Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Dorinte periculoase

#11
@Zapa - ma bucur ca ti-a placut acest capitol si ma bucur ca profa de fizica din fic seamana partial cu a ta :]] . de fapt, a fi gras este tipicul profesorului de fizica. te mai astept !

@Riluri - poate ca banuiesti despre ce o fi Miranda, dar sigur nu vei ghici despre ce o sa se intample in continuare. te mai astept si merci de comm !

@Cherie - da, tatal Mirandei este din Londra de aceea numele ei de familie este 'Dark' . Ma bucur ca iti place si te astept cu drag !

@Jigoku - poate ca nu sti tu, dar si baietii sunt sensibili cand vine vorba despre fata pe care o plac. nu suntem ca niste bucati de piatra fara suflet, sa sti :)) . merci de comm si te mai astept p'aci!

@Sonrisas - ma bucur ca ti-a placut si multumesc pentru comentariu. te mai astept pe aici ! :]

Asa, poate o sa credeti ca acest capitol are actiunea grabita, dar nu este. Totul s-a petrecut foarte incet, dar schimbarile [ o sa le observati in capitol ] n-au fost observate de elevi. O sa lamuresc tot in chapu 4 .

Capitolul 3


Unii oameni iubesc o persoana, chiar daca nu stiu nimic despre aceasta. Poate ca arata bine si e putred inauntru sau poate ca este exact cum te-ai asteptat perfect. Uneori cand iti place de cineva, te intrebi: ce iti place la acea persoana? Te gandesti si te gandesti si, in final, nu sti decat ca o placi. Ironia sortii. Si totusi, ce de ce trebuie sa sti ce iti place? Nu este de ajuns ca o placi si ca, poate cu putin noroc, si ea te place?
Miranda “ ce nume frumos! “ tot ce imi amiteste de ea este minunat, dar, de fapt, nu prea stiu multe despre ea. Uneori simt tristetea profunda si durerea pe care o poarta, de parca ar putea sa-mi transmita sentimentele ei. Uneori zidul dintre noi dispare, dar alteori el devine si mai gros. Trebuie sa aflu ce e cu ea sau, mai bine zis, ce este ea.

*

Pe la sfarsitul orei, niste bubuituri puternice s-au auzit de afara. Era ca si cum un ceva era demolat. Susotelile au impanzit sala de curs, fiecare intrebandu-se ce se intampla. Am ridicat capul, incercand sa ma uit pe geam si vad ce se intampla afara. Nu am putut caci minunata mea profesoara de fizica mi-a facut observatie. Am ascultat-o si am asteptat cu nerabdare venirea pauzei. Clopotelul a sunat binevoitor, dar profesoara nu a parasit clasa si inauntru a intrat dirigintele nostru. Ne-a spus sa ne asezam in banca si cativa elevi au protestat, spunand ca avea sa treaca toata pauza si cata dreptate aveau. In ciuda tuturor comentariilor noastre, nu ne-a ascultat.
-Copii, stiti ca pe terenul de langa liceu s-au construit cateva blocuri si doua sali mari. Poate ca va intrebati de ce s-au construit chiar langa cladire, de ce este atat de mult zgomot. Nu o sa ma ascund dupa deget si o sa va spun direct: In blocurile acelea sunt apartamentele voastre. Incepand de acum, nu o sa mai locuiti alaturi de parinti sau cine stie unde prin oras. Acolo va fi caminul vostru, al tuturor. Decizia a fost aleasa de parintii vostri, neavand destul timp pentru a avea grija de voi. Cursurile de astazi vor fi suspendate pentru ca voi sa va aranjati lucrurile in camere. Toate obiectele personale au fost aduse de parintii vostri in cursul zilei de azi. Imediat o sa va spun camerele si o sa va dau cheile, a incheiat el, incepand sa scotoceasca prin servieta.
Toti eram socati si un murmur continuu se auzea prin sala. Razvan “ statea in fata mea “ s-a intors inspre mine si m-a privit oarecum panicat.
-Frate, ce ciudat! Maicamea nu mi-a zis nimic si nici tata. Acum, ca o sa stau in liceul asta toata viata, o sa ma simt ca la internat, a comentat el.
-Ma, bucura-te ca o sa stam marea majoritate a timpului impreuna si ca parintii nu o sa ne mai sacaie atata la cap. Doar nu o sa stea profii tot timpul dupa noi, nu? Am zis, increzator.
De fapt, nici mie nu imi prea convenea. Totul a fost atat de brusc. Bine, oricum nu-mi prea sufeream parintii, dar ideea de a fi prins intr-un loc mult timp nu imi prea convenea. Am oftat si m-am intors spre Miranda care statea linistita in banca, fara sa arate ca ii displacea prea mult hotararea. Cu ea vorbea Ioana, dar, oricat m-as fi straduit, n-am putut auzi conversatia. Proful a batut cu pumnul in catedra, cerandu-ne sa facem liniste. O tacere ca de mormant s-a lasat asupra intregii clase.
-Bun, deci o sa stati toti in blocul A3. La etajul sapte vor sta: Alex, Ioana, Vlad, Razvan, Tiberiu si, in ultimul apartament, Miranda. Voi puteti pleca spre noile voastre locuinte, a spus aruncand o foaie pe catedra.
M-am ridicat din banca si am vazut cum Mira a scrasnit din dinti, dar nu a cometat la decizia profesorului. Eu, Razvan, Vlad si Tiberiu am iesit din clasa la fel de agitati, urmati de cele doua fete. Nu imi placea deloc decizia aceea, dar o parte din mine era bucuroasa. Daca traiam pe langa Miranda, poate ca aveam sa o cunosc mai bine. Mi-am inlaturat toate gandurile ce duceau inspre ea si m-am canalizat pe analizarea drumului spre cele cateva blocuri. In aer era praf, dar am observat cu usurinta usa “ ce nu fusese acolo cu o pauza inainte “ ce ducea spre ele. De fapt, nu era o usa adevarata, ci o spartura in zidul ce inconjurase liceul. Ne-am strecurat pe acolo, printre bolovanii mari si am intrat intr-un loc uimitor de frumos. Pe jos, in loc de asfaltul gri era un gazon cu iarba de un verde praz si pe ea serpuia o cararuie facuta din piatra cubica. Copacii tineri aveau cateva frunze, iar florile multicolore dadeau viata acelui loc. Poate ca avea sa-mi placa acel loc, chiar daca facea parte din incinta liceului. Am ajuns rapid blocul A3. Era inalt si facut numai din sticla, cu geamuri fumurii care nu te lasau sa vezi inauntru. Usa dubla automata s-a deschis, lasandu-ne sa intram inauntru. Pe jos era o gresie lucioasa, care sclipea in lumina neoanelor. Liftul se afla drept in fata intrarii. Ne inghesuimram toti sase in lift, desi nu a fost prea greu caci era destul de incapator, si Tiberiu a apasat pe butonul pe care era inscriptionat numarul sapte. Pe tot parcursul drumului cu liftul “ nu prea lung “ toti am tacut. Eram scufundati in gandurile noastre mult prea profunde. La iesirea din el, Vlad a fost cel care a vorbit.
-Ca sa uitam putin de cele intamplate, hai sa ne vedem in vreo zece minute la mine in camera. Adica la... 704, a spus aratand spre o usa din lemn negru.
Toti am fost de acord si ne-am indreptat cu pasi grabiti spre camerele noastre. Eu stateam la 702. Am deschis usa si privelistea pe care am vazut-o m-a satisfacut. Camera nu era prea mare, dar aranjata cu bun gust. Lipit de peretele cu geamul era un pat de o persoana cu asternuturi albe si perne colorate. Pe un perete era pus un televizor, iar in stanga lui un birou pe care era asezat un calculator destul de vechi si cateva dosare pentru hartii. In fata televizorului era o canapea maro de doua persoane si in fata ei o masuta mica din nu stiu ce lemn. Apoi, era o usa ce ducea, probabil, spre baie. Am stat sa analizez prea mult privelistea caci m-am strecurat printre numeroasele cutii aruncate pe jos si m-am asezat in pat. Era moale si foarte confortabil. Acum puteam si eu sa ma gandesc linistit la cele intamplate foarte repede, desigur. I-am auzit pe parintii mei acum cateva luni, cand blocurile erau in constructie, despre o mutare, dar nu i-am bagat in seama. De ce planuisera toate lucrurile alea? Buna intrebare, dar nu aveam de unde sa gasesc raspunsul. Si profii vorbisera despre acelasi tip de mutari, dar nici pe ei nu i-am ascultat. Daca le dadeam atentie cuvintelor, atunci stiam despre subita noastra mutare in acest... campus. Poate ca data viitoare “ ce speram ca nu o sa fie “ o sa ii ascult pe oamenii care vorbesc.
-Aleeex, haide! S-a auzit vocea lui Razvan care batea in usa de lemn.
M-am ridicat de pe pat, parasind camera. Poate ca mutarea noastra o sa fie norocoasa pentru mine deoarece aveam sa stau in preajma Mirandei destul de mult timp. Daca aveam destul noroc, puteam sa daram zidul ce s-a creat intre noi doi.
Metal was here.

[Imagine: metalsig.png]


I\'ll start to worry when I\'m dead.



#12
Uraaa:x deci ajung si eu prima, in sfarsit:X Asa...revenind la capitolul 3... wow nici nu ma asteptam la asa ceva... sincer...:]]
Inceputul chiar mi-a placut...a fost scris asa de bine....parca venea din inima...so mi-a placut foarte mult inceputul ( ca de obicei :]] ) Capitolul in sine a fost interesant si surprinzator... Adica am ramas asa O.o cand am citit faza cu mutatul...( mi-ar placea si mie sa se faca chestia asta...si nu inteleg de ce nu prea le-a convenit studentilor...au noroc....scapa de parinti...:]] ) Dar totusi...e ciudat ca nimeni nu stia nimic si...asa dintr-o data apare toata chestia asta cu blocurile si mutatul...*strange*
Si...cum adica schimbarile n-au fost observate de elevi? :]] Sper sa ma lamuresti cat mai repede cu capitolul patru...pentru ca io una nu pot intelege...si sunt chiar curioasa de ce se v-a intampla.. :-?
So...greseli de gramatica n-am gasit....imi place descrierea ta si imi place ca scrii cu diacritice (si chiar nu ai scapari)
Astept capitolul patru,dear metal ,ca sa ne lamuresti (cel putin pe mine...) :X
Kissu and hug >:D<
[Imagine: 6idws8.png]
Pour l'éternité ...


[Imagine: 6yds1e.png]

Merci măh Lynnuşor hug

#13
Bunaa>:D<

Gata cu scoala si oboseala care aproape ma darama. Azi am liber:))
Si eu care speram sa fiu prima.;))
Mai, stii cat imi place ficul, nu? Mda, imi place foarte mult si cum ti-am mai spus, imi place cum scrii.
Cat despre capitol, a fost bun si imi place la nebunie faza cu mutatul (vreau si eu:))). Chiar daca o parte din mine voia ca Miranda sa fie in camera cu Alex, ma bucur ca nu s`a intamplat asa. Ne tii in suspans si asta e foarte bine, pentru ca reusesti.
Cat despre, Miranda am foarte multe idei in legatura cu ce ar putea fi si ma gandeam ca imediat se va afla, adica totul va fi vizibil, dar dupa ce i`ai zis lui Riluri, am ramas adanc tulburata. Habar nu am ce se va intampla, ce va face... Pfai, sa posestezi cat mai repede ca mor de curiozitate si sunt prea tanara sa mor. :|
Deci astept capitol patru si tine`o tot asa.
Bye bro`!>:D<

#14
@Riluri - Ma bucur ca ti-a placut si te mai astept !

@Zapa - Ce as vrea sa te tin in suspans, dar uite ce baiat bun sunt. Te mai astept p'aci !

Capitolul 4

Lucrurile ciudate si neasteptate se intampla cand te astepti cel mai putin. Si totusi, aveam toate indiciile necesare, deci nu trebuia sa fiu luat prin surprindere. Desi, toti cred ca stiu la ce se pot astepta de la viata, se insala. Intr-un moment de neatentie, ea ti se poate schimba radical in bine sau in rau. Si daca ea se schimba, ce mai poti face? Sa te plangi ca iti place sau sa sari de bucurie? Trebuie sa o accepti si sa realizezi ca ea face parte din tine asa cum e.
In cazul meu, a fost o schimbare in bine. Poate ca o sa-mi fie greu cu adaptarea, dar ma bucura o singura idee. Miranda.

*

Alaturi de Razvan, am intrat in camera in care avea sa stea Vlad. Arata exact la fel ca a mea, numai culorile asternuturilor fiind diferite. Pe jos, erau asezati toti cei invitati. Miranda statea prijinita de un perete, cu o perna in brate, vorbind cu Ioana. Se parea ca Mira asculta cu drag si atentie povestea adolescentei. Vlad ne-a salutat zambitor si ne-a poftit sa ne asezam alaturi de ei, pe jos. M-am trantit pe covor la nimereala, toti reusind sa facem un fel de cerc. Atmosfera destinsa de mai devreme s-a pierdut in spatiu, fiecare devenind putin stanjenit de linistea aceea. Langa mine, am vazut o sticla de Jack Daniels si am luat-o in mana. Cand am vrut sa o desfac si sa iau o gura, vorbele lui Tibi m-au oprit.
-Alex, sa o pastram pentru diseara. In curand trebuie sa mergem la cina.
Am oftat si am lasat sticla jos. Si totusi, ce-i cu mine de am renuntat asa de repede? Puteam sa beau daca voiam, caci Tiberiu nu e mama mea. Dar, la masa, ce aveau sa zica adultii cand or vedea un pustiulica mort beat? Macar, in cateva ore, o sa pot sa il degust in pace. Intrebarea lui Vlad m-a readus la viata:
-De ce credeti ca parintii au dorit sa ne mute aici? De ce nu am aflat nimic in atata timp? Nu trebuia sa fie batator la ochi? Vocea ii era nelinistita de parca nu ajunsesem intr-un fel de academie, ci intr-o inchisoare.
Am vrut sa-i raspund, sa-i spun teoria mea legata de acest lucru. Cand am deschis gura, pregatit sa imi spun punctul de vedere, Miranda a inceput sa vorbeasca:
-Oare tuturor parintilor le-o placea sa aiba un copil si ei, fiind plecati toata ziua de acasa, sa nu stie pe unde se vantura acesta? E mult mai sigur aici pentru noi. Cat despre ideea ca n-am aflat nimic, daca vedeai blocurile astea, iti dadeai seama ca aveam sa stam in ele. Seamana perfect cu...
-Niste blocuri de locuinte normale, am continuat eu imediat ce a facut o scurta pauza. In plus, noi nu ii ascultam pe profi. Intr-o zi, cand ma vanturam pe holurile scolii, am auzit o profa vorbind despre o mutare, dar nu credeam ca se referea la asa ceva. Daca eram atenti la detalii...
-Atunci stiam ca o sa se intample asta si nu mai eram atat de surprinsi, a terminat Miranda.
Adolescentii ne priveau ciudat pe mine si Mira. Amandoi ne holbam la ei ciudat, neintelegand motivul uimirii lor. Facusem ceva atat de spectaculos de au ramas cu fetele alea? Am schimbat o privire cu satena, amandoi total dezorientati. Observand prima nelamurirea de pe chipurile noastre, Ioana a inceput sa ne spuna:
-Voi nu observati? Va potriviti perfect! Adica, ati vazut cum v-ati completat unul altuia propozitiile. Intr-un mod atat de rapid si perfect. N-am mai vazut pe nimeni facand un asemenea lucru!
Vocea ii era entuziasmata si zambea multumita.
-Coincidenta, a spus Miranda oftand.
Din tonul ei mi-am putut da seama ca era o incercare de a-i minti pe toti cei aflati in incapere. Puteam simti ca era de acord cu Ioana in privinta intamplarii. Cine stie, poate ca nu era un cub de gheata fara sentimente. Ma bucura lucrul asta. Langa mine am observat o hartie alba pe care era scris ceva. Am ridicat-o si, atent, am citit ce scria pe ea. Ceilalti m-au privit curiosi, lucru care mi-a dovedit ca nu stiau ce era scris. Ca sa-i scutesc de o intrebare enervanta, am zis:
-Cina va incepe la ora sapte si se va termina la ora opt. Masa de dimineata de la sapte la opt si jumatate (apoi incepand orele), iar cea de pranz de la doua la trei. Apoi, elevii au timp liber, iar la zece seara este stingerea. Orele de curs sunt aceleasi.
Am oftat. La zece era stingerea? Doamne, zici ca eram copii de gradinita. Eu nici nu puteam sa ma culc la zece. Nu imi era somn deloc. Fugitiv, l-am vazut pe Vlad cum se uita la ceas, apoi sarind in picioare, anuntandu-ne ca cina incepuse deja. Toti au sarit in picioare, ca nemancatii, si au iesit fugind din camera. Cu pasi lenti, ma intreptam spre usa, stiind ca Miranda ramasese in urma.
-Stai putin! Trebuie sa vorbesc cu tine, a zis satena, ridicandu-se in picioare.
Metal was here.

[Imagine: metalsig.png]


I\'ll start to worry when I\'m dead.



#15
In sfarsit mi-am facut si eu timp sa-mi dau cu parere despre ce ai mai scris p'aci. Citisem capitolele mai demult, dar scoala, proasta dispozitie, lenea si ceva probleme familiale m-au impiedicat s-o fac pana acum. Dar, iata-ma!

Totul e okey pana acum. Imi plac acele mici paragrafe in care vorbeste Alex, sunt geniale, plus ca transmit foarte multe stari si sentimente. Ce as putea sa mai spun... Miranda devine din ce in ce mai interesanta [ btw, multumesc pentru lamurirea in legatura cu numele ei; ce intuitiva sunt :>! ] Ah da, faza cu mutatu'... Mi se pare cam prea din scurt si putin cam exagerat faptul ca ei nu prea acorda atentie detaliilor. In scoala mea, toti sunt ochi si urechi la ce se vorbeste si deaia mi se pare exagerat [ oricand ne putem trezi ca nu soseste vreun prof la ore si nu pierdem noi ocazia sa plecam acasa :)) ], dar poate in asta sta farmecul povestii so, sa zicem ca trec cu vederea peste chestia asta.

Eu cred ca ar trebui sa ne tot tii in suspans; e cea mai buna parte a unei carti sau, in cazul nostru, un fic!
Foarte draguta faza cu completatul propozitiilor... Chiar foarte dulce, dar ma asteptam la o replica mai nu stiu, mai acida, din partea Mirei, dar merge si asa.

Cam atat momentan, bafta la scris si astept cu nerabdare sa vad cu ce ne mai uimesti in urmatorul capitol! Au revoir.

#16
Intr-un final reusesc si eo sa iti las un comm...
Adevarul este ca ador felul in care scri. Ai un stil demential si descri foarte bine sentimentele. Parerea mea te pricepi, ai talent si asta este...bravo tie ;)

Povestea mi se pare originala ....eu nu am intalnit-o cel putin :D Cu greselile de tastare nu ma omor eo sa le caut deci nu stiu daca ai. Imi place foarte mult atitudinea Mirandei...este foarte misterioasa ca sa zic asa...si Alex e asa de simpatic cum se tot gandeste la ea...Partea cu mutatul...daca mi s-ar intampla asa ceva nu stiu pe o parte as fi incantata iar pe alta...are si parti bune si parti rele....in orice caz nu incetezi sa ma mai uimesti cu cate o idee noua in fiecare capitol....Ce draguti au fost cand s-au completat reciproc :X:X:X:X

Cu toate ca ...ai vazut si tu ca imi place ficul am si eu o rugaminte daca se poate....vreau nextul cat mai repede!

Spor la scris si succes in continuare!

#17
@Zapa - Mersi pentru comentariu . Te mai astept cu drag.

@Diddy. - Ma bucur ca citesti si ca iti place. Merci pentru comentariu si te mai astept.

@Black Dreams - Mersi pentru comm si ma bucur ca-ti place. Te mai astept pe aici.

Well, acest capitol nu mi se pare cine stie ce fiindca, din cauza racelii, nu am prea avut foarte multa imaginatie.

Capitolul 5

Ce te poate face sa impietresti cu respiratia taiata? Ce fiinta poate creea atat de multa emotie in trupul tau incat sa nu mai poti respira? Niciodata nu am gasit raspunsul la aceste intrebari, crezand ca asemenea lucruri nu se pot intampla. Si totusi, lucrurile care ti se par imposibile se indeplinesc. Ironia sortii, nu? Ce crezi ca este doar un vis, se adevereste, dar ce esti sigur ca o sa devina realitate nu.
Cand am auzit vocea Mirandei in spatele meu, am ramas nemiscat, de parca ceva m-a paralizat. Oare vocea ei avea acest efect?

*

Vocea Mirandei m-a facut sa tresar. Incet, m-am intors cu fata la ea, incercand sa par cat de cat linistit. Nu stiu cat mi-a iesit scamatoria, dar sper ca destul de mult. M-a privit destul de ciudat, apoi a lasat sa-i scape un oftat prelung. Parea destul de indecisa, parca se gandea la ceva ce o sacaia de mult timp.
-Ce vroiai sa-mi spui? Am intrebat aproape soptit, privind-o intens.
Si-a plecat privirea, privindu-si tenisii negri pe care ii purta. A facut un pas in spate, ridicand privirea. In ochii ei, odata inexpresivi, am putut observa o hotarare de fier.
-Imi pare rau ca te tot resping, dar nu putem fii prieteni, a spus Miranda.
Desi incerca sa-si pastreze timbrul vocii normal, am simtit o urma de regret in a ei voce. Parca nici ea nu dorea ce a zis. Dar de ce nu puteam fii prieteni? Nu intelegeam deloc. Uimirea ma cuprindea incetul cu incetul, ajungand sa nu mai pricep nimic din vorbele ei. Nu m-am putut abtine sa nu intreb de ce dorea asta. Nu a raspuns, doar s-a intors si a trecut pe langa mine, accidental atingandu-ne mainile. Era rece. Ce mi-as fi dorit sa o pot atinge, sa o incalzesc, dar nu puteam. De ce viata era atat de cruda?
-E periculos. Ai inteles? Nu putem fii prieteni, a repetat, disparand rapid din camera.
De ce? Prin intreaga minte mi se invartea aceeasi intrebare. Periculos? De ce o fata la liceu putea fii atat de periculoasa? Hm, si totusi, am aflat cateva lucruri cuidate despre ea. Poate ca ar trebui sa cercete putin lucrurile astea, dar mai tarziu. Acum trebuia sa ajung la masa, simtind cum nu mai puteam de foame. Maine dimineata o sa am destul timp pentru a cerceta toate aceste . . . date. Am iesit din camera, trantind usa dupa mine, incepand sa alerg spre scari. Nu am mai luat liftul fiindca aveam sa astept prea mult, incepand sa cobor pe jos cele sapte etaje. Ajungand in holul de intrare al blocului, am privit in jur. Nu aveam nici cea mai vaga idee despre locul unde ar putea fi sala de mese. Agatat de tavan, era un panouas mic pe care scria locatia unde trebuia sa ajung si arata o sageata in partea dreapta. Am oftat bucuros ca nu mai trebuia sa caut si m-am uitat in directia aceea. Era o iesire mica ce dadea pe o alee pietruita si, putin mai departe, se vedea o alta cladire, dar cu un singur etaj. Am deschis usa, pornind pe drumul meu spre masa mult dorita. Vegetatia era foarte dezvoltata. De o parte si de alta a aleei erau copaci mici de inaltime, dar foarte frumosi. Pe gazonul tuns scurt, erau plantate flori multicolore, fiecare propagand un miros frumos. Drumul meu nu a durat foarte mult, sala de mese nefiind atat de departe precum am crezut. Inauntru, toate mesele erau ocupate de elevii scolii. Erau multi si sala era plina de ei. Am vazut cativa profi, dar nu mi-am canalizat atentia asupra lor. In partea stanga a intrarii in cladire, era un bufet lung pe care erau asezate diferite farfurii si boluri. M-am indreptat intr-acolo, luand o tava pe care am asezat o farfurie alba. Ceva timp m-am invartit in jurul bufetului, nestiind ce as putea sa-mi iau caci toate bucatele aratau delicios. Intr-un final, am reusit sa-mi incropesc o salata si mi-am luat un pahar de suc de portocale. Apoi urma problema cea mai grea: unde aveam sa ma asez? Mda, toate mesele erau pline. In timp ce studiam camera atent, sperand sa gasesc un loc liber, mi-am auzit numele strigat. De la o masa, Razvan imi facea cu mana foarte energic. Agale, am pornit spre el, incercand sa nu vars lichidul portocaliu din pahar. Alaturi de Razvan, la masa se aflau toti ceilalti prieteni cu care am fost in camera lui Vlad. Miranda statea linistita privind bolul de supa inca plin. Misca prin ea o lingura, parand total plictisita. Langa ea, Ioana termina de rontait niste fursecuri, privind lung aglomeratia din sala. Ceilalti baieti stateau si discutau pe diferite teme plicticoase. M-am asezat intre Tibi si Vlad, asezand tava pe masa. Desigur, am reusit sa vars putin suc pe masa. De fapt, trebuia sa vars eu ceva ca altfel nu ma simteam in largul meu.
-Ne strangem la mine dupa masa? A intrebat Tibi in timp ce ne privea pe toti la rand.
-Nu cred ca putem astazi. E deja seara si toti par destul de obositi. Cel putin eu sunt frant si mi-ar face bine un somn lung si bine meritat. Ce ati zice de maine seara? Am propus, incercand sa-i conving pe toti.
Spre bucuria mea, toti au fost de acord. Niciunul nu parea atat de zglobiu pentru o mica petrecere. Toti au inceput sa caste, la fel si Mranda care isi sprijini capul in mana. Abia asteptam sa ajung in camera, sa fac un dus si sa ma trantesc in pat. Dar trebuia sa despachetez toate cutiutele alea afurisite si sa mai caut si chestiile alea pe internet. Deci o sa trebuiasca sa imi modific programul. Mi-am alungat gandul ce privea aranjatul camerei, zicandu-mi ca o sa para mai ordonata daca aveam sa las mai multe lucruri in cutii.
-Mergem? S-a auzit vocea Ioanei ce dorea sa ne indemne sa ne ducem in apartamente.
Toti am aprobat, dand din cap, absenti. Ne-am ridicat de pe scaunele comode, indreptandu-ne prin aglomeratia insuportabila spre usa. Odata iesiti afara, am fost bucurosi sa putem respira aer curat. Luna domnea deja pe cerul instelat, luminand putin pamantul. De o parte si de alta a aleei, erau pornite felinarele ce propagau o lumina galbuie. Pe tot parcursul drumului, am ciulit urechea, dorindu-mi sa aud discutia dintre Miranda si Ioana. Chiar daca zicea ca e periculos sa fim prieteni, nu imi pasa. Vroiam sa o cunosc mult mai bine.
-Am auzit ca dimineata o sa aduca cafea de la Starbucks pentru noi. Mi-ar placea la nebunie pentru ca ador tot ce vand ei, a spus Miranda, aparent fericita.
-Da. Si eu. Mergeam des pe acolo inainte sa avem surpriza cu mutatul aici. Intr-adevar, fac o cafea extrem de buna. Apropo, maine dimineata. . .
Nu am mai prins si restul discutiei deoarece Vlad m-a intrebat ceva legat de campus. Mama, cat l-am injurat in gand. Chiar eram curios sa aflu ce avea sa intrebe Ioana, dar, nu, s-a bagat desteptul de Vlad. Am presupus ca satena a acceptat fiindca a dat o data din cap, mai apoi zambind ciudat.
-Alex, ne vedem maine, a spus Tibi, in timp ce ieseam din lift.
Fiecare s-a indreptat spre apartamentul lui, cascand si destinzandu-si corpul. Le era somn, categoric. Am intrat si eu in camera, dar nu inainte sa-i mai arunc o privire pe furis Mirandei. Si de la spate arata extrem de bine. Apoi, am inchis usa in urma mea, trantindu-ma pe pat si adormind instantaneu gandindu-ma la o singura persoana. Miranda.
Metal was here.

[Imagine: metalsig.png]


I\'ll start to worry when I\'m dead.



#18
buna
am trecut si eu pe aici asa de dimineata, cand am chef sa crtic oamenii, dar vad ca tu nu imi permiti sa critic, adica nu am de ce sa ma leg de viata ta, viata ta care dupa aceasta poveste care se inspira din viata ta, deci viata amara.
dar sa nu zici ca nu vreau sa zic ceva despre el, voi comenta ceva, ceva acolo. so descriere ai, si am ramas placut surprinsa sa vad ca un baiat se descurca cu descrierea (sorry pentru tine si ceilalti baieti, care au ficuri pe aici). dialogul este buna si nu e sec, si chiar ma ajuta sa caracterizez personajele indirect prin limbajul lor (sti la ce ma refer nu?). naratiunea este buna, mie una imi place. actiunea mie nu mi se pare grabita. esti bun in ceea ce faci aici, si te astept cu nextul;)
deci mie imi place mult si te astept cu nextul, cat mai repede.
bye bye pupici, si te astept cu nextul :*:*(eu pun pupici la toate comurile, asa ca nu ma crede nebuna;) )
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...pupicpupic:X:X

Imi amintesc...

Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!


[Imagine: normalanimegirlpic2093.jpg]
[/align]

#19
Hello.
Am aterizat si eu pe la fic-'ul tau si sincer am ramas foarte placut surprinsa. Am ramas muta de uimire cand am aflat ca esti baiat. O.o..
Descrierea este destul de obisnuita dar uimitoare. Descrii atat de frumos. Si imi place cum incepi fiecare capitol gen o mica teorie.
Si unele descrieri atat de sentimentale spun tot adevarul.
Imi place ideea ta. Te'ai axat pe chestii care le fac adolescentii zilnic si este interesant faptul ca ficul este bazat pe gandirea unuia. Adica exprimi cam tot ce simtim in legatura cu scoala, parintii..dragostea.
Estetica, naratiunea si dialogul sunt bune.
Si ce mai e de admirat: faptul ca am observat decat vreo 2 greseli.
Mi'a placut mult prologul.
Respect tie. >.<~
Si acum. Alex ce'o sa faci cu Miranda "? .. Si care e secretul ei???
Astept next-ul:X
I wanna feel that i`m love.. ♥
I wanna feel you.. ♥
I`m laying down on the floor, ♥
I can`t believe I`m alone.. ♥
I`m begging you on my knees, ♥
Please come back, come to me ! ♥
I feel the beat of your heart, ♥
To stay away, be apart ! ♥
I want, I need you so much. ♥
All my love, all my love, all my love is on fire, ♥
Like the sun, like the sun, like the rain down on me ! ♥

#20
Kidutza Miaw si here!
Hello!
Deci....opss..fara deci ca nu am zis nimic inca :)).Bine ,sa incep.
Pot spune ca imi place foarte mult ficul tau ,deoarece pare inspirat din realitate datorita descrierilor tale foarte subiective si profunde.Dialogul este foarte bun ,pentru ca nu este sec si nu e pus doar asa, ca sa fie acolo.Actiunea decurge usor si incet cu pasi mici si siguri catre o reusita a unui povesti foarte bune.Bravo!Tot respectul,mai ales ca esti baiat.Ce poti sa spui?Poate este o prejudecata chestia asta cum ca baietii nu s-ar pricepe la scris, dar majoritatea habar nu au sa faca o compunere macar de nota sapte.Cel putin eu nu cunosc vreunul care sa stie sau care macar sa-si dea interesul asa cum faci tu.
Toate bune si frumoase ,dar hai sa precizam si niste critici ca viata nu e mereu roz nu?
Am o mica problema cu lungimea capitolelor.Sunt cam mici.Nu te limita doar la 40 de randuri fix.Fa capitolele cat mai complexe.Daca te obisnuiesti sa scrii cu masura o sa ai surpriza odata sa realizezi ca ai gresit ''concentratia".Adauga mai multa descriere si mai mult dialog.Actiunea las-o asa cum e ca este foarte bine pozitionata.Sa nu o grabesti.Fierbe-ne la foc mic ca pana acuma :)).
La descrire poti spune si mai multe despre sentimetele lui ,un pic mai detaliat ,dar sa nu dai in extrema ca ajunge sa fie plictisitor.In ceea ce priveste dialogul,incearca sa plasezi niste fraze cheie care sa ne atraga astfel incat sa faci povestirea mai picanta.
Ai grija la punctuatie.Intotdeauna se pune virugula inainte de :deoarece,pentru ca ,iar ,dar etc.Am vazut niste mici greseli de tastare,dar nu-i nimic .Orcui ii mai scapa ,deci te iert .Fii atent la repetitii ca mai apar si ele pe acolo cateodata.
Cam atat am avut de zis.Iti urez mult succces la scris si sper sa iei in considerare "sfaturile mele pretioase".
Sa aduci continuarea repede.
Ja ne!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Jocuri periculoase Death Rose 9 5.494 14-03-2012, 06:49 PM
Ultimul răspuns: Death Rose


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)