L's journal [shounen-ai]

[Erina Ozaki]

Salutare si gomen si imi fac aparitia asa de tarziu, dar ce mai conteaza XD. Se vedem ce avem pe aciulea. Pai se pare ca povestea ta incepe sa se schimbe. Devine mai interesanta si mi-e si mie mai drag sa citesc.:} Si asa stateam sa aflu ce se intampla. Vad ca treaba cu jurnalul lui Ryuuzaki se adanceste :->.
Observ ca ai mai progresat putintel la descriere, desi...desi mai ai putina cale de mrs, dar esti pe drumul cel bun ;;). Dialogul aaa, cam putin, dar macar e plasat unde era cazul si nam ce sa mai adaug in acest caz.
Naratiunea este in armonie pe moment, actiunea, pai nu este fugarita de gaste :)). E bine! Estetica, am vazut cateva greselute, dar nu miau sarit in ochi asa ca nu le iau in seama.
Ast nextul si multa inspiratie la el :* :-h

[Verrine]

Arigatou ptr com ^:)^. Next chapter.

Capitolul 11: Un nou individ, un nou caz.

In ultimele doua saptamani am aflat foarte multe despre cazul Kira si mai ales despre jurnal. Pana acum, stiam ca acest caz a fost abandonat din cauza lipsei de suspecti, desi inainte de moartea lui Kaimei au fost foarte multe persoane ce puteau sa aibe titlul de “Kira”. Daca imi aduc bine aminte, printre ei se afla si o fata, Misa Amane. Acest Kira este o persoana care omora aproape zilnic in jur de treizeci de oameni, toti fiind criminali. Deasemenea, datorita aparitiei lui s-au creat doua tabere, le-am numit eu PRO si CONTRA Kira. Tipul acela ciudat, Light, sigur are o legatura cu tot ce se intampla. Avea si o ruda care a facut parte din echipa de detectivi. Din cate am inteles, totul s-a petrecut in urma cu trei ani, o perioada scurta de timp, insa nimeni nu pare sa vrea sa discute sau sa-si aminteasca despre asa ceva. La partea cu jurnalul inca nu stiam ce sa cred; nu puteam sa coexist cu ideea ca se scrie singur, pur si simplu mi se parea ceva absurd. Insa, fiind incapabil sa imi dau seama despre ce este vorba, trebuie sa raman la aceasta speculatie. Din cate se parea, intamplarile erau relatate in limba japoneza, insa cu alfabet latin. Un lucru ciudat.
Cam acestea erau lucrurile care le-am aflat pana acum. Intradevar, sunt multe… insa nu se leaga deloc intre ele. Nici macar nu stiu daca jurnalul are vreo legatura cu cazul.
Am oftat. Momentan ma aflam intr-un taxiu, intreaptandu-ma spre birou. De data asta plecasem mai devreme de acasa asa ca puteam sa stau linistit, nu existau sanse sa intarzii.
Aruncasem –probabil din obisnuinta- o privire asupra ceasului: 14.30. Mai aveam inca jumatate de ora la dispozitie, deci puteam sa ma asez confortabil pe scaun si sa ma relaxez. Insa, cand sa ajung si eu la concluzia asta, masina s-a oprit, taximetristul anuntandu-ma ca am ajuns la destinatie. M-am dat jos dupa ce i-am platit si m-am indreptat spre intrare. Ce pot spune… lucram in cea mai inalta cladire din Tokyo, alaturi de cel mai bun detectiv din lume. Inca ma intreb cum am ajuns aici.
-Ran, vreau sa-ti prezint pe cineva, mi-a spus Ryuuzaki imediat ce am intrat in birou.
Aruncasem o privire fugitiva asupra incaperii sa vad despre ce individ ciudat mai e vorba de data asta. Am fost placut surprins sa vad o fata. Ryuuzaki nu se intelegea deloc bine cu ele… Ma intreb despre ce e vorba.
-Ea este Misa Amane.
A spus cumva… numele acela… Misa Amane?! Am inceput sa o analizez mai bine, fiind foarte interesat de ea imediat ce i-am auzit numele. Nu era foarte inalta, avand un par lung, de un blond deschis, prins in doua codite. Fata ii era rotunda, iar ochii de un maroniu intens intrau intr-un contrast perfect cu tenul alb. Era imbracata destul de ciudat… Peste rochia de un negru lucios avea un palton lung si rosu. Purta niste cizme lungi, cu un toc inalt ce imi dadea impresia ca era mult mai mica decat imi imaginasem la inceput.
-Incantat.
-Esti asa de dragut! Ce par roscat ai! Iti iubesc camasa, sunt sigura ca a costat o avere la ce perfect arata!
-Nu… chiar…

<< Ce naiba se intampla aici? Toata imaginea care mi-am facut-o in minte… ah. Cred ca este vorba despre aceeasi Misa din jurnal. >>

-Ran, sunt sigura ca vom deveni cei mai buni prieteni.
-Si eu, ii spun cu jumatate de gura.
Acum chiar ma speria. M-am uitat rugator spre brunet, in speranta de a ma scapa de ea. Blondina nu mi se parea o persoana masochista, mai degraba sadista. Ma intreb cu de L cunoaste o asemnea persoana.
-Misa adora tot ce are culoarea negru sau rosu , auzisem vocea lui L printre exclamatiile blondei.
Proasta idee sa-mi iau azi camasa neagra. Sa tin minte: cand o sa am de lucrat cu Misa sa ma fereasca sfantu sa ma imbrac in negru sau orice alta culoare inchisa. Cred ca o sa ma si vopsesc.
-Acum ca v-ati cunoscut, trebuie sa rezolvati un caz… impreuna.
Sunt mort.
-Ce bine! O noua sansa sa ne cunoastem mai bine! Sigur este destinul. Ne-a fost menit sa ne intalnim.

<< De ce eu, Doamne? Cu ce ti-am gresit? >>

Am aprobat si eu spusele celor doi, neavand cum sa ma opun. Cand ma gandesc, o sa am de rezolvat un caz cu o crizata. Ce viata… Oricum, nu ma asteptam sa ma intalnesc cu ea. Este una dintre suspecti si am intalnit numele ei si in jurnal. Insa, si mai interesant este faptul ca Misa pare sa se cunoasca foarte bine si cu Light. Am mai aflat ceva, insa si de data aceasta nu se leaga nimic.
-Despre ce e vorba, Ryuuzaki-kun?
-Vreau sa mergeti in Nibancho. Acolo o sa va intalniti cu niste detectivi care o sa va duca pana la o casa din apropierea liceului Joshigakuin. Este vorba despre moartea unei studente. O sa aflati mai multe acolo.
Pare un caz usor, de ce ne-a trimis pe noi? Credeam ca L lucreaza numai cu cazurile care nimeni nu poate sa le dea de capat. Eh… oricum, cred ca pe moment ar trebui sa ma gandesc mai mult la viata mea. Sa speram ca ajung intreg.
Am plecat asadar spre locatia data de Ryuuzaki folosind metroul. Pe langa ca o aveam pe Misa, ma mai si sufocam in acea ingramadeala. Privind partea frumoasa a lucrurilor, datorita modului in care se prezenta meotrul, Misa nu a vorbit absolut deloc cu mine, ceea ce mi-a dat cateva sperante si satisfactie. Am ajuns undeva in apropierea acelui cartier, Nibancho, cu camasa distrusa si Misa vorbind intruna. A continua asa chiar si in drumul spre locul unde trebuia sa ne intalnim cu acei detectivi. Imi punea tot felul de intrebari, de la culoarea preferata pana la povestea mea “amoroasa” cu Mogami. Am fost obligat sa-i spun despre ea… nu aveam incotro.
-Voi trebuie sa fiti Amane Misa si Yashiro Ran, cei trimisi de Ryuuzaki-san.
Vocea groasa a barbatului din fata noastra m-a salvat de intrebarile blondinei. Era un politest- l-am recunoscut dupa imbracamintea specifica-, ce nu parea sa depaseasca varsta de treizeci si cinci de ani.
-Noi suntem, i-a raspuns Misa, adaugand si un zambet, destul de fals, la final.
Se pare ca el va fi cel care ne va indruma de acum incolo. Eh, ajuta-ma Doamne sa trec si peste asta.

Poze:

Misa Amane:

Detectivul:

[Hetalia]

Helo, alt capitol interesant. Cam scurt, dar interesant. Se pare ca avem personaje noi. Misa Amane (ma rog, nu e chiar noua) si detectivul/politistul acela. Misa iar a inceput cu tachinarile ei dragastoase si obsesia fata de baietii draguti (cum e si cauzl lui Ran), se pare ca va avea batai de cap serioase cu ea. O, si, inca ceva. Mogami si cu Ran au fost impreuna o_O, nu-mi vine sa cred, nu vad potrivirea dintr ei, da' oricum, e o chestie destul de interesanta.Mi-a placut faza cu negru si rosu, Misa chiar a luat-o razna, dar tot e draguta prin felul ei nebunesc de a fi.La critici nu mai am nimic de zis, deocamdata stai bine cu partea de scriere si nu mai am nimic de adaugat, te deschurci foarte bine.Astept nextu' si sper sa fii tot la fel de rapida. Kisu and bye.

[Verrine]

Milioane de scuze ptr intarziere ^:)^. Acum, nextul. Ceva mai lung, cred :-S.

Capitolul 12: Un caz interesant, dar usor.

Ce pot spune despre indicidentul de acum o saptamana? Acel caz a fost dea dreptul interesant, insa destul de usor de rezolvat. Tot ce trebuia sa faci era sa-ti dai seama de motivul uciderii. Sa va povestesc cum s-a intamplat.
Imediat ce ne-am intalnit cu detectivul respectiv, domnul Hirosaki Ikuto, am fost condusi la locul crimei. Nimic spectaculos pentru mine, insa Misa era sa intre intr-un soc. Misaki Aiko, o fata in anul al doilea de liceu, a fost omorata in noaptea in care parintii ei isi serbau al 15-lea an de casatorie. Din cate se parea a fost impuscata de doua ori in cap si de cinci ori in stomac. Corpul a fost dus la morga imediat ce noi am ajuns acolo. Se pare ca totul s-a petrecut cu o noapte in urma. Inca nu imi pot da seama cum de Ryuuzaki afla atat de repede de cazuri. Chiar se pricepe. Oricum, dupa ce cadavrul a fost dus la autopsie, impreuna cu Misa am investigat locul crimei. “Actiunea” a avut loc in bucatarie. O regizare a crimei ar suna cam asa:

Misaki Aiko a plecat la ora 18.00 de la liceu, cand a primit un telefon din partea parintilor afland ca va fi singura tot restul serii. Acestia au plecat la un restaurant din centrul orasului pentru as serba a cinsprezecea aniversare. la 18.15, imediat ce ajunge acasa, fata isi invita cea mai buna prietena pentru a dormi la ea. Criminalul intra in casa in timp ce fata prepara niste popcorn. Aceasta s-a indreptat spre locul de unde provenea zgomotul. Criminalul vazand ca acea casa nu este goala, a amenintat-o pe fata cu pistolul. Aiko s-a speriat si a fugit spre telefonul din bucatarie casa anunte politia. A fost insa impuscata de mai mutle ori inainte de a ajunge acolo.

Cand am vazut prima data reproducerea crimei nu am fost foarte multumit. Cei drept, se legau faptele insa nu cred ca era vorba despre un hot oarecare. In general, cei care sparg casele doar pentru bani ii iau pe ce cei prezenti in casa drept prizonieri, cerand mai apoi rascumparare. Asa se intampla in 90% din cazuri. In celelalte 10% este vorba ori despre un psihopat, ori motivul spargerii a fost cu totul altul. M-am gandit la toate acestea abia cand Misa mi-a spus despre discutia ei cu prietena fetei. Din cate se parea, fata tocmai se despartise de iubitul ei, care surprinzator, a mai fost arestat o data pentru furt. Prima data am fost sigur ca el este criminalul, insa in meseria aceasta totul este imprevizibil. La o zi dupa aflarea acestui lucru, chiar cand vorbeam cu prietena fetei si Misa, monsieur Aburame Akito intra pe usa. Acesta era chiar fostul iubit al lui Aiko. Toti am fost uimiti sa-l vedem, insa gestul care l-a facut a fost intradevar ceva… cu siguranta nu ne asteptam. S-a apropiat cu repeziciune de prietena lui Aiko, apucandu-o cu mainile de gat, incercand sa o sufoce. Spunea incontinuu “ Tu ai omorat-o”; “ A fost numai vina ta”. In acel moment toate gandurile mele erau invaluite intr-o ceata densa. Ce puteam eu sa cred acum? Ma rog, monsieur Aburame a fost luat in custodie de politie deoarece se credea ca el este criminalul. Am stat o seara intreaga in incercarea de a-mi da seama despre ce era vorba in caz, insa nu gasisem mare lucru. Urmatoarea zi am vrut sa vorbesc cu Akito, sa vad ce crede el despre moartea lui Aiko. Ii parea intradevar rau, puteam sa observ in ochii lui acea tristete si in special, ingrijorare… se simtea singur. Imi spunea despre prietena lui Aiko. Nu o placea deloc. Mereu ea a fost cea care a vrut sa-i desparta pe cei doi, si din cate se parea… motivul despartii lor a fost chiar aceasta prietena, Hikari pe numele ei. Oricum, tot ce imi povestea Akito era contrar cu spusele lui Hikari. Asta complica situatia… O noua problema aparuse: Cine mintea?
Misa a facut niste cercetari si a aflat mai multe despre Akito si in special despre relatia lui cu Aiko. Acesta a furat niste medicamente dintr-o farmacie renumita din Tokio pentru mama sa. Suferea de ulcer gastric deci avea nevoie de medicamente scumpe pe care nu si le permitea. A stat doi ani in inchisoare. Toti au recunoscut ca dupa ce a intalnit-o pe Aiko a fost cu totul alt om. Ba chiar, s-a apucat si de muncit ca sa o ingrijeasca pe mama sa. Aveau o relatie frumoasa, insa lui Hikari nu-i convenea situatia.
Cu ajutorul domnului Hirosaki Ikuto, detectivul, am mai reusit sa vedem inca o data locul crimei. M-am mai uitat pe acolo insa nu gasisem mare lucru in bucatarie. Am fost apoi in baie. Ce pot spune… a fost ceva penibil. M-am impiedicat de pragul de la usa si am alunecat foarte frumos pe covor. Insa, cred ca a fost un semn de la Dumnezeu. Imi dadusem seama cine era criminalul! Probabil ma credeti nebun, dar asa era!
Mai pe scurt, ca sa ocolesc toate drumurile care le-am facut cu Misa pentru a-i putea convinge 100% pe detectivo, politisti si tot ceilalti de adevaratul criminal, o sa va spun direct despre ce e vorba. I-am spus domnului Hirosaki ca Hikari era criminalul. A fost uluit- si probabil nu ma credea in toate mintile- insa dupa dovezile care i le-a dat nu mi-a mai spus nimic. Atunci cand alunecasem in baie, am deranjat putin covorul, o bucata din el intorcandu-se pa partea celalata. Ce credeti ca erau acolo? Mai multe pete de sange! Am intors atunci tot covorul si am urmarit petele formate de acel lichid rosiatic. Unde credeti ca am ajuns? In fata unei usi, care ducea in debara. Acolo se afla o galeata –bine ascunsa ce-i drept-, in care se regasea o perie de curatat covoare. Era si ea rosiatica! S-au gasit ampretele lui Hikari pe toata suprafata lor. Era clar… ea era criminalul.
Probabil va imaginati si voi cum ar suna reconstituirea crimei. Macar acum stim de ce era Aiko atat de brutal impuscata. Hikari o ura din tot sufletul! Si ea il iubea pe Akito, insa baiatul avea ochi numai pentru Aiko, de aici si gelozia asta care a condus-o pe Hikari spre uciderea celei mai bune prietene.
Ce pot spune… A fost un caz interesant, insa destul de simplu deoarece “criminala” n-a stiut sa-si ascunda bine urmele. Oricum, daca nu alunecam atunci in baie, nu cred ca as fi descoperit ca Hikari era criminalul decat mult mai tarziu, poate cand nu mai era nimic de facut.
-Ran! Ma asculti?
Am ridicat capul din mormanul de hartii, uitandu-ma spre cel care ma interpelase. Era brunetul, aproape ca am uitat ca sunt la servici.
-Scuze… ce ziceai?
-Vad ca esti foarte preocupat cu faculul raportului. Ti-a placut sa lucrezi pe teren?
-Normal!
Sincer, chiar imi placuse. Nu m-as fi gandit niciodata ca viata de detectiv poate fi atat de interactiva si de dinamica.
-Atunci, banuiesc ca faci o pechipa buna cu Misa.
Tot entuziasmul mi-a pierit intr-o singura secunda… Pana si numele ei ma bantuie. In raportul pe care l-am scris am incercat sa ma axez foarte mult pe detaliile legate de crima, insa nici nu vreau sa-mi aduc aminte cate s-au intamplat cu Misa alaturi. Ingrozitor… Terifiant. Ajuta-ma, Doamne, sa uit.
-Nu chiar… Insa mi-a placut cazul, desi a fost cam usor.
-Asa incepem toti.
I-am zambit, dandu-i astfel dreptate. Cine stie… poate ma asteapta o carierea de detectiv. Nu cred ca m-ar deranja prea mult. Vorbind de toate acestea, mi-am adus aminte de Cazul Kira si de jurnal. Oare voi fi in stare sa descifrez misterul? Totul pare foarte incurcat. Mi-am propus sa o intreb pe Misa, insa uitasem total… eram prins in “vrajile” acelui caz. Se pare ca o sa am niste treaba maine. Va trebui sa o scot in oras pe Misa. Era un gand terifiant, masochist chiar… insa voiam sa aflu mai multe despre acel caz.
Mi-am incheiat raportul despre caz, luandu-mi la revedere de la L si plecand spre casa. Aveam nevoie de odihna pentru ziua de maine.

[Hetalia]

Hello. dupa cum obisnuiesc, am trecut din nou pe la acest fic. Chiar mi-a placut foarte mult acest capitol pentru ca a iesit cel mai bine din toate. Imi place ca te-ai axat pe descrierea cazului si pe relatarea intamplarii in care a fost descoperit criminalul. Ai proportionat foarte bine aceste doua moduri de expunere si, chiar daca dialogul a fost putin, nu a fost lipsit de sens.
Cat despre actiune, aceasta evolueaza din ce in ce mai bine, lui Ran chiar incepe sa-i placa meseria de detectiv si chiar mi-ar place sa descopere despre ce este vorba in cazul Kira. Abia astept sa vina partea shounen-ai a povestii si astept cu nerabdare nextu'
Succes and kisu :*:-h

[Verrine]

Arigatou ptr coom si milioan de scuze pentru intarziere. Spatamana trecuta am fost plecata in tabara taman in Maramures si n-am avut cum sa scriu. ^:)^. Am uitat sa anunt. Am venit insa cu un nou capitol, sper sa va placa. :D

Capitolul 13: "Te iubesc?"

Eram in taxiu, indraptandu-ma spre cea mai inalta cladire din oras. Desi era ziua mea libera, foloseam traseul obsnuit. Din cauza examenelor, in ultimele trei zile nu am mai fost pe la birou. Cand ma vorbit cu Ryuuzaki mi-a spus ca nu e nici o problema daca lipsesc o perioada, insa parca nu voiam sa-l mai las singur inca 24 de ore. Ultima data cand am facut asta am gasit un adevart uragan in biroul sau. Mereu mi l-am imaginat pe brunet tipul de persoana inteligenta, organizata si in mod special… ordonata. Ma rog, dupa ce m-am angajat si am petrecut o saptamana cu el, mi-am schimbat parerea.
In legatura cu jurnalul si cazul Kira nu am mai aflat nimic. In ultima saptamana m-am axat foarte mult pe invatat. Trebuia sa iau examenele pentru a mai putea ramane in Tokio. Nu a fost greu. De fapt, nu ma asteptam sa am niste subiecte atat de usoare. Indiferent daca ma pregateam sau nu tot stiam sa rezolv acele probleme de informatica; le facusem in liceu. Oricum rezultatele le voi afla abia peste doua zile.
Mi-am rezemat capul de geamul taxiului. Nu dormisem foarte mult aseara. Mogami a venit la mine acasa in jurul orei zece si a inceput sa-mi povesteasca despre noua ei cucerire. Parea un tip de treaba dupa cate spunea ea, insa are mereu tendinta de a supraestima lucrurile. Ma rog, atata timp cat ea era fericita, eu nu aveam nimic impotriva.
-Am ajuns, domnule.
Vocea taximetristului mi-a atras atentia. Am deschis portiere masinii, i-am platit omului si m-am indreptat spre birou. Cascasem usor de cateva ori pana sa ajung la brunet. Uneori chiar ma simteam ca o menajera. Mi-am imaginat cum as arata cu sort, niste patofi inalti cu toc, un decolteu proeminent. Am inceput sa rad in lift numai gandindu-ma la asta. Nu cred ca L ma vedea in felul asta, dar nici mult nu mai avea. Fiind distrat de situatie am intrat fara sa mai bat la usa.
-M-am gandit sa trec azi pe la tine. Esti un adevarat dezastru daca stai singur si pentru cateva zile.
Si in timp ce vorbeam mi-am indreptat privirea spre canapeaua din birou. Light statea peste Ryuuzaki, tinand pumnul drep ridicat, incercand sa-l loveasca. Brunetul parea foarte calm in timp, desi Light era turbat de furie. Eram incremenit. Nu puteam sa ma misc sau sa spun ceva. Era prima data cand vedeam doua persoane cum se bat. Ryuuzaki l-a prins de ambele maini pe saten si l-a intors in asa fel incat au cazut amandoi de pe canapea. De data aceasta brunetul era cel care statea peste Light. Din locul in care eram puteam sa observ privirea plina de furie a satenului; ochii odata plini de intelegere erau acum doar o amintire. Privea fix inainte, zambind. Puteai spune ca a innebunit. Ryuuzaki l-a lovit puternic de cateva ori. Nu stiu exact daca imi observasera prezenta, insa atunci cand pumnul brunetului i-a intors capul lui Light spre mine- putand astfel sa ma priveasca- acesta s-a ridicat brusc, trantindu-l pe brunet si iesind pe usa. Ma simteam ca intr-un film foarte prost deal lui Jackie Chan. M-am indreptat spre locul in care se afla Ryuuzaki.
-Nu m-am gandit ca esti un asa bun luptator, ii spun ironic in timp ce il ajut sa se ridice.
Nu mi-a raspuns; avea privirea fixata asupra mea. Am observat cum un firicel rosiatic de sange a inceput sa se prelinga din gura sa. Am oftat. Uite motivul pentru care eu sunt impotriva violentei. Mi-am scos batista din buzunarul pantalonilor si l-am sters usor, astfel incat sa nu-l doara. Uneori aveam impresia ca nu sunt doar o menajera, poate mama lui. Am prea multa grija de el!
-Haide, sa mergem la mine acasa. Ai nevoie de o baie si niste cafea. Sa vezi ca o sa te simti mai bine, ii spun zambind.
-Bine.
Imediat ce m-a aprobat s-a indreptat spre unul dintre dulapiaorele din birou. A scos de acolo o cutie in care, dupa ambalaj, cred ca se aflau cubulete de zahar.
-In caz ca imi pui prea putin zahar in cafea, mi-a spus acesta imediat ce a observat ca priveam suspicios cutia.
-Nu-ti face girji, iti fac cafeaua de atata timp. Stiu ca daca nu are cel putin doua kilograme de zahar nu e destul de dulce.
Am iesit amandoi din birou, indreptandu-ne spre apartamentul meu. Toti angajatii erau surprinsi sa-l vada pe L. Era normal, foarte rar se intampla ca brunetul sa-si paraseasca biroul. Mi-am propus mai de mult ca intr-o zi o sa-i fac un program special care sa implice si timpul liber, somnul si mancatul.
Pe parcursul drumului nici unul dintre noi nu a spus nimic. Nu aveam de gand sa-l intreb despre conflictul pe care tocmai l-a avut; daca el crede ca e mai bine sa tina totul pentru el, atunci ii respect dorinta. A fost destul de ciudat oricum. Light arata de parca ar fi innebunit, ce l-ar fi facut sa se comporte asa? Parca era in stare sa-l si omoare pe brunet. Pe de alta partea, Ryuuzaki era extrem de calm, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Imediat ce am ajuns la apartament i-am dat lui Ryuuzaki cateva haine de schimb si un prosop:
-Fa o baie pana pregatesc eu cafelele.
A dat aprobator din cap si s-a indreptat spre baie. Am scos cateva pliculete de cafea si le-am pus la filtru. M-am asezat pe unul dintre scaunele alaturate mesei si priveam ganditor spre aparatul ce avea sa ne faca cafeaua. Situatia in care se aflau Light si L ma facea curios. Voiam sa aflu despre ce e vorba, insa pe de o parte doream sa respect deciziile brunetului. Oftasem adanc. Toata treaba asta era din ce in ce mai incurcata.
Sirul gandurilor mi-a fost in scrut timp intrerupt de brunet. Se afla in fata mea cu o sticluta galbena in mana pe care scria Shiseido Tsubaki. Era samponul.
-Ce e asta?
-Sampon, ii raspund oarecum absent.
-Nu e ca cel pe care mi-l lua Watari. Acesta – spune in timp ce-l apropie mai mult- miroase frumos.
Se uita la sampon apoi la mine. Schimba priviri intre acea sticla si mine. Pentru prima data Ryuuzaki avea alta expresie a fetei… parca una rugatoare. Am fost uimit sa vad asta, mai ales la el. Parca ma indemna cu tot sufletul lui sa-i dau samponul.
-Haide, ii spun in timp ce-l iau de mana.
Ma simteam de parca as fi mama lui. Chiar si asa, era un copilas dragut. Avea o fata asa de nevinovata. Nu-mi venea sa cred ca spun lucrurile astea depsre cel mai bun detectiv al lumii. L-am dus pana in baie. Nu era cine stie ce: o incapere nu foarte mare, cu pereti albastri si o gresie neagra si lucioasa pe jos. Aveam aceleasi lucruri care le are orice baie, doar ca langa cada se afla un dulapior in care depozitam niste medicamente si o trusa de prim ajutor. Nu se stie niciodata cand o sa am nevoie de ea.
-Apleaca-ti capul, ii zic in timp ce pregatesc dusul.
Imediat ce am potrivit apa, i-am umezit parul pentru a putea mai apoi sa-l spal cu acel sampon. Ii facema un masaj usor la cap in timp ce incercam sa intind samponul pe toata suprafata parului. Tinea ochii inchisi, insa cred ca era satisfacut de situatie. Nu stiu de ce -chiar nu-mi pot imagine ceva plauzibil-, insa imi placea sa fac asta. Cine stie… poate voi avea un viitor ca maseur. L-am masat pe brunet timp de cinsprezece minute. Nu a spus nimic si nici nu s-a miscat deloc. Cand am terminat sa-l clatesc si-a deschis ochii. Acum statea cu fata spre mine, privindu-ma printre picaturile de apa ce se prelingeau pe fata lui.
-Asteapta aici sa aduc prosopul.
Cand venise sa imi arate descoperirea facuta uitase prosopul pe scaun. L-am luat in timp ce am aruncat o privire spre filtru. Cafeaua era aproape gata. M-am intors in baie. Brunetul a inceput sa se apropie de mine, insa a alunecat. M-am indreptat rapid spre el, incercand sa-l prind. Ce pot spune… Aveam o pozitie… Cu o mana ma tineam de chiuveta, cu spatele ma sprijineam de partea laterala a cazii si cu cealalta mana il tineam pe brunet.

<< Eu-superman, el-omul invizibil. >>

Situatia ma amuza. Chiar si asa, in incercarea de a ma misca, mai rau am facut. Am alunecta si eu pe apa scursa din parul brunetului, cazand si lovindu-ma puternic cu capul de cada. Din toata treaba asta Ryuuzaki a iesit cel mai bine, statea frumos peste mine, cu parul ud, al carei ape se prelingea acum pe tricoul meu. Ce sa zic… nu se putea mai bine de atat.
-Ran…
-Ce e? ii raspund intarziat.
-Parul imi miroase a miere.
L-am privit dubios. M-am apropiat mai mult de el si i-am mirosit parul. Intradevar, era miere! Ciudat… nu-mi aduc aminte sa fi cumparat un astfel de sampon.
Ryuuzaki isi intoarse capul spre stanga, privind in jos.
-Aishiteruyo*.
Nu stiu cum ar fi reactionat altcineva, dar eu mai aveam putin si lesinam cand am auzit acele cuvinte din partea brunetului. Parca trecusera exact prin mine. Il priveam mirat, stupefiat, chiar nu stiam ce sa cred. Ryuuzaki mi-a spus ca ma…ma… Nici nu ma pot gandi la asta! Si tocmai acea forma**! Mi-am intors si eu capul spre stanga, privind rusinat prin camera. Ma simteam ciudat… Privirea imi cazu asupra unei sticle de culoare galbuie… era samponul.

<< Stai putin! >>

Am mai privit de mai multe ori samponul, apoi locul la care era brunetul atat de atent. Dupa cum ma gandeam. El iubeste acel sampon, nici pe departe nu se referea la o persoana in carne si oase.

Aishiteruyo*- te iubesc foarte mult.
Si tocmai acea forma**- Ran se referea la diferenta dintre "aishiteiru" si "aishiteruyo". Aishiteiru inseamna un simplu " te iubesc" pe cand aishiteruyo se refera la o froma de genu " te iubesc atat de mult incat mi-as da viata pentru tine". Sper ca ati inteles diferenta. :))

[Me�al.]

N-am mai trecut de mult pe aici şi-mi cer scuze. Am citit toate capitolele pe care le-ai postat, dar lenea profundă m-a împiedicat să comentez.
Se vede un progres destul de mare de la primul capitol până acum.
Am să comentez numai ultimul capitol fiindcă duc în spate, din nou, o lene profundă.
Deci, acţiunea nu a fost grăbită, ba chiar a decurs destul de lent şi frumos. M-a surprins lupta dintre L şi Light şi chiar mă întreb de o fi cu Light căci era un tip destul de calm, aparent. Chiar sunt curios să citesc despre motivele cerţii lor. Ryuuzaki chiar pare un copil prins în corpul unui adolescent. E copilăros, dar, totuşi, foarte deştept. Sfârşitul şi declaraţia lui L m-a lăsat cu gura căscată. El fiind un geniu, mă aşteptam să i se confeseze lui Ran sub o formă mai subtilă, nu aşa bum!. Oricum, eu sunt curios să văd cum va reacţiona Ran.
Descrierea este bunicică şi mi-a plăcut că i-ai descris sentimentele lui Ran atunci când a aflat că L îl iubeşte.
Acţiunea, cum am mai spus, este foarte bună şi decurge lent ; )
Dialogul chiar îmi place. Nu e mult şi nici sec, e perfect.
Succes în continuare şi aştept să văd ce vei mai scrie !

[Verrine]

Me†al ma bucur ca ai o parere asa de buna legata de ficul meu, si mai ales ca ai observat evolutia mea @-). Problema este ca nu prea ai inteles ultima faza. :)). Ryuuzaki a spus ca iubeste acel sampon, nu pe Ran!. El iubeste acel sampon, nici pe departe nu se referea la o persoana in carne si oase.
Sper ca te-am lamurit ^:)^.
Acum, next. :D

Capitolul 14: Motivul, o surpriza!

Ziua de ieri a fost una intradevar ciudata. Mai intai ma duc la birou cu ganduri bune, dar il gasesc pe Ryuuzaki in mijlocul unei dispute cu Light. Dupa aceea, il iau pe brunet la mine acasa, unde ajung sa-l spal pe cap. Am incercat sa-i usuc parul, insa mult iubitul meu sef a alunecat, eu am incercat sa-l prind si nimic bun nu a iesit din asta; am cazut amandoi. La scurt timp dupa asta si-a expus dragostea nemargita pentru… acel sampon. Pentr un moment chiar am crezut ca se refera la mine; dar na, ce sa-i faci? El iubeste samponul! De parca nu ar fi fost destul, a ramas si peste seara la mine. Pe de o parte ma bucuram deoarece acum stiam sigur ca Ryuuzaki va dormi, insa eram si nemultumit… stiam ce-i poate creierul. Partea proasta a fost aceea ca a terbui sa impartim acelasi pat. Noaptea nu am avut nici o problema, insa dimineata m-am trezit sufocat. Nu vreau sa-mi aduc aminte ce fel ma strangea in brate. Parca ar fi fost gata sa ma felieze.
Pe langa toate acestea, mai era o problema… imi era teama sa nu gaseasca jurnalul… Am avut noroc, arata de parca nici nu stia de el. In final, totul a decurs bine. A pelcat de dimineata sub pretextul ca are de muncit la un nou caz.
Acum stau in bucatarie si savurez cafeaua de dimineata. Daca tot n-am ce face pana la trei, cand trebuie sa plec la servici, cred ca o sa mai studiez jurnalul. Cred ca voi gasi relatata intamplarea de ieri. Sunt curios de ce s-au certat cei doi, plus ca Light mi se parea genul de persoana calma; unde trebuie sa fii super norocos ca sa-l vezi nervos.
Imediat ce am terminat m-am indreptat spre locul in care ascunsesem jurnalul. Nu era cine stie ce, nu aveam imaginatie cand venea vorba despre lucruri de genul. Sertarul biroului era locul potrivit, dupa parerea mea.
L-am laut si l-am deschis la ultima pagina citita. Daca imi aduc bine aminte era vorba de 14 februarie.

28 februarie

<< Se pare ca a trecut ceva timp de cand nu am mai pus mana pe jurnal. 28 februarie… asta a fost ieri. Inseamna ca azi e 1 martie. Poate o sa merg undeva cu Mogami dupa servici. >>

Stateam si citeam niste detalii legate de un caz din Philadelphia. Cred ca ar trebui sa-i trimit pe Ran si Misa pana acolo. Pare un caz… exact genul lor. Duminica seara, toata familia era acasa. Ora 23.00, cei doi copii dormeau, iar sotia se indrepta spre biroul sotului pentru a-l intreba daca se culca sau mai ramane sa studieze actele firmei. Intra in incapere si isi vede sotul la birou, cu capul plecat pe niste acte, patate de sange. Speriata si infiorata de ceea ce vede cheama repede politia, insa fara sa-l atinga pe barbat. Este suspectata de crima; desi sustine ca nu ea l-a omorat si ca ar fi o absurditate ca cineva sa creada asta… mai ales dupa cei 15 ani de casnicie.
Am auzit usa de la birou deschizandu-se. Mi-am indreptat privirea intracolo. Era doar Light. Am oftat.
-Ce e cu fata asta? Asa ma intampini? Pari dezamagit, te asteptai sa fie altcineva?
Nu chiar, insa ceva mai bun de atat.
-Nu a mai venit de patru zile, ii zic.
-Oh… Despre Ran era vorba. Nu ai fost tu acela care i-a dat zile libere?
-Si voiam sa-l trimit dupa un caz in Philadelphia.
A oftat. A inchis ochii pentru cateva momente, apoi ma privi fix.
-Ryuuzaki, ne cunoastem de atata timp… Sa fim seriosi. Tie dor de el? Deja…
Nu am zis nimic. Eram atent asupra noi parajituri pe care mi-a adus-o Misa. Nu imi era dor de el. Trebuie sa rezolve un caz.
-Light, mereu imi vezi asociatii ca pe niste amanti.

<< Doamne cum am ajuns. Amant! >>

Nu a argumentat nimic. S-a asezat pe una dintre canapelele din birou. M-am ridicat de pe scaun, asezandu-am langa el. Voaim sa aflu mai multe depsre parerea lui legata de Ran. Nu trebuie ca istoria sa se repete… din nou.
-Pe Ran nu l-as numi amant. Ceva mai mult.
-Light, indiferent ce ai in minte sa stii ca de data asta nu mai gresesc.
-Il placi chiar asa de mult? intreba in timp ce isi fixa privirea spre leptopul meu.
-E o persoana importanta.

<< Ryuuzaki tocmai a spus…? >>

-O persoana mai importanta decat mine? si in timp ce vorbi s-a asezat peste mine, lungindu-ma pe canapea si prinzandu-ma de maini.
Parea calm si gata de a-mi face orice.
-Da.
Se enervase, insa incerca sa pretinda ca este calm. Ce ar fi daca am merge mai departe de atat?
-Persoana care i-a omorat pe Watari si Kaimei nu va fi niciodata pretioasa pentru mine.
-Ce vrei sa insinuiezi?
Se simte amenintat. Ma strange din ce in ce mai tare… Furia ii crestea deasemnea. Oamenii sunt niste fiinte atat de slabe si usor de manipulat. Nu credeam ca voi putea dovedi atat de usor ca Light este cel vinovat.
-Adevarul este dureros, mereu va fi, raspund calm privirilor lui.
-Ce adevar?!
Puteam sa-i vad furia in ochi, crestea nebuneste cu fiecare lucru care il spuneam.
-M-am gandit sa trec azi pe la tine. Esti un adevarat dezastru daca stai singur si pentru cateva zile.
Era vocea lui Ran. Mereu ma ia prin surprindere. Cine s-ar fi gandit ca o sa apari intr-un asa moment. Mereu imprevizibil.

<< Deci mi-ai observant prezenta. Trisor ce esti. >>

Se pare ca Light nu te-a auzit vorbind. Esti norocos. Acum pot sa fiu sigur… mai sigur ca niciodata ca Light e Kira. Ma priveste cu asa o ura, ar fi gata sa ma omoare in orice clipa. Esti gelos, te simti vinovat. Cele mai mari piedici din viata unui om. Gelozia si vinovatia. Raman calm, dar atent la msicarile lui. Si-a ridicat pumnul drept, vrea sa ma loveasca, dar n-o face. Astept… Ran este incremenit. Te credeam mai barbat.

<< Si vorbi omul care se indoapa zilnic cu prajituri. >>

L-am prins de ambele maini, impingandu-l. Acum eram amandoi jos, pe podea. Stateam peste el. Nu am mai asteptat… l-am lovit de mai multe ori, astfel incat sa-i intorc capul in directia in care se afla Ran, sa-l observe. Era uimit. S-a ridicat brusc, impingandu-ma… A trecut pe langa Ran, iesind pe usa.
Pana la urma au fost trezi zile.
-Nu m-am gandit ca esti un asa bun luptator.

Am inchis jurnalul. Nu voiam sa continui. Deja citisem prea mult. Light si Ryuuzaki s-au certat din cauza mea… iar satenul este Kira. Nu mai inteleg nimic! Am citit multe carti politiste la viata mea, insa niciodata nu am intalnit o poveste asemanatoare cu ceea ce mi se intampla mie. Daca Ryuuzaki stia ca Light e Kira, atunci de ce mai sta pe langa el? De ce il priveste cu atata caldura? De ce il accepta? Pe langa asta, brunetul ma vede ca pe o persoana importanta… De ce? Mereu intarzii si creez numai probleme.
Tot acest caz Kira e o mare tampenie, nici nu vreau sa mai aud de el! Jurnalul… nici nu stiu ce sa cred. Imi doresc sa nu fi pus niciodata mana pe asa ceva! Din cauza acestor doua, viata mea a devenit un adevarat calvar.
Renunt!

[Luzer]

Am citit fiecare capitol cu sufletul la gura,e chiar foarte interesant.Imi place cum l-ai facut pe Ryuzaki,dar astept scene de dragoste.Ar fi foarte hot sa o faca.Mintea mea perversa....Orcum,totul decurge foarte bine si nu am ce reprosa sau critica.
'' << Si vorbi omul care se indoapa zilnic cu prajituri. >>''-mi-a placut replica asta.adevar graieste.Orcum astept cuminte next-ul.
Scuze pentru lipsa de inspiratie,imi e asa o leneee....lene romaneasca:)))=)))Chuuu si next:*
Ja ne:-h

[Verrine]

Capitolul 15:

Jurnalul, Kira, Light, Misa, cazul, familia Yagami, Ryuuzaki… am pus ca voi renunta la tot. Parea atat de usor de spus, gandit, inteles, dar prea complicat de executat. Timp de cateva saptamani viata mea a fost inconjurata de toate aceste lucruri, cum pot acum sa renunt atat de simplu? Am ajuns sa-l tradez pe brunet, sa-i iau lucrurile personale fara stiinta lui… am mers atat de departe pentru ca acum sa renunt? Oamenii sunt intradevar niste fiinte ciudate. Faci atat de multe ca sa obtii un lucru, apoi pur si simplu renunti la el si ii negi existenta. Pe de alta parte, daca as continua tot la zero as ajunge. Light este Kira… a omorat toti acei detinuti, printre care si oamenii importanti din viata brunetului. Ce rost mai are sa stiu si restul?
-Ran, te simti bine?
Mi-am indreptat privirea spre locul de unde se auzi acea voce feminina. Era Misa.
-Da…
-Sigur? Singurul lucru care il faci de o ora intreaga este sa tii pixul in mana si sa te uiti la acea foaie.
M-am uitat uimit la ea. Intradevar, tineam pixul in mana, fara sa scriu ceva in raport. Aaaa! Cazul asta nu imi da decat batai de cap. M-am uitat la Ryuuzaki. Ma privea in timp ce manca o prajitura. Tipic lui.
-De cat timp va uitati la mine? las capul in jos, rusinat de situatie.
-Douazeci si sapte de minute.

<< Exact ca intotdeauna. >>

Eram atat de concentrat asupra cazului si jurnalului incat nici nu am observat sosirea lui Misa. Am ajuns in ultimul hal. Ma gandesc atat de mult la unele lucruri incat nici nu-i mai observ pe cei din jurul meu. Oftasem.
-M-am plictisit. Cred ca o sa plec la sedinta foto mai devreme.
-Sedinta foto? intreb.
-Da, sunt model, cantareata si actrita.
Ce dracu se intampla aici?! Misa… model, cantareata si… actrita. Nu am zis nimic, raman pur si simplu uimit in fata vorbelor ei. Cum naiba a ajuns ea sa-si petreaca timpul cu cel mai mare detectiv al lumii? Acum sunt intr-o ceata si mai densa decat la inceput. Nici daca as fi vrut nu cred ca m-as fi putut gandi la Misa in acest mod. Model, cantareata si… actrita; aceste erau singurele cuvinte existente in mintea mea. Ryuuzaki si asociatii lui ma sperie din ce in ce mai tare.
-S-a intamplat ceva in Philadelphia? intrebarea brunetului veni imediat ce Misa i-a parasit biroul.
-Nu. Totul a decurs normal. Nu am nimic.
-Ran, pana si Misa si-a dat seama ca ai ceva. Te astepti ca eu sa cred ca totul este in regula?

<< Pana si Misa, zici… >>

Avea dreptate. Eram chiar atat de idiot incat sa cred ca il voi pacali? Uite cum am devenit din cauza unui caz stupid si a unui jurnal cretin! Trebuie sa merg la un psiholog…
-Ce relatie este intre tine si Light?
Ok, nu stiu de ce am intrebat asta, pur si simplu asta a fost primul lucru care l-am putut concepe intr-o propozitie. In momentul de fata nu stiam exact daca imi pasa sau nu de raspunsul pe care il primesc. Probabil incercam sa ma indepartez de subiect.
-Niciuna.
-Niciuna? repet eu.
-Teoretic vorbind ar fi trebuit sa te mint, dar observand atitudinea ta din ultima vreme imi dau seama ca stii despre cele ce se intampla.

<< Stie? >>

Atunci de ce nu a facut nimic? Nu a vorbit nici macar o data despre lucrul asta… De cat timp stia? Il priveam mirat.
-Stii ceva despre cazul Kira, nu?
-Asa e, marturisec eu.
-Cat de mult?
-S-a petrecut in urma cu trei ani. Era vorba despre un criminal pe care interpolul l-a numit Kira deoarece omora detinutii si criminalii care nu erau inca prinsi. Existau persoane care tineau cu el si care erau total impotriva. Nimeni nu vorbeste despre asta si din cauza lipsei de suspecti s-a renuntat la caz.
M-am oprit, indreptandu-mi privirea spre foaia alba unde ar fi trebuit sa fie scris raportul despre ultimul caz.
-Si… Kira era defapt… Light Yagami.
Am spus-o cu o voce soptita. Inca nu stiam daca brunetul era sau nu afectat de acest lucru. Nu voiam sa-i ranesc sentimentele.
-Nu stii ce era mai important. E bine.

<< Ce vede el bine in asta? >>

-Nu ai de gand sa-mi spui nimic, nu?
-Nu. Vreau sa vad cat de mult poti descoperi singur, spuse in timp ce termina sa-si pregateasca cafeaua de dupamiaza.
Am zambit. Asta doar unul dintre testele pe care trebuia sa le treci ca sa fii un “bun secretar” pentru Ryuuzaki. Oricum, sunt optimist daca ma numesc secretar. Desi in ultima vreme am avut niste cazuri de rezolvat, in general treaba mea este sa indosariez niste foi sau sa fac curat in birou. Mai degraba eram camerista… Ma rog, camerist.
-Atunci imi pare rau sa te dezamagesc, am renuntat.
-Ran, stii de ce te-am angajat?
A schimbat subiectul.
-Ma intreb asta zilnic.
-Nu esti previzibil. Cred ca ma pot astepta la orice din partea ta.
Nu am mai vorbit niciodata cu Ryuuzaki in modul asta. Ma simteam de parca eram casatoriti si tocmai am avut o cearta. El incepe sa-mi spuna toate lucrurile pentru care ma iubeste, iar eu pur si simplu, raman… fara cuvinte.

<< Casatoriti… ce asemanare am mai gasit si eu. >>

-Ran, trebuie sa-mi promiti ca nu o sa ai incredere in Light, indiferent de ceea ce iti spune.
-Nu trebuie sa-ti faci problem. Dupa cum am mai zis, am renuntat deja.
Nu a spus nimic, continuand sa soarba din ceasca de cafea. Ce detective problematic mai era si Ryuuzaki. Nu stii niciodata ce vrea sa spuna defapt. Mereu totul era invaluit in mister si nu stiu daca o facea intentionat sau pur si simplu asa ii era firea.
-Sa jucam niste sah.
-Nu mai ai nici un caz de rezolvat?
Nu mi-a raspuns.
-Sa inteleg ca ai luat o pauza.