[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[BlackBunny]

Te rog!
Te rog!
Te rog!
Te rog, nu ne mai tine pe jar! Iubesc ficul acesta (Cu toate ca urasc Cinema Bizzare acum ii plac) si deabea astep sa vad ce se intampla intre astia 2 mai departe...:X
Acum...sa comentam ficul
Strifi, mamica, esti prost! Frateee, cum poti sa mai respiri pe langa o asa bunaciune? Helloooo, revino pe Pamant, sau mai bine cobori putin si priveste-l mai bine. Buna porecla cu "Papadia" esti imprastiat rau de tot!
Yu, omule, nu am ce comenta! Esti boboc doar ca tre' sa-l aduci pe Balaria ta, scuze, pe Papadia ta pe lumea asta, sau mai bine pe patul tau si invata-l bine ce trebuie sa invete
Si...acum astept next ca eu una nu mai pot de emotiiiii
Sper sa fie un next...Uhuuu=p~

[myuu]

Capitolul 26

Ma lipeste de peretele cabinei liftului moment in care respiratia mi se opreste pentru cateva secunde din cauza sarutului intens care nu intarzie sa apara. Palpitatiile inimii devin neregulate, uitand de orice ritm, iar pulsul sangelui creste facandu-mi tamplele sa bubuie neincetat. Dar nu simt nicio durere, ci doar placerea care se instaleaza treptat si eu incep sa-i raspund la sarut cu aceeasi patima. Cand am devenit astfel? Abia acum realizez, dar e deja prea taziu sa mai incerci sa schimbi ceva cand observi ca ratiunea se impleteste cu dorinta. Si, totusi, de ce sa ma impotrivesc? Ce e gresit…? Probabil totul…
- Se pare ca am avut dreptate. Spune Yu dezlipindu-si buzele de ale mele si trecandu-si usor limba pe deasupra lor. “Cu ce?” am vrut eu sa intreb, dar amintitndu-mi vorbele sale de dinainte, nu reusesc decat sa ma inrosesc la fata si pielea sa-mi arda ingrozitor.
Prind de tricoul lui cu ambele maini, apropiindu-ma fara a stii nici macar eu de ce ma comport asa ciudat, insa simt nevoia sa capat mai mult decat un sarut de la el. Stiu ca suna a nebunie, poate chiar mai rau de atat, si suna ciudat avand in vedere ca vine din partea mea, insa cred ca rabdarea mi-a ajuns la limite. El ma priveste fix, nevenindu-i sa creada ceea ce fac, insa nu sta sa se gandeasca mult si imi cuprinde din nou buzele intr-un sarut de data asta mult mai pasional, tinandu-mi chipul cu ambele maini. Palmele sale par atat de reci, iar parul negru imi gadila obrajii intr-un mod placut.
- Poate ca ar trebui sa plec…Spune dintr-o data indepartandu-se de mine si atunci observ ca usile liftului se deschid.
Intr-o fractiune de secunda, il prind de mana tragandu-l inapoi in cabina liftului si apasand pe butonul care inchide usile. Reusesc sa spun un “nu” hotarat, si doar atat, apoi apas butonul de siguranta care blocheaza liftul. Ce vreau…? E deja o intrebare retorica.
Yu pricepe mesajul si renunta la jocul lui, oricum cred ca renuntase de mult, dar voia sa ma mai tachineze. Se apropie din nou, lipindu-si lent corpul de al meu si privindu-ma direct in ochi, insa nu reusesc sa-i sustin privirea si las capul in jos. Isi trece delicat mana pe unul dintre obrajii mei, apoi imi sopteste foarte aproape de ureche “Ce-ai spune atunci sa te fac al meu?”. In loc de raspuns ii accept urmatorul sarut, iar el incepe sa-mi deschida camasa pe care o port avand grija sa ma atinga cu fiecare ocazie. Simt cum ma cuprinde fierbinteala si fiecare por degaja caldura facandu-ma sa transpir. Imi las mainile in jos, pe suprafata rece a peretelui imbracat in oglinda, pentru a le raci macar putin.
In timpul asta, chitaristul imi linge lobul urechii coborand apoi pe gat si trasand linii umede in drumul sau. Se opreste sub linia buricului pentru a-mi deschide pantalonii, iar eu simt cum ma cuprinde un fior, parcurgandu-mi intreg corpul. Ii apuc mainile hotarat sa le indepartez, insa in cele din urma le las inapoi pe langa corp si ma abandonez cu un geamat brunetului incredibil de aratos din fata mea.
Cand se ridica inapoi la nivelul meu, eu sunt complet dezbracat asa ca intr-o secunda scapa si Yu de toate articolele vestimentare pe care le poarta. Simt cum inima mi se strange si un sentiment usor de teama ma cuprinde ca de fiecare data insa incerc sa il ignor. Ce ar mai conta avand in vedere ca tot ce fac e impotriva principiilor mele? Dar deja am ajuns prea departe ca sa renunt sau sa ma mai pot opri cumva si, spre surprinderea mea, acum observ cat de excitat sunt.
- Pervers incurabil! Imi spune Yu luandu-ma prin surpindere si muscandu-mi buza de jos lasandu-mi o senzatie usor neplacuta.
- Cine vorbea…Reusesc eu sa comentez intainte sa-si coboare mainile in partea mea sensibila facandu-ma sa scap un geamat pe care nu reusesc sa-l opresc.
In loc de raspuns imi strange fesele masandu-le lent si apasand usor catre centru, iar eu imi musc buzele pana cand durerea ma face sa ma opresc. Nu pot sa-mi dau seama cum de astfel de lucruri imi creaza o placere atat de mare, dar constat ca fiecare secunda ma impinge sa merg mai departe. Oare ce-o fi in mintea lui Yu? Probabil ca are o parere foarte proasta depre mine…”dar el a inceput!” Mereu aceeasi scuza, mereu dau vina pe el pentru tot ce se petrece intre noi, insa niciodata nu m-a obligat pe deplin si cu atat mai putin in seara asta. Sa fiu sincer, mi s-a parut mult mai usor sa dau vina pe el, sa cred ca sentimentele nu sunt implicate, pentru ca astfel mi se parea ca nimic nu s-a intamplat. Sunt un las, si recunosc asta, dar mi-e prea frica sa ma gandesc la consecinte…Ce-ar fi daca “jocul” nostru s-ar transforma in ceva cu adevarat serios? Intr-o societate in care tot ce iese din tipar e catalogat drept nebunie si e privit cu dispret, o astfel de relatie ar fi ma bine sa nu existe. Si totusi, ce-mi pasa de ce spune lumea? Insa nici macar eu nu stiu ce sa spun, ce sa cred. Nu stiu…si mi-e teama sa aflu.
- De ce n-o spui? Ma intreaba Yu in soapta, in timp ce-mi apuca cu dintii umarul drept, mainile lui fiind ocupate sa-mi urmareasca conturul corpului pana in zona bazinului. Imi atinge coapsele pe partea interioara facandu-ma sa ma cutremur din cauza senzatii de frig care-mi strafulgera sirea spinarii.
- Ce sa spun? Spun eu parca din instinct, desi am o vaga presimtire ca stiu la ce se refera. Oricum mai bine sa trag de timp pentru ca nu stiu daca i-as putea raspunde si, in curand, nici nu cred ca voi mai avea puterea s-o fac.
- Ca ma iubesti, vine raspunsul lui prompt si realizez ca probabil se astepta ca eu sa pun aceeasi intrebare idioata de mai devreme. Mda…despre asta era vorba, trebuia sa fi ghicit. Aceeasi discutie mereu… Dar de ce n-o spun? Poate ca nu sunt sigur de sentimentele mele, mi-e greu sa-mi dau seama cand totul se petrece atat de repede si nici nu vreau. Orgoliul ma impiedica s-o fac pentru ca nici el nu a spus-o, deci nu ma simt obligat.
Imi ridica brusc picioarele proptindu-le pe bratele sale puternice si lipindu-ma complet de perete. Inchid ochii si imi inclestez dintii puternic stiind prea bine ce avea sa urmeze. Durerea nu se face prea mult asteptata invadandu-ma odata cu prima penetrare a lui. Incepe sa se miste in interiorul meu odata cu gemetele mele care rasuna in acel spatiu mic, iar eu incerc sa-mi ascund chipul, rusinat de situatie. Apoi brunetul se apropie mai mult de mine pentru a-si mari intensitatile penetrarilor si, cu timpul, senzatia de neplacere dispare, lasand in urma doar placere.
- Yu…eu…t..te..ahh. Spun eu printre gemete pierzandu-ma catre sfarsit.
- Stiu. Este tot ceea ce-mi spune brunetul, scutindu-ma de chinul de a mai vorbi, dar si de momentul stanjenitor. Si eu! Adauga scapand si el un icnet inabusit si abia atunci imi dau seama cat de greu ii e si lui sa respire normal ca sa nu mai pomenesc de vorbit. Cu toate astea ne sarutam ca doi nebuni pana cand simtim ca ramanem fara aer si abia atunci gurile noastre se dezlipesc.
Un sentiment de fericire imi invadeaza mintea si, daca nu as fi fost in acea situatie, probabil as fi zambit. Acum insa nu ma pot concentra la nimic, gandurile vin ca intr-o avalansa fara a le putea controla. Chiar e adevarat ce a spus? Si stiu ca ,defapt, se putea referi la orice altceva, insa amandoi suntem constienti ca nu a facut-o. Orice incercare de a nega este in zadar, dar - cine stie? - poate voi fi chiar eu cel care nu va recunoaste maine. Si inca nu-mi dau seama, pe deplin, de ce.
Simtind ca se apropie momentul final, imi incolacesc bratele in jurul lui Yu chiar mai strans decat pana acum cateva secunde, adancindu-mi putin unghiile in pielea lui. In astfel de moment, egoismul isi are rolul sau, dar nu am timp sa dezbat prea mult acest gand fiindca Yu se misca chiar mai repede ca inainte, iar respiratia mea se accelereaza peste limite. Ma eliberez in cele din urma, iar chitaristul ma urmeaza si el la scurt timp dupa. Ne lasam apoi pe jos fara a ne dezlipi unul din bratele celuilalt.
Nu stiu cat timp ramanem astfel, insa, cand observa ca sunt pe cale de a adormi, Yu se ridica de jos tragandu-ma cu atentie dupa el, intr-un mod oarecum protectiv. Imi ia intai hainele mele de jos si ma ajuta sa ma imbrac exact ca pe un copil mic si doar atunci realizez cat de obosit sunt. Nu-mi amintesc sa fi baut ceva, o fi din cauza concertului, cred ca m-am dezobisnuit. Dupa ce imi imi iau camasa pe mine, ma lasa sa ma inchid singur la nasturi cat se imbraca si el pentru a putea iesi din lift fara a trezi priviri suspecte. Tocmai de voiam sa apas pe butonul destinat etajului la care se aflau camerele noastre ca-l si vad pe Yu cu un zambet ironic pe chip. Imi prinde mana pe care o intinsesem catre panoul liftului apoi imi desface fiecare nasture in parte. Ma inrosesc, speriat fiind de gandul ca ar vrea s-o facem din nou. Ma smucesc din bratele lui, insa el este cel care pare chiar mai nelamurit decat mine:
- Vrei sa nu te mai agiti atat ca sa-ti inchid nasturii cum trebuie odata?
Cum termina de vorbit ma uit in jos si observ cum unul dintre nasturi nu era pus in gaura catre trebuia si toti o luasera dupa el. Ce penibil, remarc eu in gand, amintindu-mi de ceea ce credeam ca vrea sa faca.
In cele din urma, liftul isi deschide usile lasandu-ne sa coboram, iar eu ma indrept catre camera mea. Vazand coridorul complet gol, Yu ma ia de mana, urmandu-ma in camera, fara ca acel zambet sa-i dispara de pe chip. Ma asez pe merginea patului asteptand sa spuna ce vrea, apoi sa plece in camera sa, insa, in loc de asta, da la o parte patura de pe pat si ma invita, din priviri, sa ma asez. Chiar daca ar fi fost mai bine sa nu o fac, am cedat imediat, ghemuindu-ma la pieptul sau si adormind impreuna, imbratisati ca si in alte nopti. Nu, nu era la fel, ceva era diferit, simteam asta…

[BlackBunny]

Vai, vai, vai, vai :X
Daca da sfantul ca Strif' sa se trezeasca de dimineata cu fata a cearceaf il ia dracu!
Dupa o asemenea partida, si in lift...Ar trebui sa fie tampit, sau cretin, sau handicapat...sau..ceva sa il respinga pe Yu!
Mi-a placut faza cu nasturi
Nu ar fi fost rau sa o mai faca odata
Eh..eu si mintea mea perversa
Deci, sper sa urmeze un Strif' de treaba si :X de Yu, ca sa nu imi fac eu aparitia in fic si sa las papadia fara barbatie

Next

[anime_addicted]

yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyypppppppppppppppppppppp....!!!
TARE!!!TARE!!!
Ador ficul asta.
Ahh papadia mea draga era pe cale sa recunoasca (,) ca il iubeste pe Yu si nu l-a lasat.Era si logic.I-ar fi spus ceva ce stie deja.
Doamneeeeeee...ce hot a fost episodul asta.
Mai ca am cazut de pe scaun.
De fapt aproape am cazut da a intrat maicamea in camera si m-am ridicat ca eu eram in cadere libera.

Fetelor va rog:
Next ca fierb.
Si la propriu si la figurat.

[Ţiuşcăăă]

Am revenit! ^^
Deci...vad ca intr-un final Sfrify a recunoscut! Asta e mai mult decat perfect. Acum sa speram ca nu va face ca datile trecute si sa nege tot. Actiunea din lift a fost minunata, nimic de reprosat! Vai, vai, dar multe griji isi mai face papadia noastra despre ce vor crede ceilalti. :'| Partea cu nasturii a avut farmecul ei. =]]] Au fost atat de scumpi atunci pe hol cand Yu l-a luat de mana... :X
Cu siguranta au avut un somn linistit, mai ales ca se aveau unul pe celalalt.
Eu sunt tare curioasa ce ne pregateste Kana! xD Next cap`, please!
See`ya :"]

[.B!g BaNg~]

Deci OMG Papadie a recunoscut pana la urma.Era si timpul
Nu prea am cuvinte si nimic de reprosat am vazut o mica greseala pe acolo dar nu o zic ;-j nu conteaza atata timp cat capitolul e PERFECT :X

P.S : Citesc de mult timp ficul asta si mi-a fost lene sa comentez si nu prea stiam ce sa zic in acele momente dupa ce citeam fiecare capitol bine am inceput sa citesc ficul asta inainte de avea cont aici ^^|| si mi-a fost leneeeeeeee sa imi fac cont mdeh ;]]

So Kana-chan astept nextu

[βεκi]

Acest capitol m-a uimit atat de mult o_o
Strify a recunoscut in cele din urma ca este indragostit de Yu . Oare cine l-a amenintat cu moartea ? =]] Ceva senzational , pentru mine xD Scena din lift a fost atat de ... hot o_o Am citit acest capitol de doua ori =]]] Este prea frumos , cu foarte multe surprize . Mi-a placut extrem de mult faza cu nasturii =]] Saracul Strify , credea ca o vor face din nou xD Mintea lui numai la prostii se inclina >.< Cu siguranta nu ar fi regretat daca Yu dorea sa il mai aibe o data in acel lift xD . Mi-a placut cum ai drescris sentimentele lui Strify .Am inteles exact ce simte , mi-am facut si o imagine despre el xD Isi da si el seama insfarsit ca il doreste pe Yu . Era foarte greu sa recunoasca de dinainte xD .
Astept urmatorul capitol <33 Imi place enorm acest fic si nu vreau sa se termine vreodata xD Spor la scris amandurora si bafta in continuare . Sa aveti numai cititori fideli =]]

[nemo-chii]

Imposibil ca Papadia si Yu sa stea departe unul de celalalt , nu ?
Si-au spus ca se iubesc ...[ Oarecum ^^"] desi eu ma asteptam sa spuna cuvintele ... ..."Te iubesc" dar ehh ..:X tot fluffy raman .
Well un capitol in care nu am vazut greseli [ nu am cautat XD] mult fluffy-nes :X si mai asteptam un alt capitol la fel de bun

[Yaoi Queen]

Capitolul 27

Se pare ca dimineata a venit mai repede decat ma asteptam, razele calde ale soarelui patrunzand prin perdeaua alba, cu scopul de a-mi deranja somnul. Am avut un vis aseara, unul in care Strify era al meu si avea sa-mi spuna ca... ma iubeste. Nu vreau sa-mi deschid ochii. Poate visez din nou. Dar nu rezist mult si imi ridic brusc pleoapele, observandu-l pe Strify langa mine. E treaz, si ma priveste ca si cum asta face de ceva timp... Deci pana la urma nu am visat nimic?
Tresare de indata ce observa ca mi-am deschis ochii, si se ridica de pe suprafata moale, vrand sa plece in baie fara a spune ceva.
-Stai! Vino aici! Ii spun eu, oprindu-l din drum, insa in loc de a se intoarce spre mine, isi baga capul in dulap, cica sa-si caute haine...
-Ce e? intreaba el, scotocind prin locul acela.
-La dracu', Strify! am spus sa vii aici! m-am rastit eu, facandu-l sa tresara, si sa lase dulapul ala. Ce naiba cauti acolo cand hainele tale sunt toate in bagaje?! am intrebat pe urma, aratand langa pat, unde zaceau cele doua trollere.
-Ce? Ma uitam si eu de molii. Nu pot sa-mi bag hainele acolo asa de-am pixu, nu? Si ce urli ...?
La ce privire am de dimineata, plus faptul ca nu stie decat sa imi faca nervi, cred ca expresia fetei mele l-a inspaimantat destul incat sa nu mai spuna ultimul cuvant si sa inghita in sec.
Pana la urma se aseaza pe pat, insa cu privirea indreptata inainte, spre un punct fix pe perete si nu la mine. La ce ma asteptam? Doar e Strify.
-Sunt curios cum te vei preface ca nu s-a intamplat nimic... pentru ca exact asta vei face, nu? am intrebat eu, asezandu-mi mainile in san.
Desigur, Strify nu imi raspunde si isi lasa capul in jos, incercand sa evite orice contact cu mine.
-Da? Si ce ai vrea sa fac?! Sa sar in sus de bucurie si sa cant "Oh happy day" ?! Chiar nu inteleg ce vrei! s-a rastit el intr-un final, trecandu-si mana prin par, aratand oarecum nelinistit. Yu...-continua el- chiar nu stiu... e vorba de faptul ca noi suntem "Cinema Bizarre". Suntem cunoscuti, suntem mereu luati in vizor...
-Nu vrei sa se afle, dar am impresia ca nu e numai atat. In plus, nu spuneai tu ca "Nu ne pasa despre parerea altora" ? Uite cum te contrazici si cum iti pasa.
-E vorba de imagine, bine? Nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar scrie daca s-ar afla. Adica saruturile de pe scena, sunt luate in considerare pur si simplu ca “fanservice”, dar...
-Bine, bine! Sa zicem ca am inteles, l-am intrerupt eu, incercand sa ma prefac "intelegator". Si totusi, nu prea cred ca ne vede careva in camerele noastre, deci care-i problema? Ori de cate ori am fost impreuna, in nicio dimineata nu putem sa ne trezim ca lumea, ca tu trebuie sa te porti de parca totul e o greseala.
-Yu, te rog! Am si eu principiile mele! Dupa cum am spus, sa nu te astepti sa topai si sa urlu de fericire, sa te sarut si sa te strang in brate! Asa ceva n-ai sa vezi...
-Hmm... Ce pacat. Tu n-ai chef de o dimineata frumoasa, dar eu da!
Odata ce rostesc acele cuvinte, il prind pe Strify de mana, tragandu-l spre mine, astfel incat sa cada pe spate, iar eu sa ma asez deasupra lui.
Ma urmareste confuz, insa nu imi spune nimic si imi accepta sarutul pe care insa nu il lungesc, vazandu-l pe Strify cum cere mai mult din priviri. Imi trec limba peste buzele lui, vrand cu desavarsire sa il tachinez cat mai mult, ceea ce imi reuseste foarte usor, el avand buzele intredeschise, desigur, asteptand ceva anume...
-Spune-mi ca vrei sa continui si o voi face, am rostit eu, tinandu-mi chipul foarte aproape de al lui.
-Nici vorba! refuza el, ferindu-si privirea de a mea.
In cateva secunde, se face auzita melodia "Dark Star", folosita pe post de alarma a telefonului papadiei si pe care Strify il foloseste ca scuza pentru a-l lasa in pace. Da' de unde? Iau eu micul aparat in mana si opresc sunetul apasand butonul de anulare, apoi il asez la loc.
-Yu! Avem interviul! de aia am pus alarma. Trebuie sa ne pregatim...
-O sa ne pregatim peste doua ore dupa ce se incheie "filmarea" la care nu vom merge, daca nu primesc ce vreau. Stii ca nu-mi pasa de interviuri, am spus eu, imobilizandu-l pe cel de sub mine, care incepe sa se zbata in prostie, evident fara rost.
Dupa un scurt timp, cand isi da seama ca nu sanse de scapare, incepe sa ma roage sa ii dau drumul, sa ne imbracam. Eu doar dadeam negativ din cap, zambind siret si urmarindu-i privirea rugatoare. Mormaie cateva cuvinte mult prea incet pentru ca eu sa le inteleg, apoi ii spun sa repete, dupa care, cu aceeasi voce, rosteste cuvintele acelea, facandu-ma ca eu sa ma apropii cu urechea de buzele lui. A repetat si a treia oara, apoi am inteles foarte bine, dar voiam sa spuna si mai tare.
-Ti-ai pierdut vocea? Vreau sa te aud, nu sa te descifrez.
-Saruta-ma... a spus el incet, insa nu atat pe cat vreau eu.
-Cred ca ramanem aici inca vreo patru ore, pana te decizi sa vorbesti...
-Saruta-ma! a strigat pe urma, intocandu-si chipul in partea cealalta.
Ii pot observa obrajii inrositi, usor ascunsi de cateva suvite blonde, dar, chiar si asa, vreau mai mult! Sa fie mai jenat. Cu cat mai mult, cu atat mai adorabil. Zambesc doar pentru mine, apoi imi ridic putin capul, spunandu-i sa-si ia singur ceea ce vrea, lucru care il face sa-si deschida ochii brusc si sa se incrunte. Inghite in sec si isi intredeschide buzele, vrand sa spuna ceva, iar eu ii dau drumul din stransoare, lasandu-i mainile libere, apoi ma dau jos de pe el, asezandu-ma inaintea lui. Se ridica in sezut, tinandu-si capul in jos, si observ cum ii tremura mainile pe masura ce si le indreapta spre chipul meu. Nu credeam ca o va face, dar dupa ce imi prinde obrajii in palme, se apropie in graba, parca nevrand ca eu sa vad cat de rusinat e, apoi isi uneste buzele cu ale mele. Din instinct, zambesc de indata ce ii simt limba, iar el se indeparteaza brusc, tinandu-si mana la gura.
-Razi de mine... a spus el, vizibil deranjat de reactia mea.
-Nu, nu fac asta, rostesc eu, inca zambind usor multumit.
Nu am de gand sa il las sa scape atat de usor, asa ca ii fac semn pentru a se apropia, apoi ii spun sa continuie, lucru pe care il face, insa putin mai neincrezator decat inainte. Ce poate fi mai bine decat un Strif' care preia initiativa? (putin obligat ce-i drept...). Ma simt de parca as da dracului orice interviu, motiv pentru care si intind papadia pe suprafata moale a patului, fara a-i lasa gura libera, chiar daca, la un moment dat, chiar incearca sa spuna ceva, sa se opuna.
-Ai avut o sansa sa scapi, cand ti-am dat drumul... Ai irosit-o, am spus eu, dezlipindu-mi buzele de ale lui, dandu-i voie sa respire.
-Du-te dracu'! Ti-am spus sa termini cu asta! Avem interviu!
-Mai asculta si tu oamenii, dragul meu prieten, replica o voce din pragul usii, care pare a fi a lui Romeo.
-Ce momente de cacat iti gasesti si tu, amice... Revino maine, poate am chef sa vin! am spus eu, intorcandu-mi privirea spre Strify care are o expresie crispata.
-Sa stii ca nu am de gand sa ma misc de aici pana nu il lasi in pace, si iti misti fesele spre camera ta! Nu pierdem alt inteviu din cauza idioteniei tale!
La dracu! Romeo nu mai stie decat sa ma enerveze! M-am ridicat de pe Strify, iesind in viteza pe langa Romeo, insa nu inainte de a-i arunca niste "cuvinte de dulce". Abia ce pasesc in camera mea, realizez ca nu am tricoul pe mine, amintindu-mi ca aseara, in timp ce papadia dormea, am scapat de el, fiindu-mi prea cald. Zambesc in sinea mea gandindu-ma la ce lucruri perverse ar putea face Strify cu el, apoi imi imprastii toate acele idei, axandu-ma pe altceva: pregatirea pentru tampenia aceea de interviu.

[.B!g BaNg~]

Prima care comenteaza .Deci superb capitol :X . Nu am vazut nici o greseala actiunea ca deobicei ma tine in suspans <3.Mia placut mult fraza "-Saruta-ma... a spus el incet, insa nu atat pe cat vreau eu.
-Cred ca ramanem aici inca vreo patru ore, pana te decizi sa vorbesti...
-Saruta-ma! a strigat pe urma, intocandu-si chipul in partea cealalta." Foarte dulce a fost papadie aici XD . Si amandoi s-au cam trezit cu fata la "cearseaf"[sau cum se scrie corect acest cuvant ]. Deabea astept sa vad ce vor face la interviu <33. Sincer nu am ce comenta la acest capitol ;x. Sper ca dupa interviu sa se intample ceva pervert thing's Sau ar fii culmea ca papadie sa il ia gura pe dinainte ori pe Yu si sa zica ca ei sunt impreuna la prorpiu nu doar ca trupa p.q . Myuu-chan capitolul urmator plz :3