Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Teh VS Lynn

#1
Hai, salut 21 mi s-a îndeplinit dorinţa şi am şi eu duel.

Gen : dragoste plus orice gen doreşte autoarea, în afară de SF.
Număr pagini: nelimitat
Dată limită postare lucrări: 17 august.
Dată limită votare lucrări: 22 august inclusiv.

Astea fiind spuse, baftă nouă. Nu fac pool şi se votează doar cu argument, nu votez x pt. că îmi place cum scrie. 4
mulţam şi ne vedem zilele astea, până pe 17.

#2
baftă scumpa meaAAAAAA Tehie *hugs*



Supa de pui ÅŸi buzele lui


Timpul ăsta…parcă se mişcă în reluare. De ce nu poate trece mai repede ? De ce staţionează ? Nu îmi place. Nu vreau. Zilele astea au fost gri. Totul din cauza timpului. El e de vină. El mi-l răpeşte atâtea zile de lângă mine. Nu mai vreau să aştept. Vreau ca secundele să se mişte. Parcă stau în loc nu alta. Camera e goală şi parfumul lui se simte printre aşternuturile albe. Acel miros de fum de ţigară e atât de prezent în mine şi persistă parcă mai mult cu trecerea zilelor. Cu cât îmi e mai tare dor de el cu atât simt cum cineva a aprins o blestemată de ţigară să o fumeze. Balconul păstrează amintirile în care el fuma în boxerii negrii.Îmi e dor de mucurile de ţigară ce le lăsa abandonate în scrumieră. Sunt câteva zile, dar chiar şi aşa mi se pare o eternitate nenorocită. Cel puţin din perspectiva mea. Nu mai e nimeni să mă sărute pe frunte de noapte bună, sau să mă sărute la micul dejun doar pentru că un nenorocit de serviciu a decis că e mai bine să plece din oraş pentru nişte vânzări de calculatoare. E inuman, cel puţin dacă priveşti din perspectiva mea vei observa că nu totul e chiar aşa uşor. Aveam nervi. Nu îi puteam stăpâni nici când eram mică şi nici în perioada asta. Aveam şi cursuri la facultate. Pentru că un prost de profesor se decisese să ne bage ore şi sâmbăta. Cât de inuman. Poate omul are chef să se fută în ziua aia cine mai ştie. În ziua de azi nimic nu e stabil. Mintea îmi e totodată ocupată cu proiectele, aşa că e ceva de bine. Nu îmi mai stătea mintea la tâmpitul, prostul, dar âhh la scumpul acela pe care chiar şi aşa nu pot să-l scot din minte. Pe masă am lăsate cele 2 dosare pe care trebuie să le scriu. Sunt acolo nişte fişe pe care trebuie să le completez pentru la psihologie. Fişe psihologice nimic altceva. Ni le-a dat profa aşa ca să nu se plictisească şi ea. Noroc că era ultimul an. M-am ridicat de pe pat şi mi-am luat cele două dosare şi le-am aşezat într-un dulap. Nu îmi plăcea dezordinea. Parcă îmi stătea în sânge să nu văd dezordine. Mi se urca la cap. Da, aveam o problemă cu acest lucru. Una serioasă rău. Deodată telefonul sună. Uram când se întâmpla chestia asta. De parcă putea fi mai rău. Camera era într-o dezordine teribilă. Cine m-o căuta la ora asta, mă întrebam eu chiar când luam mobilul de pe birou.
-Da ? răspund plictisită. Cred că îi dădusem impresia prietenei mele că nu vroiam să fiu deranjată în acele momente, dar nu era intenţia mea să o fac să creadă asta.
-Uff, ce e cu tonul acela ? Geez, parcă ai venit de la o înmormântare. Cine a murit ?
-Nu, nu e asta. Vre să ne vedem ? O cafea ceva ?
-Nu, nu e asta. Vroiam să te întreb dacă ştii ceva de pisica mea. Am pierdut-o şi nu o mai găsesc. Habar nu am unde e. Deja am dat un anunţ.
-Unde ai lăsat-o ultima dată ?
-Ştiu că era în bloc. Dar probabil o fi fugit….bine, hai că ştiu că te plângi că e plecat Făt Frumos. Nu îţi stric mai rău ziua. E doar o pisică. Aşa că ciao fetiţă !
Şi închise telefonul. Nici nu mă lăsase să spun ceva. Am oftat şi apoi am aşezat telefonul mobil pe masă. Mă gândeam că o plimbare în parc pe la preferatele mele leagăne mă va face să mă simt bine. În fond scăpam de plictiseală, stres şi agitaţia continuă că el va ciocănii la uşă şi eu voi trebuii să-i deschid. Mă agita acest gând şi mă făcea sămi pierd controlul. Simţeam că dacă nu am linişte voi erupe în miliarde de bucăţi şi pe cel ce îl prind îl jupoi de viu. Nu mă consideram întodeauna normală din punct de vedere psihic aşa că ce mai conta dacă făceam ceva închisoare pentru omor ? Bine poate asta era ciudat, dar măcar îmi descărcam nervii. Era ora 10 dimineaţa şi nu aveam chef în ziua respectivă de parc. M-am pus pe căutat pisica prietenei mele. Şi aşa săraca fusese crescută în puf nu avea habar de străzile oraşului şi ce pericole putea întâmpina. Cum ar fi căţei, gropi, oameni care maltratează animalele, aurolaci, ţigani…
Bucureştiul era prost rău de tot şi nimeni nu făcea nimic în legătură cu chestia asta. Mi-am luat geanta gândindu-mă la pisicuţa aia şi mi-am pus brăţările şi ceasul la mână, iar în jurul gâtului un şal. Era frig pentru o zi de toamnă. Am ieşit din casă fără a-mi lua mobilul. Cine mă putea suna la ora aia ? Am mers pe trotuarele înguste şi foarte aiurea. Nu îmi plăceau deloc. Călcam pe litiera udă şi groasă . . . norocul meu că purtam nişte cizme scurte prin care nu îmi intra apa. Răcoarea de afară şi umezeala din aer îmi încreţea părul brunet, iar nasul meu devenea roşu. Începeam să mă plictisesc aşa că m-am oprit la un local unde am comandat o ciocolată caldă. A trebuit să aştept ceva timp până să mi-o aducă, între timp m-am încălzit la caloriferul localului. Mi-am dat şalul mov de la gât, căci începuse să –mi fie cald şi mi-am pus paltonul negru lângă mine. Tot aşteptam, tot aşteptam şi începusem să mă plictisesc. Mi se făcea din ce mai somn, dar în al 12 – lea ceas a venit şi băutura mea caldă. În sfârşit. Am început să o beau şi întâmplarea amuzantă a fost că am reuşit să mă murdăresc pe nas de spumă. M-am curăţat discret fără ca cineva să fi văzut acest lucru. Mă mai făceam şi de râs pe acolo. M-am şters cu un şerveţel şi apoi l-am chemat pe chelner. Era un tip de vreo 23 de ani. Arăta chiar bine. Avea un corp lucrat, părul brunet şi ochii albastrii. Tipul perfect cu care să ieşi în club, dar, dar dar nu pentru mine. Asta trebuie menţionat. I-am plătit şi în timp ce îmi aşezam şalul în jurul gâtului se tot benocla la mine. I-am evitat privirea evident. El mai rămăsese să-mi dea restul, însă se uita şi la mine. După ce mi-am luat şi paltonul pe mine am plecat cât mai rapid de acolo. Tipul se uitase în acele 3 minute la mine extrem de atent ca şi cum flirta cu mine din priviri. Era atât de evident, aşa că am ieşit şi mi-am văzut de drum.
Îmi aminteam cum ne-am cunoscut prima dată. Stăteam în leagănul roz. El se pusese în cel mov. Culoarea mea favorită. Venise primul. Aveam 9 ani şi nu ştiam pe atunci ce se va întâmpla. Începusem să-l urăsc. Să-l urăsc că se aşezase în leagănul mov. Era al meu. Culoarea mea favorită şi nimeni nu avea dreptul să se aşeze acolo în afară de mine, cel puţin când nu eram eu acolo. Eram indignată şi m-am dus la mami. El se strâmbase la mine. Era rău şi sadic aşa cum a şi rămas. Îmi râdea în faţă, însă când ochii mei vărsau lacrimi s-a oprit din rânjeală. A venit la mine şi m-a luat în braţe. Avea doar 12 ani şi a înţeles că eram mai mică decât el. Maică-sa îl pusese să-şi ceară scuze, chiar dacă erau amândoi într-un război continuu. Leagănele alea erau atât de splendide, păcat că s-au învechit. Deşi merg des acolo în oraşul meu natal să privesc cele 2 leagăne cum stau ude de ploaie în bătaia vântului. Încă îmi mai simt prezenţa de copil de 9 ani acolo, legănându-se. Şi ştie că încă mai ţin la amintirea aia atât de mult. Ce copii am fost când nu m-a lăsat să merg cu el la baschet. A crezut că mă voi împiedica şi mă voi rănii. Nu a fost chiar aşa căci nu sunt împiedicată. Îmi leg şireturile de fiecare dată. În timp ce eram pierdută prin gânduri, nici măcar nu ştiam că timpul trecuse aşa mult. Era deja ora 5 şi se întunecase. Am luat-o la fugă spre casă. Nu îmi plăcea să stau singură pe străzi. Îmi era foarte frică pentru că ştiam riscurile. Nu le experimentasem, dar auzisem multe cazuri. Nu vroiam să fiu nefericita care ajungea rău. În ciuda faptului că luminile oraşului erau extrem de frumoase, nu am putut sta. Am ajuns acasă şi am vrut să descui uşa, însă nu puteam. Tot drumul pe care l-am bătut înapoi a fost că îmi era pur şi simplu frică să stau noaptea pe străzi să nu întâlnesc diferiţi vagabonzi, iar acum descopăr cu stupoare că cineva intrase la mine în casă. Îmi era aşa teamă. Ştiam că încuiasem uşa după ce am plecat, deci era atât de ciudat. Cine să spargă uşa plus că am interfon. Multe gânduri îmi penetrau creierul în acel moment. Îmi venea să-mi scot creierul, însă nările mele au perceput fumul de ţigară. Însemna că venise, deşi eram în culmea fericirii îmi muşcam buza să nu ţip de fericire. Am intrat în casă, purtând noroi pe cizme şi m-am aşezat în faţa lui. Stătea la masă şi mânca supă de pui. Îi plăcea cum îi găteam supa de pui. Mereu o adorase. Ochii lui verzi erau în clumea extazului, iar părul lui blond îmbibat în acel plăcut miros de ţigară. M-am întins spre el şi cuprinsă de o dorinţă lăuntrică…i-am dat la oparte supa de pui şi l-am sărutat. Chiar era bună supa asta de pui combinată cu buzele lui.
-Cred că voi încerca mai des supa de pui cu buzele tale. E o combinaţie bună. Îmi place.
-

#3
baftă Lynn hug

Te iubesc.

- Ana, vrei să te trezeşti odată?
Ştiam că era acolo, lângă patul meu ca întotdeauna, trăgând de umărul meu drept şi implorându-mi pe tonul ei de mamă îngrijorată, să mă ridic din pat. Dar nu îi puteam îngădui să mă vadă aşa. Mă învelisem cu cearceaful peste cap şi tot restul corpului.
- Vin în cinşpe minute!, am urlat pe un ton nervos şi totodată extraordinar de fals.
- Cum te comporţi..., glăsui vădit dezamăgită; deşi nu o priveam, aveam imaginea ei perfectă în mintea mea; buzele subţiri şi crăpate, faţa prea albă şi aspră, părul decolorat şi neîngrijit prins la spate şi hainele de mamă de casă, deloc provocatoare. Cu ochii ei îngrijoraţi şi prea bătuţi de soartă şi mâinile micuţe, trupul firav. Şi acum, rostind aceasta pe cel mai dezamăgit şi suferind ton pe care îl cunoşteam. A continuat: Parcă nu te mai cunosc...
Şi m-a lăsat să mă scufund în tăcere, cu zgomotul asurzitor al unei uşi trântite. Am tremurat, un fior mi-a străbătut tot corpul. Inima mea murise, parcă, în acest singur moment în care părăsise încăperea. Mi-am amintit ziua de ieri, de ceea ce s-a întâmplat iar trupul meu s-a mişcat involuntar din pat. M-am târât în faţa oglinzii din dormitor, aceea înaltă ce îmi putea da o reflexie perfectă a întregii staturi.
Eram tot eu. Dar mă schimbasem atât ! Ciudat, pe faţa mea nu se vedea nimic. Doar gâtul mi-era plin de muşcături şi braţele zgâriate, asemenea picioarelor. Acestea erau doar semne ce, curând-curând, aveau să treacă.
Era acolo tot chipul meu albicios, cearcănele imense, părul negru şi lung, şi chiar şi ochii mei verzi. Erau la fel ca ieri! Paloarea lor strălucitoare şi intensă nu se schimbase, şi nu vedeam nimic ce nu era acolo ieri. Degetele mele subţiri s-au strecurat printre firele negre, ca un gest plin de aroganţă, mi-am ridicat fruntea sus şi m-am îndreptat spre dulap, închizând ochii, respirând adânc şi înarmându-mă cu tot curajul din lume. Pentru a putea înfrunta şi această zi din viaţa mea sălbatică de adolescentă.
Blugi, bluză cu mâneci lungi, eşarfă la gât. Totul pentru a masca semnele urâte provocate de noaptea precedentă. Aşa cum trebuia mereu să o fac, să mă ascund, să nu se observe tot ceea ce s-a întâmplat.
La început... Fusese atât de frumos. Eram doar eu şi el! Flori, bomboane de ciocolată, eu eram boboacă ne-experimentată, frumoasă şi cu toţi ochii aţintiţi asupra-mi. Iar el! Băiat din ultimul an, superb şi plin de bani. Mi-a făcut curte ca un adevărat gentleman. După şase luni a îndrăznit să îmi ceară prietenia. Nu am ştiut dacă să accept sau nu. Apoi el s-a îmbolnăvit, a stat câteva luni în spital. Mergeam zilnic să îl vizitez, să fiu lângă el şi adesea mă întâlneam cu părinţii lui. El se lumina la faţă de cum mă vedea, îmi strângea mâna şi îmi mulţumea... Pentru că venisem să îl văd. Iar eu nu ştiam ce să simt, avusesem de-a face cu un băiat, odată. Dar asta era altceva! Inima îmi bătea cu putere când îl vedeam, prima dată nu prea tare, apoi cu fiecare revedere pulsul îmi creştea, aveam fluturaşi şi tot felul de gângănii în stomac şi respiraţia mi se tăia când îi zăream privirea. Îmi venea să mă arunc în braţele sale, să îi strâng mâna într-a mea şi să îi şoptesc cât de mult îl iubesc! Dar, ce gândesc? Pe atunci... Nici de asta nu eram conştientă. Nu înţelegeam ce se petrecea. Dar îl iubeam deja. Şi el...
Părinţii lui m-au îndrăgit din prima. După ce a ieşit din spital, l-am visitat acasă. Avea o ditamai vila; iar eu locuiam într-un amărât de apartament, cum o fac şi acum, de altfel. Fratele lui mai mic venea mereu să se joace cu mine. Era ca un vis frumos. Şi apoi, am devenit iubita lui. Toată lumea mă accepta! Prietenii lui erau snobi aşa că şi i-a schimbat când a observat că ei nu mă plac. Fusese atât de romantic. Cum m-a sărutat prima dată! Nu aş putea uita vreodată.
Eram în faţa clădirii în care locuiesc. Sub un cer înnorat, cu tunete şi fulgere excesive, ce mă speriau îngrozitor. Era toamnă, şi bântul bătea din toate părţile. O adiere mai puternică decât era necesar şi m-a făcut să tremur instantaneu, atunci. Şi el m-a luat în braţe, mi-a îndepărtat şuviţele de pe frunte şi şi-a proptit buzele de ale mele.
Timpul s-a oprit în loc.
Nu am mai ştiut ce înseamnă viaţă, moarte, a trăi, a simţi, a nu simţi. Nu mai era nimic, decât eu şi el. Cunoşteam o persoană pe nume Ana, aceea eram eu. Şi un băiat ce semăna cu un zeu, acela era Kevin. Se învârtea Pământul, când de fapt stătea în loc. Nu îmi mai curgea sângele prin vene, când de fapt pulsul mi-era mai accelerat ca oricând. Era zi, când de fapt era seară, în amiaza mare, concret trecut de ora zece seara. Erau stele, dar nu se vedeau. Erau nori, dar nu se zăreau. Era lună plină dar nu se arăta..
Faţa mi-era prinsă în mâinile sale mari şi puternice, iar eu îmi ţineam braţele aruncate pe lângă trup, ca ş o deşirată, pierdută într-o lume pe care nu o mai ştiam. S-a spart totul atunci. Tot ce ştiam despre existenţa mea nu mai era valabil. Eram o alta. Până atunci fusesem Ana şi atât. Dar din acea clipă.... Eram Ana lui Kevin.
- A sunat Tina!
Aud vocea mamei, cred că era în bucătărie şi mă trezesc din visare. Cât de frumoase erau timpurile de acum câţiva ani. Acum, în ultimul meu an de liceu, totul era diferit. Problemele erau prea grave, încredere nu mai exista iar eu sufeream cu fiecare clipă pe care o petreceam departe de el. Era atât de ironic. În preajma sa sufeream şi totuşi nu puteam trăi fără el.
Am ieşit din dormitor, fără a închide măcar uşa şi am dispărut din apartament, fugind pe scări ca în fiecare dimineaţă, cu o energie falsă pe care mi-o însuşeam de fiecare dată. Cu un zâmbet larg şi forţat, plin de o sinceritate atât de falsă încât nimeni nu îşi dădea seama.
Cu toţii credeau că sunt cea mai veselă şi fericită fată din lume. Şi trebuiau să creadă asta în continuare.
- În sfârşit!
- Scuze de întâriere, îi explic colegei mele Tina, fata cu care mă înţeleg bine din primul an de liceu; şi care nu mă cunoaşte nici un pic.
- Avem test la engleză, ai învăţat? Eu nu! Azi noapte m-am strecurat afară din casă şi m-am întâlnit cu Iepuraş. Am stat până la cinci dimineaţa, am dormit – se uită la ceasul de la mâna ei – două ore şi acum sunt fresh şi gata pentru o lucrare.
Am chicotit.
- Deci, nu intri?, o întreb pe vocea mea normală şi drăguţă, pe care o abordam de fiecare dată, Mă aprobă şi începe să îmi vorbească despre ale ei. O ascult, pentru că aşa m-am învăţat. Eu nu vorbeam despre mine. Nu îmi plăcea. Nu voiam. Nu puteam.
Trebuia să mă ţin ascunsă. Pe mine, de toată lumea în afara lui. Altfel nu mi-aş fi putut păstra adevărata personalitate, adevăratul aspect fizic, pentru el... Şi atunci... Atunci...
Am refuzat să mă mai gândesc la asta. La dragostea obsesivă şi fără măsură pe care i-o purtam. Eram conştientă de ea! De faptul că îl iubeam mai mult decât orice pe lumea asta, că îi acceptam comportamentul faţă de mine doar pentru că îl adoram şi oricine din jurul meu era groaznic cu excepţia lui. Deşi numai el se purta urât cu mine!
Ziua la şcoală trecea repede, cu uşurinţă şi fără băgare de seamă, ca întotdeauna. Cu toţii veneau la banca mea şi mă întrebau ce fac, cum o mai duc şi discutam mult şi simpatic, fără probleme şi arătând o expresie pe care doar ei o ştiau.
Fericirea în persoană, îmi spuneau ei.
Şi mă bucuram! Mă bucuram când mă uitam la banca din spatele meu şi o vedeam goală. Căci Joshua nu venise azi, scăpasem de el. De privirea lui insistentă şi de comentariile lui. De tot ceea ce ştia despre mine, doar prin simplul fapt că mi-o citea pe chip şi în ochi.
- Josh de ce n-a venit?, întreabă Tina contrariată.
- Nu cred că a avut chef să se trezească, explică precipitat unul dintre coelgi.
Iar eu simt cum respir uşurată şi cum un sentiment de recunoştinţă mă apucă. În viaţa mea nu era loc decât de un băiat, de Kevin. Iar el, colegul meu brunet, niciodată nu a putut înţelege asta.
- Nu vii cu noi? Mergem la karaoke!, striga entuziasmat Peter după ce am ieşit de la ore, nu era deloc stresat de venirea examenului. Am refuzat politicios, simţind în buzunar cum îmi vibrează telefonul. Sufletul mi s-a cutremurat, am început să tremur, am plecat din clasă imediat, cu tot cu geanta pe umăr, ridicând clapa şi răspunzând ca oarbă.
- Ce faci de nu ieşi?, mă întâmpină vocea lui.
Simt că mor. Că mă topesc. Că nu mai pot vedea nimic în jur şi că podeaua de sub picioare îmi fuge. Căci vocea lui mereu mă face să înnebunesc, de câte ori aş auzi-o, nu mă voi putea sătura de ea.
- Acum, am răspuns precipitat, de abia înţelegându-mi propriul cuvânt. A spus ceva în semn de aprobare şi a închis. Iar eu mi-am continuat fuga pe scări, fiind pregătită să înfrunt totul. De abia aşteptam să îi văd chipul, de ieri nu îl mai întâlnisem. Să îşi întindă braţele spre mine, să mă strângă în ele şi să mă sărute pe frunte. Să zâmbească demonic observându-mi eşarfa şi să fie mulţumit de tot. De faptul că aşa nu îmi mai expuneam trupul în văzul lumii, că stăteam îmbrăcată şi ascunsă de toţi şi toate. Îi plăcea să îşi aibă marcat teritoriul, glumeam adesea. Dar adevărul era că nu voia, nu dorea ca alţii să se uite la mine cu aceeaşi ochi cu care o făcea el. Nu voia să fiu plăcută, atrăgătoare, de teama de a nu fi furată. Mă subjuga, mă obliga să îi fiu alături, mă controla, nu mă lăsa să ies cu altcineva decât cu el. Şi pe mine nu mă deranja... Căci astfel, devenisem dependentă de el.
În timp ce alergam, fără a mă uita în jur, înainte să ies din clădire, m-am lovit de o persoană. Geanta mi-a căzut şi rapid m-am lăsat în vine pentru a o aduna. Dar tipul fusese mai rapid, o luase şi mi-o înmânase. Am privit spre el. Brunet, cu ochii lui căprui, calzi, mă privea.
- Josh..., am zis fără să gândesc, pregătindu-mă să plec.
- Nu te du cu el, Ana. Nu te merită!, strigă contrariat, privind spre poarta liceului, unde el mă aştepta. De acolo nu ne zărea.
- Dă-te!, strig îndurerată, cu un ton pe care de abia îl cunoşteam. Îmi venea să plâng, să urlu, să îl plesnesc. Doar pentru faptul că mă cunoştea, ştia cine sunt şi mă tortura. Aş fi vrut să se prefacă, să mintă că nu ştie nimic... Că nu mă cunoaşte mai bine decât oricine.
AÅŸ vrea...
Rapid, mi-a întrerupt şirul gândurilor, mi-a apucat eşarfa, a tras-o de la gâtul meu şi a strâmbat din nas.
- Nenoricitul!, exclamă imediat, plin de furie, gata să se întoarcă şi să îl ia la bătaie pe iubitul meu. L-am apucat de mână, într-un gest disperat de a-l controla.
- Termină!, i-am zis supărată, cu lacrimile în ochi. Deşi nu ştiam când apăruseră. Inima mi se zbătea a spaimă, mi-am luat eşarfa şi am aşezat-o la loc, având grijă să nu plâng, să îmi înghit amarul.
- De ce? Te bate, te maltratează! Nu te lasă să ai o viaţă proprie, şi tu stai lângă el!
- Îl iubesc..., răspund rapid, pe un ton umil şi docil la reproşurile lui acide. Tace.
- Dar şi eu te iubesc..., îmi spune pe acelaşi ton, privindu-mă îndurerat. Dar nu am forţa necesară să îi zăresc chipul, trec pe lângă el, îmi adulmecă parfumul, mă roagă în tăcere să rămân, dar eu nu pot. Ştiu, ştiu – totuşi, că mă va aştepta, că mă va mai căuta, şi că într-o zi, mă va fura. Dar nu acum. Acum îi aparţineam în întregime şatenului.
Am fugit, rapid, cu un zâmbet pe care i-l ofeream doar lui Kevin. M-am aruncat în braţele lui, pentru a profita de clipa noastră frumoasă. Îmi sărută fruntea cu tandreţe şi îmi oferă surâsul său malefic, deschizând portiera maşinii.
Îmi amintesc de noaptea trecută. De când m-a dus la el în dormitor şi a făcut sex cu mine, ca şi în alte nopţi. La început inocent, trântindu-mă pe pat şi scoţându-mi hainele cu blândeţe, sărutându-mi sânii şi excitându-mă cum doar el ştia să o facă, mângâindu-mă suav... Fiind peste mine. Apoi, cu ochii lui aproape însângeraţi, gândindu-se la lucruri amare şi inexistente, neadevărate, începe să mă împingă, cu brutalitate. Să mă pătrundă sălbatic, să ţipe la mine, să mă muşte, să mă zgârie, să mă trântească pe podea, să mă tortureze. Iar eu nu ştiu ce mai simt atunci, îi strâng mâinile, îmi înfig unghiile în carnea lui, oferindu-i plăcere. Gem involuntar. Nu îmi place să fiu maltratată, dar ador trupul lui de-asupra mea, buzele lui peste ale mele şi iubirea lui ce mă copleşteşte. Şi ştiu, atunci, că nu pot trăi fără el. Nu acum.
Şi apoi, după acea scenă sexuală, eu stau într-un colţ al camerei, încercând să îmi tratez rănile. Iar el vine la mine, se aşează în genunchi, îmi strânge pântecul cu braţele şi începe să plângă... Iar eu, îmi înghit suferinţa sub bătăile inimii prea accelerate, trupul meu o ia razna, ştiu că tremur, că sufăr, mă dor toate. Mintea nu mai gândeşte coerent, sunt zdrobită de sentimente prea puternice şi îi mângâi părul. Îi sărut obrajii. Mă aplec spre el şi îl îmbrăţişez, îi şterg lacrimile şi îi şoptesc la ureche, atât de blând pe cât poate gura mea rosti: Te iubesc!
- Nu eşti cu alţii, spune-mi că nu!, îmi strigă el, plin de durere.
- Nu sunt!
- Eşti doar a mea! Numai a mea!, repetă chinuit, cu acei ochi negri plini de o nebunie ciudată.
- Doar a ta ! Numai pentru tine, pentru totdeauna!, îi răspund, îi gâdil orgoliul, îl salvez din abisul în care s-a prăbuşit.
- Iartă-mă..., îmi şopteşte şi începe să mă sărute nevinovat, să îmi analizeze rănile, să mi le bandajeze, să îmi mâgâie părul şi apoi să mi-l pieptene... Să mă trateze ca pe mica lui prinţesă.

- Ce-ai făcut azi?, mă întreba în timpul în care conducea spre casa lui.
- Am dat un test ÅŸi orele au fost uÅŸoare, spusei cu sinceritate.
- Te duc la prânz, cu familia mea, tata spune că i s-a făcut dor de tine, recunoaşte cu un surâs copilăros, trăgând pe dreapta şi conversaţia noastră decurge normal, cu replici monotone.
Însă eu... Acum mă gândesc, ştiu că într-o zi mă voi trezi şi îmi voi spune: De azi, nu-l mai iubesc, căci sentimentul va fi deja mort, crăpat, rupt, zgâriat. Nici măcar nu voi folosi „tu”, nu îi voi spune nici pe nume. Va fi un străin pentru mine, îl voi îndepărta prin cuvinte şi printr-o voinţă zdrobitoare. El nu va mai exista, nu va exista definiţie în vocabularul meu care să îl caracterizeze! Căci mă voi sătura când mă va bătea mai tare, mă va maltrata şi mai rău, mă va acuza de lucruri şi mai grave. Mi se va face frică de ochii lui injectaţi de suferinţă, părinţii lui îmi vor implora să stau alături de el, să le salvez băiatul, căci voi fi singura care o va putea face. Dar eu nu voi mai putea. Îmi va fi frică şi voi fugi în braţele lui Joshua, mereu deschise pentru sufletul meu rătăcit, ce acum se dă, cu patimă, unui descreierat.
Dar până atunci... Până în acea clipă în care voi renunţa la el şi voi pune punct, voi termina şi voi refuza să mă mai subjug, îl voi iubi, îl voi dori, îl voi admira şi idolatriza. Nu-l voi lăsa. Nu-l voi părăsi şi voi face totul pentru el.

#4
Pentru început, vreau să spun că mi`au plăcut ambele lucrări. Una mai puţin, alta mai mult.

Lynn

Îmi place titlul. Am râs când l`am citit prima dată. Lucrarea ta a fost bunicică, descrierea predomina, naraţiunea super ok, dialogul puţin şi bun. Dar nu ai ştiut să transmiţi sentimente. Nu am simţit nimic, lucrarea m`a lăsat rece. Iubirea ce o simţea fata aia pentru băiat era una obsesivă. o.o Se gândea numai la el, parcă altceva nu exista. Asta nu mi`a plăcut. Nu ai scris one - shot`ul ca pe o lucrare adevărată. Sunt multe propoziţii răstălmăcite, fără sens. Sunt anumite chestii imposibile, gen, nu putea să îşi dea seama din prima că a venit el acasă. Este absurd.
Dacă ar fi să îţi dau o notă, aceea ar fi 5 , 50 .

Ramonica a.k.a. Teh

Titlul este unul cam banal. o.o Nu îmi exprimă nimic, nu mă face să am o idee despre ce ai scris. Începutul a fost prea în forţă, m`a cam luat prin surprindere. Dar când ai început cu descrierea, am simţit ce simţea Ana. Ai conturat foarte bine şi frumos sentimentele ei. Chiar am fost impresionată. Naraţiunea a fost ok, dar dialogul a fost cam sec pe alocuri. Ideea ta a fost foarte bună, faptul că Ana a putut să îl iubească pe Kevin chiar şi după ce acesta o bătea, a fost cu adevărat impresionant. Ce nu mi`a plăcut au fost acele repetiţii, gen ' maltratează ' and stuff. Cam mă zgâriau pe creier. Dar lucrarea ta a fost foarte bună. La sfârşit începusem să plâng. : d
Nota mea pentru tine este 8 , 50 .

În concluzie, votul meu se duce la Teh. Felicitări ambelor concurente. >:d< Lynn, sunt sigură că data viitoare vei câştiga votul meu. Dar oricum, amândouă aţi câştigat experienţă.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.

#5
Lyynu'
"Supa de pui şi buzele lui" Pe bune, titlul mi s-a parut foarte funny si pe deasupra mai are si rima si chiar mi-a placut :]] Lucrarea mi-a placut, a fost buna. Nu am vazut greseli de exprima si nici de tastare...Poate doar una de tastare : "Tipul perfect cu care să ieşi în club, dar, dar dar nu pentru mine." Pentru mine, in aceasta propozitie sunt cam multi de "dar". Descrierea a fost buna, dialogul putin, estetica buna. Ce nu-mi place? Descrierea sentimentelor...Adica sentimentele fetei m-au lasat rece : | Iubirea lui pentru acel tip nu m-a impresionat...Era parca prea obsedata de respectivul >: < Asa cum a spus si Nya, e absurd sa-si dea seama din prima ca a venit el acasa. Tocmai el... Eram cam paranoica, parerea mea...
Sfarsitul... Hm..a fost bunicel. Nu e tocmai un sfarsit happy prea reusit, dar a fost bun. Mi-ar fi placut sa aibe si tipul macar o replica sau ceva... Dar a mers si asa.
Nota mea finala e 7.50 ( sentimentele au stricat cam tot... )

Teh
Titlul nu e prea special si nu imi spune multe... Ar fi mers un titlu mai inspirat. Am ochit si cateva greseli de tastare:
bântul bătea- vântul bătea
lângă trup, ca ş o deşirată - lângă trup, ca şi o deşirată
Scuze de întâriere -Scuze de întârziere
Nu sunt de exprima, ci de tastare, cea ce nu ma deranjeaza prea tare. Ce-mi place cel mai mult la lucrarea ta? Descrierea! A fost absolut fantastica... Modul cum ai descris sentimentele Anei si restul m-a impresionat placut si parca m-a facut sa fiu acolo, cu ea participand la toata actiunea.
Dialogul a fost bun...Desii unele replici puteau fi inlocuite cu descriere. Naratiunea a fost buna, dar au mai fost niste repetitii care nu mi-au placut.
Personajele mi-au placut, au fost in regula. Ce mi-a mai placut a fost sfarsitul. Imi plac sfarsiturile triste, iar al tau a fost minunat. Mi-a placut extrem de mult sfarsitul.
Nota finala: 9

So, votul meu merge spre Teh. Desii ambele lucrari mi-au placut ;x Amandoua au avut multa imaginatie si asta mi-a placut. Felicitari amandurora hug
[Imagine: bestg.png]


[Imagine: 25qaazp.png]


Merci beaucoup LynnuÅŸor hug


#6
În primul rând vreau să vă felicit pe amândouă pentru lucrările voastre.

Lynn
Titlul îmi place foarte mult, e copilăros şi amuzant în acelaşi timp. Tu ai evidenţiat dragostea unei adolescente, o dragoste mult prea protectivă ce duce mult spre obsesie, dar ăsta nu mi se pare un lucru greşit deoarece cam aşa stau lucrurile şi în realitate. Ideea a fost draguţă, dar parcă îi mai lipsea ceva, un punct culminant, puţin suspans ... Mie mi-a plăcut foarte mult descrierea ta, deci chiar ai conturat bine sentimentele fetei. Deşi ea era la facultate tot un copil a rămas sau cel puţin asta mi-a sugerat mie mentalitea ei, sentimentele mult prea posesive pentru acel tip. Per total chiar mi-a plăcut, deşi tot aş fi vrut să se întâmple ceva, să fie o schimbare de situaţie, ceva neaşteptat care să schimbe totul ... Descrierea mi-a plăcut, dialogul şi naraţiunea au fost ok.

Teh
Lucrarea ta mi-a plăcut foarte mult. Ideea e chiar originală, inedită după părerea mea şi ai transpus-o foarte bine în scris. Spre deosebire de Lynn, tu ai abordat o temă mai profundă, un personaj maturizat înainte de vreme, care a trecut prin multe şi înţelege viaţa mai bine decât ar trebui la vârsta ei,un caracter puternic mai pe scurt. Mi-a plăcut titlul deoarece mi se pare foarte potrivit, deci chiar nu ştiu dacă ar fi fost unul care să fie mai bun,care să se potrivească mai bine, adică e "Te iubesc." nu cred că trebuia ceva mai mult. Punctul mi s-a părut cel mai de efect, după mine denotă faptul că indiferent de consecinţe ea tot îl iubeşte. Descrierea a fost perfectă după părerea mea, am putut simţi fiecare stare, fiecare gând al Anei. Profunzimea ta e prima care îţi sare în ochi, un lucru excelent după părerea mea. Mi-au plăcut toate întorsăturile acţiunii, acel suspans care a fost de nepreţuit după mine.

Amândouă aţi fost foarte bune după părerea mea, mai ales că aţi abordat teme complet diferite, deci să vă compar pe voi două e cam ciudat, adică fiecare s-a mulat pe tema ei, eu pot spune doar ce lucrare m-a impresionat mai mult pe mine.
Votul meu merge spre Teh.
Vă felicit încă o dată pe amândouă.
[Imagine: 2cr0ksm.png]

But I don't wanna go on living
Being so afraid of showing
Someone else my imperferctions
Even though my feet are trembling
And every word I say comes stumbling
I will bare it all , watch me unfold

#7
Nu aveam de gand sa votez dar m-am razgandit pana la urma.

Lynn
Mi-a placut modul in care ai scris povestea, toata actiunea fiind gandita de catre ea, nu povestita.De aici si propozitiile scurte,uneori dezordonate, invalmasite, exact asa cum ii veneau ei in minte. De asemenea, mi s-a parut interesanta faza cu leganele, el punandu-se in al ei, suparand-o, exact asa cum s-ar intampla si in realitate cu doi copii de noua, respectiv doisprezece ani. Aceea pot spune ca a fost partea mea favorita. Ah, si faptul ca tipa era o fire perfectionista. Interesant pana aici. Dar cam atat. Nu stiu, am impresia ca nu te-ai straduit chiar atat de mult, cel putin mie nu mi s-a parut a fi o poveste de iubire. Faptul ca ea avea un gagic de care ii era dor nu inseamna ca ai abordat tema de dragoste. Ai descris mai mult facultatea, orasul, chelnerul...dar sentimentele pe care trebuia sa te axezi le-ai cam ignorat.
Si inca o faza : inteleg ca era o pisicuta alintata dar nu cred ca tiganii si aurolacii reprezentau un adevarat pericol pentru ea.In fine..se putea mult mai bine dupa parerea mea.

Teh
Ei bine, tu te-ai descurcat ceva mai bine, desi ai elemente care nu sunt asa folositoare in toata povestea.
Sa incep cu titlul care mie nu-mi place.Nu stiu de ce, dar nu mi se pare potrivit. Si momentele cu prietena si colegii ei de scoala.Dupa parerea mea fazele alea nu fac decat sa distraga atentia de la actiunea principala si puteai la fel de bine sa nu le fi folosit. In rest a fost mai mult decat bun capitolul. Sentimentele au fost extrem de bine exprimate. Ideea este foarte frumoasa, dragostea ei oferita unui om care nu o merita.Imi place faptul ca realizase ca intr-un final il va parasi din cauza ca nu ar mai fi putut sa traiasca cu un astfel de om.Frumos.
Momentele mele preferate au fost atunci cand s-a sarutat cu el (descrierea este pur si simplu minunata) si atunci cand vorbea depre mama ei. Cand "imaginea ei perfecta" ii venise in minte, desi dupa descriere reiesea foarte clar ca nu era o femeie frumoasa. Si totusi era mama ei, si ca orice mama, era perfecta. Nici nu sti cat mi-a placut aceasta antiteza dintre sentimentele ei si realitate. Ar mai fi lucruri despre care as putea vorbi, dar ma opresc aici.

Votul merge la Teh pentru ca a abordat mai bine tema si a avut o descriere mai completa. Felicitari amandurora pentru efortul si munca depusa!
Legile lui Murphy:
Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
*
Sexul este unul din cele 9 motive ale reincarnarii. Celelate 8 nu sunt importante.
*
Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.

*My anime list*

#8
Meh, niciuna dintre lucrari nu mi s-a parut extraordinara - desi recunosc ca cea careia ii voi acorda votul a fost oarecum buna -, dar trebuie sa votez daca tot sunt aici, nu-i asa?

Incepem cu Lynn... Titlul nu mi se pare amuzant; e genul de constructie care mi-a scos un "whaaat the heeeck?..." din gura, lol. Macar a concentrat momentul de apogeu a dragostei celor doi... Supa de pui... Doamne...
In fine, ideea e banala si rasuflata. Apoi ar fi greselile gramaticale, pe care eu nu le iert - "sami", infinitiv scris cu doi "i" si alte chestii de genul asta. Si cea mai urata chestie a fost faptul ca la finalul povestirii reactia mea a fost "Asa, si mai departe?". Nu ai facut decat sa arunci niste idei aiurea pe acolo, le-ai legat prin cateva replici, un flashback si bang! A iesit one shot-ul. Well... Nu se face asa... Adica vii si imi spui ca tipul e plecat, apoi ea iese la o cafea (care pana mea e faza cu descrierea hainelor ei? De parca mi-ar pasa mie de asta; tema era "dragoste", nu "fashion" 29), imi zici de chelner, de sarutul lor si... Asta e tot... Si Prince Charming unde e? L-au mancat balaurii? Iar dialogul ala a picat fix ca nuca in perete... Si-a pierdut pisica. Ok, si? 21 Ma asteptam sa fie ceva cu subinteles, gen "pisica era neagra => s=a pierdut ghinionul => vine Fat Frumos acasa", dar a fost o pisica si... Atat...
Uhm, you know what they say : practice makes perfect. 15


Teh, sweetie, de ce are titlul semn de punctuatie, de ce, de ceee? Initial am zis ca e scrisoare dupa "titlu" si asta nu putea fi decat bine pentru mine, dar... Nu a fost. Oricum, sa trecem la continut.
Mi-a placut faptul ca a fost o poveste oarecum complexa. Ai avut mai multe planuri, ai implicat mai multe personaje, gen triunghi amoros si alte bla bla-uri de genul. Totusi, afirmatiile alea de la final cu "o sa vina o zi in care o sa il dau naibii" (lol) au venit atat de brusc incat am recitit alineatul anterior inca o data ca sa imi dau seama daca am sarit peste ceva sau nu. Mi se pare dubios ca atunci cand iubesti o persoana pana la obsesie sa te gandesti la viitoarea posibila despartire. Oricum, the guy rocks. 21
Ideea nu mi s-a parut super originala, dar a mers... Desi ma asteptam la altceva atunci cand am inceput sa citesc. Apoi ar mai fi personajele, care mi-au invadat mintea pentru cinci minute or so, cat timp am citit one shot-ul; dar alea cinci minute au fost exploatate la maxim. Cate un arhetip - the obsessed girl, the cool friend and the crazy lover, lol.
Nu prea am ce reprosa... Poveste banala, dar fara mari lacune.


Asadaaaar, marele meu vot se duce la Teh. Motivele se subinteleg daca citeste careva ce am scris la fiecare dintre concurente. Na, felicitari amandurora pentru curaj. :3
[Imagine: trexwalkn.gif]

#9
Hei am trecut si eu pe aici si am vazut ca mai e timp pentru vot. Pai ce pot spune? Am citit am ramas cu o amintire placuta. Doar ca nu in totalitate. Pentru inceput vreau sa va spu ca v-ati grabit cu postarea. Aveati timp pana pe 17, adica pana acum 3 zile. Dar in fine a fost decia voastra nu a mea 106 Zic de pe acum ca nu sunt o experta si spun exact ceea ce gandesc, bine oproape tot 4

Lynnu : Titlul mi-a placut, mi-am adus aminte ca am supa in frigider, si dupa ce las comul ma duc si mananc si o sa ma ai pe constiinta ca's la dieta. (nu ma bagati in seama nu am dormit prea mult) Deci titlul a fost funny. Ma gandeam ca este vorba despre o fata care invata sa faca supa si nu reuseste pana nu primeste un sarut [24))]. Deci descriere ai, dar puteai pune mai multa la sentimente (wtf eu spun asta? O.o) Sentimentele tipei nu au fost presarate cu multa dragoste, cum faci de obicei. Naratiunea este bine amestecata acolo. Dialogul este putin, dar doar de gust ca dupa zicem ca ni s-a aplecat. Actiunea e fiarta la foc mic, deci nu e grabita (wtf am inceput sa vorbesc in materie de bucatar -_-") Asa cum am zis unde e fata aia care facea niste ficuri sweet? nu ai avut timp? te-ai grabit si ai postat a doua zi de la infiintarea topicului -_-"

Teh : Salut. Titlul m-a facut sa-mi imaginez ca e vorba de o iubire (evident=_=") Pai sa vedem, imi plac chestiile de dragoste, asa ca titlul mi s-a parut interesant. Am citit putin dintr-un fic de-al tau, si am vazut ca poti mai mult. Pai sa vedem : Descriere ai avut si te-ai axat si pe sentimente. Aici este un plus. Dialogul a fost bun sa zic asa, naratiunea la fel si actiunea nu ai grabit-o. Asa cum am zis v-ati grabit, stiu ca ma repet dar daca nu ati fi postat a doua zi, respectiv cu doua zile dupa, ar fi iesit mult mai bine la amandoua.

Nu vreau eu sa fiu Gica contra, dar eu nu voi vota cu Teh, voi vota creatia lui Lynn. Imi plac amandoua, insa a lui Lynn nu stiu mi-a placut mai mult. Scuze Teh, am spus tot ce am gandit. Da ai pus mai multa descriere la sentimente, dar nu stiu parca i-a lipsit ceva ... nu stiu sigur ce dar stiu ca a avut-o Lynn. Asa cum am spus nu vreau eu sa fiu cea contra (toti au votat cu Teh, si ma gasesc eu sa fiu impotriva) Am fost sincera ...
Felicitari la amandoua ati facut doua creatii minunate, dar nu la fel cum puteti sa faceti de obicei.
Capu Chuu' si succes in continuare
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...pupicpupic:X:X

Imi amintesc...

Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!


[Imagine: normalanimegirlpic2093.jpg]
[/align]

#10
Blah Blah Blah!

Duelul s-a încheiat.

Teh is the winner ( hurray bla bla bla ) . Mulţumesc Lynn că ai participat cu mine >:d<fără tine nici că m-aş fi făcut şi eu cu duel, no one want to conquer with me, bad bad bad people * laughs * .
Mulţam tuturor celor ce şi-au făcut timp să ne citească duelul şi să voteze. Ne mai întâlnim noi şi altădată 5


[ ps: nu vă mai cereţi scuze atunci când votaţi pe o anumită persoană, adică pe cineva trebuie să votaţi , scuzele sunt inutile, e duel, nu se supără nimeni!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  DUEL : Musa si Lynn Flash 1 3.862 15-12-2011, 09:45 PM
Ultimul răspuns: Ana
  Ang ÅŸi Lynn Flash 12 6.717 21-04-2011, 10:22 AM
Ultimul răspuns: Ang.
  MimiÅŸor vs Lynn [ again and again and again ] Mimisor 10 5.573 08-09-2010, 03:52 PM
Ultimul răspuns: Flash
  Lynn vs Ryuu Flash 3 5.155 04-07-2010, 04:08 PM
Ultimul răspuns: Ryuu
  DUEL : Charon and Lynn Flash 1 3.212 15-04-2010, 07:45 PM
Ultimul răspuns: Flash
  Duel Ryuu,Lynn si Ratsuky Ryuu 2 3.831 16-01-2010, 02:51 PM
Ultimul răspuns: Flash


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)