Dorinte periculoase

[Me�al.]

Bun, deci acesta este un nou proiect de-al meu pe care o sa-l fac singur. O sa fie pe baza vietii de zi cu zi a adolescentilor si, mai mult ca sigur, o sa adaug ceva fantasy, dar nu stiu inca ce. In fine, astept critici si sper sa va placa noua mea idee. :]

Prolog

Tot timpul oamenii si-au dorit ceea ce nu puteau avea. Isi doreau fructul interzis, chiar daca putea fi periculos sau nu. Ce se-ntampla cand acel lucru dorit este periculos, dar, totodata, iti place? Il accepti sau il refuzi? Doar doua optiuni, dar fiecare poate, in egala masura, sa-ti aduca suferinta. Cand va veni vremea alegerii, fiecare persoana trebuie sa hotarasca ce simti intr-o masura mai mare: dragoste sau frica?

Capitolul 1

Inaintam plictisit, cu pasi lenti si, din cand in cand, oftam prelung. Vantul adia usor, ciufulindu-mi parul ondulat, asemanator la culoare cu cea mai intunecata noapte. Cat de plictisitoare avea sa ziua aceea. Am ajuns in fata liceului “ o cladire veche, vopsita " intr-un portocaliu tare, care se stersese in timp.
-Aleeex! Am auzit un urlet ascutit si familiar.
M-am uitat in directia de unde se auzea zgomotul si l-am vazut pe Razvan, bunul meu prieten. Eram amici la catarama de la gradinita, parca. Oricum, ne intelegeam foarte bine. Pletele roscate ii erau ciufulite si ochii verzi ma priveau la fel de zambitori ca alta data. I-am zambit, privirea fiindu-mi atrasa de adolescenta satena ce era agatata de mana lui. Nu parea sa fie in acelasi an cu noi, parand cu vreo doi ani mai mica. Mda, aceasta era iubita lui, Ioana. Ma bucura faptul ca si-a gasit, intr-un final, o prietena stabila, dar stateau mai mereu impreuna, lucru care era uneori deranjant.
-Ce avem prima ora? Am intrebat din plictiseala, incercand sa fac covnersatie.
Nu am mai fost atent la raspunsul lui Razvan fiindca, pe poarta liceului, a intrat o fata care... mi-a atras atentia. Arata bine, din toate punctele de vedere. Parul, saten deschis, spre blond, putin ondulat ii cadea liber pe spate. Peste tricoul negru, purta o camasa in patratele rosii, cu putin negru, iar blugii “ de aceeasi culoare cu tricoul “ erau rupti in genunchi. Si eu care credeam ca dragostea - ma rog, atractia - la prima vedere nu exista. Acum o simteam pe pielea mea.
-Traiesti? Sau ti-a picat cu tronc Mira? M-a intrebat roscatul, impungandu-ma cu un deget.
Imediat ce i-am auzit numele, i-am intrebat pe cei doi daca o cunosteau.
-Da, s-a mutat de la o alta scoala si a fost repartizata la clasa noastra. O cunosc de la cursurile de breakdance. Stiti, e o fire vulcanica, dar nu vorbeste niciodata despre ea sau familia ei. Iti va fi cam greu sa o cuceresti, avand in vedere ca, parca, si-a construit un zid in jurul ei, am auzit vocea subtire a Ioanei.
Oricat de greu ar fi fost sa o cuceresc, aveam sa reusesc. Niciodata nu m-am mai simtit atras de o fata intr-un asemenea mod. Am privit-o cum a trecut impasibila pe langa mine, salutand-o pe Ioana. Apoi, a luat-o pe aleea ce ducea spre intrarea in cladire. Am privit visator copacii inverziti, mai apoi luand-o la fuga spre clasa mea. Alergam rapid pe culoarele aglomerate, imbrancindu-i pe adolescentii care mai scapau cateva injuraturi. Nu mi-a pasat. Ajuns in fata clasei IV C, am intrat inauntru, cautand-o cu privirea pe Miranda. Probabil ca aveam o fata de disperat, avand in vedere ca toti colegii au inceput sa rada zgomotos. In fundul incaperii, sprijinita de dulapul unde erau asezate diferite forme geometrice, era Miranda. Picioarele m-au purtat catre ea, fara macar sa-mi fi dorit sa ma misc.
-Salut! Vad ca esti noua pe aici. Eu sunt Alex, dar tu cum te numesti? Am intrebat pe un ton degajat.
-Nu e treaba ta, a spus cu indiferenta. Apropo, tipule, frumosi pantofi. Vreau si eu sa-i vad cum isi iau talpasita de aici, a continuat.
Apoi, fara a mai spune ceva, si-a mutat privirea catre careu, loc in care se jucau fotbal cativa baieti din anii terminali. Am facut stanga imprejur si m-am indepartat de ea. Un sentiment de furie m-a cuprins, niciodata nefiind refuzat cu o asemenea nepasare. Eram uimit, dar, o parte din inima mea, era trista. In clasa a intrat Razvan, alaturi de Ioana. Cand mi-a vazut fata “ ce probabil ca nu arata prea bine“ a plecat de langa satena si a venit la mine. A intrebat imediat ce am patit, dar a gasit singur raspunsul, scutindu-ma de explicatii.
-Nu te da batut, a spus cu o voce incurajatoare.
Mda, nici nu aveam de gand, dar fata asta era... diferita. Spre bucuria mea, profesorul de istorie a intrat in clasa, discutia noastra terminandu-se. M-am trantit in ultima banca de la fereastra, privindu-l pe barbatul cu parul blond. Tinea in mana un mic dosar, citind ceva. Miranda “ chiar n-am reusit sa nu ma uit dupa ea“ statea sprijinita de pervaz, in picioare. Privea clasa, parca nestiind unde sa se aseze. Mi-am intors privirea catre profesor, adoptand un aer nepasator.
-Avem o noua colega, Miranda Dark. Deci, Miranda, ai vrea sa ne spui ceva despre tine inainte sa incepem lectia? A intrebat el zambindu-i si poftind-o in fata.
Acest lucru mi-a captat atentia, ridicandu-mi capul din caietul meu cu versuri. Nu a vrut sa ne spuna nimic despre ea, doar ca i se mai spune si Mira, ca ii place breackdanceul, muzica metal si varsta “ era cu doua luni mai mare ca mine". Profesorul a oftat, neputand sa mai scoata vreo informatie de la ea.
-Bine. Eu iti voi fi dirigintele si daca ai vreo problema, sa vi la mine. Acum du-te si aseaza-te in ultima banca de la geam, langa Alexander.
Niciodata nu mi-a placut numele cu care am fost botezat. Nu mi se potrivea deloc, era prea... pretentios. Din acel motiv, am ramas la scurtul Alex. Cu un oftat prelung, Miranda s-a urnit de langa catedra de care era sprijinita, mergand spre banca mea. Si-a trantit zgomotos geanta pe banca, luand loc. Am incercat sa nu ii dau atentie, sa ma prefac ca nu-mi pasa. Nu stiu in ce masura am reusit, dar stiam “ in mod sigur “ ca atractia mea fata de aceasta fata era uriasa. Pe tot parcursul orei, proful ne-a vorbit despre al doilea razboi mondial, eu nefiind deloc atent. Simteam putina teama si durere in atitudinea Mirandei, poate ca acesta era motivul pentru care era distanta. Chiar nu stiam, dar imi doream din tot sufletul sa aflu. Pauza a venit, bucurandu-ma de minunatul sunet al clopotelului. M-am ridicat din banca si “ in mai putin de o secunda “ Miranda era in fata clasei. Cum putea sa se miste atat de repede intr-un timp atat de scurt? Chiar in acel moment, Razvan, alaturi de Vlad, au venit la mine si roscatul mi-a facut cu ochiul. Vlad “ blondul cu ochii albastii “ ne privea, neintelegand gestul lui Razvan. M-am uitat prin clasa si am vazut cum Ioana iesea din clasa alaturi de Miranda.
-Hai afara, poate te poate ajuta Ioana, a spus roscatul impingandu-ma spre iesirea din clasa.

[Zăpă]

Mda, am avut in seara asta foarte mult timp de citit ficuri, si cum mai am timp destul am zis sa`ti las si un reply.
En fin. Poi pentru inceput pot spune ca imi place, este interesant si atractiv, plus ca este o poveste inspirata in mare parte din viata unui adolescent. Prologul a fost bun, nu m-a atras in mod special, insa a fost okey. Restul capitolului a fost cat se poate de interesant. Dupa prima fraza citita am vrut sa citesc mai mult si mai mult; eram curioasa ce va face Alex si Mira, insa cred ca ai grabit prea mult faza cu Miranda. Adica imediat a vazut-o si s-a simtit atras de ea, apoi imediat a si vorbit cu ea si au si ajuns in aceeasi banca. Dar si asa, mie mi-a placut. Descriere ai si este buna. Ai un vocabular destul de dezvolat si cuvintele sunt bine alese. Sincera sa fiu te admir pentru cum scrii si pentru ca scrii. In rest a fost totul normal. Imi place de Alexander, este tare si indraznet si nu se lasa batut... ai inteles ideea. Imi place ca scrii ingrijit, adica nu ai greseli de tastare sau exprimare, iar estetica ea buna.
Ideea este draguta, mai ales ca este inspirata din viata unui adolescent, care din nu stiu ce motiv ma duce cu gandul la tine. Este originala plus ca ai spus ca vei adauga fantasy, ceea ce este super. O sa-mi placa.
Cam asta a fost. Sa vi cat se poate de repede cu capitolul doi, caci sunt curioasa ce va face Alexander si Miranda, daca va fi ceva intre ei...
Succes!

[A'Svear]

Saluuut, tu, Metal :3
Oky, trecand peste faptul ca nu m-ai omorat [n-ai cu ce te lauda :-P nu ai omorat pe nima'] fic-ul tau imi place.
Trebuie sa mentionez ca ador acel prolog. Este scurt dar nu stiu cum sa spun...Asa adevarat si intelept as putea spune.
Imi place mult atitudinea lui Alex [semanati]. Totusi sunt de parere ca puteai sa mai adaugi ceva descriere. Era frumos sa ne povestesti ceva mai multe sentimente.
Anyway, eu astept next-ul [hurry up]
Spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye >:D<

[Riluri]

So...de cand am zis ca dau un comm...dar neh... ajung debea acum...Sorry...but...mai bine mai tarziu decat niciodata :-"
Asa...din cauza ca am venit atat de tarziu s-a spus cam tot ce se putea spune...singurul lucru pe care pot sa-l fac e sa te felicit...Chiar imi place, ai potential si cred ca esti singurul baiat de pe zup care scrie in maniera asta ficuri romance XD Chia ai talent, imi place cum scrii,cum te exprimi,ai un stil aparte care'mi place.
So...Mira e foarte tare :]] Chiar ii face concurenta lui Alex cu caracterul ei >> E o fata foarte rebela si stie cum sa-i dea unui baiat peste nas...e un personaj perfect XD Iar numele ei..Dark..lwl cine nu l-ar vrea? Adik' eu una l-as vrea ( mda...sadic...:]] ) Alex...e destul de ok..dar se pare ca ia cazut cu tronc Miranda :> ( apropo...iubesc numele asta XD )
Imi place prologul.... ma duce cu gandul la ceva pervers...la fel ca si titlul =]] Oricum...ai spus ca va fi si ceva fantasy pa'colo... vreau sa vad ce iese :X Pt. ca eu una n-am idee cum de va fi fantasy...adik' nush... mi se pare o actiune normala,cu adolescenti normali... dar las' c-o sa vad eu... ;))
So...iti astept nextul cu mare drag >:D<
Byee * hug*

[Me�al.]

Am venit intr-un timp ireal de rapid cu continuarea.

@[Biu.] - Pai, hm...modelul sunt chiar eu. Alex are acelasi nume cu mine si am incercat sa il fac sa semene cu mine. Te mai astept p'aci!

@Zapaa - Ma bucur ca-ti place si te mai astept cu drag !

@A'Svear - Merci pentru sfaturi, pareri, laude. Ma bucur ca ti.a placut prologul si te mai astept!

@Riluri - Pervers , pervers , sadic ! Ce combinatie cul :)) . Te mai astept dear!

Capitolul 2

De ce inima iti bate atat de tare cand vezi pe cineva frumos? De ce nu poti, dand din degete, sa-ti negi sentimentele, sa se naruie? Nu stiam, dar mi-as fi dorit ca lucrurile astea sa se poata intampla. Ideea de a fi refuzat, fara cu atata nepasare, era dureroasa. Nici sa nu se uite o persoana la tine, dar sa-ti spuna un "nu" indiferent. Cum poate un om sa-si construiasca un zid atat de gros in jurul lui? Ea era o persoana invaluita in mister, nevrand sa se stie nimic despre ea, nici cele mai mici amanunte. Dar oare zidul acela se va darama vreodata sau va ramane asa pentru totdeauna?

*

L-am urmat pe Razvan pe culoar, ascultand saluturile prietenilor mei, dar nu le raspundeam. Pur si simplu, nu aveam chef de ei in acel moment. Pasii imi erau detasati, dar mintea imi era incetosata si inima imi batea cam tare. Toti amicii mei ma intrebau ce am patit de ma comportam atat de distant fata de ei, dar nu le-am putut raspunde. Cand am iesit in curtea scolii, lumina soarelui m-a deranjat nespus de mult la ochi. M-am strambat si am plecat capul ca sa nu mai vad soarele. Razvan mi-a dat un branci, facandu-ma sa inaintez. M-am oprit si l-am privit in ochi. Zambea foarte satisfacut.
-La ce dracu' te gandesti? Iar iti vin in minte lucruri perverse? Am intrebat ridicand din spranceana.
Mi-a pus mana pe umeri si m-a intors, cu putere, cu spatele la el. M-am uitat in jos si am vazut-o pe Miranda stand in fata mea, cu mainile Ioanei pe umerii ei.

"Deci asta a fost motivul ranjetului ala idiot..."

Cei doi iubitei s-au departat de noi si am privit-o pe Miranda stanjenit.
-Tipule, tu nu sti sa renunti? Lasa-ma in pace! Intelegi sau trebuie sa-ti silabisesc?! A intrebat pe un ton extrem de nervos.
Apoi, a plecat de langa mine, cu un pas apasat. Ioana si Razvan au venit langa mine si m-au privit compatimitor. Ce ma enervau privirile lor. Uram sa fiu compatimit. Le-am ascultat tacut comentariile si sfaturile extrem de inutile. De fapt, nici nu ii ascultam. Eram pierdut in alta lume unde numai eu si Miranda eram si ne intelegeam foarte bine “ un lucru greu de crezut ". Am vazut-o pe satena stand sprijinita de un gard din fier forjat, rosu. Cand soarele se ivi bucuros dintre nori, ea s-a strambat, profund deranjata, si si-a pus ochelarii de soare la ochi. Un lucru destul de ciudat. Multor fete le placea extrem de mult soarele acesta caldut, care nu ardea.
-Haideti domnisoarelor si domnisorilor, s-a sunat ! Am putut auzi vocea groasa a gardianului.
In fiecare pauza “ ma rog, sfarsit de pauza “ ne urla acelasi lucru. Era oarecum enervant, parca ne spunea ca se fac imbarcarile in nu stiu ce tren. Toti elevii intrau pe usa scolii, oftand, cu parere de rau ca incepea o noua si plictisitoare ora. M-am strecurat printre adolescentii ce pierdeau vremea visatori pe hol si m-am indreptat catre clasa cu un pas detasat “ poate prea incet si relaxat ". Chiar in acel moment, profesoara de fizica a intrat in sala, pregatindu-se sa inchida usa dupa ea. Am luat-o la goana si, spre bucuria mea, am ajuns la timp, dar i-am dat un branci profei, care, destul de instabila pe picioare, s-a prabusit cu fundul in cosul de gunoi. Ropote de rasete au acaparat intreaga sala de curs, eu strecurandu-ma inspre banca mea, dorindu-mi din tot sufletul sa nu ma fi vazut. M-am asezat langa Miranda si “ spre marea mea uimire “ ea radea. M-am uitat uimit la ea, poate chiar socat.
-Ce ai avut cu ea? A intrebat Mira, privindu-ma nepasatoare.
-Vorbesti cu mine? In fine, e o vaca grasa si batrana. Nu pot sa o sufar, am spus aratand cu degetul spre femeia cu parul de un roscat sters.
-Copil idiot, a comentat intorcandu-si privirea spre tabla si reluandu-si atitudinea de nu “ imi pasa de nimic.“
Profa s-a uitat urat la mine, in timp ce isi aranja fusta crem. Cred ca se bucura destul de mult ca nu i-am murdarit minunata fusta. A trecut peste asta si a luat o carte de pe banca lui Tiberiu si a inceput sa o rasfoiasca. Bine, eu iar uitasem sa invat, dar speram ca o sa fie ziua mea norocoasa, ca o sa uite de existenta mea.
-Bun, optica. Alex, baiete, daca tot te crezi atat de destept incat sa intarzii la ora si sa-mi dai un branci, hai vino sa te ascult. O sa fie o problema usoara, a spus zambindu-mi.
Am oftat. Dracu' sa o ia de profa. M-am ridicat din banca si mi-am tarat picioarele pe parchet, pana la tabla. Am luat un marker rosu si am inceput sa scriu cerinta problemei. Dupa ce am citit-o si scris-o, m-am holbat la profa ca la felul paispe. Nu intelegeam nimic, dar chiar nimic. Apoi, am aruncat o privire fugitiva prin clasa. Ioana statea cu Miranda si radeau, in timp ce draga mea colega de banca scria ceva pe un caiet. Profesoara m-a trimis in banca, zicandu-mi ca ma iarta de data asta si nu-mi da un minunat patru. Nu i-am mai multumit, dar in gand o injuram de nu mai puteam. Ioana s-a asezat pe locul ei, eliberandu-l pe al meu si, cu o miscare nefiresc de rapida, Miranda a aruncat ceva langa ea. Un caiet. Dupa ce m-am asezat, am privit mai atent foile si am observat ca era caietul meu de fizica. Imi rezolvase problema atat de repede, de parca era Einstein. I-am multumit si am privit catre tabla ca sa vad cum rezolva profesoara problema.Uneori, mai aruncam priviri fugitive catre Miranda si atunci inima imi batea atat de tare. Ii priveam buzele acelea rosiatice, moi, dulci. Ce mi-as fi dorit sa le degust, sa le simt dulcele. Of, pacat ca era aproape imposibil. Dintr-o data, amandoi ne-am intins catre guma de sters aruncata in mijlocul bancii si mainile noastre s-au atins. Era atat de rece, precum un cub de gheata. Rece si palida o fata cam ciudata avand in vedere ca in orasul asta era insorit foarte des. Mi-as fi dorit sa o cuprind in brate, sa ii incalzesc trupul, dar nu puteam. Atingerea mainilor noastre nu a durat mai mult de o secunda caci, ea, impacientata, si-a tras mana “ extrem de rapid “ la piept. Zidul dintre ea si mine, cu putin timp mai inainte paru ca s-a daramat putin, dar dupa aceasta intamplare, a devenit mai puternic, nelasandu-ma sa vad ce se intampla cu adevarat in sufletul ei. Oare... care era secretul Mirandei?

[Zăpă]

Heyaa>:D<

Din nou eu, prezenta sa te sacai:D.
Bine, mi-a placut la nebunie capitolul asta. Adica m-a facut sa ma simt bine si sa imi aduc aminte de profa de fizica, pe care, surprinzator, si eu o urasc. Si profa mea e grasa, doar ca nu este batrana :-?. En fin, mi-a placut ce i-a facut Alex, asa ii trebuie. Si eu i-as face asta, dar ma sperie ca e mai mereu incruntata:)).
Poi totul a fost bine, te descurci minunat, stii cum sa folosesti figurile de stil si cum sa jonglezi cu ele, astfel incat sa ai o descriere cat mai frumoasa. Dialog ai si imi place, nu este sec. Actiunea e buna, decurge normal, e captivanta... etc.
Stii si tu ca imi place, nu?:))
Astept capitolul trei si sa postezi repede, ca sunt tare curioasa.

Succes la scris!

[Riluri]

Hey hey:> Capitolul doi...si eu iar ajung destul de tarziu ( da, a doua e tarziu pentru mine :] )
Deci... mi-a placut partea aia de inceput...a fost asa...o face pe Mira sa pare si mai misterioasa. Cat despre capitol mi-a placut,imi place ca nu ai greseli de tastare, eu sincer nu prea am ochit vreo una...:-? Alex... hm se pare ca incepe sa se indragosteasca tot mai mult de Mira :>
Faza cu profa de fizica a fost foarte tare...seamana cu profa mea de chimie foarte mult :| En fine...:-j Mira e asa misterioasa si rece, si intelegenta ( ...Si avand in vedere ca va fi fantasy cred ca am idee ce se intampla cu Mira, asa putin ... Mda... cel putin asa crede mintea mea, asta perversa =]] Orikum...sunt curioasa sa vad daca am dreptate in privinta lui Mira ;)) Sunt aproapoe sigura...dar...ne...mai vedem noi...
Te astept cu capitolul trei sunt curioasa, ca de obicei sa vad ce se mai intampla :X So, dear metal pune-l mai repede :X
Bye and kissu >:D<

[Cherie]

Bonjour.
Ti-am citit ficul de dimineata si cum eram pe fuga nu am putut sa-ti las atunci un comentariu, dar ti-l las acum, desi nu-mi sta in fire sa comentez sau sa las pareri pe la fan-ficuri :)). Lenea e prea mare, daca ma-ntelegi. Dar m-am gandit ca ar fi foarte frumos sa-ti las o parere ca sa vezi ca esti apreciat si ca nu muncesti degeaba si ma rog... gata cu psihologia ca eu vreau sa fiu avocat, nu psiholog, desi am aptitudini.
In primul rand ai toate felicitarile mele. Nu ti-am citit alte lucrari si nu stiu cum scrii pe la celelalte, dar fic-ul asta este o adevarata reusita. Totul se-mbina cum trebuie, cursul povestii este unul simplu si curat si foarte usor de digerat. Nu e ceva foarte exgerat [ ma refer la un anumit mod de expunere sau mai stiu eu ce ] ca sa-ti oboseasca ochii si creierul si sa te faca sa renunti la lectura numai din primele doua-trei fraze. Nu. Totul merge foarte usor, iar astfel informatia este mult mai bine procesata.
Greseli eu nu prea am vazut, doar ca au fost niste chestii care mi-au cam sarit in ochi. Ca de ex., la un moment dat zici ca Alex se duce in clasa a IV-a C sau ceva de genu' si mai apoi zici ca la istorie le preda cele doua razboaie mondiale, care se predau tocmai in clasa a VII-a. Unde mai pui ca fac si fizica :))! Dar banuiesc ca a fost o simpla greseala de tastare.
Si mai e o faza, ultima. In povestea ta folosesti nume romanesti, dar numele de familie al Mirandei este Dark, care la ultima verificare este nume englezesc toata ziua. Mi se pare ciudat ca printre atatea nume romanesti sa apara unul englezesc. Asta daca fata nu este cumva de orgine straina si este stabilita in Romania. Alta explicatie nu gasesc. Sper sa ma lamuresti tu :D.
Ideea in sine este draguta. Imi place Alex, iar Miranda mi se pare un pic cam infumurata, dar imi plac genul asta de persoane. Si am o vaga banuiala in ceea ce priveste secretul Mirandei.
In al doilea rand, te rog sa mai primesti un rand de felicitari din partea mea. Esti primul baiat ( skater ) pe care l-am vazut sa scrie o poveste. Nu conteaza genul, este o poveste. Daca afla prietenii mei skateri [ eu sunt total paralela cu sportu' asta, dar ei ma considera amuleta lor norocoasa... si ma rog, nu cred ca te intereseaza :)) ] o sa zica ca le faci de ras natia. Dar eu o sa le dau o mama de bataie pentru ca meriti toate laudele din lume pentru ceea ce faci.
Atat am avut de spus. Astept urm. capitol! Succes!

Au revoir.

[Jigoku]

hi there:D

Cu ce sa incep? N-am observat greseli majore in capitolele tale ,desi personajul tau e un pic prea sensibil,dupa parerea mea [sau asa-s toti baietii si nu ne dam noi,fetele,seama?]
Ideea nu e noua si revolutionara, dar e pusa intr-o lumina diferita, din perspectiva tipului indragostit de fata misterioasa [am eu o banuiala in privinta ei,dar nah,sa nu stric surpriza]
Imi place cum incerci sa-ti conturezi personajele, pe parcurs. Intotdeauna e mai interesant asa.
Altceva? Mai nimic, sincer.
Imi pare bine ca mai vad si baieti pe aici

[Crazy Person]

Ola!

Eu, nebuna care te-a speriat cu cheful ei de vorba , incearca sa-si ceara scuzite printr-un comentariu....
Am citit si cum ti-am zis si pe mess tipa asta ai luat-o dupa mine. Cre'ca ne-am cunoscut in viata anterioara, Par saten, ochii negri, si parul ondulat....Mdaa, ciudata chestie! Si prescurtarea ei e "Mira" ca a mea:p

Anw, sunt sigura ca nu te-am vazut vreodata......Eh, dar nu conteaza asta, pe cat conteaza ficul... Eu comentez interiorul si exteriorul...Adica, totul treb' sa fie corect ca altfel:))
Titlul: E mirific! Are un aer de mister....e asa...nu stiu cum sa zic, cre'ca ai inteles tu.
Descrierea: Wow! Imi place modul tau de a descrie.....Deci bv. tie!
Dialogul : Nu e sec, ceea ce-mi place....
Cu naratiunea si cu estetica stai foarte bine. Deci Alexee ai grija ce faci capitolul urmator, oka? Si spune-i si Mirei care e secretu' Mirandei. Te roaga Bobo frumos:)

Ja ne si multa inspiratie!