pe zi ce trecea.
Cum am reusit sa ma fac remarcata? Pai nu s-a intamplat intentionat. O colega de clasa s-a mutat in clasa lui de anul trecut. Eram foarte bune prietene si, va dati seama, ca aveam doua motive sa o vizitez in fiecare pauza. Primul este prietenia noastra, iar al doilea, cum de altfel cred ca l-ati ghicit, era Kichiro. Intre timp, cei doi s-au imprietenit si ii vedeam mereu umbland impreuna. Incepusem sa imi fac griji. Cum ar fi putut una dintre cele mai bune prietene sa imi faca asa ceva? Aveam de gand sa ma iau de ea si nimic nu mi-a stat in cale.
- De ce nu mi-ai spus ca esti cu Kichiro, am spus intr-un fel furioasa pe situatie in altfel geloasa pe ea. De-ar fi sa urmaresc acea scena ca simplu telespectator, in acest moment, cred ca m-ar bufni rasul.
Ayame, ramasese intr-un fel socata, dar si amuzata. Incepuse sa rada in hohote, de fata cu mine. M-a luat in brate si mi-a spus pe un ton sarcastic:
- Daca umblu cu un baiat trebuie neaparat sa fiu cu el? Ma faci sa rad. Te plac asa mult, Mariko, in special pentru ca ma faci sa rad din orice. Chiar si atunci cand sunt trista. Chiar esti geloasa pe mine?
- Da, sunt... Si faptul ca mi-ai zis adevarul nu schimba prea mult situatia. Ce n-as da sa fiu in locul tau, sa fiu in clasa cu el, sa vorbesc cu el, sa rad cu el!
Daca mi-as fi dat seama ce avea de gand Ayame sa faca, imediat cum i-am zis afirmatia anterioara, mi-as fi pus fermoar la gura. Intamplarea face ca ea, prietena mea draga, sa fie deschisa la orice-i nou. Nici nu mi-a trecut prin gand ca ea l-ar fi putut suna pe Kichiro sa iasa pe coridor, acolo unde ne aflam noi si sa mi-l prezinte. Fiind plina de emotii si socata, atunci mi s-a parut foarte aiurea. Ma speriasem foarte tare si voiam sa fug, dar prea tarziu... Kichiro sosise si nu imi venea nicio scuza in minte. Ramasesem blocata si cred ca ma inrosisem toata.
- Kichiro, vreau sa iti prezint una dintre cele mai bune prietene ale mele, care era foarte dornica sa te cunoasca. Ea e Mariko.
- Oh! Buna, Mariko! Imi face placere sa te cunosc. Sincer!
Ii facea placere sa ma cunoasca? Mi se pareau atat de ciudate aceste cuvinte din partea unui baiat. Din partea unui om! Si totusi parea atat de sincer si fermecator. Incepusem sa ma pierd in ochii lui, imaginandu-mi tot felul de lucruri, cum ar fi viitorul nostru, casatoria, etc. Vise prostesti de copil.
- Si mie imi face placere sa te cunosc, Kichiro. Mi-ai facut o prima impresie buna, am spus, nestiind cum sa mai continui fraza, captivata de emotii. Transpirasem toata si imi venea sa fug. Nu mai puteam rezista foarte mult. Noroc ca atunci s-a sunat de intrare, astfel gasind scuza perfecta.
-Multumesc! Ah, ce repede a trecut pauza.
- Da. Eu trebuie sa plec. Poate mai vorbim in pauza urmatoare, Kichiro.
In acel moment, eram cel mai fericit copil din acel liceu. Crede-ti-ma! Simteam adrenalina prin tot corpul, as fi alergat o zi intreaga si as fi inceput sa strig. Doar din cauza faptului ca l-am cunoscut pe cel care va urma sa imi fie cel mai bun prieten.
Si-au trecut zilele, iar eu nu m-am straduit sa le numar. Iar in tot acest timp, relatia mea cu el se intensifica din ce in ce mai mult. Aveam foarte mare incredere in el, stia sa asculte, era alaturi de mine cand eram trista, imi dadea mii de sfaturi. Nu stiam daca si el avea atata incredere in mine precum aveam eu in el, dar incercam din rasputeri sa ii dovedesc ca poate avea. Incepeam usor, usor sa il iubesc. Si va spun sincer ca nu regret. Dragostea aceea este mult mai puternica acum.
Toate bune si frumoase, iar intr-un final a sosit ziua cea mare. Ziua lui de nastere. O stiam de mult timp, inainte sa ma cunoasca el si eram atat de fericita ca am fost invitata. Intr-un fel nu imi venea sa cred in ce situatie ma aflam. Avea si o parte proasta in ochii mei, el habar nu avea ce simteam cu adevarat. Ma aprecia doar ca pe o prietena. Eu voiam mai mult. In acea seara aveam de gand sa ii spun adevarul. Ajunsesem acasa la el, unde se tinea petrecerea, iar invitatii erau... Pai erau baieti si fete. Doar ca... Stiti voi, va asteptati de la un baiat nici sa va vorbeasca atunci cand va vede pentru prima oara, dar am fost intampinata foarte calduros. Tipul care m-a intampinat mi s-a parut de asemenea ciudat. Vesel peste masura, voce calma si nu prea groasa. Il etichetasem drept gay. Dar imi placea ca era de treaba. Aproape toti baietii de acolo se comportau asa. Unde ajunsesem? De ce avea Kichiro astfel de invitati? Eh, m-am gandit ca nu trebuia sa judec pana nu cunosteam. L-am cautat disperata pe sarbatorit, iar dupa ce l-am gasit am sarit la gatul lui si l-am sarutat pe obraz. Ceea ce m-a surprins a fost faptul ca si el m-a imbratisat si m-a ridicat, apoi m-a sarutat pe obraz. Am zis "Gata! Cred ca si el ma place. Acum e sansa mea". L-am rugat frumos sa iasa cu mine pe balcon, pentru ca aveam ceva foarte important sa ii spun. O fraza tipic feminina, atunci cand vrei sa ii spui ca il placi. Puteam si eu sa actionez ca un baiat, puteam sa il sarut direct pe gura. Dar nu... Eu a trebuit sa il scot pe balcon sa ii spun ceva important!
- Spune, Mariko. S-a intamplat ceva?
- Pai...
Situatia devenise putin fara intorsatura. Imi pierdusem curajul, dar m-am gandit : pana la urma ce aveam sa pierd? Ceva ce nu am avut pana acum. Nu parea genul de om care sa renunte la o prietenie dintr-un simplu moft al meu.
- Esti bine, draga mea?
- Da. Sunt destul de bine, momentan. Doar ca...
M-am uitat adanc in ochii lui si fara sa mai scot niciun cuvant l-am sarutat pe buze. A fost cel mai frumos lucru ce mi se intamplase pana atunci. Simteam fiori de fericire alergand aievea prin vene. Inima-mi pulsa peste masura si simteam cum ma pierdeam in bratele lui. Ceea ce a fost ciudat, a fost faptul ca si el m-a sarutat. Insa nu a fost cine stie ce sarut din partea lui. Nu a fost unul profund. Ma gandeam ca nu ii place si m-am oprit.
- Imi pare rau, Kichiro! A fost un gest necugetat, insa sper ca ti-ai dat seama ce era atat de important sa iti spun.
- Mariko, sunt gay!
Poftim!? Am crezut prima data ca glumeste. Ma gandeam ca ar fi cautat o scuza sa ma refuze, dar o scuza chiar asa extrema. Ceva nu se lega. Ceea ce mai ramanea de facut era sa il cred.
- Ce gluma buna. Daca nu vrei sa ai o relatie de dragoste cu mine puteai sa imi spui direct. Nu m-as fi suparat.
Am zis acest lucru doar ca sa ma asigur ca zice adevarul. Si ca raspuns din partea lui am primit ceva la care nu m-as fi asteptat. Mi-a mai ridicat moralul.
- Nu te mint. Si crede-ma ca nu as fi ratat o relatie cu o fata ca tine. Esti frumoasa, avem multe in comun, ma distrez cu tine, doar ca nu sunt indragostit de tine. Nu sunt atras sexual de tine. Dar te iubesc, draga prietena.
Apoi m-a imbratisat. A fost ceva foarte afectuos din partea lui. Mi-am dat seama ca el tine la mine si ca ma pretuieste pentru ceea ce sunt. Mi-am dat seama ca el mi-e prieten adevarat. Faceam multe traznai impreuna. Ieseam in oras ca un cuplu, desi nu ne sarutam. Mergea cu mine la cumparaturi si nu se plictisea, ma imbratisa in public, nu ii pasa daca am pus cateva kilograme in plus, mergeam in fiecare vineri intr-un club karaoke si faceam duet, desi habar nu aveam sa cantam. Dar ne distram. Ne distram mai mult decat s-ar fi distrat orice cuplu de pe acest pamant. Nu se ferea sa ma ia in brate cand stateam pe bancuta, imi zambea in orice situatie si cel mai important, era el insusi in preajma mea.
Cand am realizat aceste lucruri l-am rugat sa uite ce i-am zis. Relatia noastra conta mai mult decat un vis copilaresc. Sunt si alti baieti pe lumea aceasta, insa doar unul singur va fi acolo cand voi avea nevoie, va fi cel care imi va intelege lacrimile si va fi acolo pentru a ma razbuna. Amuzant, dar adevarat. Imi trecuse si dorul de a avea un iubit. Mi-erea prea bine in preajma lui. Era foarte atent cu mine, ma simteam implinita. Nu mai aveam nevoie de sarutari pe gura. Desi se mai intampla sa ne sarutam, doar ca cei mai buni prieteni.
Astfel, dragi prieteni, m-am ales cu un om de care nu mai vreau sa scap. Cel mai bine este sa apreciezi ceea ce ai, chiar daca nu e pe masura asteptarilor tale. Intr-un final, toate cele bune se vor aduna la un loc si va rezulta ceva minunat. O viata frumoasa, o amintire de neuitat. Sper ca v-a placut micuta mea povestioara, amuzanta si dramatica. Iar timpul a trecut atat de repede. Cineva suna la usa si cred ca e Kichiro. Trebuie sa mergem la film in seara aceasta. Va fi o seara minunata ca toate celelalte...
~~~~My gay boyfriend~~~~
Am sa va povestesc o intamplare fericita din viata mea si in acelas timp amuzanta si dramatica. Nu este o poveste de dragoste. Este o poveste de prietenie. Am sa va spun despre prietenul meu cel mai bun, Kichiro Shin. Ce pot sa zic despre el? Pai sa incep cu infatisarea. Este blond cu ochii verzi. Ceva banal, veti spune, dar mie, intr-un timp mi s-a parut ceva splendid. Mi se parea special baiatul acesta, chiar inainte de a-l cunoaste. Si de la atata splendoare ce-o emana, am reusit sa ma indragostesc de el. Mi-e coleg de liceu si habar nu avea de existenta mea pe-atunci. Asa cum o patesc multe fete, m-am indragostit de un baiat de la alta clasa. Multe dintre prietene imi spuneau ca nu am nicio sansa sa ma observe, pe motiv ca umbla cu prea multe fete. Sa fim seriosi, cui ii pasa? Era ca si cum mergeam pe un pod drept inainte fara sa ma uit in stanga sau in dreapta. Dragoste de adolescenta, ce sa spun. In fiecare pauza ieseam pe coridor ca sa ii observ figura angelica si parul asezat intr-o frizura moderna. Imi placea mult zambetul lui, parca de copil inocent, ce se bucura de orice. Dar am auzit multe afirmatii de genul "rade ca o fata". Cui ii pasa? Eu vedeam in el doar splendoare. In ochii mei era o minune. Multi baieti sunt incruntati, zambesc parca malefic, te privesc cu perversiune sau cu timiditate, insa in ochii lui se citea frumusetea. Nu stiam pe-atunci ce ganduri avea el, dar consideram ca era indragostit sau ceva de genul. Insa tot ce credeam era cu totul fals. Ma minteam intr-un mod amuzant. Imi cream un personaj fictiv, de care ma indragosteam tot mai mult pe zi ce trecea.
Cum am reusit sa ma fac remarcata? Pai nu s-a intamplat intentionat. O colega de clasa s-a mutat in clasa lui de anul trecut. Eram foarte bune prietene si, va dati seama, ca aveam doua motive sa o vizitez in fiecare pauza. Primul este prietenia noastra, iar al doilea, cum de altfel cred ca l-ati ghicit, era Kichiro. Intre timp, cei doi s-au imprietenit si ii vedeam mereu umbland impreuna. Incepusem sa imi fac griji. Cum ar fi putut una dintre cele mai bune prietene sa imi faca asa ceva? Aveam de gand sa ma iau de ea si nimic nu mi-a stat in cale.
- De ce nu mi-ai spus ca esti cu Kichiro, am spus intr-un fel furioasa pe situatie in altfel geloasa pe ea. De-ar fi sa urmaresc acea scena ca simplu telespectator, in acest moment, cred ca m-ar bufni rasul.
Ayame, ramasese intr-un fel socata, dar si amuzata. Incepuse sa rada in hohote, de fata cu mine. M-a luat in brate si mi-a spus pe un ton sarcastic:
- Daca umblu cu un baiat trebuie neaparat sa fiu cu el? Ma faci sa rad. Te plac asa mult, Mariko, in special pentru ca ma faci sa rad din orice. Chiar si atunci cand sunt trista. Chiar esti geloasa pe mine?
- Da, sunt... Si faptul ca mi-ai zis adevarul nu schimba prea mult situatia. Ce n-as da sa fiu in locul tau, sa fiu in clasa cu el, sa vorbesc cu el, sa rad cu el!
Daca mi-as fi dat seama ce avea de gand Ayame sa faca, imediat cum i-am zis afirmatia anterioara, mi-as fi pus fermoar la gura. Intamplarea face ca ea, prietena mea draga, sa fie deschisa la orice-i nou. Nici nu mi-a trecut prin gand ca ea l-ar fi putut suna pe Kichiro sa iasa pe coridor, acolo unde ne aflam noi si sa mi-l prezinte. Fiind plina de emotii si socata, atunci mi s-a parut foarte aiurea. Ma speriasem foarte tare si voiam sa fug, dar prea tarziu... Kichiro sosise si nu imi venea nicio scuza in minte. Ramasesem blocata si cred ca ma inrosisem toata.
- Kichiro, vreau sa iti prezint una dintre cele mai bune prietene ale mele, care era foarte dornica sa te cunoasca. Ea e Mariko.
- Oh! Buna, Mariko! Imi face placere sa te cunosc. Sincer!
Ii facea placere sa ma cunoasca? Mi se pareau atat de ciudate aceste cuvinte din partea unui baiat. Din partea unui om! Si totusi parea atat de sincer si fermecator. Incepusem sa ma pierd in ochii lui, imaginandu-mi tot felul de lucruri, cum ar fi viitorul nostru, casatoria, etc. Vise prostesti de copil.
- Si mie imi face placere sa te cunosc, Kichiro. Mi-ai facut o prima impresie buna, am spus, nestiind cum sa mai continui fraza, captivata de emotii. Transpirasem toata si imi venea sa fug. Nu mai puteam rezista foarte mult. Noroc ca atunci s-a sunat de intrare, astfel gasind scuza perfecta.
-Multumesc! Ah, ce repede a trecut pauza.
- Da. Eu trebuie sa plec. Poate mai vorbim in pauza urmatoare, Kichiro.
In acel moment, eram cel mai fericit copil din acel liceu. Crede-ti-ma! Simteam adrenalina prin tot corpul, as fi alergat o zi intreaga si as fi inceput sa strig. Doar din cauza faptului ca l-am cunoscut pe cel care va urma sa imi fie cel mai bun prieten.
Si-au trecut zilele, iar eu nu m-am straduit sa le numar. Iar in tot acest timp, relatia mea cu el se intensifica din ce in ce mai mult. Aveam foarte mare incredere in el, stia sa asculte, era alaturi de mine cand eram trista, imi dadea mii de sfaturi. Nu stiam daca si el avea atata incredere in mine precum aveam eu in el, dar incercam din rasputeri sa ii dovedesc ca poate avea. Incepeam usor, usor sa il iubesc. Si va spun sincer ca nu regret. Dragostea aceea este mult mai puternica acum.
Toate bune si frumoase, iar intr-un final a sosit ziua cea mare. Ziua lui de nastere. O stiam de mult timp, inainte sa ma cunoasca el si eram atat de fericita ca am fost invitata. Intr-un fel nu imi venea sa cred in ce situatie ma aflam. Avea si o parte proasta in ochii mei, el habar nu avea ce simteam cu adevarat. Ma aprecia doar ca pe o prietena. Eu voiam mai mult. In acea seara aveam de gand sa ii spun adevarul. Ajunsesem acasa la el, unde se tinea petrecerea, iar invitatii erau... Pai erau baieti si fete. Doar ca... Stiti voi, va asteptati de la un baiat nici sa va vorbeasca atunci cand va vede pentru prima oara, dar am fost intampinata foarte calduros. Tipul care m-a intampinat mi s-a parut de asemenea ciudat. Vesel peste masura, voce calma si nu prea groasa. Il etichetasem drept gay. Dar imi placea ca era de treaba. Aproape toti baietii de acolo se comportau asa. Unde ajunsesem? De ce avea Kichiro astfel de invitati? Eh, m-am gandit ca nu trebuia sa judec pana nu cunosteam. L-am cautat disperata pe sarbatorit, iar dupa ce l-am gasit am sarit la gatul lui si l-am sarutat pe obraz. Ceea ce m-a surprins a fost faptul ca si el m-a imbratisat si m-a ridicat, apoi m-a sarutat pe obraz. Am zis "Gata! Cred ca si el ma place. Acum e sansa mea". L-am rugat frumos sa iasa cu mine pe balcon, pentru ca aveam ceva foarte important sa ii spun. O fraza tipic feminina, atunci cand vrei sa ii spui ca il placi. Puteam si eu sa actionez ca un baiat, puteam sa il sarut direct pe gura. Dar nu... Eu a trebuit sa il scot pe balcon sa ii spun ceva important!
- Spune, Mariko. S-a intamplat ceva?
- Pai...
Situatia devenise putin fara intorsatura. Imi pierdusem curajul, dar m-am gandit : pana la urma ce aveam sa pierd? Ceva ce nu am avut pana acum. Nu parea genul de om care sa renunte la o prietenie dintr-un simplu moft al meu.
- Esti bine, draga mea?
- Da. Sunt destul de bine, momentan. Doar ca...
M-am uitat adanc in ochii lui si fara sa mai scot niciun cuvant l-am sarutat pe buze. A fost cel mai frumos lucru ce mi se intamplase pana atunci. Simteam fiori de fericire alergand aievea prin vene. Inima-mi pulsa peste masura si simteam cum ma pierdeam in bratele lui. Ceea ce a fost ciudat, a fost faptul ca si el m-a sarutat. Insa nu a fost cine stie ce sarut din partea lui. Nu a fost unul profund. Ma gandeam ca nu ii place si m-am oprit.
- Imi pare rau, Kichiro! A fost un gest necugetat, insa sper ca ti-ai dat seama ce era atat de important sa iti spun.
- Mariko, sunt gay!
Poftim!? Am crezut prima data ca glumeste. Ma gandeam ca ar fi cautat o scuza sa ma refuze, dar o scuza chiar asa extrema. Ceva nu se lega. Ceea ce mai ramanea de facut era sa il cred.
- Ce gluma buna. Daca nu vrei sa ai o relatie de dragoste cu mine puteai sa imi spui direct. Nu m-as fi suparat.
Am zis acest lucru doar ca sa ma asigur ca zice adevarul. Si ca raspuns din partea lui am primit ceva la care nu m-as fi asteptat. Mi-a mai ridicat moralul.
- Nu te mint. Si crede-ma ca nu as fi ratat o relatie cu o fata ca tine. Esti frumoasa, avem multe in comun, ma distrez cu tine, doar ca nu sunt indragostit de tine. Nu sunt atras sexual de tine. Dar te iubesc, draga prietena.
Apoi m-a imbratisat. A fost ceva foarte afectuos din partea lui. Mi-am dat seama ca el tine la mine si ca ma pretuieste pentru ceea ce sunt. Mi-am dat seama ca el mi-e prieten adevarat. Faceam multe traznai impreuna. Ieseam in oras ca un cuplu, desi nu ne sarutam. Mergea cu mine la cumparaturi si nu se plictisea, ma imbratisa in public, nu ii pasa daca am pus cateva kilograme in plus, mergeam in fiecare vineri intr-un club karaoke si faceam duet, desi habar nu aveam sa cantam. Dar ne distram. Ne distram mai mult decat s-ar fi distrat orice cuplu de pe acest pamant. Nu se ferea sa ma ia in brate cand stateam pe bancuta, imi zambea in orice situatie si cel mai important, era el insusi in preajma mea.
Cand am realizat aceste lucruri l-am rugat sa uite ce i-am zis. Relatia noastra conta mai mult decat un vis copilaresc. Sunt si alti baieti pe lumea aceasta, insa doar unul singur va fi acolo cand voi avea nevoie, va fi cel care imi va intelege lacrimile si va fi acolo pentru a ma razbuna. Amuzant, dar adevarat. Imi trecuse si dorul de a avea un iubit. Mi-erea prea bine in preajma lui. Era foarte atent cu mine, ma simteam implinita. Nu mai aveam nevoie de sarutari pe gura. Desi se mai intampla sa ne sarutam, doar ca cei mai buni prieteni.
Astfel, dragi prieteni, m-am ales cu un om de care nu mai vreau sa scap. Cel mai bine este sa apreciezi ceea ce ai, chiar daca nu e pe masura asteptarilor tale. Intr-un final, toate cele bune se vor aduna la un loc si va rezulta ceva minunat. O viata frumoasa, o amintire de neuitat. Sper ca v-a placut micuta mea povestioara, amuzanta si dramatica. Iar timpul a trecut atat de repede. Cineva suna la usa si cred ca e Kichiro. Trebuie sa mergem la film in seara aceasta. Va fi o seara minunata ca toate celelalte...
