Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Ce parere aveti ?
Ar trebui sa te lasi de scris .
0%
0 0%
E binisor , continua .
100.00%
9 100.00%
Total 9 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

One-Shots and other things

#1
Well, am si eu niste chestii scrise, si m-am gandit sa le postez , poate o sa arunce cineva o privire pe aici ^^.Nu prea ma pricep la scris, deci sa nu va asteptati la cine stie ce >.< .

Cold ...

Tremur…fiorii reci ai morţii mă urmăresc pretutindeni, încercând să şteargă şi ultimele clipe fericite…Acele clipe în care noi eram împreună,plimbându-ne prin parcul acoperit de pătura albă a zăpezii, bucurându-ne de forma fiecărui fulg care cădea din cerul cenuşiu , si râzând când câte unul se rătăcea pe corpurile noastre înfrigurate . Câta fericire era atunci pe chipurile noastre …câte zambete pe buze…câte sentimente făceau inimile noastre să pulseze de nebune ! Cum…cum aş putea accepta ca aceste clipe să dispară ? Dar…ce pot face eu?Cine sunt eu ca să pot lupta cu voinţa ta care e la fel de dura ca şi o armă ? De fapt…nici o armă nu mi-ar putea provoca atâta durere . Însă ea…voinţa ta, chiar şi încăpăţânarea ta…mă torturează încet lâsând în urmă răni adânci . Iar neîncrederea …neîncrederea ta ma sufocă…ea este modul cel mai dureros de a-mi ucide sentimentele pe care le-am păstrat până acum în inimă …penntru tine, pentru NOI. Îmi provoacă o stare de amorţeală…conducandu-mă spre uitare . Încet…încet…amintirile alunecă dureros din gândurile mele, îndreptandu-se spre uitare. În urma lor, rămân “cicatrici” profunde, dar care în mod uimitor….nu mă dor. Nu simt nimic, sunt ca o păpuşa vie…dar totuşi, moartă.
Mă întind pe patul mare din camera mea, dar un obiect mă face să mă ridic. Îl iau în mână , şi mă uit la el, dar parcă nu văd nimic . Doar o pată portocalie. Mă reaşez pe pat, apoi pleoapele îmi acoperă ochii mari şi albaştri . Mă dor prea mult pentru a-i mai ţine deschişi . Aş vrea să pot plânge, pentru a mă descărca, dar acum...nici nu ştiu pentru ce ar trebui să plâng . Strâng obiectul portocaliu in braţe....e aşa de pufos...şi are un miros aparte, unul cunoscut. Ce ar putea fi, ce ?Încerc să caut prin cotloanele întunecate ale minţii un semn cu care să îl pot asimila...dar îmi simt creierul golit . Aş vrea...aş vrea să îmi amintesc !Nu mai vreau să fiu prizoniera sentimentelor moarte !Sentimente moarte...ale mele...ale noastre, acele sentimente pe care Tu le-ai omorât !Tu...cel care odată îmi făceai promisiuni de dragoste , tu care pentru mine erai însăşi viaţa...o viaţa pe care ai avut grijă să o curmi încet, dureros , dar totuşi tandru. Ai ucis tot ce era mai bun în mine, dar eu ...Eu ce ar trebui să fac acum ?Dacă fără dragostea ta...sunt doar o papuşă lipsită de sentimentele cele mai nobile ...ce alternative mai am în lumea asta, care acum mi se pare aşa de întunecată ? Am o singură opţiune...nu ştiu dacă este cea mai corectă, dar pentru mine, la condiţia în care tu mai adus...este convenabilă ...Te voi aştepta, voi aştepta până când îţi vei reveni, şi mă vei ajuta sa reînviu, apoi împreună să atingem din nou culmile fericirii . Te aştept...te rog să vii...

#2
Uiii, îmi place pur şi simplu, de fapt îl ador nu alta. E atât de frumos şi dulce. Îmi place cum descrii, dar prea multe puncte de suspense. La început nu ştiu ce vroiai să zici, dar după ce am parcurs câteva rânbduri mi-am dat seama la ce te refereai. E un one shot tare frumos după părerea mea şi nu înţeleg de ce te subestimezi atât. E al naibii de frumos. Pur şi simplu mi-a captat întreaga atenţie şi îmi place chiar foarte mult. Mai aştept să scrii şi să vii cu câteva one shoturi de preferat ceva mai lungi ca să am ce citi. Momentan sunt în pamă de inspiraţie numai ştiu ce să zic, dat fiind că am nevoie urgentă de o toaletă.
-

#3
Drăguţă lucrare şi reuşită. Destul de profundă, aş putea spune. E genul de lucrare plină de reproş şi contradicţie, frumoasă în orice caz. Mi-a plăcut întotdeauna tema dragostei şi a dramei, iar cam pe asta se şi bazează one shot-ul tău.
Am văzut că pe undeva nu ai pus o căciuliţă la "a" ( ă, parcă ) şi ai avut câteva scăpări pe la început. Deci, ai început să scrii propoziţii şi să pui semne de punctuaţie fără spaţiu, apoi te-ai redresat şi ai folosit spaţiul, which was ok. Dar încearcă să le menţii pe toate la fel, că altfel nu arată prea bine.
În principal, chiar mi-a plăcut. A fost profundă, bine scrisă şi nu ai avut greşeli de exprimare deşi trebuie să recunosc că m-au cam enervat "..." astea. Bine, eu înţeleg că le-ai pus pt. a semnifica o oarecare pauză şi a face totul mai profund, ceea ce a şi mers. Dar pt un one shot micuţ, au fost cam multe, părerea mea. Bineînţeles, doar o opinie. Nu e necesar să redresezi asta, uneori sunt binevenite la lucrările profunde şi cred că asta ai şi vrut să transmiţi : p
În orice caz, partea cu obiectul portocaliu a fost puţin ciudată, dar în sensul bun pt că pentru câteva secunde m-am întrebat ce naiba era : ))) cred că nu îmi voi satisface curiozitatea. Bine, era profund şi eram prinsă în tot ce era acolo dar chiar mă gândeam ce naiba poate fii pufos şi portocaliu , nevermind.
Sentimentele ei au fost spuse ca într-un cântec, sincer. Citindu-ţi one shotul mă gândeam că ar fi fost minunat să îl faci în versuri, să îi pui muzică şi să îl cânţi pt. că s-a potrivit perfect. Cred că te pricepi la genul acesta, dragoste şi dramă. Ce nu mi-a plăcut mie, sentimentele transmise la final, de speranţă pt. împăcare, chiar dacă finalul este unul pe care îl poţi interpreta, faptul că există speranţa regăsirii sentimentelor, mă freacă la icre. Strict personal, pt. că îmi plac finalurile triste.
Oricum, îmi place stilul tău. Cred că e şi filozofic în oarecare măsură. Nu am ce comenta prea multe despre lucrarea asta, e ok în principal, micuţă şi destul de profundă, bazată doar pe sentimente. Aştept şi altceva.
baftă.

#4
Mă întind pe patul mare din camera mea, dar un obiect mă face să mă ridic. Îl iau în mână , şi mă uit la el, dar parcă nu văd nimic ->propozitia asta imi place ce mai mult O_O are si rima..

...ale noastre, acele sentimente pe care Tu le-ai omorât !->de ce e scris cu majuscula?o,0 cred ca stiu ce ai vrut sa faci ,dar nu da bine:p

Este foarte interesant..ai tot ce ar trebui sa aiba un fic,insa:
~deranjante sunt acele "..." intalnite pe tot parcursul acestui one-shot.Le puteai inlocui cu : ex: text text -acel text ce e intre "..." - si etc

cred ca ai prins ideea.
Am vazut cala final pui spatiu si semnu' intrebari,dar nu peste tot.Nu prea arata bine...
E bine daca ai renunta la asta,arata prea ..cum sa zic ..labartat :))[nu am cuvintele la mine]

Oricum,a fost destul de interesant.Are si o continuare?;;)
Te-ai gandit sa faci un fic?
I'm a professional online casinos player. Mostly i play on the phone. My favorite game is blackjack.
Here is the site with selection of the best Android blackjack games.

#5
Imi place oarecum ultima ta scurta scriere, recunosc ca nu am citit paginile anterioare, insa duc lipsa de rabdare la ora asta asa ca te rog sa ma scuzi. Stilul tau de la constructie pana la idei, vocabular si sentiment sunt totusi tipicul persoanei care creeaza dintr-o relatie in faza incipienta, aproape inocenta in copilaria ei, o melodrama de proportii gargantuane. Dupa cum am zis, este ceva destul de comun atunci cand incepi sa scrii, daca cu adevarat ai o pasiune si talent de vei diferentia mai incolo, daca nu vei ramane la stadiul de jurnal si sentimente exploatate la suprafata.

Incerci sa transmiti ceea ce simti dar daca te limitezi la a impartii doar ideea si nu pe tine insuti, mesajul nu va ajunge de partea cealalta, fiindca orice om isi doreste ca cineva sa-l cunoasca si sa-l aprecieze pentru suma de exepriente, trairi, sentimente, ganduri si tot ceea ce-l compune ca individ.

Din punct de vedere gramatical si structural mai ai de lucru, descrierea metafizica predominanta intr-un text plictiseste, leaga-te mai mult de ceea ce te inconjoara si o sa faci diferenta in cum le percepi in diverse stari.

Astea sunt doar sfaturile mele si ca de obicei, cititul e un bun exercitiu in exprimarea sentimentelor xD

LE: Vezi cum folosesti spatiile, dupa virgula si punct, nu inainte, nu uita si de alineate, ajuta la parcurgerea textului.

LE2: Scuza-ma, nu stiu de ce aveam impresia ca sunt mai multe pagini -.-"
[Imagine: sigforme.png]


probabil n-ai primit niciodata
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine

au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...


Clicky

#6
Well, i'm back :)). Multumesc pentru comentarii xD.
@Heechul : nu ma subestimez , pentru ca nu am de ce >.< . Pur si simplu sunt constienta de faptul ca nu scriu prea bine :D.
@Teh : Scumpilici , asta cred ca o sa-ti placa :> . I hope >.<
@Ryuu-seng : merci ^^. Dar eu am o problema cu punctele de suspensie :)).Acum nu am mai pus asa multe...sper >.<" . Si nu este un fic...am avut dar l-am sters ^^.
@Mittwoch : Huh, esti sigur ca voiai sa-mi dai mie comentariul ? O_O Adica, este primul oneshot postat , nu mai sunt si alte pagini ~.~" . Oricum , merci pentru sfaturi ^^ .

Urmatorul oneshot:

Razbunare

S-a intamplat din nou . Am crezut ca s-a terminat totul, ca acum o sa ma lase in pace , dar m-am inselat amarnic . Nu stiu cat timp voi mai putea rezista in calvarul acesta, nu stiu cat timp voi mai putea stapani instinctele cu tenta ucigasa ce se nasc in mine de fiecare data cand el ma foloseste si apoi ma arunca in aceasta camera . O sa revina...stiu asta . O sa vina din nou cu amicii lui nesuferiti si isi vor bate joc de mine , pe rand .Asa e de cand s-a dus mama…iubita mea mama . Ea era singura mea salvare , unica mea speranta . Mi-e asa dor de zilele in care aparea dimineata in camera , trezindu-ma cu mangaierea ei blanda si vocea ei calda .Dar acum..nu ma e . Nu ma va mai intampina niciodata cu zambetul ei blajin , nu imi va mai zice niciodata sa fiu tare, si sa-l suport pe el . Nu mai este ea…sa-mi spuna ca ma iubeste . El mi-a rapit-o.
Mi-as dori sa-l omor. Stiu ca e pacat , ca mama m-a invatat mereu sa fiu buna, sa iert, sa ofer doar dragoste , dar cum as putea face asta cand eu traiesc in infern si el mi-a rapit singurul inger ? As da orice sa-l pot face sa sufere mai mult decat sufar eu . As vrea sa-l vad la picioarele mele, intr-o balta de sange si implorandu-mi iertarea .Dar bineinteles ca nu l-as ierta . Din contra, as fi asa de fericita daca i-as implanta cutitul in inima , razand si uitamndu-ma in ochii lui !
Ma ridic de pe podeaua rece si incep sa ma imbrac cu gesturi febrile . Trebuie sa fie ceva prin camera asta blestemata , ceva cu care sa-l pot ucide data viitoare cand vine . Tin minte ca tata isi tinea trusa cu unelte pe undeva pe aici …dar oare o mai fi ? Deschid dulapiorul de pe perete si incep sa scot tot ce e in el pana cand dau de obiectul cautat . Scot trusa apoi o deschid si ma uit disperata printre instrumentele de acolo . La naiba, nu este nici un cutit sau ceva care ar putea taia…dar cred ca si o surubelnita este buna, nu ? Le scot pe toate din cutie, si o pun la loc . Pasii care se aud pe scari ma fac sa pun surubelnitele in buzunarul fustei . Se pare ca dorinta mi se va implini inca din seara aceasta . Zanganitul cheilor se face auzit in timp ce usa este descuiata ,apoi deschisa .Trag aer in piept, apoi ma intorc sa-mi provesc inamicul . Il vad zambind si indreptandu-se spre mine cu intentia de-a ma imbratisa . Il las , de ce nu ? Imi convine faptul ca a venit singur, si ca ma atinge din prima,fara sa ma puna sa ma dezbrac singura. Este perfect pentru planul meu .
Ma strange tot mai tare in brate, apoi ma saruta . O face bine, recunosc. Daca nu ar fi fost asa cum e , daca nu m-ar fi facut sa sufar mai mult decat daca m-as fi aflat in iad, ar fi avut o sansa...Inchid ochii , si il las sa-mi dea bluza si sutienul jos . Ma tranteste pe podea, apoi se pune deasupra mea si incepe sa-mi muste sanii . I-ar face placere sa ma auda tipand de durere,ca de obicei, dar acum nu o voi mai face . Bag pana intre trupurile noastre , si incep sa-l mangai pentru a nu da de banuit. O plimb incet pe soldurile lui…apoi usor o las in jos,si bag mana in buzunarul fustei . Scot repede intrumentul si i-l infing de doua ori in piciorul drept . Il aud urland de durere, si ma impinge de langa el . Ma ridic repede, si ma uit la el , zambind . Urletele si injuraturile lui nu ma afecteaza , continui sa zambesc, apoi razand ma aplec asupra lui si incep sa-l lovesc unde apuc . Sangele lui tasneste din toate ranile , muedarindu-ma , dar pur si simplu simt ca nu ma mai pot opri . Il lovesc iar, si iar ,si iar, pana cand urletele lui se opresc si privirea i se incetoseaza . Mai bag o data surubelnita in pieptul lui, si o las acolo .
Incep sa rad si sa bat din palme ca o nebuna . Stiu ca am scapat din infernul lui pentru a merge in cel adevarat, dar nu imi pasa ! Gustul razbunarii e prea dulce . Nu regret nici macar un pic faptul ca l-am ucis . Doar ca…imi pare rau ca nu am putut fi cum ai vrut tu, mama . Asta chiar o regret ,dar sufletul meu e mai linistit acum, stiind ca te-am razbunat . Acum voi putea parasi linistita aceasta lume .
Ma aplec asupra lui, si incep sa caut prin buzunare . Stiu ca mereu poarta un briceag dupa el ,pentru a se apara . Il scot si ma asez incet langa fostul meu temnicer , apoi indrept lama cutitasului spre mana mea si apas . Sangele incepe sa curga , amestecandu-se cu al lui . Ma tai si la mana cealalta, apoi las briceagul jos . Arunc o ultima privire spre cel care m-a torturat pana acum, apoi inchid ochii si ultimele cuvinte se fac auzite prin incaperea rece .
“Ne intalnim in iad fratioare. “

#7
i-as implanta cutitul - - crede-mă, nu sună deloc bine " implanta" aici :)) adică, nu ştiu, e ca şi cum ai băga pur şi simplu un cuţit în organismul lui dar nu pt a-l tăia, a sunat de parcă ar fi un chip, or smth. Ar merge mai bine : i-aş înfige :>
provesc -- privesc
muedarindu-ma -- murdărindu-mă
in iad fratioare. “ -- în iad, ( virgulă ) frăţioare.

Hmm, ce s-a întâmplat cu diacriticile? Data viitoare să nu mai văd one shot fără ele :-w mă auzi? : )) well, a sunat harsh. Anyhow, se vede mai bine cu ele aşa că foloseşte-le, ca să vb. şi noi română românească diacriticată originală : > În orice caz, aberez. Am văzut că a cam dat-o în bară cu semnele de punctuaţie, unde puneai ceva gen " cuvânt, cuvânt " iar în alte părţi " cuvânt , cuvânt " şi această a doua variantă face textul să pară foarte dezordonat, crede-mă. Mai bine merge prima variantă, so you should use it ( advice D: ) .

Anyhow, povestea în sine , ai dreptate, chiar mi-a plăcut. Îmi plac chestiile sângeroase and stuff. Să ştii că te pricepi la descrierea sentimentelor şi laşi un impact destul de mare şi plăcut asupra celorlalţi dar nu prea merge atunci când descrii acţiunea, devine monoton şi puţin plictisitor. De exemplu atunci când căutea prin unele, a fost foarte sec, nu m-a atins câtuşi de puţin. Dar replica de final, mi-a plăcut, adică aia da, a avut feeling şi ai transmis ce trebuia. La asta te pricepi, la sentimente şi gânduri. În ceea ce priveşte acţiunea, cum se întâmplă şi cum o descrii, mai ai de lucrat. Asta şi pt. că totul s-a întâmplat prea repede , confuz şi precipitat. Noi nici măcar nu am înţeles total cine era personajul care povestea, şi nici atât personajul " monstru" , trebuia să explici în una două fraze şi asta, să îi dea el o replică, sau ceva de genul, bine ăsta e doar un sfat, doar că a decurs totul prea repede şi precipitat, că la un moment dat eram uşor confuză. Adică, în secunda asta are doar un gând să îl omaore şi după se decide să o facă, asta ia timp de gândire şi a fost prea precipitat, chiar şi pt. un om nebun, deşi personajul tău nu avea prea multe trăsături de om nebun, doar răzbunător. Oricum, povestea, ideea şi sentimentele în sine mi-au plăcut enorm. Mai ai de lucrat la alte părţi, but pt. început e foarte bine.

Baftă şi aştept next.

#8
Well, nu ma prea pricep la proza , dar la poezia nici atat . So, sper sa nu va speriati mai tare decat probabil ati facut-o la oneshot'uri >.< .

Dorinţe...


Aş vrea să fii lângă mine
Să îmi oferi un zâmbet
Sau doar să-mi arunci o privire
Să-mi pătrundă la suflet .

Spune-mi băiete,ai vrea să mă ajuţi
Şi inima ta să mi-o împrumuţi ?
Te rog..te rog trimite-mi o-mbrăţişare
Chiar dacă e din depărtare .

Doar tu poţi să mă ajuţi
Să găsesc fericirea la care mulţi
Visează şi speră neîncetat
Şi cred că ar fi păcat
Dacă tu ai vrea să pleci
Şi să mă laşi cu lacrimile reci.


Aş vrea să rămâi mereu lângă mine
Toată viaţa în braţe te-as ţine
Ţi-aş asculta noapte de noapte răsuflarea
Până-n clipa-n care voi auzi chemarea
Şi mă voi alătura celor de Sus
Ştiind că am făcut ce mi-am propus.

#9
Bonjour, Deea.
Hmm, nu ştiu de ce naiba tot spui că nu te pricepi la aşa ceva. Adevărul e că scrii bine şi, cum a spus şi Căpşuna, n-ar trebui să te subapreciezi.

Revenind. Voi comenta fiecare lucrare în parte, începând bineînţeles cu prima.
Cold. - Un text realizat binişor, într-adevăr, cu mici greşeli pe alocuri, care pot fi corectate însă cu uşurinţă.
Ţi-ai expus sentimentele destul de bine, deşi ai mai avut şi reţineri.
Ideea mi se pare uzată şi puţin cam banală. Vreau să spun... Ca de obicei, femeia suferă, iar pe bărbat îl doare-n cot. Mă rog, să zicem că merge.
Ai mult prea multe puncte de suspensie, ceea ce strică estetica lucrării. Ar trebui să mai renunţi la ele.

Citat:Câta fericire era atunci pe chipurile noastre …câte zambete pe buze…câte sentimente făceau inimile noastre să pulseze de nebune !

Aici punctele de suspensie nu-şi au rostul. În locul lor trebuiau puse virgule. Şi mai sunt multe astfel de fraze, în care virgulele-s înlocuite de punctele de suspensie.

Citat:Cine sunt eu ca să pot lupta cu voinţa ta care e la fel de dura ca şi o armă ?

Nu-mi place deloc cum te-ai exprimat. " Ca şi o armă " mă cam zgârie pe creier; sună anapoda.
Cine sunt eu să pot lupta cu voinţa ta, care e la fel de dură precum o armă?
sau
Cine sunt eu să pot lupta cu voinţa ta, care e la fel de dură asemenea unei arme?
Sună mult mai bine, nu-i crezi?
Hmm, voinţă dură? Nu prea sună bine şi cred c-ar fi fost mai potrivit dac-ai fi spus " voinţă de neclintit " sau " voinţă de fier ", dar atunci s-ar fi schimbat întreg contextul, deci aşa-zisa armă ar fi dispărut. În sfârşit.

Îţi lipesc diacritice pe-aici, pe-acolo, probabil din neatenţie.
Duci şi lipsă de spaţii pe alocuri din câte văd... Hmm... Mai multă grijă pe viitor, bine?

Răzbunare - Şi această lucrare este reuşită, dar în conţinut sunt prezente cam aceleaşi greşeli ca şi-n primul text.
Sinceră să fiu, mi-a plăcut mult ideea pe care-ai avut-o, mi se pare destul de originală.
Exprimarea a fost ceva mai bună aici, nu ştiu de ce consideri că oneshotul ăsta e mai prost decât primul. Permite-mi să te contrazic: în opinia mea, acesta-i mai bun decât primul.
Observ că de data asta ai lăsat nenumăratele puncte de suspensie de-o parte. Foarte bine, într-adevăr.

Sunt pe-aici câteva greşeli de tastare, insesizabile de altfel, dar ele există totuşi.
Abia acum am observat lipsa diacriticelor. Well, nu cred că-i o problemă, dar din moment ce-ai început cu ele, ar trebui să continui şi să termini la fel.

Mi-ar fi plăcut mai mult dac-ai fi descris mai amănunţit scena sângeroasă, m-ar fi captat astfel complet. Evident, aş minţi dac-aş spune că nu mi-a plăcut.

Citat:Arunc o ultima privire spre cel care m-a torturat pana acum, apoi inchid ochii si ultimele cuvinte se fac auzite prin incaperea rece .
Fraza asta îmi place foarte mult. Nu ştiu de ce, dar cert e că-mi place.

Oricum, oneshotul ăsta-i mai reuşit decât precedentul.

Dorinţe - O poezie nu tocmai reuşită.
Aici ai multe lipsuri. În primul rând nu ai ritm şi nici muzicalitate. Măsura nu există. Ai încercat să faci şi niscai rimă, dar nu ţi-a prea ieşit. E mai degrabă rimă trasă de păr.
Deşi o citesc şi-o recitesc, poezia nu exprimă mai nimic. E mai mult o simplă înşiruire de cuvinte fără noimă ce nu-mi inspiră mare lucru.
Tema-i clişeică, folosită şi răs folosită. Versurile-s puerile de-a dreptul.

Estetica-i bună, n-am să comentez.
Înţeleg, lacrimi amare, dar reci? Ştii, lacrimile-s calde de obicei. Trebuia să foloseşti metafora aici şi să spui " lacrimi îngheţate ". Deşi-i o metaforă arhicunoscută, s-ar fi potrivit mai bine în locul acelor lacrimi reci.

Încearcă să compui nişte poezii cu rimă albă. La tine se pierde toată muzicalitatea poeziei din cauza rimei ăsteia, deci cel mai bine-ar fi să renunţi la ea.

Dacă vrei să scrii poezii, ar trebui să-i citeşti pe marii noştri poeţi, printre care şi Eminescu, Bacovia ş.a., după care să-ţi găseşti stilul care te reprezintă.

Te sfătuiesc să-ţi arunci un ochi sau doi pe text înainte de a-l posta, pentru a corecta eventualele greşeli de exprimare / tastare.
Citeşte mai mult ca să-nveţi să te exprimi mai liber şi să-ţi dezvolţi vocabularul.
Ştiu c-o să te corectezi tu şi c-o să respecţi sfaturile primite, sunt sigură de asta sută-n sută. xD

Dacă te-a deranjat cu ceva postul meu, nu ezita să-mi spui. Trimite-mi un pm sau zi-mi pur şi simplu pe mess, unde poţi arunca liniştită cu roşii sau ciocolată, care-ţi place mai mult.

Mult succes în continuare!
Au revoir, Deea. * hugs her *
Edmond: [pauses, remembering what Fernand said when he asked why he betrayed him] It's complicated. Let's just say it's vengeance for the life that you stole from me.

#10
Mulţumesc pentru comentariu , Luli >:D< . Acesta e ceva mai vechi , şi iar e plin cu puncte de suspensie >.<.

Madness


Alerg...alerg întruna ,dar simt că fiecare pas pe care îl fac mă conduce tot mai adânc în acel abis întunecat de care încerc să fug . Sunt speriată ...ştiu că trebuie să mă îndepărtez ,dar de ce ? Asta nu o ştiu, dar simt că ceva nu e bine. Simt pericolul cum pluteşte în aer ...îl pot simti ,îl pot mirosi ...îl aud cum e tot mai aproape . Sau e chiar înăuntrul meu ? Oare chiar totul este doar o inchipuire...oare toată această suferinţă mă face să înnebunesc ?
Nu vreau !! Trebuie să scap...trebuie să alerg mai repede , trebuie să...trebuie ...nici nu mai ştiu ce . Nu mai pot ,sunt epuizată . Mă opresc si mă pun jos ...pe pământ cred,dar oare chiar este pamânt? Nici nu ştiu unde sunt ...nu ştiu ce este în jurul meu . Nu simt nimic , în afară de acea frică pe care o simt fără să ştiu de ce . Nici nu ştiu de ce anume mă tem,dar totuşi ...Ceva este acolo , ceva mă vânează , o pot simţi în fiecare parte a fiinţei mele .
Nu mai rezist . Aveam atâtea planuri , care acum se duc pur si simplu ...Nu pot crede că eu , care cunosc fiecare colţişor al psihicului omenesc am ajuns pradă unei temeri . Unde sunt acum toate teoriile mele...toate cunoştinţele mele ...ce folos că am oprit atâţia oameni din pragul nebuniei când eu nu-mi pot da seama ce mi se intamplă ? Oare...oare înnebunesc ? Petrecându-mi viaţa printre atâţia oameni bolnavi mintal ...încercând să descopăr misterele gândirii omeneşti ..am ajuns să înnebunesc? Aşa se simte un om nebun ? Oare ..de ce mă simt deodata aşa de slabită ?
Simt că nu mai am nici o putere în mine...dar senzaţia de groaza se intensifică . Cred că acesta mi-e finalul . Închid ochii si aştept , sperând că voi avea o moarte fără dureri ...Aştept...aştept...timpul parcă se scurge tot mai încet...inima îmi bate tot mai repede ...cred că o să-mi sară din piept ...Totul se învârte cu mine...şi zeci de umbre..sau poate sute,îşi fac apariţa împrejurul meu.Mă simt dominată de o forţa pe care nu o pot controla..încep să tremur ,la fel ca un schizofrenic.Oare aşa să fiu si eu ?O schizofrenică?
Brusc totul încetează...se aşterne o linişte apăsătoare...îmi pot auzi fiecare bătaie a inimii....fiecare respiraţie...până când un bâzâit se face auzit ,la început încet ...apoi tot mai intens...pana ajunge de nesuportat .Se transfomă intr-un ţipăt , care se izbeşte de timpanele mele,parcă încercând să le spargă...să treacă dincolo de ele...apoi se aude altul, în care parcă disting o nuanţa de disperare.Încep să mă zbat,dar ţipetele se aud tot mai tare...tot mai aproape de mine...din ce în ce mai des..până când se aude ceva asemănător cu un tunet şi simt o caldura ciudată ...lipicioasă ... umedă...care mi se întinde pe întreaga faţa...Panicată la maxim, deschid ochii. Mă uit împrejurul meu, şi realizez că sunt în camera mea...în patul meu ...iar langă mine era tolanit căţelul meu...care stătea cu limba scoasă afara.Am văzut uşa deschisă...şi mi-am dat seama că tunetul pe care l-am auzit...a fost de fapt Boby,care a deschis uşa,iar acele ţipete îmi aparţineau mie .Am realizat că tot ce am trait , a fost doar un vis. Un simplu vis !Dar acum ştiu sigur un lucru : aşa se simt oamenii pe care încerc să-i tratez în fiecare zi. Aşa arată lumea lor, redusă la un abis nemărginit, în care îşi mai face uneori apariţia câte o rază de lumină .



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Some things Senko.s 1 2.453 10-09-2011, 09:43 AM
Ultimul răspuns: crazy little red
  Simple things Haribo 2 3.067 06-09-2011, 10:33 PM
Ultimul răspuns: Haribo
  Typical things Jollye 2 2.955 15-12-2009, 01:27 PM
Ultimul răspuns: Flash


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)