Fic of the Week 1 - Lucrari

[Flaw]

Lucrarile au fost postate in ordinea in care au fost primite.
Va rog sa votati lucrarea care v-a placut cel mai mult in Poll. Puteti vota mai multe lucrari, iar lucrarea cu cele mai multe voturi va fi declarata castigatoare.
Daca decideti sa si postati si sa va argumentati alegerea(alegerile), votul vostru se va contoriza de doua ori. Daca doar votati in poll, va valora un singur punct.
La final, se va alege un castigator si din randul celor care au votat, care va primi un premiu pentru "cea mai buna critica"

Votarea se va incheia miercuri seara, la ora 00:00

Pentru intrebari sau sugestii, va rog sa folositi acest topic

Succes tuturor participantilor!

______________________________________________________

Lucrarea 1

Caleidoscop

Noaptea trecută am privit cum lumea ia sfârşit.

Călcam apăsat firele de iarbă pe ale căror nervuri alunecau încet boabe de sticlă. Încercam să îmbrăţişez mâna uriaşă ce cobora din norul de platină ca să topească florile, dar m-am pierdut printre crengile copacilor. Am văzut în depărtare cum palatul furnicilor luase foc, pictând în roşu oceanul şi am sperat că turnul din mijloc nu va atinge soarele.

Cineva dărâma o machetă în dreapta mea, străpungând cu un fir de pai blocurile din apă. De undeva de la parter, un urs de jucărie întindea o sită în afara ferestrei pentru a prinde scoicile. La semaforul din centru, un fluture de nisip aştepta ca o frunză transparentă să învăluie licuriciul. M-am întrebat de ce nu a luat metroul…

Mi-am amintit că vântul mi-a trimis, azi-dimineaţă, într-un colet, o pereche de ochelari şi m-am gândit să-i încerc. Ramele mi-au şoptit la ureche despre Univers, dar eu le-am spus să termine cu glumele, aşa că s-au înfuriat şi mi-au acoperit ochii. Le-am rugat să-mi dea voie să văd, dar au zis că stelele o să se ascundă în spatele unor găuri negre. Când, în cele din urmă, am simţit cum pleoapele mi se dezlipesc, m-am trezit pe un aisberg, ţinând în mână aurora boreală.

Noaptea trecută am privit cum lumea începe.

[Flaw]

Lucrarea 2

Inceput de adolescenta



Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Ma uit imprejur si vad ca toamna a atins hainele vesele ale copacilor si le-a preschimbat in mantii batute cu pietre pretioase si nestemate. Am vazut ca a facut o vraja si a adunat toate frunzele verzi, le-a despuiat si le-a imbracat cu rochii tesute cu fire de aur. Acum, frunzele strălucesc ca nişte banuti gasiti in izvor. Apa in care ma scaldam vara era acum rece,amentitatoare si parca vroia sa imi spuna ca totul a murit.Nuu..nu a murit ci a inceput un nou inceput…se dezvolta si pregateste pentru o alta etapa a vietii.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi. Ma uit in sus, la cerul patat cu fum amestecat ce-a devenit gri, plangand si rugandu-se de vant sa-i spuna o poveste.
De ce ? De ce au murit florile ? De ce este frig si bruma sta pe casa ? De ce este inorat si nu mai stau la taclale cu Soarele si vantul ? De ce nu mi se mai spun povesti cu pirati si aventuri demne de lauda ?
Fug sa ma uit in oglinda. Ce vad ? Vad un chip necunoscut. Vad o fata, acum o tanara frumoasa,impunatoare,cu parul lung, saten deschis, cu ochi mari, albastri ca valurile spumoase ale marii ce se uita nedumerita. O cunosc ? Da ! Nu..nu am cum sa fiu eu ! Aseara cand m-am uitat eram mica, nestiutoare, cu ochii plini de lacrimi dupa mama.
Suparata m-am intrebat : De ce trece timpul atat de repede? Chiar e nevoie sa crestem? Sa dea cineva timpul inapoi cu cativa anisori si sa'l opreasca definitiv.... Pot sa zic ca mi'e dor de mine, mi'e dor de cei care ma inconjurau odata, mi'e dor de acele vise de copil pline de culoare, mi'e dor de tot ce era frumos candva....mi'e dor sa fiu copil...mi'e dor si doare...
Acum,dupa catva timp , mi-am raspuns la acele intrebari : totul este un nou inceput.
Cum se intampla cu natura care moare toamna si iarna si incepe un nou inceput primavara , asa se intampla si cu oamenii, cresc fara sa isi dea seama si incep un nou inceput. Au alte pasiuni, alte idei, alte dezamagiri, alte pretentii.
Incheind aceasta compunere, prin nou ,,inceput ‘’, inteleg ca personalitatea cuiva se schimba,caracterul, tot, devine o persoana,,noua’’.

[Flaw]

Lucrarea 3

~Ea, Dragostea~


Hai să îţi spun o poveste. Da, ţie! Doar nu a-i vrea să mă adresez neantului. Aş putea-o face, dar el nu mi-ar răspunde, iar scopul s-ar pierde în noianul singurătăţii care mă înconjoară.
Povestea mea e simplă: e doar un alt început. Nu te mira de cuvintele mele tinere, căci tot ce te înconjoară e un început. Fiecare fiinţă de pe acest pământ face ca totul să aibă un început. Dar asta e o altă istorisire cu un tâlc misterios. Haide totuşi să ţi-o spun pe a mea, căci timpul e scurt. Nu al meu, căci eu mai am mult de trăit, ci al tău.
Am să îţi povestesc o întâmplare de acum mulţi ani! Poate că o ştii, poate că o intuieşti, doar viaţa asta e ca un carusel: plină de hopuri şi întoarceri misterioase, ciudate, neprevăzute; dar tot timpul ne întoarcem de acolo de unde am plecat, iar dacă e să întrebăm pe alţii de ceea ce simt cât timp se află în acest carusel, poveştile vor fi aceleaşi. Amintirea mea nu e foarte diferită de realitatea care te înconjoară, nu, nu! E doar plină de sentimente.
Am fost şi eu tânăr odată, plin de vitejie, înflăcărat, mândru, poate doar puţin prea înfumurat. Le aveam pe toate încă de la început, dar, la un moment dat, din neatenţie, sau poate doar pentru că mi-am pierdut drumul, le-am pierdut pe toate. Acela a fost adevăratul meu început, căci, deşi nu mai aveam nimic, aveam totuşi totul. Ca să te fac să pricepi, dragul meu, am să îţi dezvălui secretul: m-am îndrăgostit nebuneşte de o nălucă. Numai că, nălucile mele nu sunt cele la care te gândeşti tu. Ea nu era numai o fantasmă a nopţii, sau a imaginaţiei mele; nu era numai o închipuire; nu e nici un epitet sau metaforă; eu nu personific nimic! Năluca mea avea ochii albaştrii ca cerul, iar când era în culmea plăcerii, stele mici i se aprindeau în priviri; numai că am avut plăcerea să o văd şi furioasă şi atunci nori grei se adunau după acele gene lungi şi negre. Dragostea mea avea părul negru ca pana corbului şi mai fin ca mătasea, iar pielea ei era ca laptele îndulcit cu miere. Ştiu că nu ţi-o poţi imagina, dar asta era năluca mea. Avea sâni frumoşi şi coapse zvelte, era mai frumoasă decât toate femeile la un loc, şi parcă totuşi nu era femeie. Ai să crezi că am înnebunit şi nu ai avea mai puţină dreptate făcând asta, dar ea e cea care mi-a luat minţile. Ea m-a adus la pierzanie cu chipul ei angelic şi cu glasul ei ca susurul unei ape line.
Ai să spui: „Dar nu există o astfel de femeie!” şi poate că tu ai avea dreptate, dar acolo unde au început la mine romaţele şi idilele măreţe cu această femeie ca niciuna, poate că la tine se termina totul. Sau poate că nici nu ai făcut primii paşi când eu mă lăsam fermecat de ea. O! ce dulce era dragostea mea. Totuşi, povestea mea nu se rezumă numai la această dragoste trecătoare, căci crede-mă pe cuvânt că nimic nu e mai trecător şi înşelător ca dragostea. Nimic de pe acest pământ sau chiar în stelele cele mai îndepărtate nu te face să îţi doreşti ca începutul pe care l-ai iubit atât să nu fi existat. Amintirile mele sunt parfumate intens cu mireasma ei ucigătoare şi totuşi nu regret că am cunoscut-o. M-a părăsit când credeam că nimic nu mă va mai putea ajunge. Şi nu a făcut-o numai de dragul altuia sau pentru că eu aş fi greşit cu ceva. Nu! Ea era mai pură decât cristalul şi nimic nu o putea face să păşească strâmb în faţa cuiva. Ea m-a părăsit pentru că nu putea sta cu mine. Şi eu, ca şi tine, ca şi restul persoanelor pe care le-ai cunoscut sau pe care le vei cunoaşte, sunt efemer. Drumul meu e cam pe sfârşite, dar asta nu mă opreşte din a-ţi spune că nu e rău să i te oferi cuiva, că nu strică să simţi pasiuni mistuitoare pentru o singură fiinţă. Ţi-aş da ca exemple mulţi oameni de-a lungul timpului care au căzut în plasa domniţei mele, dar nu mă lasă inima.
Ai vrea să mă întrebi: „Dar cine e ea de tot vorbeşti? Nu poate să fie reală!” şi totuşi e. Păi cum să nu fie dacă ne vizitează pe toţi? Poate că la tine are alt chip, vorbeşte altfel, simte altfel, dar ea e tot una. Ea e începutul şi niciodată sfârşitul. Ţi-am zis că nu putea sta cu mine; ea nu poate rămâne sub aceeaşi înfăţişare prea mult timp. Ea e Dragostea, cea mai îmbătătoare mireasmă, cea mai frumoasă floare, ea e totul şi totuşi nimic. Crezi că vorbesc prostii, că mă contrazic. Vorbeam de carusel aşai? Dar hai să îţi pun o întrebare: ce crezi tu că e dragostea din tot acest angrenaj care ne zgâlţână interminent? Unii ar zice motorul, eu aş afirma că şinele, dar la tine ar putea fi orice. Ce e dragostea în fond? Nimeni nu ştie. Şi care ar fi totuşi povestea? Păi..povestea ar fi începutul.

[Flaw]

Lucrarea 4

Inceput


E senzatia aia de dor, dar parca nici nu e dor, e un sentimant de nerabdare care se imbina cu amintiri si cu o dorinta terifianta de a avea acel lucru in acel moment in care mintea ta paralizata de lipsa vrea sa simta fiinta lui langa a ta. Si parca tot nu poti exprima nici in volume de cuvinte nebunia care iti arde fiecare particica din corpul tau mult prea neesential in acele momente de agonie inflacarata.
Devi dependenta de tot, il simti in orice, e ca un fundal in care acordurile de vioara ale sufletului lui iti incatuseaza orice simt si orice gand. Ii cunosti parfumul mintii lui mult prea complicata si criminala pentru fiinta ta cazuta in durere, in durerea de a nu-l avea langa tine pentru fiecare secunda din restul vietii tale. Si astfel dependenta ajunge la extrem, il respiri pentru ca el este aerul tau, un drog care te omoara incet in clipe de fericire perfecta, exaltanta.
Sunt toate clipele acele cand il ai in brate, stii ca e sufletul lui care se zbate sa ajunga laanga al tau, in acelasi corp, vrea sa te completeze si sa te faca perfecta pentru ca tu esti a lui si el este al tau. Atunci iti doresti sa opresti timpul in loc si sa ramana asa pentru tot restul eternitatii, pentru ca numai tu stii ceea ce sufletele voastre si-au jurat odata:
─ Te iubesc atat de mult incat dragostea noastra va merge dincolo de moarte si-i va face in ciuda eternitatii! ...astea sunt cuvintele pe care le-ai spus fara sa gandesti ce consecinte pot avea, te-ai aruncat in iadul dragostei si ai jurat sa fi acolo pana el te va expulza in rai, si asta doar pentru ca stiai...
─ Iar eu te iubesc dinainte sa fie creeata eternitatea si te voi iubi chiar si dupa ce ea va disparea! ...ca iadul tau este unul facut pentru doi, e durerea ce-a care v-a legat pe voi si oricat de mult ati suferi deveniti pe zi ce trece cu mult mai puternici...
Invatati cum sa luptati cu lipsa care va arde inimile mai rau ca focurile cele mai intense ale iadului, deveniti mai rabdatori,pentru ca rabdarea va da puterea sa pretuiti ceea ce iubiti si va lipseste lsandu-va venele golite de sange si trupurile neinsufletite.
Ramane doar intrebarea naiva a unui copil curios ca un pisic: ...Cum a inceput totul?...
Inceputul a fost banal, lumea nu ar fi crezut ca acest vis va deveni asa de real. Erati doua entitati opuse si totusi aceasi minte naucitoare, aceasi nebunie imbatatoare in doua corpuri separate. A fost ca si atractia gravitationala pentru ca ati implinit o lege de mult uitata si ati descoperit lumea unul in ochii celuilalt. Puteai sa vezi toate secretele universului in ochii lui, insa tu te-ai multumit cu esenta sufletului sau. Atunci ai cunoscut egoismul superm, dar si suferinta deplina, in serile in care esti goala si te uiti la o luna atat de plina.
A fost inca de la inceput ceva ce parea sa nu fie facut pentru o lumea ca ce-a de acum, pentru ca totul pare a fi inconjurat de ironie si sarcasm, de o ura care incearca sa distruga cu multa placere si satisfactie legamantul unei iubiri eterne, dar tu stii ca ce vor ei este doar temporar asa ca nu ve risca sa-l pierzi pe el pentru ceea ce spun ei. Pentru ca tu nu asculti ce spune glasul uman tu recunosti doar cuvintele pe care le spune inima lui, si le stii atat de bine pentru ca ti le spune de zeci de ori in acelasi minut.
Stii si tu la fel de bine cum stie si el, ati fost inca de la inceput doar unul singur, insa universul a scris cu sange, sangele care v-a facut sa fiti doi, ca voi va veti intalni dupa multa ura si un mare razboi.
Noi am fost si la inceput: ...unul impartit la doi...!

[Flaw]

Lucrarea 5

Începutul morţii.

Trecuse timpul foarte încet. Parcă se mişcase cu încetinitorul sau în reluare. Nostalgia era prezentă în fiecare colţişor al acelei case. Totul se stinse ca şi o candelă lăsată pe pervaz cu fereastra deschisă. Lacrimile încă îşi făceau simţită prezenţa uneori când se uita prin albumul de fotografii. Totul trecea indiferent de cât de mult suferea se putea observa pe faţa lui brăzdată de riduri adânci. Parcă se fofilea atunci când vroia să le pună la loc în sertar crezând că dacă o va face, soţia îl va muştrului. Nu era chiar aşa, dar în mintea lui totul se desfăşura cum dorea cum el îşi dorea şi parcă avea senzaţia că dacă nu va crede în propriile gânduri atunci o va trăda pe decedată. Trupul ei fusese înmormântat într – un cimitir vechi, dar bun unde găsise loc destul să – i facă ceva special. Fusese singura şi unica, cum să o ia de la început fără ea ? În cameră, cearşafurile înmuiate în vitriol duhneau a groază parcă vrând să îl trezească la realitate, dar nici măcar asta nu putea să – l repună pe picioare după cele întâmplate. Totul se schimbase. Rămăsese aşa zăcând ca un cadavru pe patul încă aşteptându – şi soţia să apară acasă. Dar se ridică şi speră că atunci când va deschide uşa, va fi întâmpinat de ea încercând să bată la uşă ca el să – i deschidă. Viziunile erau tot mai reale şi cădea tot mai adânc în gânduri şi idei ce le concepea şi era singurul care le putea distruge, doar dacă ar fi vrut acest lucru, însă teama de a se îndepărta de trecut era mult mai mare şi nu îi dădea voie. De la înmormântare simţise că lumea se prăbişise peste el. Rămăsese singur într – o lume în care nu putea avea grijă de nimic. Ar fi vrut să dispară de acolo, dar nu putea lăsa în urmă totul. Sinuciderea nu era o soluţie şi în această situaţia era condus de teamă. Totul se ruinase, dar simţea că nu mai se putea face nimic şi chiar aşa era. Nimic nu se mai putea face în privinţa asta. Dacă timpul ar fi controlat, atunci am fi creat goluri în pânza timpului ca şi un băţ într-o pânză de păianjen lipicioasă din colţurile mucegăite ale caselor.
Totul părea mort şi fără viaţă ca o lumânare aflată pe punctul de a se stinge.Dacă timpul ar putea fi aprins şi stins la loc, atunci golurile din el ar creşte şi ar provoca mari hibe care ar rămâne ca nişte plăgi infecţioase perturbând ordinea. Timpul dă o a doua şansă, dar depinde de tine ce început vrei să alegi. Încă plângea gândindu – se la temerile şi pierderile lui. În curând avea să se întunece şi să se ducă să doarmă. Nu dormise prea bine, iar avea insomnii. Aşa nu putea trăi. Trăind în nimic şi respirând un aer toxic de fiecare dată începea să – şi piardă strălucirea ochilor, se deshidratase, iar faptul că nu dormea îl neliniştea şi mai tare. Începea să se lase purtat de vreme şi să închidă ochii de fiecare dată prefăcându – se orb. Orb că nu vede, dar ochii lui erau clari. Începea să aibă halucinaţii, iar totul devenea atât de evident.

[Flaw]

Lucrarea 6

Take me back to the start

Viața îți dă doar un început, tu trebuie să îți construești singur drumul.

*

Cuvinte aruncte pe o foaie goală, nimic mai mult decât cuvinte moarte, vără sens, vără viață. Scris tremurat, stropi negri pe foaia albă, și doar alte cuvinte.

ÃŽntuneric.
Nimic.

Mototolesc biletul de adio și îl arunc într-un colț. Las cearșaful în care-mi era înfășat trupul gol să cadă pe pardoseaua rece, în timp ce îmi adun hainele aruncate în toată încăperea, și încep să mă îmbrac încet. Liniștea surdă ce plutește în jurul meu îmi trezește un sentiment de deja-vu.

Confuzie.
Eșec.

Un val de gheață îmi străbate corpul, ce începe să tremure încet, iar ochii îmi sunt împânziți de lacrimi amare. Aud fiecare picătură cum cade și se sparge de podea. Am și eu voie să greșesc! Totul e cu susu-n jos. De data asta, acum, trebuia să fie altfel. Mi-e dor de copilărie, clipe în care cerul era limita și totul era al meu. Mi-e dor de tine, de vorbele tale ce mă încurajau sau mă dojenau. Mi-e dor de tot ce ar fi trebuit să am.

Puritate.
Uitare.

Cât de mult îmi doream să ajung departe, repedecât mai repede, dar când ajungi la sfârșit, tot ce îți dorești e să te întorci în-apoi și să ajungi din nou la capătul călătoriei, dar nu mai poți.

Trecut.

Atunci când ți-e frică, ești lipsit de apărare și abandonat de noroc, vrei să te simți în sigurață, sub aripa protectoare ce te ferea de tot ce era rău. Îți dorești să fi lângă începutul tău.

*

Vreau și eu un început!

[TheFAnLost]

Nice ideea.Daca ar fi sa votez as vota ori lucrarea 3 ori lucrarea 2.cum nu ma pot decide le voi vota pe ambele.

[Teh]

Ce înseamnă votare fără argumentare? Bine că sunt eu aici, să salvez lumea fiction * laughs * oh, nu , chiar vorbeam serios. Dar să lăsăm asta.
Lucrările trebuiesc şi ele comentate, o părere despre fiecare, că săracii useri nu s-au chinuit degeaba să scrie. E urât aşa, doar vot la mişto.


Caleidoscop
Frumoasă lucrare. Jur că deşi au fost atât de puţine rânduri m-a luat cu fiori. A fost plăcut, intens, ai descris atât de frumos. A fost... Nu ştiu, nu pot pune în cuvinte exact. M-am simţit într-o iluzie, dar într-una creată atât de bine că aproape devenea reală. Am simţit cum s-a întâmplat totul, de parcă aisbergul ăla a aterizat la mine în cameră. Cuvinte puţin, exprimare " la obiect" , plăcută, clară şi totodată filozofică, nu - mai degrabă... Hmm, nu pot găsi un cuvânt. Ceva magic şi totodată combinat cu o părticică de logică. Se îmbină perfect, toate astea. Prin alea câteva rânduri scrise ai reuşit să mă impresionezi cu lucrarea ta, cu viziunea asupra începutului ( viziune pe care o pot împărtăşi, pentru că o idee de genul avusesem şi eu în gând ). Sfârşitul, un nou început. Nu, mai degrabă... Lentile, ceva ce a fost, nu mai este, începe. Frumos, frumos, frumos. Nu am nimic de obiectat. A fost impecabilă lucrarea.
Titlul se potriveÅŸte, e frumos ÅŸi simplu ÅŸi totuÅŸi profund, se potriveÅŸte la perfect cu textul.
Am apreciat şi faptul că ai scris cu diacrtice.

Început de adolescenţă
Nuu..nu - > greşit. Nici nu există aşa o formă cu două puncte, sunt trei puncte şi atât. ( ... ) adică : Nuu... nu.
sa'l - am mai văzut şi cu altele, de ce naiba să pui apostrof? Neah, nu se vede deloc bine într-o descriere, dacă era dialog mergea, dar aşa ai stricat frumuseţea scrisului, se aşează foarte bine cu " cratimă" ( - ) - să-l. Se vede mult mai bine. Apoi ai avut probleme cu spaţierea între semnele de punctuaţie, gen : mama merge.tata stă. fără spaţiu. Sau puneai la semnul de întrebare Ce faci ? Bine ? ( nu e nevoie de spaţiere dublă : Ce faci? Bine? - aşa se vede mult mai bine.
În rest nu am văzut ceva să mă deranjeze. Textul e mic, puteai să îl scrii cu diacritice, se vedea mai frumos, dacă tot e în limba română, dar de asta nu mă iau chiar în mod special, e mai mult subiectiv. Lucrarea a fost frumuşică, în viziunea ta începutul, mereu există un nou început ,te-ai legat de perioadele vieţii, de adolescenţă şi trebuie să recunosc că ai descris frumos, partea cu întrebările " de ce ?" m-a atins aşa la suflet, ma făcut să mă gândesc la timpurile trecute, să simt o oarecare nostalgie. Totuşi, ai avut dreptate prin lucrarea ta, perioadele vieţii, până la final, toate sunt un nou început. Şi finalul... Cine ştie. În orice caz, ai atins un punct interesant.
Titlul nu-mi place. E prea sec.

Ea, dragostea
Hmm, trebuie să recunosc că ai o idee originală. Greşeli nu am văzut. Apreciez diacriticile.
Textul este cam încărcat, în sine, parcă te-ai încurcat cu multe cuvinte şi exprimări şi pierdeai, la un moment dat, firul poveştii. Aberai, mai corect spus. Asta a fost puţin aiurea, pentru că te distrăgea de la firul poveştii în sine şi te aducea în alte peisaje şi apoi era destul de greu să revii la „ chestiunea” esenţială. În orice caz, să trecem peste asta.
Viziunea ta asupra începutului, cam neclară. Originală, drăguţă şi neclară. Mai mult te-ai axat pe dragoste. Eu am înţeles care era treaba cu începutul, cu dragostea şi aşa mai departe. Chiar am înţeles şi am apreciat. Dar mai mult te-ai axat pe iubire decât pe început, aşa că dacă ar fi să fie pe temă, s-ar spune dragoste şi început, nu început şi dragoste cum poate ar fi trebuit să fie. Ai îndesat multe cuvinte acolo când te puteai rezuma la o exprimare simplă, profundă, direct la ţintă.
Şi totuşi, ai avut profunzimea ta. Mai ales la final. Să zicem că la final te-ai dres şi ai readus în vorbă ceea ce şi trebuia, începutul. Deşi, ţi-am zis, trebuia să îi dai o nuanţă mai accentuată. Lucrarea nu e rea. Titlul... hm, nu am prea multe de comentat, se potriveşte cu ce ai scris.

ÃŽnceput
laanga – langa ( mai corect : lângă )
Ce-a – ai scris pe undeva aşa şi mă jur că nu înţeleg pentru ce ai folosit cratima aia când nu era nevoie de ea.
Titlul? Sec.
Nu se potriveşte prea bine cu tema, adică nu ai eviedenţiat niciun fel de început plauzibil, lucrarea are o tentă prea încărcată şi aduce a plictiseală, cuvintele-s greu de citit. Parcă la început începusei destul de bine ( nu mă refer la prima frază pentru că aia a fost prea încărcată ) ci ca şi idee, dar apoi deja am început să mă pierd prin cuvinte şi să nu mai înţeleg mare lucru. Iad. Dragoste. Început. Şi apoi, care era tema pe care trebuia să o pui în valoare? Începutul. Titlul o sugerează, dar nu prea s-a încadrat atât de bine cum trebuia. Mi-a plăcut totuşi partea de final, dacă ai fi făcut şi restul sub acea formă, alt efect ar fi avut. Partea aia a fost frumoasă.
Diacriticile lipsesc, păcat, ele mereu fac o lucrare mai frumoasă. În orice caz, ai avut nişte exprimări profunde dar prea încărcate.



Începutul morţii.
cum dorea cum el îşi dorea – cum dorea, ( virgulă ) cum...
pe patul încă... – pe pat... bla bla bla.
prăbişise – prăbuşise; în această situaţia – în această situaţie.
Hmm... o viziune interesantă şi asta; nu chiar nemaiîntâlnită deşi mi-a plăcut faptul că ai adus vorba de moarte, de bătrâneţe, de sfârşit, sfârşit, început. În fine, finalul a fost cool, I have to admit it. Deschis, ciudat, gata de interpretat , oarecum neterminat. Presupun că asta a şi fost idea, să ne faci pe noi să ne imaginăm ce o să urmeze, şi de fapt tu ţi-ai pus amprenta de “ ce şi cum “. Lucrarea, per ansamblu, nu e rea. Ai avut şi tu nişte probleme cu spaţierea. Huh... and Titlul e ok, nu mi se pare nici extraordinar dar merge cât de cât mână în mână cu textul.
Am apreciat diacriticile. Se înţelege. Nu a fost greu de înţeles, ai avut nişte descrieri frumoase ici şi colo; mi-a plăcut cel mai mult partea cu pânza de păianjen. Inspirată.


Take me back to the start
Încep cu titlul care mai nepotrivit de atât nu putea fi. De ce naiba l-ai scris în engleză, nu pot să pricep. Lucrarea e în română, uite – ai scris frumos cu diacritice. De ce să pui titlul în limba engleză? E inutil şi îi strică frumuseţea Păcat, asta chiar m-a enervat. Pentru mine ar fi fost mai plăcut să îl pui în română.
vără – aici ai vrut să spui „ fără” , treaba e că ai făcut greşeala asta de două ori pe acelaşi rând. ;
repedecât – repede, cât.
în-apoi – înapoi; pentru ce cratimă? Scris legat e destul de correct, I asume.
Lucrarea a fost frumoasă, nu am cine ştie ce obiectat asupra modului în care a fost scrisă, probleme de punctuaţie nu ai avut, aşezarea în pagină a fost frumoasă, cuvintele în bold interesante. Şi totuşi nu îmi place cum te-ai axat pe temă. Textul, frumos, ireproşabil în afara greşelilor menţionate deja, sfârşitul? Impecabil. Dar nu îmi place cum ai abordat tema.

O să votez cu prima lucrare, Caleidoscop.
Felicitări tuturor pentru participare!

[Miss Serenity]

Well Teh, nu eram sigura daca sa fac si eu asta sau nu...asa ca i-am trimis un Pm lui Flaw sa vad daca e ok, si inca asteptam raspunsul...dar daca tu tot ai comentat...atunci cred ca pot sa o fac si eu...si astfel imi argumentez si votul oferit mai inainte.

Deci sa incepem:
Caleidoscop - Una din cele mai bune lucrari pe aici...m-a impresionat destul de mult, cu toate acestea votul meu nu a mers la ea. Adica...cu lucrarea in sine nu am absolut nimic...foarte frumos conceputa...corect din punct de vedere gramatical, exprimare frumoasa fara greseli de tastare...dar in opinia mea a fost mai mult o descriere a sfarsitului decat una a inceputului...mi-ar fi placut sa citesc mai mult despre viziunea de inceput...dar despre aceasta ai precizat mai mult la sfarsit...si cum am mai spus desi a fost o lucrare foarte frumoasa, mi se pare ca ai jonglat mai mult cu tema sfarsitului decat cu cea a inceputului.

Început de adolescenţă - O lucrare buna, dar mai pierdut putin la unele faze...imi aducea aminte de Romanul adolescentului miop...nu stiu dece dar asta am simtit. Oricum titlul putea fi ales mai atent...nu e rau dar era loc de mai bine. Nu mi-au placut anumite aspecte pe la descriere...gen "mantii batute cu pietre pretioase si nestemate", poate unora le-a placut foarte mult dar mie mi se pare o descriere cam pompoasa...nu stiu. Ideile au fost structurate frumos si nu cred ca am intalnit greseli...defapt a mentionat Teh cateva aspecte mai sus legate de aspect si nu are rost sa repet. Oricum felicitari pentru lucrare...dar votul meu nu a mers aici.

Ea, dragostea - Si aceasta este lucrarea cu care am votat. Mi-a atras atentia cel mai mult dintre cele sase postate. Ideile au fost atat de frumoase, mi-a placut mult imbinarea lor...ideea de perfectiune mereu diferita in ochii altora. Te-ai incurcat putin in idei la un momentdat dar le-ai dat de cap intr-un final. Intradevar ideea dragostei a parut sa ia putin locul celei de inceput, dar cumva ai reusit sa le legi. Nu stiu daca am apreciat corect din toate punctele de vedere...dar mie una mi-a placut lucrarea asta cel mai mult...asa ca votul meu a mers la ea. Also, puteai sa renunti la "~"

ÃŽnceput - Lucrarea asta a fost printre primele care am eliminat-o dupa lista mea din pacate. Imi pare rau...dar la o poveste atat de mica si mai ales incadrata intr-un concurs nu ar trebui sa existe greseli de tastare...si asta e motivul pentru care am scos-o din calcul inca de la inceput. Despre lucrare ce pot sa spun...pot incepe cu titlul care nu a avut nimic aparte...iar lucrarea in sine a avut partile ei bune dar profunzimea a clacat in momentul cand a devenit prea intortocheata facandu-ti ideile neclare si punand in ceata tema...sau temele...caci nu am inteles exact care a fost ideea centrala desi mi-ai sugerat a fi "inceputul".

Începutul morţii. - De ce punct in titlu? Nu exista asa ceva. Mici probleme in cadrul aspectului si aici...dar ce m-a deranjat la aceasta lucrare si motivul pentru care nu am votat cu ea a fost faptul ca tu nu ai descris moartea in sine...tu te-ai axat pe a descrie efectul ce il produsese aceasta in mintea "lui" iar mi-e mi-ar fi placut sa citesc altceva...adica nu el murea...nu efectul produs asupra lui trebuia surprins...caci el nu are cum sa simta moartea in adevaratul sens al cuvantului...era mai potrivit sa descri caderea ei in moarte...trecerea in nefiinta si atunci te-as fi crezut...dar asa...in opinia mea...povestea ta nu a transmis nimic din ce trebuia sa-mi transmita titlul.

Take me back to the start - Prima data m-am speriat...nu nu in sensul rau stai sa iti explic. Citisem primele cinci povesti si apucasem sa votez...si abia dupa ce am votat mi-a aparut cea de-a sasea poveste...si m-am gandit ca tocmai am dat-o in bara. Dar dupa ce ti-am citit creatia mai m-am linistit. Asa ca sa o luam cu inceputul: Dece titlul este in engleza cand tot...dar absolut tot urmeaza sa fie in romana? Apoi si tu ai avut probleme cu greselile...si cum am mai spus asta e ceva ce nu ar trebui sa existe in cadrul unei povesti atat de mici si mai ales intr-un concurs...ce s-ar fi intamplat daca trebuia sa postezi o poveste de zece pagini spre exemplu...innotam in greseli sau cum? Lucrarea in mare a fost buna...doar ca te-ai abatut putin de la tema...adica nu te-ai abatut cat ai bagat-o in ceata. Sfarsitul a fost frumos...dar nu e suficient ca doar sfarsitul sa impresioneze.

Deci dupa cele spuse mai sus...am decis sa votez cu lucrarea numarul trei: Ea, dragostea

Ah...si sa nu uit...nu am tinut cont de diacritice (daca sunt sau nu)...nu stiu cat de corect este daca am procedat asa, dar din moment ce eu nu le folosesc ar fi fost o ipocrizie din partea mea sa ma leg de acest aspect...asa ca am lasat asta la aprecierea celorlalti.

[Flaw]

Ok, uitati cum facem:

Voturile argumentate vor valora dublu. Adica daca o persoana isi si argumenteaza alegerile, la final va fi ca si cum ar fi votat de doua ori lucrarea, deci va primi puncte in plus. Imi rezum insa dreptul de a selecta comentariile care se vor contoriza dublu, nu orice post de 2-3 randuri va fi luat in considerare.

In felul acesta cei care doresc sa sprijine o lucrare dar nu au timp/chef sau nu se pricep sa lase un comentariu prin care sa isi argumenteze decizia, o pot face printr-un simplu vot in poll.

De asemenea, se va face si diferenta intre votul unei persoane care chiar se oboseste sa scrie ceva si una care nu o face.

Si ca sa incurajam si criticile si comentariile bune, voi alege un castigator si din randul criticilor, pentru cel mai bine argumentat post

[edit]
Pentru comentarii, folositi topicul acesta: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=23209
Aici se vor posta doar voturi!