Hell's child

[MiraA]

Buna...am dat si eu un pic pe aici si am zis sa postez un fic.Este primul,asa ca astept din toata inima pareri si critici.Sper sa va placa...

Capitolul 1 - Bine ati venit in Infern

Era o dimineata obijnuita in Infern.Intunericul negru ca smoala imbraca intreaga zare cufundata parca in somnul cel de veci.Totul parea nemiscat,inghetat intr-un timp ce nu cunoaste inceput sau sfarsit.Undeva la est se putea observa o lumina palida ce isi facea aparitia.Cerul Infernului incepea sa se aprinda,luand o tenta rosiatica.Apoi,ca de nicaieri,o luna plina,brazdata de cratere imense aparu la orizont.Anticii o numeau luna demonica,astrul ce bantuia cerul infernului in timpul zilei.Aici niciodata nu era soare;defapt foarte putini demoni avusera prilejul de a-i vedea lumina stralucitoare cu proprii ochi.Ei,creaturi ale intunericului,preferau lumina blanda a lunii ce le mangaia chipurile de milenii.
Da,gandi Leah,era doar o dimineata obijnuita.Nimic special nu se va intampla.Asta daca nu-si va baga ea codita un pic.
Hotarata sa inceapa cu dreptul se ridica repede din pat,dar fara zgomot,caci nu vroia sa alarmeze garzile ce sigur faceau paza in fata usii.Ofta nemultumita.Stia ca tatal ei o iubea si isi facea griji pentru siguranta ei,dar batranul trebuia s-o ia mai moale.De parca cineva s-ar atinge de fiica lui Lucifer?! Nimeni nu era atat de prost.
Se spala cu apa rece din ligheanul de pe masuta,isi infasca hainele de pe unde le lasase cu o seara inainte si se imbraca repede ferm hotarata sa iasa din castel inainte ca lumina lunii sa-i trezeasca pe toti la viata.Isi plimba ochii prin camera in incercarea de a gasi ultimul obiect necesar expeditiei pe care o avea in plan:lancea primita cadou de la tatal ei in ziua cand implinise 13 ani,cunoscuta si sub numele de Lancea lui Hades.Legenda spunea ca manuitorul acelei arme va putea deschide si inchide Portile Infernului si va putea calatori spre alte dimensiuni ale Iadului.Fusese atat de fascinata de povestire incat jurase ca intr-o buna zi va reusi sa o manuiasca pe deplin.Cu atat mai mult isi dorea acest lucru cu cat stia ca,de obicei,lancea era o parte din mostenirea urmasilor masculini ai familiei regale.Niciodata,pana in acel moment,o persoana de sex feminin nu primise un asemenea dar.Asa ca,ultimul lucru pe care si-l dorea era sa-si dezamageasca tatal,care avusese atata incredere in ea,incat incalcase o traditie veche de milenii.
Fiind acum pregatita,se apropie incet de usa incaperii de care isi lipi urechea in incercarea de a auzi eventualele zgomote de pe hol.Dar nimic.Inca era liniste.Deschise usa,inaltand in gand o mica ruga oricui ar fi dispus s-o asculte ca usa sa nu scartaie.Era un gardian acolo,dar atipise cu capul in piept si cu gura deschisa.Se pare ca pana la urma va avea noroc,gandi fericita,in timp ce iesi pe varfuri si ocoli paznicul ce era cufundat in lumea viselor.Merse pe holul intunecos pana ce ajunse la prima cotitura.Schimba directia si-si mari pasul.Pe aici erau mai multi paznici.Chiar nu vroia sa fie prinsa in flagrant delict.Dupa inca aproximativ o suta de metri ajunse in dreptul unei ferestra mari si inalte prin care puteai observa padurea din spatele castelului.Privi in jos la distanta ce o separa de pamant si inghiti in sec.Niciodata nu ii placusera prea mult inaltimile,dar o fata trebuie sa faca ce trebuie sa faca.
Trase adanc aer in piept si isi trecu piciorul peste pervaz,dar in momentul in care se pregatea sa repete actiunea si cu celalalt auzi in spate un tusit discret.
-Sss,mai incet!vrei sa alertezi garzile?zise ea mult prea concentrata ca sa-si mai dea seama ca in spatele ei se afla defapt un gardian.Tusitul se auzi din nou,de acesta data un pic mai tare.
-Parca ti-am zis sa nu faci gal...dar se opri la mijlocul propozitiei dandu-si seama de situatia in care se afla."La naiba!"Isi intoarse chipul pe care era zugravit un zambet angelic.
-Buna!ce dimineata frumoasa pentru o plimbare,nu-i asa?continua ea fluturand incet din gene ca un copil nevinovat.
-Ar fi mai buna daca nu ar trebui sa te culeg de pe pervaze la orele astea matinale,veni raspunsul promt al gardianului ce o privea oarecum amuzat si cu mainile stranse pe piept.
Leah ofta.Nu era a buna.Il prinse tocmai pe Itazaur.Cu el nu prea ii mergea,asa ca se hotara sa schimbe tactica.
-Mda...vroiam sa iau o gura de aer si privelistea de aici ii asa frumoasa.
-O gura de aer cu picioarele peste pervaz?intreba barbatul ridicand o spranceana
-Vai de mine...alea cum naiba au ajuns acolo?Ar trebui sa fiu mai atenta,nu se stie niciodata cum poti sa cazi de aici.
Itazaur ofta zgomotos;se vedea pe chipul lui ca nu era deloc impresionat de discursul fetei.
-Hai,jos de acolo si la tine in camera!Tatal tau va face un infarct daca aude ca iar iti arde de glume.
-Nu prea cred ca Lucifer poate face infarct,dar in fine,ma duc,ma duc...
Fata se intoarse pe jumatate,fiind pregatita sa intre inauntru,cand se opri si facu niste ochi mari.
-In spatele tau! si ridica mana aratand spre acea directie.Pe itazaur il bufni rasul.
-Haide Leah,ma subestimezi atat de mult incat sa crezi ca m-as lasa pacalit de o faza asa de vech...,dar inainte de a termina propozitia auzi sunetul unor pasi care se apropiau si un urlet infiorator stabatu holul.
-Itazaur,de ce naiba nu esti la postul tau?Parca ti-am specificat ca sub nici o circumstanta sa nu parasesti postul."Blesteme"Gardianul ingheta in pozitie de drepti in asteptarea comandantului sau,care parea cu adevarat scos din pepeni,nu inainte insa de a arunca o ultima privire spre pervazul care acum era gol.Undeva de afara se auzi un ras suav,ca de zana,dar care,defapt,apartinea unui adevarat dracusor.
"Te prind eu Leah,stai sa scap de aici si vezi tu!",gandi tanarul pe fata aparandu-i un zambet siret.

[Verrine]

Good, sunt prima :>.
Nu stiu cu ce ar trebui sa incep... destul de greu >.<. Pentru inceput ficul tau e very very very strange. @-) Tot ce ai scris tu acolo nu prea are legatura cu Iadul, mai degraba cu Pamantul. De ce zic asta? Fi atenta aici.

Stia ca tatal ei o iubea si isi facea griji pentru siguranta ei,dar batranul trebuia s-o ia mai moale.

Ai mentionat ca tatal lui Leah era Lucifer, nu? Good, Lucifer este stapanul in Iad, iar in Iad nu exista dragoste=)). Daca in Iad s-ar gasi iubirea, atunci Raiul pentru ce ar mai exista?:)) Mai era si faza aceea cu gardianul care atipise. Numai pe Pamant ai nevoie de odihna pentru ati intretine organismul, in Iad nu deoarece esti deja mort. Nu ti se pare logic?:-?
La urma urmei, ce ti-am zis eu mai sus... nu stiu. E ficul tau pana la urma si faci ce vrei cu ceea ce scrii, insa daca vrei ca povestea ta sa fie credibila, adica sa aiba cel putin un strop de adevar... Nu mai scrie chestii ciudate @-).
Acum, ce mi-a placut.
Prima propozitie e geniala. Nu stiu de ce, dar imi place. A da, si vezi ca e "obisnuiesc" nu " obijnuiesc".
Te-ai legat si de mitologia greaca, bestial. De cand vreaus a citesc un fic despre asa ceva :X. Am vazut ca ai adaugat si ceva comedie, puncte in plus pentru asta.
Cam atat, see ya! Astept capitolul viitor.

[MiraA]

Multumesc de comm...Sincer aia era si ideea.Nu vroiam sa scriu ceva neaparat credibil.M-am saturat sa citesc chestii de genu:baietii buni in Rai si cei rai in Iad.Am vrut sa ofer personajelor o alta dimensiune as putea sa zic mai "umana".(chiar daca vorbim defapt de demoni si probabil in capitolele viitoare de ingeri).Nu totul trebuie sa fie alb sau negru.Pot exista si nuante de gri.
Un alt motiv pentru care am ales acesta abordare e ca am vrut sa scriu ceva funny(cand am scris capitolul asta incercam sa mi-l imaginez pe Lucifer in rolul de tatic).Oricum..sper sa-ti placa ce voi scrie in continuare,dar te avertizez ca tot strange va fi.
Iti multumesc inca o data pentru comm.Apreciez mult .Te-am pupat

---

Cap 2

-De ce naiba zambesti asa soldat?Vocea comandantului rasuna in holul obscur care incepea sa se cutremure un pic.Ti se pare ca sunt amuzant?
-Nu domnule.Ma gandeam doar.
-Nu esti aici ca sa gandeti,baiete,ci sa executi.Daca vroiai sa gandesti puteai sa mergi la academie si sa stai cu pensula in brate,nu sa vi aici sa-mi manci mie nervii!
Barbatul era atat de aproape de el incat ii putea simti respiratia fierbinte pe piele.Urechiile ii vuiam,atat de tare urlase.Defapt era ferm convins ca ca pana si paznicii Purgatoriului auzisera.Ofta si isi indrepta mai mult spatele,scotand pieptul inafara,sperand ca macar postura ii va fi pe plac comandantului.
-Imi pare rau domnule!Nu se va mai repeta domnule!
Ce naiba cauti aici,pana la urma?intreba cel in varsta un pic mai potolit
-Mi s-a parut ca aud ceva,domnule,dar m-am inselat.Acest soldat se va intoarce la post.Saluta cu mult respect si se pregati sa faca stanga imprejur,dar comandantul il opri.
-Te vei duce sa te odihnesti,ti-ai terminat tura pe ziua de azi,baiete.Il privi pentru cateva clipe in ochi dupa care adauga pe un ton mai dur.Hai dispari,pana nu ma razgandesc.
-Da sa traiti am inteles!
Comandantul il privi pe tanar cum se indeparteaza si chicoti amuzat.Inca nu-si pierdu indemanarea,mai putea sa bage sperietii in dracusorii astai mici.Acum putea sa-si continue drumul linistit;deja intarziase.Daca pe el il considerau infricosator,ar trebui sa-i cunoasca consoarta.Numa el stia ce-o sa-si auda acasa pentru ca nu ajunsese la timp.

************


Itazaur respira usurat.Scapase ca prin urechile acului.Dar Leah nu va putea zice acelasi lucru cand va da ochii cu el.Reusise sa-l pacaleasca.Totusi lucrul acesta nu trebuia sa-l mire prea mult.Fata reusise sa-i fraiereasca pe toti cei pusi sa o pazeasca.De ce ar trebui sa faca el exceptie de la regula?Nu intelegea de ce Lucifer se dadea peste cap in incercarea de a o proteja.Nu credea ca cineva i-ar face vreun rau…era doar Fiica Infernului.Chinuri eterne l-ar astepta pe cel care ar incerca.Filosofand in continuare la situatie iesi din castel si porni spre Padurea Intunecata.Era sigur ca Leah venise aici.Ofta.Era interzis accesul acolo.Era considerat unul dintre cele mai periculoase locuri din Infern.Dar,desigur,mica pramatie nu prea respecta regulile,asa ca sigur aici venise.Stia ca in urma cu multi ani in padure se afla o tabara de antrenament special amenajata pentru cei din din garda personala a lui Lucifer,dar locul nu mai fusese folosit de mult.Pe masura ce patrundea in padure lumina lunii era obturata de ramurile intunecate si tot mai dese ale copacilor.In aer se simteau miasmele inecaciose alea Arborelui Mortii.Chiar daca sursa de lumina nu ajungea aici,locul nu era intunecat pe deplin.Flori multicolore luminau padurea,iar semintele lor luceau ca niste licurici in aer.Era un adevarat spectacol de lumini,dar Itazaur stiam ca nu trebuia sa se lase pacalit de aparente.Cu toata frumusetea ce o afisa, padurea adapostea cele mai otravitoare plante din Infern.Locul ii dadea fiori.Fosnete se auzeau peste tot.Trebuia sa o gaseasca si sa plece de acolo.Nu era un loc sigur.Se misca cu grija printre iarba ce-i ajungea pana aproape de genunchi,injurand cand ramurile copacilor i se strecurau printre picioare.Apoi dintr-o data vegetatia se rari,iar in fata lui aparu un fel de lunca,unde patrundea lumina lunii.Aici trebuia sa fie,gandi in timp ce se apropie si mai mult de locul cu pricina.Dar se opri in momentul in care o zari.Parul lung,negru ii cadea in cascade pe umeri si ii incadra chipul de fildes.Se misca in ritm de dans,balansadu-se de pe o craca pe alta,manuind cu indemanare lancea,ce trecea dintr-o mana in alta,in incercare ei de a distruge tintele expuse.Era un dans nebun,rapid care te atragea si te indemna sa privesti in continuare.In aceasta postura parea cu adevarat o zeita a razbunarii.Privirea din ochii ei albastrii era de gheata.Nu mai semana deloc cu fata poznasa,care aducea numai necazuri si le ingreuna viata gardienilor.Aici era cu totul si cu totul o alta persoana.Corpul atletic,frumos imbinat se misca cu repeziciune nedand semne de oboseala.Iazaur cunostea exercitiul.Si el fusese nevoit sa-l invete cand erau un novice.Era uimit de acuratetea cu care fata executa miscarile.Nu era un lucru usor de facut.Trebuia sa ai destula putere muscular pentru a-ti mentine echilibrul in tipul salturilor si viteza pentru a face atacul mortal.Le avea pe toate.Fata avea ceva fler,daca reusise sa invete de una singura acest exercitiu.Miscarile erau fluide,sigure si viteza cu care le efectua era acceptabila.
Itazaur se ascunse dupa trunchiul unui copac,continuand sa priveasca atras parca de dansul nebun care i se afisa in fata.Miscarile deveneau din ce in ce mai rapide,atat de rapide incat ii era greu sa le urmareasca.Daca inainte era uimit acum pur si simplu amutise.Era o adevarata profesionista.Si o adevarata frumusete,gandi el cu sinceritate,cu toate ca nu avea o infatisare obisnuita.Pielea unui demon avea o tenta mai inchisa la culoare si era mai dura,iar culoarea ochiilor varia de la negru intens,ca ai lui,la rosu inchis.Leah era singura care avea pielea aproape alba,sidefie si ochii albastrii.Daca o priveai in lumina blanda a lunii parea o papusa de portelan,fragila,gata sa se sparga la cea mai mica atingere.Poate asta era motivul pentru care Lucifer facea totul posibil de a o tine in siguranta.Totusi era mai usor sa o salveze de altii decat de propriul ei caracter.Fiind cufundat in ganduri nu-si dadu seama ca a fost vazut.Un suierat strabatu aerul captandu-i atentia,dar era dejà tarziu.Pana sa reactioneze un cutit se infipse in trunchiul de care se sprijinea chiar deasupra urechii stangi.Vrand sa se intoarca se trezi nas in nas cu Leah care ii puse lancea la gat.
-Cine esti si ce naiba vrei?zise acesta cu o voce dura,care iti ingheta sangele in vene.
-Asa iti intampini prietenii vechi fetito?intreba Iazaur incercand sa para detasat dar esuand lamentabil.Era mai rapida decat se asteptase.O subestimase.
-Aaa,tu esti Itazaur…nu te mai furisa asa.Poate data viitoare ramai fara gat.Lasa langea jos si abandona pozitia defensive.Ochii ii devenisera mai blanzi si pe buze ii aparuse un suras jucaus.
-Te vad intreg.Sa intelg ca comandantul era in toane bune?
-Nu-mi aduce aminte.Vei plati pentru ce mi-ai facut,zise Itazaur devenind serios.Nu ar trebui sa vi aici.E periculos.
-Nu incepe din nou.Nu am nevoie de o dadaca.Ma pot apara si singura.
-Mi-am dat seama de asta,dar totusi,regulile is reguli.Le vei respecta la fel ca noi ceilalti.
Leah incepu sa rada.Gardianul era atat de comic cand facea pe protectorul.
-Bine…hai sa facem un targ,zise acesta cu o lucire ciudata in ochi,care nu il incanta deloc pe barbat.Tu ma invingi si vin cu tine.Dar daca te inving eu,nu mai mai bati la cap de acum incolo.Ce zici?
Nu era un targ atat de rau,daca statea bines a se gandeasca.Da,ea era rapida si se pare ca stia cat de cat sa manuiasca lancea,dar la urma urmei era doar o incepatoare.El avea experienta.Va reusi sa o invinga.
-S-a facut,zise acesta schitand un zambet.Sa intelg ca arma ta va fi lancea?Cand fata aproba din cap,zambetul de pe fata lui se largi.Bun atunci si eu voi folosi tot o lance.Sa incepem.
Povarnisul deveni o arena.Fiecare isi alese un loc in marginile opuse,pregatindu-se de atac.Graba nu era o optiune.Trebuia sa gandeaca fiecare miscare in parte.Leah lua o pozitie defensive cand vazu ca Itazaur se apropie.Ochii o tradau asa ca ii inchise.Nu putea sa-l vada,dar il auzea destul de bine.Se apropia din stanga ei,apoi schimba cu rapiditate directia,sari peste ea si incerca sa o atace prin spate,dar acesta para lovitura,apoi se rasuci si-l lovi cu capatul opus al lancii in abdomen.Itazaur se dadu cativa pasi in spate oare cum uimit ca reusise sa-l detecteze.Se pare ca pana la urma se va distra,gandi amuzat.Fata dorea sa puna un pic de distanta intre ei,asa ca isi propti lance in pamant si sprijinindu-se de ea se dadu peste cap in spate.Bine ca nu statea rau cu flexibilitatea.Trebuia sa-si calculeze fiecare miscare.Isi lua avant si se indrepta cu repeziciune spre barbat,dand impresia ca vrea sa-l atace frontal,dar in momentul in care el dori sa contracareze tentativa,Leah disparu.Pentru un moment se lasa o liniste deplina.Itazaur nu intelegea unde putuse sa dispara,nu vedea si nu auzea nimic.Privi in toate directile,dar nimic,apoi isi ridica privire deasupra sa unde o zari.Reusi sa-si ridice lancea la timp pentru a se apara si o impinse cativa metri in spate.Acesta se dezechilibra si cazu,dar isi redresa repede pozitia.Incepuse sa oboseasca.Se putea observa pe chipul ei.Chiar daca lupta nu dura de mult timp trebuia sa tina cont ca ea se antrena déjà de cateva ore inainte sa ajunga el acolo.Era o minune ca nu se prabusea la pamant extenuata.Dar oricat de obosita ar fi fost,ochii ei aratau doar determinarea de a castiga,sau de a da tot ce e mai bun.Fata isi indoi genunchii si se lasa cat mai aproape de sol,apoi se impise cu putere in fata,tinand lancea in mana dreapta.Trecu ca o sageata prin stanga gardianului si se opri undeva in spatele sau.Cateva moment nici nu-si dadu seama ce se intampla.Apoi o fasie din materialul hainei lui Itazaur se desprinse si cazu la pamant.In locul respective aparu o dunga rosiatica si un lichid inchis la culoare incepu sa curga.Reusise sa-l atinga,gandi fericita.Dar inainte de a se bucura de victorie simti o impusatura in dreptul abdomenului.Privi in jos uimita si vazu o pata de sange care se marea cu fiecare moment ce trecea.Picioarele incepusera sa-i tremure si cazu in genunchi."La naiba".Se sprijini in lance si incerca sa se ridice,dar vocea lui o opri.
-Lupta s-a terminat.Am castigat!
-Nu s-a terminat inca.Mai pot continua,zise ea cu incapatanare.
Itazaur o privi si nu putu sa se abtina sa nu zambesca.Mda,incapatanata ca de obicei.
-Nu vom continua.Ai fost ranita.Daca asta ar fi fost o lupat adevarat ai fi fost la pamant.
-Daca asta ar fi fost o lupta adevarat la fel ai fi fost si tu.
-Probabil…dar tu esti cea care a cazut,deci ai pierdut.Trebuie sa vi cu mine.
Zicand acestea se apropie cu pasi lenti de ea si ii intinse mana prieteneste.Fata il privi o clipa dupa care se conforma.Pana la urma avea dreptate,chiar pierduse lupta.
-Acum lasa-ma sa-ti vad rana.Se lasa in genunchi si privi zgarietura de pe pielea de fildes.Nu era cine stie ce si rana incepuse déjà sa se cicatrizeze.In cateva minute orice urma a ei va disparea.Te doare?Leah nu putea sa nu observe blandeatea din vocea lui.O facea sa se simta oarecum mai bine.
-Nu.Hai sa mergem.E tarziu.Daca tata isi va de seama ca lipsesc va face o criza de nervi.
Itazaur chicoti.
-Putin zis…dar nici bine nu terminasera de vorbit ca un urlet infiorator sparse linistea din jur.
-LEAHHHHH!!!
Fata ofta…
-Vorbeam de dracu...!

[MiraA]

CAP 3 ( Decizii)

Sala mare a tronului era intunecata.Nici o farama de lumina nu patrundea in acel sanctuar al mortii.La o prima vedere totul parea nemiscat,suspendat intr-o dimensiune ce nu cunoaste timp.Tronul urias din mijlocul incaperii ocupa majoritatea spatiului,oferind o priveliste infioratoare celor mai slabi de inima.Dar in aceasta dimineata tronul era gol.In incapere un barbat se plimba dintr-o parte in alta masurand peretii si intunericul cu care era atat de obisnuit.Nelinistea plutea in aer,acesta devenind din ce in ce mai inecacios.
La o prima vedere barbatul parea a fi in floarea varstei.Nimeni nu i-ar fi dat mai mult de 30 de ani.Parul lung ,negru ii cadea liber pe spate si ii incadra ochii rosiatici.Fata dura fiind parca sclupatata in piatra,dar acest lucru nu o facea mai putin atragatoare,iar pielea maslinie imbunatatea si ea aspectul ce oricum parea perfect.Barbatul parea ingandurat si fara stare.Pentru prima oara in mult timp nu stia ce sa faca,ce decizie sa ia.
Daca il priveai asa cum era in acel moment nu puteai sa-ti dai seama ca il ai in fata ta pe insusi Stapanul Infernului:Lucifer."Uneori era destul de greu sa te ridici la inaltimea numelui tau",gandi cu amaraciune demonul."Nici el nu putea sa le faca pe toate".
Dintr-o data auzi un sunet in parte opusa a salii.Nu trebuia sa se intoarca ca sa vada cine venise."Unele persoane nu se schimba nici intr-o mie de ani",gandi el pe buze aparandu-i un zambet slab.
-Buna dimineata Mia.Nu te asteptam la o ora atat de matinala.
Un ras subtire se auzi din obscuritatea camerei,inainte ca acesta sa fie invadata de o lumina alba,pura.Incet,ca din neant acolo isi facuse aparitia o femei extrem de frumoasa,cu parul lung,balai si ochii albastrii,mari si copilarosi.Dar de acesta data si ochii ei erau marcati de ingrijorare ca si ai lui.Femeia avea un mers lin,usor legant ce ii punea in evidenta corpul atragator.Imediat cu aparitia ei atmosfera din camera devenise mult mai placuta,mai suportabila,iar aerul capatase un iz de lavanda si vanilie.
-Mda si mie imi pare bine sa te revad Lucifer.A trecut mult timp.
Mia se aseza fix in fata lui,masurandu-l din priviri.Nu parea impresionata de statura impunatoare si nici de duritatea din ochii lui.Dupa ce si-a terminat inspectia a oftat nemultumita de ceea ce vedea.
-E chiar asa de rau?intreba dupa o mica ezitare.Nu pre vroia sa stie raspunsul la intrebarea.
-Tu ce crezi?Termenul dezastru iti spune ceva?
-Haide,nu poate fi asa de rau.E doar o copila...zise ea pe fata aparandu-i un zambet poznas.
-Doar o copila....Pufni.O copila care face doar ce o taie capu,care nu asculta deloc de mine,care nu respecta nici cele mai simple reguli de conduita,reguli instituite pentru a asigura linistea fiecarui locuitor al acestui taram...se opri pentru un moment,parca tragandu-si sufletul dupa care continua:isi bate joc de garzile puse s-o pazeasca,fuge din castel,pierde vremea in padurea intunecata si lista ar putea continua la nesfarsit.Jur ca daca n-ar fi fiica mea as strangea-o de gat.
Barbatul era foarte suparat.Ochii ii scanteiau,aruncand parca fulgere de foc.Acum incepea sa arate ca un adevarat demon.Dar Mia il cunostea de mult timp si nu se lasa intimidata de acesta scapare.Ridica o spranceana si tacu,asteptand sa se calmeze ca sa poate continua discutia.
-Nici tu nu erai mai bun in tineretea ta.Nu vad de ce te enervezi asa.Doar cu tine seamana.
-Nu seamana doar cu mine.Foarte multe din aceste calitati care ma scot din minti le-a mostenit de la maica-sa.
Pentru un moment se privira in tacere.Amandoi stiau pentru ce se afla Mia acolo,dar cumva vroiau sa ocoleasca acea parte a discutiei,macar pentru inca cateva momente.Tacerea deveni stanjenitoarea.
-Lasand toate astea deoparte,ea ce face?cum se simte?intreba Mia cu ingrijorare in voce.
-Nu stiu,Mia.Pur si simplu nu stiu.De fiecare data cand o vad pare vesela,dar ma intreb daca chiar asta simte.Un lucru insa stiu.De cand i-am daruit lancea aia nu o mai lasa jos din mana.Nu ar fi trebuit sa i-o dau.Se intoarse cu spatele la femeie si privi peretii incercand parca sa vada dincolo de ei.
-Era mostenirea ei.Nu ai fi putut sa-i refuzi acel drept din nastere.Nu te mai chinui atat.
-E pentru prima oara cand lancea a fost daruita unei persoane de sex feminin.Puteam pur si simplu sa respect traditia si sa nu i-o dau.Nimeni nu m-ar fi invinuit.Defapt,daca stau sa ma gandesc mai bine acum ma invinuiesc mai multi.
-Ea nu e ca ceilalti.E speciala,iar lancea aia nu e doar mostenire din partea ta e si din partea mea.Mia isi ridica privirea si ii atinse usor mana uriasului din fata ei.Nu poti schimba lucrurile.Si nu o poti schimba nici pe ea.
Lucifer ofta si pentru prima oara se putea observa durere in ochii de ametist.Mia era singura persoana in prezenta careia putea sa-si dezvaluie adevarat fata,fara ai fi teama de consecinte.Ea il intelegea si nu il judeca nici pentu ceea ce facuse in trecut,nici pentru ce reprezenta in prezent.
-Nu vreau sa plateasca pentru greselile noastre.Atata tot.Mi-as dori sa aiba posibilitatea de a-si alge propriul drum.
-Stiu.Si eu imi doresc acelasi lucru,dar este imposibil.Asa ca trebuie sa o pregatim.
-Mi-aduc aminte ca oadata am purtat multe batalii impreuna si ni s-a promis ca rasplata eliberarea din itele destinului.
-Am luptat pentru oameni,promisiunea era pentru ei,nu pentru noi si in nici un caz pentru Leah.
Se lasa din nou tacerea.Amandoi pareau a se gandi la trecut si la lucrurile care ii macinau.Mia isi lua inima in dinti.Stia ca lui Lucifer nu-i va placea ce va auzi,dar nu avea incotro.
-Trebuie s-o trimiti pe Pamant.
Parca sala fusese lovita de fulger.Pentru un moment barbatul se gandi ca nu auzise bine,dar cand vazu determnarea din ochii Miei,stia ca se inselase.
-Poftim?!Ai innebunit?Rabufni.Ochii ii aveau acum o nunata de rosu aprins.Vrei sa trimit pe Pamant un demon de clasa A?Ai idee ce se poate intampla daca scapa de sub control?
Dar nici Mia nu avea de gand sa se dea batuta.Venise pregatita pentru a lupta si pentru a invinge.
-Nu este doar un demon.Sau ai uitat?Ochii ei devenisera reci aruncand parca sageti de gheata.Este un Gardian.Singura modalitate de a-si atinge adevaratul potential este de a trai o vreme pe Pamant printre muritori.Doar asa va ajunge sa-i cunoasca si sa-i inteleaga.
-Doar nu vorbesti serios?urla barbatul.Peretii se cutremurau in momentul in care ecoul sau se lovi de ei.
-Ba da!Toti gardienii sunt nevoiti sa petreaca o vreme pe Pamant.Si eu am fost nevoita sa o fac.
-Dar ea nu e un simplu Gardian,ce naiba!De obicei Gardienii sunt ori ingeri ori demoni.Nu a fost niciodata un Gardian jumatate inger jumatate demon.
-Pana acum...zise Mia oftand.Ea este jumatate inger,jumatate demon.Trebuie sa tinem cont de asta.
Se privira pentru un moment in tacere.
-Ai dreptate,Mia.Stiu ca ai dreptate,dar...
-Nici un dar.Pentru a fi un Gardian bun trebuie sa poti mentine echilibrul dintre bine si rau.De aceea sunt pusi Gardienii la Portile Purgatoriului.Cate unul in dreptul fiecarei Porti:un inger si un demon.Ei sunt cei ce asigura echilibrul in vidul dintre cele 3 taramuri:Paradis,Purgatoriu si Infern.Daca nu ar fi ei ordinea pe care o cunoste lumea nu ar exista si totul s-ar duce de rapa.
Femeia se apropie de Lucifer si ii lua mana intr-a ei.Va fi bine.O sa vezi.Apoi surase,cu acel zambet care ii aduce fluturi in stomac in urma cu mult timp.Nu prea vroia sa recunoasca,dar si acum zambetul ei avea acelasi efect asupra lui.
-Stiu ca ai dreptate,dar din cauza dualitatii fiintei ei,va fi mult mai vulnerabila in lumea oamenilor decat oricare dintre noi.Nu uita e nascuta in intuneric,e o Fiica a Infernului.Chiar daca o parte din ea apartine luminii,nu stiu daca pe Pamant va putea face fata energiilor negative.Aici e in siguranta,dar acolo n-o voi putea proteja si nici tu.Va fi singura.
Lucifer parea acum mai calm.Cazu pentru cateva momente pe ganduri,apoi adauga:
-Daca lucrurile vor scapa de sub control,daca ea va scapa de sub control voi fi nevoit sa o elimin.In cel mai bun caz va ajunge in cea mai indepartata gaura a Iadului.Nu vreau asta pentru fiica mea.
-Stai linistit.Asta nu se va intampla.Nu o vom lasa complet singura.Am vorbit cu El despre problema cu care ne confruntam.Vom trimite pe cineva sa o tine sub observatie cat timp va fi acolo.
-Nu-mi vine sa cred ca si El vrea asta.Se gandi un moment apoi zise:il voi trimite pe Itazaur sa fie cu ochii pe ea.E tanar,dar am incredere in el si...dar nu apuca sa termine de spus ca Mia incepuse sa dea din cap in semn ca nu.
-Scuze,dar voi trimite eu pe cineva.Mi-ai zis ca poate sa-ti duca paznicii de nas.Nu as vrea sa se intample asa ceva cat timp va fi pe Pamant.In plus pe Itazaur il va recunoaste.Cunosc persoana potrivita pentru slujba asta.
Lucifer o stia de mult pe Mia si expresia de pe fata ei nu prevestea nimic bun.Pentru un inger era uneori un adevarat dracusor impielitat.Credea ca stie pe cine mostenise Leah...
-Bine,fie.Faceam cum vrei tu.
Imediat ce cuvintele au fost rostite tensiunea din incapere se risipi.Femeia incepu sa rada se arunca in bratele lui si ii depuse un sarut pe obraz.
-Multumesc.Stiam ca o sa te conving!
Lucifer voise sa spuna ceva,dar o bataie puternica in usa il oprise.
-Stapane...tebuie sa va vorbesc urgent,se auzi o voce de partea celalta a zidului.
Lucifer ofta si ii facu cu ochiul Miei.Apoi cu o voce de-a dreptul infricosatoare rosti:
-Nu vezi ca sunt ocupat.De ce naiba ma deranjezi la ora asta soldat?
-Imi pare rau,stapane,incepu sa se balbie acesta.E vorba de stapana Leah...A disparut din nou.Un paznic zice ca s-ar fi dus in padurea Intunecata...
Mia vedea cum incepea luficer sa se enerveze.Daca ar fi fost om i-ar fi fost frica sa nu-i puste o vena la cap.Incepu sa chicoteasca imaginandu-si scena,dar cand ii intalni privirea inceta.
-Eu voi pleca acum,zise in soapta ca sa nu fie auzita de cel de afara.Imi povestesti alta data cum a mers.Si nu te mai enerva asa.Arati ca dracu...Incepu sa rada si in cateva momente disparu din fata ochilor lui.
"Femei"
-Stapane....
Incerca sa se calmeze,dar degeaba,Peretii se cutremurara cand incepu sa urle...
-LEAHHHHH!!!!

[SuviteDeea]

Hello...am aterizat si eu aici ;))

o idee noua si interesanta.Imi place foarte mult caracterul Leahei, pare doar un copil care vrea sa se distreze dar care isi ia antrenamentele in serios.Mi-a placut cum ai descris sentimentele lui Itazaur cand a vazuto pe Leah antrenandu-se. Speram ca va fi ceva intre ei dar daca ea pleaca pe pamant si el ramane in Infern nu cred ca mai este posibil dar cine stie, poate faci o minune.
Sunt foarte curioasa in legatura cu persoana care o va pari pe mica posnasa, sper ca ne vei spune in capitolul urmator.

Astept continuare, bye bye.

[MiraA]

CAP 4 (Exilul)

-Am incurcat-o,nu-i asa?intreba Leah in timp ca se grabea spre palat in urma lui Itazaur.Nu-i placuse deloc cum sunase acel urlet.I se facuse pielea de gaina.Batranul chiar se enervase de data asta,nu gluma.
-Probabil...ti-am zis ca asa se va intampla daca vei fi descoperita,dar tu nu ai vrut sa asculti...
-Te rog,nu incepe.Am destul probleme fara sa ma mai crtici si tu.Nu poti sa fi dragut si sa ma minti,spunandu-mi ca totul va fi bine?
-Totul va fi bine,zise el mecanic.Suna asa de fals,inca fata in ciuda proastei dispozitii incepu sa rada.
-Ar trebui sa inveti sa minti.Nu te pricepi deloc.
-Daca o sa vreau sa invat vreodata o sa vin la tine sa-mi dai lectii.
Leah se stramba la el si ii scoase limba ca un copil mic.Era foarte greu sa fie serioasa cand era in preajma lui.Era atat de amuzant,chiar si cand facea pe seriosul.Dar nu ii va zice niciodata asta.Era sigura ca o va lua ca o insulta.Cum se apropia mai mult de palat incepea sa se pregateasca sufleteste pentru ceea ce va urma.Biata de ea.Ii vor tiui urechile de la urletele tatalui ei.Dar va trebui sa-i tina piept.Doar nu se astepta sa-i permita s-o lase inchisa in camera si sa si asculte de poruncile lui absurde.Era prea de tot.Va trebui sa inteleaga ca acum putea sa aiba grija de ea.Nu mai era o copila.
Ajunsera deja la poarte palatului.Leah isi ridica privirea si ofta.
-E timpul sa infrunt balaurul!,zise incercand sa para curajoasa.
Lui Itazaur ii parea rau de ea.Poate era mai zvapaiata din fire,dar nu credea ca merita pedepsita prea aspru.Asa ca se hotar...
-Vin cu tine.Te conduc pana la sala tronului.
Fata incepuse sa zambeasca,dar inainte sa se bucure prea mult el adauga:la cum te stiu pe tine ai fi in stare sa dispari si tot eu ar trebui sa te caut.Hai sa mergem si sa terminam cu asta.
Pentru moment Leah se bosumfla,dar il urma fara sa ma zica nimic.
Ajunsa in fata usii impunatoare trase aer in piept si isi stranse si cele mai mici farame de curaj pe care le avea.Batu incet.
-Intra!se auzi o voce inspaimantatoare de parte cealalta a usii.
Fata inghiti in sec,dar intra urmata indeaproape de Itazaur.
-Buna dimineata,tata zise cu o voce soptita si cu privirea plecata in pamant.M-ai chemat?
-Da!...Itazaur tu de ce esti aici?intreba Lucifer masurandu-l pe gardian din cap pana in picioare.Dar nu-l lasa sa raspunda,continuand sa vorbeasca:lasa ca vroiam sa vorbesc si cu tine.Poti sa ramai.Isi indrepta din nou privirea spre fiica sa ce parea foarte agitata.
-Unde ai disparut iar?
-In padure,tata.
-De ce nu m-ai ascultat?
Avea o voce extrem de blanda,dar Leah nu se lasa pacalita de aparente.
-Haide,copila,vorbeste.Acum iti dau ocazia.Te ascult.
Leah isi freca mainile una in alta,dar hotara ca cel mai bun lucru pe care putea sa-l faca era sa-si spuna parerea.
-Ordinele tale sunt absurde.Nu ma poti tine inchisa aici si sa te astepti sa ascult,incepu ea cu o foce destul de ferma.Lucifer era uimit ca avea tupeul sa-l infrunte,dar nu zise nimic.Astepta sa continue,Cand mi-ai daruit lancea aia ti-am promis ca voi invata cum s-o folosesc si mi-am promis mie ca voi fi demna de ea.Nu as putea invata niciodata cum se manuieste o arma daca as sta toata ziua inchisa aici.Nu ma voi conforma ordinelor tale.Cel putin nu astora.Te respect,dar nu am de gand sa ma las oprita nici macar de tine.L-a privit drept in ochi cat timp a vorbit,iar vocea nu i-a tremurat deloc.Trebuia sa o admire pentru curajul ei.Nu multi ar fi indraznit sa-l infrunte pe el.Defapt acum ii vedea in minte doar o singura persoana.Mda Leah semana atat de mult cu ea...
-Prea bine atunci.Avand in vedere ca nu mi-ai indeplinit ordinele si,dupa cum vad nu ai de gand sa le indeplinesti nici in viitorul apropiat te voi trimite de aici.
Leah astepta cu sufletul la gura.In care colt al Infernului avea de gand s-o trimita oare?macar nu va mai fi blocata in acest palat,gandi ea.Dar raspunsul nu fusese cel asteptat.
-Vei fi trimisa pe Pamant,sa traiesti printre muritori,ca o muritoare.Iti voi lua puterile pe care le-ai mostenit si rangul.Vei ramane pe Pamant pana ma voi hotara eu sa te primesc inapoi,ca fiica a mea,zise acesta destul de calm.
-In sala se asternu linistea.Leah simti cum ii fuge pamantul de sub picioare.Niciodata pana atunci nu i se facuse rau.Nu credea ca unui demon i se poate face rau,dar se pare ca se inselase.Genunchii incepura sa-i tremure,nemaifiind in stare sa-i sustine greutatea corpului.O alunga...Ii venea sa planga,dar se abtinu.Avea inca mandrie.Asa ca isi tinu capul drept.
-Ma exilezi?
-Pentru moment...da.Imi pare rau,dar pe mine nu vrei sa ma asculti.Ai impresia ca aici e greu sa traiesti.Vreau sa vad ce parere ai despre viata pe Pamant...si dupa aceea mai discutam.Acum pleaca.Vreau sa discut ceva cu Itazaur.
Fata se conforma.Facu stanga imprejur si iesi din incapere,trantind usa masiva dupa ea.Nu mai zise un singur cuvant.
Itazaur inlemnise.Nu stia ce sa zica.La asa ceva nu se asteptase.Era prea mult.Nu facuse o greseala asa de grava incat sa fie exilata tocmai pe Pamant.Dorise sa zica ceva,sa-i ia aparare intr-un fel,dar in momentul in care isi intoarse privirea spre stapanul lui ramasese fara cuvinte.Niciodata nu-l vazuse pe Lucifer in starea aceea.Se indoia ca cineva il vazuse pe demonul suprem in halul ala.Chipul ii era marcat de durere si neputinta in timp ce privea usa ce fusese trantita.Pana la urma si el avea o inima,gandi Itazaur oarecum incurcat.
-Sper ca am facut ceea ce trebuia,zise incet,intorcandu-si privirea spre tanarul ce statea in pozitia de drepti.Vreau sa te intreb ceva,tinere..,
-Da stapane,orice...
-Lasa-ma cu stapane.Nu am chef la ora asta de titluri onorifice.Zi-mi...stie sa manuiasca lancea?
Itazaur ramasese mut pentru a doua oara in 5 minute.Apoi incepu balbaindu-se..
-Stiati...
-Normal ca stiam,doar sunt cine sunt.Daca nu as sti ce se intampla pe aici nu as merita sa ocup scaunul ala,i-o taie din scurt Lucifer,
-Stie s-o foloseasca,mai bine decat m-as fi asteptat.Nu stiu unde a invatat sa manuiaca o astfel de arma,dar se pricepe.
-Seamana pe maica-sa.Si ea e la fel de buna in tot ceea ce priveste lupta si armele.Pufni.Trebuia sa ma astept.Cu doua femei ca ele pe cap o sa incaruntesc.
Itazaur tacu.Nu stia ce ar putea sa zica.Era pentru prima oara cand Lucifer vorbea de mama lui Leah.Nu i-a scapat nici faptul ca vorbea la prezent,nu la trecut.Deci inca mai exista pe undeva.
-Itazaur,tu o vei conduce pana la portile Infernului.Am incredere in tine.Acolo va veti intalni cu un Gardian...cu un inger...el se va asigura ca v ajunge cu bine pe Pamant.Ai inteles?
Nici de data aceasta nu rspunse.
-Sa inteleg ca nu-ti convine ce hotarare am luat?intreba Lucifer ridicand o spranceana
Dar nu il lasa pe tanar sa raspunda si continua:nu conteaza daca iti place sau nu.Ordinul e ordin.Tonul era din ce in ce mai ridicat si oarecum mai enervat.Vei face cum ti-am zis.Datoria ta e sa ma asculti pe mine nu sa-mi comentezi ordinele,soldat.
Acum pleca,sunt ocupat.
Itazaur nu mai zise nimic.Ce ar mai putea sa zica pana la urma?Lucifer avea dreptate.Nu avea nici un drept sa comenteze.Trebuia sa se supuna.Se intoarse si iesi din incapere cu intentia de a merge la Leah sa vada daca este gata de plecare.
Ramanand in sfarsit singur in incapere,Lucifer se lasa obosit pe scaun.
"Sper sa fi luat decizia corecta…"

[MiraA]

CAP 5 (Primii pasi spre o noua lume)

Pentru prima oara ramasese fara grai.Ce ar mai fi putut sa spuna?O exila!Nu mai era nimic de spus.Alta data ar fi facut o criza de nervi,ar fi urlat,s-ar fi impotrivit,orice…dar acum nu mai avea puterea necesara.Cum sa lupte impotriva unui asemenea ordin?Era sfasiata.Atat de mult incercase in ultima vreme sa-l faca sa fie mandru de ea,sa se ridice la inaltimea asteptarilor lui,dar intr-un final nu facuse decat sa-l dezamageasca.Se saturase de ea asa ca o trimitea pe Pamant.Ii venea sa planga.Ce va face ea acolo.Nu stia prea multe despre pamant.Nu o interesase niciodata asa de mult subiectul acesta,pentru ca nu credea ca va trebui vreodata sa mearga acolo.Dar se inselase…la fel cum se inselase cu multe alte lucruri.
Nu trebuia sa-si faca bagaje.Stia ca daca va merge acolo nu va putea lua nimic cu ea.Nu avea cum.Cand se gandea ca pana la sfarasitul zilei va fi om o apucam durerile de cap (daca asa ceva era posibil in cazul unui demon).
Era atat de cazuta pe ganduri incat nu auzise bataia din usa.
-Leah,esti gata?Trebuie sa plecam…
Ridica privirea din podea si-l vazu pe Itzaur prinvind-o incruntat.Deci el o va duce.
-Da…am terminat aici.Hai sa mergem,zise cu o voce franta.
-Imi…pare rau.Nu ma gandeam ca se va ajuge aici.Nu credeam ca te va pedepsi in halul asta.
-Stai linistit,nu e vina ta.In plus era de astepta.Sunt fiica lui si daca nu da un exemplu din mine,din cine altcineva ar putea da?Doar e pana la urma Lucifer,stapanul Infernului,nu-I asa?Un zambet ii aparu in coltul gurii cand zise asta.
Itazaur o privea oarecum contrariat.Nu era stilul ei sa se conformeze sau sa accepte asa ceva,dar parea in regula.Se vedea ca sufera,dar incerca sa ascunda de el acest lucru,asa ca se hotara sa nu mai continue subiectul.Oricum fata avea destule pe cap.
-Unde mergem,defapt?intreba Leah dupa ezitand.
-La portile Infernului.Ne asteapta acolo un Gardian.El te va trimite pe Pamant.
-Vi si tu cu mine?Avea o mica speranta.Poate nu va fi totalmente sigura in locul ala oribil.
-Nu Leah...eu te voi duce pana la iesire din Infern.De acolo vei ramane cu Gardianul.El te va ghida in calatorie.
Se posomorase si mai mult.Deci...chiar va fi singura.Ofta dezamagita de situatia in care se afla.
-Bine,fie sa mergem odata.Nu mai am ce face aici.
Itazaur iesi din camera,iar ea il urmari.Nu privea nici in stanga nici in dreapta.Stia ca pana atunci ar fi trebuit sa afle mai toata lumea ca era expulzata.Nu vroia sa le vada mila din ochi,sau bucuria,caci stia ca multi s-ar bucura daca ea ar pleca de acolo.Niciodata nu o acceptasera pe deplin.Era diferita.Unii se temeau de ea,altii o dispretuiau,prea putin incercau s-o cunoasca pe deplin sau sa o inteleaga.Daca statea se se gandeasca bine itazaur era printre cei putin care ii fusesera prieteni.Si ii facuse atatea necazuri.
-Itazaur....
-Da,Leah.
-Imi pare rau ca ti-am facut atatea necazuri.
Itazaur se oprise din mers.Nu ii venea sa creada ce auzise.Isi ceruse iertare?Era pentru prima oara cand o auzise zicand asa ceva.Se intoarse si o privi,dar fata avea ochii plecati.Ar fi vrut sa o ia in brate si sa-i zica ca totul va fi bine pana la urma,dar oare era asa ceva permis?avea vreun drept s-o faca?Raspunsul era evident:NU!Dar nu se putu abtine.Se apropie si isi incrucisa bratele mari in jurul ei.Simtise momentul in care fata intepeni,dar nu se smuci de la el din brate.Dupa un moment de ezitare isi lasa caplul pe umarul lui si il stranse la randul ei in brate.Lacrimi fierbinti incepura sa-i ude vestmatul,dar demonului nu-i pasa.Ar fi vrut sa-i poata alina durerea.Nu credea ca ii era usor sa se desparta de casa.Daca cineva credea ca demonii nu au sentimente se insela amarnic.
-Multumesc ca mi-ai fost prietenu.Nu voi uita asta.Zise fata dupa ce reusi sa se calmeze un pic.
-Leah...nu-mi zice adio.Te vei intoarce.Itazaur ii zambi,o lua de mana,ajutand-o sa se ridice.Era tarziu.Trebuiau sa ajunga cat de repede la Portile Infernului.Nu era un loc prea placut noaptea.
Strabatura Padurea Intunecata in cateva ceasuri pana ce ajunsera la capatul ei.Era foarte ciudata ca dupa ce vezi atata timp numai copaci uriasi sa te trezesti dintr-o data intr-un desert fara sfarsit.Infernul se incheia acolo.
Intr-o clipa in fata lor aparu o poarta uriasa,neagra cu tot felul de insemne antice pe ea.Miasmele din jurul ei erau mult mai inecacioase decat cele din Padurea Intunecata.Leah simti ca se sufoca.Ii era frica.Pentru priam oara in mult timp ii era frica.Ar fi fugit bucuroasa inapoi la palat,daca mandria nu ar fi oprit-o.A suferit destul umilita pentru o zi.
Insa,spre surprinderea celor doi,in dreptul portii aparu cea mai frumoasa creatura pe care o vazusera vreodata.Parul blond ii ajungea pana pe aproape de genunchi si ii flutura liber incadrandu-i fata mica si usoar imbujorata.Zambea.Se apropie incet de cei doi care parca inghetasera atunci cand o vazura.Silueta frumoasa,atletica putea fi cu usurinta ghicita prin vestmantul alb vaporos in momentul in care se afla langa ei.
-Eu sunt Mia.Sunt cea care te va ghida spre pamant,zise cu o voce melodioasa.
Lucrul care o ajutase pe Leah sa se destepte era faptul ca miesmele disparusera.Aerul era din nou respirabil.Se simtea atrasa de persoana din fata sa si nu stia de ce.Se trezi zambind ca o idioata.
Mia continua:Itazaur poti pleca acum.Treaba ta a luat sfarsit.Intoarce-te si raporteza-i lui Lucifer.Drum bun.
Zicand aceste o lua pe Leah de mana si se indeparta de tanarul care era parca tintuit in acel loc.
Leah privi in spate si sopti un ramas bun pe fuga apoi isi indrepta din nou atentia spre Gardianul din fata ei.Dori sa-i mai zica ceva lui Itazaur,dar cand incerca,observa ca deja acesta disparuse.
Mia incepu sa rada.
-Haide pustoaico...ce e cu privirea asta trista.Nu mergi la spanzuratoare.Mergi pe Pamant.
-Usor pentru tine sa vorbesti.Nu tu esti obligata sa pleci,zise fata enervata.Ce stia pana la urma fiinta asta de vorbea asa?
-Am petrecut si eu o perioada acolo.Nu e asa de rau.Defat banuiesc c-o sa te simti bine.E o lume foarte ciudata,dar plina de lucruri interesante.Dar nu-ti zic mai multe.Te las pe tine sa descoperi.
-In fine...cum zici tu tanti.
Mia incepu sa rada cu pofta.Wow fata chiar ii amintea de Lucifer.Avea acelasi stil.Nici nu-i de mirare ca se intelegea asa de greu cu ea.
Leah nu intelegea ce e asa de amuzant,dar se hotar sa taca.Pana la urma nu era treaba ei daca,Gardianul era dus cu pluta.
-Sa trecem la lucruri serioase,zise Mia,fata ei capatand o mina grava.Trebuie sa ti minte niste lucruri daca vei merge pe Pamant.In primul rand,in mometul in care vei trece de acesta poarta puterile tare de demon vor fi adormite.Deci sa nu te apuci sa faci cine stie ce cascadorii,sa sari de pe cladiri,sa te lupti sau mai stiu eu ce ca o sa te ranesti.In al doilea rand,nu vei mai avea nici puterea de regenerare.Ranile n-or sa se vindece asa de repede si te vor durea mult mai rau decat iti poti inchipui.Ce sa-ti mai zic eu...?aa da...nu uita sa mananci.
-Si aici mananc...de ce m-ai aver..dar nu reusi sa termine ca Mia interveni
-Acolo trebuie sa mananci mai des...cam de trei ori pe zi.Daca nu manci nu vei avea putere sa faci nimic si pana la urma vei lesina.Nu vrei sa se intample asta.Trebuie sa bei lichide pentru a te hidrata,si sa dormi cel putin 8 ore pe zi.Astea is lucrurile importante.Sa le ti minte.
-Oamenii sunt niste creaturi foarte slabe,zise Leah usor bosumflata.
-Te inseli,copila.Is mai puternici decat par.Tu te duci acolo ca sa inveti de la ei.Observa-i cu atentie,insuseste-ti obiceiurile lor.Nu vei fi dezamagita.Si inca o chestie inainte sa pleci:nu te lasa influentata de energiile negative alea oamenilor pentru ca vor scoate tot ce e mai rau din tine.
Se apropie si o lua de mana conducand-o spre poarta ce incepea sa se deschida.
-Ce vrei sa spui prin asta?
-Vei descoperi singura,copilo.Doar fi atenta...
Leah se opri in dreptul Portii.Ii era frica sa paseasca in Lumina.Inghiti in sec si isi intoarse cap.De acolo de unde era putea sa-si vada palatul.Era un punct intunecat in orizont.Casa ei...Apoi o zari pe femeia in alb care o incuraja din priviri.Isi lua inima in dinti si facu un pas mic in fata.Simti cum un curent o ia si o ridica in sus,iar o clipa mai tarziu totul disparu,femeia castelul,insasi orizontul.Dar nu era lumina,era intuneric.Un intuneric care o inghitea.Incerca sa-si duca mana la ochi,dar spre mirarea ei isi dadu seama ca nu mai are cum.Era doar constiinta,nu mai avea un corp fizic asa ca se lasa purtata de itele destinului,spre o noua lume.

[MiraA]

Cap 6 ( Misiunea)

Pentru moment totul era conform planului.Leah era in durm spre Pamant.Dar Mia nu terminase inca lucrul.Mai avea ceva de rezolvat.Partea grea acum incepea.Se hotarase s-o trimita pe Leah in Japonia.Era o tara frumoasa,cu obiceiuri frumoase si cu oameni interesanti.In plus programa de la liceul unde va merge Leah era destul de incarcata asa ca o va tine oarecum afara din belele.Cel putin asa spera.Si nu in ultimul rand in Japonia isi avea rezidenta temporara unul dintre cei mai puternici ingeri.Mia incerca sa nu se gandeasca la Calaiah ca la ingerul razbunator ce era.Va fi greu de convins sa accepte aceasta misiune,dar pana la urma o va face.Era sigura ca se plictisise macar un pic de viata linistita pe care o dusese in ultimii ani de cand era pe Pamant.
Intr-o clipita Mia ajunsese in vecinatatea unei cladiri impunatoare .Unul dintre avantajele de a fi Gardian era cel ca putea strebate dimesiunile fara prea mare bataie de cap.O facea din instinct si dura foarte putin.Ii era mila de Leah,care va trebui sa petreaca atatea ore in vidul dintre dimenisiuni pana sa ajunga la destinatie.
Renuntase la vestmantul vaporos si alb.Acum purta o pereche de blugi negri,stransi pe corp si o camasa alba simpla,iar in picioare o pereche de sandale cu toc.Nu era cine stie ce,dar frumusetea ei naturala o facea sa iasa in evidenta.Oamenii,in special barbatii cand treceau pe langa ea intorceau capul.Zambi multumita.Inca nu-si pierdu farmecul.Isi focaliza privirea spre portile institutiei,asteptand parca pe cineva sa iasa.Cand intr-un final in zari se indrepta in directia respectiva,dar adopta un pas lent.Nu putea incepe discutia cand se aflau atatia oameni in jur.Se hotara sa-l urmareasca.Mergea in spatele lui cam de o jumatate de ora cand ii auzise vocea tanarului:
-Ce vrei Mia?
-Ti-ai dat seama ca te urmaream?
-Ar fi trebuit sa fiu si prost si orba ca sa nu observ.Ce vrei de la mine?
Mia ofta.Nu-l vazuse pe Calaiah de ani bun,dar se pare ca nu se schimbase deloc.Era la fel de intepat,neprietenos si arogant ca de obicei.Sperase ca viata printre oameni sa-l schimbe un pic,dar degeaba.
-Am o treba pentru tine,zise intr-un final femeia,dar nu apuca sa-i explice nimic ca tanarul se intoarse si pleca.
-Nu ma intereseaza.
Mia il urmari si continua sa vorbeasca de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
-Va trebui sa fi cu ochii pe cineva pentru o vreme.Cineva foarte special.Ai grija sa nu pateasca nimic si sa nu intre in belele prea mari.
-Ti-am zis ca nu ma intereseaza.In plus,eu nu sunt un inger pazitor si nici un babysitter pentru vreun incepator pe care vreti sa-l initiati in tainele ingeresti.Vocea lui capata o tenta ironica la sfarsitul propozitiei.
-Stai linistit.Nu vorbesc de un inger.Mia facu o pauza semnificativa inainte sa adauge:tu va trebui sa pazesti un demon.
Pentru un moment se lasa linistea.Calaiah se opri din mers.Nu auzise bine,era sigur.Cum adica sa pazeasca un demon.Probabil Mia isi pierduse mintile.
-Mai ti minte ca pot citi ganduri,nu-i asa?Nu e frumos sa gandesti asa despre mine.
Calaiah se intoarse si o privi cu dispret.
- Ai innebunit?De ce ai trimite tu un demon pe pamant?Ai idee ce se poate intampla.Au trecut secole de cand demonii au pasit in locul acesta.Nu poti vorbi serios.
-Dar vorbesc.Si e misiunea ta sa te asiguri ca demonul care va veni aici se afla in siguranta.
Calaiah pufni.
-Vrei sa zici ca oamenii se vor afla in siguranta,nu-i asa?Vrei sa-i protejez pe ei in cazul care lucrurile merg prost.
-Nu.Vreau sa protejezi demonul in cazul in care lucrurile merg prost.De oameni se ocupa ingerii pazitori.
Nu mai intelegea nimic.Era in ceata.
-Cine naiba e demonul asta si ce treaba are aici?
-Ma bucur ca ai intrebat,zise Mia incepand sa zambeasca.O cheama Leah si e fiica lui Lucifer.
Din nou liniste.De data asta tanarul ramasese fara grai.Parca cerul ii picase in cap.FIICA INFERNULUI pe Pamant.Trebuia sa fie un cosmar.Ramasese cu gura deschisa in timp ce o privea pe Mia ca un tampit.
-Esti nebuna de-a binelea.Vrei sa lasi liber un demon de clasa A si nu orice demon,chiar fiica diovolului?!
-Intocmai!Off nu te mai enerva atat ca nu-ti face bine.Nu inteleg de ce si tu si Lucifer ati reactinoat asa cand ati auzit de intentionez sa fac.Barbati...!
Ii trebui cateva momente sa cupleze ce ii zisese femeia.
-Vrei sa zici ca tu l-ai convins pe Lucifer s-o trimita aici?Se insela,nu-i asa?Mia era excentrica,dar avea si o limita.Nu ar fi fost in stare sa fac una ca asta.Din pacat urmatorul raspuns ii risipi toate sperantele.
-Normal ca eu l-am convins.Leah nu e o persoana rea,dar e greu de controlat.E incapatanata, vicleana si nu stie ce e aia supunere.Asa ca m-am gandit ca o perioada petrecuta aici o va ajuta sa se regaseasca.In plus mai devreme sau mai tarziu tot pe Pamant ar fi ajuns.
-Nu inteleg.Cum adica tot aici ar fi ajuns?
-Are puterea unui Gardian.Pentru a-si atinge potentialul trebuie sa stea o perioada aici.Sti asta foarte bine.
Acum incepea sa inteleaga planul Miei.Nu innebunise chiar de tot.Era logic ca un viitor Gardian sa petreaca cativa ani pe Pamant,dar niciodata nu s-a gandit ca fiica lui Lucifer va face parte din urmatoarea generatie de Gardieni.
-Inteleg,zise Calaiah mai potolit.Dar tot nu ma intereseaza.Nu e problema mea.Se intoarse sa plece dar Mia il prinse de mana.
-Tu esti singurul destul de puternic pentru a o proteja,de restul si de ea insasi.Si esti singurul care se afla printre muritori de atata timp.Doar in tine am incredere.
Tanarul ofta.Nu-i placea deloc,dar stia ca nu poate sa refuze.Datoria e datorie si statuse cam mult la vatra,dar nu vroia asa bataie de cap mare.Din pacate,insa va trebui sa accepte.
-Si oricum am inscris-o la tine la liceu,cu tine in clasa,continua femeia cu o voce ferma dar in acelasi timp amuzata.Si va locui cu tine in cladire.Asa o sa poti sta cu privirea pe ea,chiar daca vei folosi forma ta umana.Incepu sa rada ca un copil care auzise o poanta buna.
Se pare ca-si daduse seama ca ingerul va accepta.
-Bine.O sa ma uit de ea.Dar daca lucrurile merg prost o voi dobor.Vreau sa fi constienta de asta.
-Lucrurile nu vor merge prost.Iti faci prea multe probleme.Cred ca-ti va face bine.Viata ta va fi mult mai interesanta.
Zicand acestea ii dadu drumul la mana si se indeparta un pic inainte sa dispara de tot.
Calaiah se resemna.Va trebui sa aiba grija de dracusor,din pacate.Dar trebuia sa recunoasca:era curios.Oare cum era fiica diavolului?

[MiraA]

Cap 7 (Prima zi de scoala)

Deschise incet ochii care ii erau deranjati de o lumina puternica.Clipi de mai multe ori pana reusi sa se obisnuiasca cu intensitatea luminoasa.Incerca sa-si miste corpul,iar cand reusi isi dadu seama ca nu se mai afla in interiorul Portii.Ajunsese pe Pamant?Probabil.Simtea ca-i bubuie capul.Niciodata nu mai experimentase o durere de cap asa mare.Se ridica cu greu din pat si privi in jur.Camera era ciudata.Era vopsita in culori pastelate de o nuanta deschisa,iar lumina era asigurata de cele doua ferestre uriase din partea dreapta.Mobila noua lucea de curatenie,iar in aer pluteau niste mirosuri pe care nu le mai simtise pana acum.Dar ciudat putea sa le numeasca:levantica,lamaita,trandafiri japonezi si crini imperiali.Cand rostise aceste nume niste imagini ii aparusera in minte,imagini ale florilor respective.Oare ce se intampla cu ea?Facu un tur al apartamentului.Era destul de spatios,cu toate ca daca se gandeam bine era mai mic decat camera ei din Infern.Nu conta.Nu avea de gand sa petreaca prea mult timp inauntru.
Curiozitatea nu-i dadea pace.Oare cum arata ca om?Inainta spre baie si se opri in fata oglinzii,privindu-si reflexia.Ofta.Arata ca de obicei.Nu era mai nimic schimbat la ea.Parul era la fel de lung si negru,ochii albastrii mari ,iar pielea tot alba,aproape sidefie.Totusi parea un pic mai scunda si la o cercetare mai atenta observa ca urechiile ei erau mai mici si un pic mai rotunjite,iar unghiile aveau o nunata rozalie(pana acum fusesera mov inchis).Nu era cine stie ce,dar era totusi o schimbare.
Se mai invarti ea un pic in baie,dar se intoarse speriata cand auzi un zgomot bizar venind din dreptul oglinzii.Se uita mai bine,dar nimic.Dadu din umeri.Probabil ca innebunise.Apoi din nou acel zgomot...se apropie atat de mult de oglinda incat ajunse cu nasul lipit de ea.
-'Neata Leah!
Fata pur si simplu sari 2 pasi in spate cand de partea cealalta a oglinzii o vazu pe Mia.
-Ai luat-o razna?vrei sa fac infarct?zise respirand greu punandu-si mana in dreptul inimii.
Mia incepu sa rada.
-Lasa melodrama.Bine ai venit pe Pamant!Vroiam sa-ti mai zic ceva:trebuie sa ajungi la liceu intr-o ora.Ti-am lasat uniforma pregatita si o foaie cu instructiuni pana te obisnuiesti.Succes,pustoaico.Mai trec eu pe aici sa vad ce faci.Pupici!!
Leah se enerva si incepu sa comenteze,dar se trezi vorbind singura cu oglinda."Femeia aia!"
Banuia ca trebuie s-o asculte.Se imbraca in uniforma,lua foaia in mana si iesi din apartament in fuga.Nu se mai obosi sa inchida usa in urma ei,de unde venea ea nimeni nu incalca proprietatea.Pedeapsa era prea dura.Zambi cand isi aminti de casa,dar in acelasi timp incepu sa si bombane cand vazu ce intortocheate erau instructiunile."Cum dracu va ajunge ea la scoala? Mergi pana in statie,ia trenul unu pana la oprirea x apoi trenu 2 pana la oprirea y,mergi pe jos 2 strazi aopi prima la dreapta?? Wow mai bine ii desena o harta",gandi amarata.Mergand cu capul in hartie nu-l observa pe baiatul care iesea de la el din apartament si de care reusi sa se ciocneasca.
-Imi cer scuze,se balbai ea inca atenta la bucatia de hartie care ii zbura din mana.La naiba,hartia mea!!Dar hartia cazu deja printre scari,probabil pana la parter.Leah ofta si sa lasa sa cada iar in fund in mijlocul palierului.Acum n-o sa mai ajung veci pururi la scoala!Avea o privire trista si o voce de copil plangacios.
Baiatul o privi amuzat si ii oferi mana ca sa se ridice.
-Ai trebui sa ai grija pe unde mergi,zise pe un ton destul de intepat.Hai,ridica-te,nu e frumos sa stai pe jos aici.Blochezi calea.
Cand fata ii intalni privirea,parca un soc electric trecu pe la ea prin corp.Baiatul nu era cu mult mai inalt decat ea.Parul castaniu,scurt ii cadea pe ochii de culoarea chihlibarului care pareau foarte reci.Avea un corp subtire,dar care parea in acelasi timp atletic.La fel ca si ea,purta o uniforma de aceeasi culoare si cu aceleasi modele.Asta insemna ca erau la aceeasi scoala?
-Deci,domnisoara?ai de gand sa te ridici sau nu?
-Cred ca mai stau aici un pic,zise Leah care se intinse de tot pe podea.
Baiatul dadu din umeri incepu sa rada incet si se indeparta fara sa mai zica nimic.
Fetei ii venea sa-si dea pumni in cap.Cum de ajunsese ea in locul asta?Ce facuse ca sa merite una ca asta?
*******
Calaiah se pregatea sa iasa din apartamentul sau si sa se indrepte spre scoala.Tocmai ce inchidea usa cand o vazu venind ca un uragan pe scari in jos.Nu avusese timp nici s-o avertizeze,nici sa se dea la o parte din calea ei.Se ciocnira,iar ea cazu pe podea,in timp ce hartia pe care o avea in mana zburase cat colo pe holul larg.O auzi cand banguise o scuza si incerca sa o ajute sa se ridice."Copii din zilele astea nu se uita niciodata pe unde merg".Dar cand fata isi ridica privirea inmarmuri.Simtea ca se poate pierde in ochii ei albastrii,atat de adanci pareau.Apoi avu un alt soc.Aura din jurul ei era cea mai intunecata pe care o simtise pana acum."Deci spiridusul asta mic cu ochi de zana e fiica diavolului.Nu ma asteptam."
Vazand ca nu vrea sa se ridice,pleca,razand.Pana la urma trebuia sa o pazeasca nu sa fie dragut cu ea.
********
Era noua fara zece cand Leah pasi in incinta scolii.Rasufla usurata.Reusise se ajunga la timp.Cum?nu stia,dar reusise.
Fugi spre cladirea unde scria mare "Secretariat",unde o doamna intre doua varste ii spuse cum sa ajunga la clasa ei.Odata ajunsa in dreptul clasei,se opri pentru un moment si trase o gura mare de aer.Avea emotii.Oare la ce trebuia sa se astepte acum?Batu si intrat.In cateva clipe se trezi fata in fata cu aproximativ 30 de fete necunoscute,a caror priviri difereau de la indiferenta,amuzament si curiozitate.Profesorul incep sa zambeasca si zise:
-Bine ai venit.Tu trebuie sa fi Leah.
-Da...Apoi profesorul o lua de dupa umeri si o intoarse cu fata la clasa.
-Elevi,ea este Leah.Face parte din cadrul programului de schimb de experiente,iar anul asta va va fi colega.Va rog sa va purtati bine cu ea si sa o ajutati sa se acomodeze.
Leah se inrosi toata,dar spuse un buna dimineata si imi pare bine cu jumate de gura,apoi se aseza in banca pe care i-o indica profesorul.
Prima ora nu fusese grea.Ciudat,dar se pare ca minte ei umana avea acumulate niste informatii.Trebuia sa-i multumeasca Miei pentru asta cand va da de ea.
In pauza majoritatea elevilor iesisera afara din clasa,doar un grup de 3 fete si un baiat au avut tupeu sa se apropie de ea.
-Buna,zise fata cea mai scunda din grup,cu chipul pistruiat.Eu sunt Saya.Imi pare bine de cunostiinta
-Si mie,zise Leah zambind.
Doar atat ii trebui fetei micute ca si incepu sa o bombardeze cu fel de fel de intrebari,pe care Leah incerca sa le ocoleasca cat mai mult.De unde venea?cati ani avea?mai avea frati,surori?de ce venise aici?cat va sta?ii placea in Japonia?Si multe altele.Pe cat posibil raspunsurile au fost date,iar cele doua fete se trezira razand cu gura pana la urechi.Vazand acest lucru mai multi au inceput sa se apropie de banca ei sa stea de vorba.Pana la sfarsitul pauzei facuse cunostiinta cu aproape toti din clasa si chiar daca nu le tinuse minte numele macar ii putea recunoaste din vedere."Se pare ca aici lumea nu ma considera ciudata si respingatoare",gandi Leah amintindu-si de copilaria ei din Infern cand majoritatea o ocoleau.Intr-un cuvant:era fericita.Plimbandu-si privirea pin clasa, vazu o figura cunoscuta.Era baiatul de care se ciocnise in cursul diminetii.Se uita la ea cu o privire ciudata in ochi,dar in momentul in care privirile lor s-au intalnit,el si-a intors capul.Leah o trase pe Saya ma aproape.
-Cine e tipul de acolo?arata cu mana in directia baiatului.
Saya se uita si ea,dar privirea i se intuneca cand vazu la cine se referea Leah.
-Il cheama Hajime (asa se numea Calaiah in lumea muritorilor).Nu e prea vorbaret.Ar fi mai bine sa stai departe de el.
-De ce?intreba Leah din ce in ce mai curioasa.
-E un timp cam dur.Nimeni din liceu nu se pune cu el.Am auzit ca o data era sa-i omoare in bataie pe 5 baieti de la liceul Miughy.
-De unul singur?Nu pare asa puternic.
-Poate nu pare,dar totusi este.In cazul lui ai putea zice ca merge zicala:aparentele insala.Saya dadu din umeri.Oricum,continua ea,ar fi mai bine sa-l lasi in pace.Nu e tocmai prietenos.Daca stau sa ma gandesc bine,nu cred ca are vreun prieten,cel putin nu din scoala.
Leah aproba politicos spusele fetei,dar se multumi cu tacerea.Se cunostea fosrte bine si stia ca daca ar fi promis ca va sta departe de el ar fi mintit.Nu vroia sa-si inceapa prima zi de scoala cu o minciuna.
Nu apuca sa mai zica nimic ca se suna de o noua ora,dar curiozitatea ei ii fusese starnita.oare tipul respectiv era asa de rau cum ziceau ei sau pur si simplu era diferit si deaia il ocoleau.Intr-un fel ii era mila de el.Nu era prea placut sa te ocoleasca lumea ca si cum ai avea raie.Apoi isi aminte cum rasese de ea in holul scarii si o apucau iar nervii."Poate chiar era rau."Nu se putea hotara.Si oricat de mult incerca sa nu se gandeasca la el,tot acolo ii zbura gandul.
Pana la urma ziua se sfarsise.Nu fusese asa de rau.Isi facuse cativa prieteni,gandi multumita Leah in timp ce se pregatea de plecare.

Puteti sa lasati cate un comm...criticile sunt asteptate,doar asa o sa stiu unde am gresit si cum pot repara gresala respectiva.In plus poate imi mai dati o idee, doua.Pupici

[MiraA]

Cap 8

Se intunecase deja.Leah iesi alene din sala de clasa.Toata lumea plecase acasa demult.Ii prindea bine un pic de timp singura.Sunetul pasilor ei reverbera pe alea din fata scolii.Era pustiu.Oare va reusi sa gaseasca drumul spre casa?Ofta.Isi va da ea seama cumva.Pana atunci ar putea pur si simplu sa se bucure de plimbare.Afara era destul de cald,iar in aer pluteu fel si fel de arome noi pe care vroia sa le descopere.Ridica privirea spre cerul noptii,observand stelele ca pareau niste licurici mici.In Infern nu erau stele.Ce ciudat aratau,gandi fata in timp ce se indrepta spre statia de autobuz.Venise cu trenul,dar intarziase cam mult asa ca va trebui sa astepte autobuzul de seara.Chiar spera ca tine minte bine instructiunile de pe nenorocita aia de foaie.De ce era oare atat de complicat,nu stia.
Mergea de aproape jumatate de ora si nu daduse de nici o statie de autobuz.Incepuse sa-si faca griji cand privi ceasul de pe mana si vazu ca arata deja ora 8 seara.Apoi se opri;ceva nu era in regula.Auzea pasi in urma ei,din ce in ce mai aproape.Ceva ii spunea ca pe tot parcursul plimbarii auzise pasii respectivi,dar nu-i bagase in seama.Inima incepuse sa-i bata mai tare,iar fata se enerva."Oameni slabi!Ce naiba,sunt fiica diavolului si ma sperii de un strain?Las ca-i arat eu lui!"Grabi un pic pasul si se ascunse dupa colt.Ce n-ar fi vrut sa aiba lancea cu ea,dar cum asa ceva nu era posibil,ridica geanta si o tinu strans cu ambele maine pregatindu-se sa loveasca.
Hajime tocmai vroia sa plece acasa cand o vazu si pe ea parasind incinta scolara."De ce naiba nu plecase deja?Era tarziu.Cineva ar putea sa-i dea in cap."Semnele de intrebare se inmultisera cand isi dadu seama ca fata merge in directia gresita.Bombanind,se luase dupa ea.Nu avea de gand sa se apropie prea mult,nu avea chef de conversatii,dar trebuia sa se asigure ca mica pramatie va ajunge acasa.O urmarise destul de mult timp,dar dintr-o data disparuse.Baiatul incepu sa injure nervos si mari viteza."Pe aici pe undeva a disparut.Trebuie sa o gasesc pana nu pateste ceva."Ajunsese la coltul strazii respective si se pregateasa se intoarca cand cum o geanta imensa ameninta sa-l loveasca in crestetul capului.Din instinct si cu o viteza uimitoare se dadu la o parte si prinse mana Leahei intr-a sa.
-Ce dracu crezi ca faci?urla tanarul tremurand de furie.Puteai sa omori pe cineva,copil zvapaiat ce esti.
Leah inlemni.Nu se asteptase ca cel ce-o urmarea sa fie chiar colegul ei de clasa.Pentru moment simti o imensa usurare si fara sa se gandeasca se arunca in bratele lui.
-Cat ma bucur ca esti tu,zise razand cu pofta de propria ei prostie.Chiar ma gandeam ca va trebui sa lupt cu cine stie cine.Apoi se opri,picandu-i fisa.Cum m-ai facut?Zvapaiat esti tu cu cine te-o facut!Revoltata se dadu cativa pasi inapoi si inspira adanc ca sa se calmeze."Cine naiba se crede asta de ma face zvapaiata?"
Pentru cateva momente se lasa tacerea intre cei doi.Hajime avea o privire ciudata in timp ce o masura din cap pana in picioare.Apoi rupse linistea:
-Ce cauti aici pustoaico?
-Nu e treaba ta.Leah era din ce in ce mai suparata.Acum ii mai cerea si socoteala?
-E tarziu,ar trebui sa fi acasa,nu sa umblii hai hui pe strazile orasului.Ai idee ce ti se poate intampla?
-Chiar nu-mi pasa ce mi se poate intampla...si probabil as merge acasa daca as sti cum sa ajung acolo.
Hajime o privea si nu-i venea sa creada.Nu cumva se inselase?Fata asta nu putea sa fie o copila a Infernului...Avea un temperament vulcanic,dar nu parea rea.Totusi aura din jurul ei era la fel de intunecata...
-Casa e indirectia opusa,zise baiatul ironic.Doamne,cat de aiurit poti sa fi incat sa nu sti sa ajungi acasa.Incepuse sa rada cu pofta.Nici nu-si mai amintise cand facuse asta ultima oara.Trecusera atata timp de cand rase,iar cand ii vazut mutra de copil indignat a Leahei toate intentiile lui bune de a se opri se risipisera.
Pur si simplu ii venea sa-l stranga de gat.Cum de isi permitea sa rada de ea?Dar incet,incet indignarea disparu cand isi dadu seama ca nu ra un om asa de rau.Un om rau nu ar putea sa rada asa,nu?Un zambet micut ii aparu pe fata.Ce conta daca rade de ea,din moment ce rade.
-Haide te duc eu acasa,zise intr-un final tanarul.Oricum mergem in aceeasi directie.
-Bine.Multumesc.Tanara isi culese geanta de pe jos si se apropie de Hajime.
Au mers unul langa altul tot drumul pana acasa,dar nu au mai scos nici un singur cuvant.Amandoi erau mult prea cufundati in proprile ganduri.Leah se gandea la casa ei,la Lucifer si la Itazaur.Oare nu le era dor de ea?Era sigura ca intr-o saptamana se vor plictisi acolo fara ea,poate chiar o sa-i simta lipsa...nu avea rost sa se minta.Nimeni nu ii va simti lipsa.Acum in Infern era din nou ordine.Fara ea totul era perfect si mergea bine.Lucifer nu se va mai enerva asa de des,iar Itazaur nu va mai fi nevoit s-o pazeasca.Da,gandi ea,totul va fi perfect.
Hajime privea tacut pe geamul autobuzului la cladirile de ramaneau in urma,iar,din cand in cand se uita cu coada ochiului la fata de langa el.Parea atat de trista si singura.Isi aducea aminte de prima lui zi in lumea oamenilor.Nici lui nu-i placuse,dar resusise sa se obisnuiasca cu timpul.Spera ca si ea va face la fel,cu toate ca nu era usor.
Autobuzul opri aproape de cladirea in care locuiau.In cateva momente se aflau deja in interior.
-Multumesc,inca o data,zise fata neprivindu-l in ochi.Nu stiu cum as fi ajuns acasa fara ajutorul tau.
-Pentru putin,dar fa-mi o favoare,pustoaica.Nu mai fi asa aiurita.Nu am timp de pierdut cu fetite.Zicand acestea se indeparta si intra la el in apartament,in timp ce Leah ramasese cu gura cascata in mijlocul holului.
"Si cand credea ca ii un tip de treaba!"bombani urcand inca un etaj si intrand la ea in apartament.
A doua zi fusese un pic mai buna.Cel putin de data aceea reusise sa ajunga la scoala fara cine stie ce incidente majore.Drumul nu i se mai paruse atat de intortocheat,dar inca mai avea ceva probleme cu directia."Asa ceva nu mi se intampla niciodata in Infern"gandi nemultumita in timp ce se aseza la locul ei in clasa.
Nu dura mult si ora incepu.Se chinuia sa fie atenta la ceea ce zicea profesorul,dar mintea ii zbura in alta parte.Literatura universala nu fusese niciodata pe placul ei.Cu toate astea era o materie obligatorie si in fosta ei lume.Numai ea stia cat s-a chinuit cu Shakespeare,Hugo,Rousseau,Balzac si multi altii ca ei.Nu ii intelese niciodata pe deplin.De ce trebuiau sa foloseasca fraze atat de complicate ca sa exprime lucruri simple?.
-Domnisoara Leah,zise profesorul oarecum enervat,daca ati vrea sa fiti prezenta nu doar cu fizicu, va rog...
Leah clipi de cateva ori si-si indrepta privirea spre profesor,care o privea parca asteptan ceva.
-...Raspunsul la intrebare domnisoara...
-A..ahh se balbai fata incercand sa-si aminteasca ce despre ce vorbea profesorul,cat ea visase cu ochii deschisi.Mai puteti repeta o data intrebarea va rog.Nu era atenta.
-Elevii din zilele astea nu stiu sa aprecize o pisa clasica.Deci cine a zis fraza:"A horse,a horse,my kingdom for a horse?"
Dupa mutra pe care o avea barbatul Leah banuia ca el se astepta sa nu stie o ioata de Shakespeare.Tipul ii amintea de fostul ei profesor de literatura.Avea aceeasi alura de om plictisit de viata hotarat sa-i plictiseasca si pe restul pentru o obtine un pic de satisfactie.Ii crea repulsie.Afisa pe fata unzambet inocent ca si cum ar fi zis "Scuze,dar habar n-am",dupa care adauga cu o voce calma si sigura pe ea:
"CATESBY:
Rescue, my Lord of Norfolk, rescue, rescue!
The king enacts more wonders than a man,
Daring an opposite to every danger:
His horse is slain, and all on foot he fights,
Seeking for Richmond in the throat of death.
Rescue, fair lord, or else the day is lost!

KING RICHARD III:
A horse! a horse! my kingdom for a horse!

CATESBY:
Withdraw, my lord; I'll help you to a horse."

E o piesa de Shakespeare Richard III scrisa in 1594.Zambi atotcunoscatoare catre profesorul care se incrunta un pic la ea.
-Daca nu ma insel,domnule profesor si nu ma insel,acesta este fragmentul la care va referiti,nu-i asa?
-Foarte bine,domnisoara.Ati dat un raspuns corect.Si l-ati dat si in engleza.
-Am avut un profesor bun de literatura,care credea ca operele clasice trebuie studiate in original.Zicea ca un adevarat filolog poate sa aprecize adevarata valoare a unei opere doar daca o studiaza in limba originala.Nu sunteti de acord cu mine,domn profesor?
Profesorul nu mai zise nimic,dar fata nu se lasa.
-In ce limba ati studiat Shakespeare?
-In japoneza,domnisoara.
Leah zimbi rautacios.
-Pacat.Nici nu-i de mirare ca nu prea intelegeti subtilitatile aceste povesti.Dar daca dori va pot imprumuta carte mea.Asta daca va descurcati cu engleza.
In clasa nu se mai auzea nici musca.Toti asteptau reactia profesorului.
Falcile acestuia se inclestara ca si cum ar fi vrut sa zica ceva,dar se razgandi,apoi adauga cu un ton cat de poate de formal:
-Multumesc.As fi incantat sa studiez opera dramatica a marelui S si in engleza.
-Placerea e de parte mea,zise Leah pe un ton egal.
Tensiunea plutea in aer.Toti elevii stateau incordati in banci asteptand parca dezlatuirea bestiei.Singura persoana linistita era Leah.Atitudiea ei ura "Nu-mi pasa!!".Saya o prievea cu ochi mari.Nu ptea sa nu o admire.Nu se lasa intimidata de ferocele print al literaturii,cum il poreclisera seniorii pe profesorul de literatura.Abia astepta sa se termine ora ca sa poata dicuta cu noua ei colega.
Parca cineva o auzise ca in mai putin de cinci minute suna de iesire.Saya se ridica din banca si alerga sa o prinda din urma pe pe Leah care iesise deja din clasa.
-Leahh,striga ea pe colidoarele pline,stai asteapta-ma.
Leah o auzi si se opri din mers.
-Cum ai reusit sa faci aia?intreba fata curioasa
-Ce sa fac?nu am facut nimic.
-Nu ai facut pe naiba.L-ai luat pe profu' de literatura la misto pe fata.Nici macar n-ai clipit cant ti-a aruncat privirea aia.
-Care privire?Leah chiar nu stia depsre ce vorbea colega ei,dar devenea curioasa.
-Cum adica:care privire?Saya incepu sa rada de mutra mirata a prietenei sale.Nu sti zicala aia:daca privirea ar ucide...genul ala de privire.
-Daca aia e privire ucigasa eu sunt maica Tereza.Daca l-ai cunoaste pe tatal meu ai sti ce inseamna o privire care chiar te poate baga in mormant,si la propriu si la figurat,gandi Leah dar nu zise cu voce tare.
-Tatal tau e dur?Saya era curioasa.Ieri incercase sa afle mai multe despre Leah si familia ei,dar nu prea avuse sanse.Toate intrebarile ei fusesera ocolite cu dibacie.
Fetele ajunsera in sala de mese.Nu era inca pranzul,dar destul de multa lume venise acolo ca sa-si cumpere ceva de rontait.Isi cumparasera doua sucuri si se asezasera la o masa mai ferita,de langa ferestre.
Leah se gandea cum ar putea sa-l descrie pe tatal ei.Nu putea sa-i zica ceva de genu"Sti eu sunt fiica diavolului,dar nu e un tip asa de rau precum se zice"Probabil ar trimite-o la nebuni.Zambi putin cand se gandi la scena ce ar putea iesi.
-Leah,mai esti prezenta?Saya ii flutura mana prin fata ochilor.
-Da,da desigur...deci despre ce vorbeam...despre tata.Hmm...nu cred ca dur e cuvantul potrivit pentru tatal meu.Diabolic ar fi mai bun.
Saya se incrunta.
-Cum adica diabolic?
-Poi...e genul de persoana care te poate induce in eroare foarte usor,te joaca pe degete fara sa-ti dai seama,face orice ca sa obtina ceea ce-si doreste si foloseste adesea sintagma scopul scuza mjloacele.Dar e un tip de treaba,daca il prinzi in toane bune.
-Pare complicat.Saya facu o pauza procesand informatia.Dar mama ta?
-Nu stiu.Nu am cunoscut-o niciodata pe mama.Tatal meu m-a crescut.
-Imi pare rau Leah.Nu am vrut sa te supar.
-Stai linistita.Nu ma deranjeaa deloc chestia asta.Pur si simplu asa stau lucrurile.
-Si cu ce se ocupa tatal tau?
Intrebarea secolului.Stapaneste Inferul nu parea un raspuns bun in situatia de fata.Trebuia sa minta un pic.
-Conduce o corporatie.Era destul de aproape de adevar.Infernul nu era tocmai o corporatie,dar la felul in care mergeau lucrurile in ultima vreme nu s-ar mira daca in urmatorul secol Infernul va fi Hell SRL.
-Wow!Tatal meu e avocat,iar mama e secretara.Cred ca e mijto sa ai un tata atat de important.
Leah ridica din umeri.
-Nu ma prea intereseaza.Ti-am zis,asa stau lucrurile.Nu are rost sa filosofam pe marginea lor.
Ajunsesera intr-un punct mort al conversatiei.Saya era destul de incomoda.Tot timpul se simtea mai bine cand putea vorbi despre ceva.Tacerile de lunga durata nu erau pe placul ei.Se foi nelinistita pe scaun incercand sa gaseasca ceva de discutat,cand auzi o voce cunoscuta,dar si foarte ironica:
-Hey...ametito,se pare ca azi ai reusit sa ajungi la scoala.
Intoarse capul si il vazu pe Hajime,care o privea pe prietena ei.
-'Neata si tie,zise Leah cu o voce indiferenta.Nu ai de cine sa faci mijto si m-ai gasit pe mine?
-Din pacate pentru mine,esti singura destul de amuzanta de pe aici care poate sa-mi mentina viu interesul.
-O s-o iau ca pe un compliment...de data asta adauga dupa o pauza bine plasata Leah.
-Daca asta te face sa te simti mai bine...ii facu cu ochiul si se indeparta de masa celor doua fete.
-Leah,ce a vrut sa zica cu faza "ai reusit sa ajungi la scoala"?Saya era destul de curioasa.Era pentru prima data cand Hajime isi arata interesul pentru cineva.
-Hmm...am cam dat de el aseara cand plecam acasa.Ma ratacisem si m-a ajuta sa gasesc drumul cel bun.
Saya facu ochi mari si era cat p-aci sa scuipe sucul pe care il inghitise.
-Vrei sa zici ca te-a condus acasa?
-Nu e mare lucru...oricum suntem vecini,deci nu a fost cine stie ce efort din parte lui.
-Vecini!!!sunteti vecini?!!cu elevul din iad.
Mai avea un pic si o bufnea rasul.Saya era cu adevarat o figura de om.Totul era atat de simplu pentru ea.Oamenii erau ori buni ori rai,nu existau nuante de gri.Era evident ca il categorisise pe Hajime ca fiind un tip rau,dar tocmai sintagma elevul din iad nu prea i se potrivea.In plus,daca chiar venea din Iad probabil ca l-ar fi recunoscut deja.Nu...era doar un tip obisnuit,frumos ca naiba si deosebit de arogant.Pacat pentru ea ca ii placea combinatia.Ii facea sangele sa clocoteasca in venea in asteptarea unor clipe mai placute.Pana la un anumit punct,Hajime ii amintea de Itazaur.Aceeasi aura puternica,covarsitoare si autoritara,dar Itazaur avea si o latura blanda.Din cate putuse sa observe pana acum baiatul nu parea sa detina asa ceva.Tot ceea ce facea cerea un pret.Se intreba cat va trebui sa plateasca ea pentru favoarea pe care i-o facuse cu o seara inainte.Daca asta va fi sansa de a simti adrenalina curgandu-i prin sange nu prea ii pasa.Ar fi acceptat orice.S linse pe buze in anticipatie...pana la urma viata pe Pamant nu va fi plictisitoare.