Rock it fairy!

[Nya.]

M`am abţinut prea mult să nu las un comment. Vă puteţi şi supăra pe mine, dar nu mă pot abţine să nu critic fic`ul.
Acum să vorbesc de amândoi. Grăbiţi sentimentele. >.< Prea mult. Nu te îndrăgosteşti în două secunde. :| Descrierea ? Unde e, dragilor ? Ah, aţi uitat`o ? Eu n`am văzut. Sentimente descrise ? Din an în paşte. Şi acolo doar foarte puţin. -.- Naraţiunea al naibii de grăbită. Dialogul prea sec şi plin de puncte de suspensie. Redresaţi`vă. :3

Svear : Eşti obişnuită să scrii din punctul de vedere a unei tipe super rebelă. Tipa din perspectiva căreia scri acuşica e zână. Ce zână se comportă aşa ca ea ? -__- Mă scoate din sărite chestia asta. Şi în fic`uri nu foloseşti cuvântul ' dudă '. -.- Scumpo, ce`i cu tine ? :| Parcă ai scrie în somn. Sau când eşti
beată. Scuză`mă, dar aveam aşteptări de la tine.

Metal : La tine n`am prea mult de comentat. Îmi place de Shane - deşi numele îl urăsc. -__- Tipu` e prea tru, naiz, cul etc. :)) Mi se pare cam ameţit câteodată. Sau poate tu când scri eşti ameţit. :d La tine n`am atât de multe de comentat. Te adaptezi felului în care scrie Fufu. Şi încerci să îmbunătăţeşti totul. Îmi place.

P.S. Am spus adevărul. Scuze. :|

[Yaku-chin]

Hi ^^
Aseara am inceput sa citesc si eu ficul vostru;;) Scuzele mele pentru o astfel de intarziere:D Pot spune ca imi place, chiar foarte mult. Stilurile voastre sunt bune, si se imbina, ca sa zic asa.
Hm , e interesanta ideea si imi place comportamentul si fetei si a baiatului . Desi pot spune ca Shane e preferatul meu dintre ei doi, e cam zapacit:))si asta imi place si pare asa, foarte cu capul in nori, cred ca asta il face mai atragator:D
Hm..prea multe nu am ce sa zic , decat ca imi place, actiunea decurge bine, dialogul e bun, descrierea la fel, deci ce pot sa va mai spun? Hm...Succes la scris si multa bafta!
Kissu si bye bye

[Me�al.]

@Nya - Mulţumim pt comment. Ştiu, este cam grăbită acţiunea, dar ce să-i faci? În fine, te mai aşteptăm >:D<

@Daphne - Mulţam de comm. Sincer, şi mie îmi place caracterul pe care i l-am făcut :)) . En fin, ne bucurăm că-ţi place şi te mai aşteptăm !

Aşa, scuzaţi întârzierea, dar n-am mai avut imaginaţie plus că a trebuit să fac o tonă de chestii. Şi e cam scurt, dar n-am avut destulă imaginaţie.

Capitolul 8
Shane P.O.V.

De ce am impresia că totul mergea mult prea repede. De când mă îndrăgosteam eu atât de repede? Bună întrebare, ultima mea iubită a fost acum câţiva ani buni. De fapt, nici nu mai ţin minte acum cât timp. Am dat uşor din cap, trezindu-mă la realitate. Mâna mă durea de mă omora şi mi-aş fi dorit o anestezie ca să scap mai rapid de insuportabila durere. Toate gândurile îmi erau înceţoşate şi simţeam cum mă cufundam într-un abis întunecat unde simţeam numai durerea mâinii. Şi anestezia a venit. Mâna care mă durea a fost refăcută de ceva ciudat... de Errin. Am privit-o ciudat şi apoi mi-am revenit. Nu mai durea, doar mă înţepa pe alocuri şi... atât. Cel mai ciudat era că, atunci când am văzut lumina albăstruie, în mine au renăscut diferite sentimente pe care nu le-am mai simţit niciodată. Era ca şi cum niciodată nu aş fi trăit pe pământ, ca şi cum niciodată locul meu nu a fost aici.
Un urlet m-a trezit cu totul la realitate. Se auzea de la micul şi înghesuitul balcon de la casa lui Errin. Stând, sprijinit cu mâinile de fierul forjat negru, era tatăl ei. Purta un halat albastru închis şi o pereche de papuci. Privea urât în direcţia noastră şi atunci am simţit din nou senimentul de ură pentru el. Niciodată nu îl suportasem pe tatăl ei. A urlat, nervos, să coborâm jos, în faţa casei. Amândoi ne-am conformat şi, ajunşi în faţa casei, tatăl lui Errin s-a repezit spre noi. A dat-o pe fată de lângă mine şi mi-a dat o palmă peste obraz de mi s-a întors capul într-o parte. Privirea mi-a căzut pe trandafirii roşiatici ce erau plantaţi în stratul de flori. Iarăşi simţeam diferite sentimente necunoscute. Voci care îmi urlau prin cap cuvinte asemănătoare cu nori şi zâne. Ce mi se întâmpla? Spatele îmi pulsa în partea de sus de parcă ceva avea să-mi străpungă pielea.
-Tată, opreşte-te! Se auzi vocea disperată a lui Errin ce trăgea de mâna tatălui ei, încercând să îl facă să-mi dea drumul gulerului tricoului.
Bărbatul se oprise şi a înaintat spre intrarea în locuinţa lui, spunându-i lui Errin să facă ce dorea. Ciudat. Apoi, a trântit în urma lui poarta din fier de un roşu stins şi a dispărut pe potecuţa pe ale cărei margini erau plantaţi trandafiri roşii şi albi. Ea s-a năpustit asupra mea şi m-a strâns în braţe, de parcă nu mă mai văzuse de ani buni.

Flashback

O femeie cu părul bălai şi ochii de un verde dechis m-a îmbrăţişat. Mă ţinea strân la pieptul ei şi îmi mângâia uşor creştetul capului. Lacrimile ei pure se prelingeau pe obraji şi se pierdeau în neant. Bubuituri au umplut liniştea ca de mormânt. M-a strâns şi mai strâns la piept, după care mi-a dat drumul. Norii, odată albi şi puri, erau întunecaţi şi urlete se auzeau fără întrerupere. Apoi, totul ce a fost frumos, a fost pictat în culoarea sângelui şi... aşa s-a terminat totul.

End of Flashback

Acela sigur a fost un fragment din viaţa mea de dinainte. Dar... De ce am uitat toate astea? De ce am ajuns aici? De ce n-am murit? Nici un răspuns. Acum realizasem de ce nu ţineam minte nimic de când eram mic, de ce nu o iubeam cu adevărat pe femeia ce pretindea că-mi era mamă. Era decât o femeie alături de care locuiam.
Spatele începea să-mi pulseze din nou şi, în jurul mâinilor mi-au apărut globuri de energie, albastre şi strălucitoare. În acel moment m-am panicat şi am luat-o la fugă într-o direcţie pe care nici eu nu o ştiam. Errin alerga în spatele meu, încercând să mă liniştească, dar nu reuşea. Am coborât treptele de la vechea staţie de metrou pentru că, închisă fiind, nimeni nu putea să mă vadă. După ce am ajuns pe părăsitul peron, m-am trântit pe jos şi am oftat. Mă durea întregul corp şi lumina din mâinile mele se intensifica. Urechile mi s-au ascuţit puţin, vederea mi-a devenit mai bună. Errin mă privea ca şi cum ştia ce se întâmpla. Oare chiar ştia? Aveam de gând să o întreb, dar prea târziu. O altă amintire, dar mai puternică m-a lovit. Erau imagini cu mine. Eram eu, dar aveam urechi alungite, aripi transparente şi mâinile străluceau precum culoarea mării. Ce eram oare? Un fel de zână sau un zân? Nici asta nu ştiam. Gândurile mi-au fost total întrerupte când o durere m-a izbit. Carnea de pe spate părea că mi se sfâşie, tricoul mi s-a rupt şi am început să urlu. Apoi, două perechi de aripi transparente mi-au apărut, dar durerea nu se estompase.
-Errin, ce sunt eu? Am întrebat cu o voce întretăiată, încercând să maschez durerea de pe faţa mea.

[Mitus]

Hello
Am cam intarziat cu comentul>.< dar mai bine mai tarziu decat niciodata:P
Deci nu va suparati dar Nya are dreptate... Grabiti prea tare actiunea si nu numai A'Svear face asta ci amandoi.
Chiar si in capitolul asta actiunea a fost un pic cam prea grabita(pierde trenul trebuie sa o intelegem:]]) Adica el este lovit de catre actualul tata a lui Errin si apoi dintr-o data ii cresc aripi si nu stiu eu mai ce>.< Incercati sa dezvoltati mai mult sentimentele personajelor...
Am observat si o repetitie cam enervanta, dar asta nu e mare lucru, sunt chestii care se pot remedia usor. In rest alte greseli nu am observat^^

A urlat, nervos, să coborâm jos, în faţa casei. Amândoi ne-am conformat şi, ajunşi în faţa casei, tatăl lui Errin s-a repezit spre noi.

De exemplu in a doua propozitie puteai sa inlocuiesti "in fata casei" cu "acolo".
Per total poveste imi place, ideea e destul de originala si interesanta. Pot spune ca va descurcati bine, singura problema e ca grabiti prea tare actiunea, dar dupa parerea mea asta se poate rezolva:P
Bafta la scris:*:*:*
Cya
:bye:

[A'Svear]

@ Mitus - Multumim de comentariu >:D< Ne straduim amandoi sa readucem actiunea la viteza normala si speram ca vom reusi XD. Sper s citesti in continuare

Capitolul 9
Errin P.O.V.

-Tu eşti, nu ştiu, am spus căscând ochii mai bine.
Ba ştiu. Tu eşti ca mine şi cred că ar fi normal să sar în sus de fericire şi să alerg şi să ţopăi, dar prefer să te mint. Cum de eşti aşa? De ce eşti aşa? Întrebările veneau, multe şi toate erau fără răspuns. Şi cel mai important, e bine să fii aşa?
- Errin...Mă doare.
Nu! Nu e bine să fii aşa! Nu vreau ca tu să suferi. E strigător la cer! Stăteam şi mă uitam. Mă durea şi pe mine să văd cum această transformare îl răneşte, dar îmi e teamă să mă apropii. Eu...Eu nu am mai văzut aşa ceva. Fiinţele se nasc zâne sau oameni, nu se transformă. Emana o lumină puternică, orbitoare şi abia dacă îl mai puteam vedea clar. La un momentdat mi se părea ca un nor de fum care urma să fie suflat de vânt, dar nu îmi pot explica de ce. Lucrurile se întâmplau în jurul meu, aşa repede şi aşa multe, iar eu nu făceam nimic. Nu îi mai auzeam nici sunetele venite din adâncul pieptului care exărimau o durere sfâşietoare. Nu mai simţeam acel miros vag de magie. Nici măcar aura lui de sentimente nu mai reuşea să mă trezească din această stare ciudată.
Corpul meu a început să se încălzească. Inima îmi bătea mai tare şi câţiva stropi de sudoare mi-au acoperit fruntea. Simţeamsângele fierbinte, ca şi cum eram deasupra unei flăcări uriaşe. Acest gând mi-a stârnit o senzaţie de frică şi m-am uitat automat în jos. Am crezut că voi cădea. Am ridicat din nou capul să văd că timpul practic se oprise "deasupra". Sub mine parcă nu mai exista pământ. Era ca un cer ciudat şi gri.
Nuanţa de gri a luat naştere de la fum. Aerul care venea de acolo era înecăcios şi avea un vag miros metalic. Câţiva stropi au ajuns pe bluza mea. Roşul era aşa de aprins şi mirosul metalic era şi el prezent. Sângele ţâşnea parcă ar fi fost o fântâna arteziană.
M-am uitat mai bine. Am putut vedea ruinele unui caste şi o pădure arsă în apropiere. Flăcările mistuiau dealurile iar restul pământului era doar praf. O altă rafală de sânge m-a lovit în plin, iar hainele mele erau îmbibate. M-am uitat în jos curioasă, să văd provenienţa lichidului roşu. O armată de oameni, pe unul singur. Asata nu e nici pe departe corect! Dar capetele zburau, iar trupurile se prăbuşeau moarte pe sol. Cel ce îi nimicea pe toţi părea la rândul lui rănit, dare reuşea să lupte imecabil cu toate astea.
- Shane!
M-am auzit strigând de jos, din mijlocul bătăliei. Dramatic, să te pierzi de cineva în luptă. Am vrut să intervin, dar apoi mi-am amintit că eu sunt ca un fel de stafie în acea scenă. Am incercat să mă caut, cuprinsă de un fel de teamă pentru mine. Dar în goana nebună a privirii mele am dat din nou peste tipul care lupta ca un bezmetic. M-am uitat mai atentă la el. Părul îi acoperea faţa şi ochii o data caprui erau inegriţi de furie. Shane!
Am simţit o durere în umăr, dar am continuat să îl privesc. Era ciudat să mă uit la astfel de secvenţe, dar nu e prima de acest gen şi niciodata nu ştiu cât durează. Acea durere a trecut repede, iar eu am rămas privind. Nişte înţepături îmi provocau o senzaţie neplacută în tot corpul. În câteva momente acestea s-au adunat în zona abdomenului.
- Errin!
Strigătul său şi durerea aceea cumplită au venit în acelaşi moment. Toate imaginile luptei de sub mine au dispărut subit şi eram din nou în prezent, în lumea oamenilor. Am căzut la pământ sângerând. Am fost înjughiată. Persoana care a făcut asta, in cel mai onorabil mod - pe la spate- a trecut foarte arogant peste mine. Am ridicat privirea să îi văd măcar chipul, dar spre dezamăgirea mea era acoperit de o mască. A întors capul spre mineşi l-a mişcat lenes, în semn că nu mai contituiam nici un pericol.
S-a dus spre Shane, care încă era paralizat de acea transformare stupidă. I-a ridicat chipul cu un deget şi i-a crestat obrazul. Ah, ce scârbos!
- Mă voi întoarce! Şi tu, Errinaza, vei aparţine Dragonilor!
Bine, dar până te întorci, fă bine şi du-te dracu'! A fost o zână, altfel nu avea de unde să ştie despre Dragoni şi nu avea de unde să ştie că eu sunt un Nor. Să fiu sinceră, m-a speriat. Şi m-a îngrozit faptul că voi fi fără aparare destul de mult datărită rănii.
- Errin, trebuie sa ajungi la un spital! Urgent! O sa fie bine!
Era lângă mine şi continua să mă incurajeze. Am ridicat mâna şi l-am mângâiat pe faţă. O să fie bine...

[Me�al.]

Chiar aşa, nici un comentariu ? Mă dezamăgiţi, să ştiţi. Of, en fin, continuarea e cam scurtă, dar am scris-o acum în...26 de minute căci nu prea am foarte mult timp liber.

Capitolul 10
Shane P.O.V.

Unii oameni îmi spuneau că lucrurile se întâmplă lent în viaţă. Mamă, dacă i-aş vedea acum şi aş fi putut vorbi cu ei, sigur că n-aş fi fost de acord cu ei. Adică, m-am trezit la metrou, întins pe jos, când eu eram sigur că ultima dată m-am văzut în faţa casei mele, lângă Errin. Apoi, am văzut-o pe adolescentă întinsă pe jos, cu o rană colosală. Simţeam cum am uitat ceva, dar nu ştiu ce. Adică, nu credeam că m-am teleportat la metrou aşa... pur şi simplu. Mult prea ciudat. Nu m-am mai gândit la toate cele întâmplate şi am luat-o pe Errin în braţe. Am început să alerg spre cel mai apropiat spital, fiind conştient de sângele ei ce se prelingea pe mâna mea. Străzile nu erau destul de aglomerate, oferidu-mi un real avantaj pentru ca alergarea mea să fie lipsită de obstacole. Am ajuns în faţa unei clădiri de un alb murdar, cu geamurile prăfuite şi cu o curte uriaşă lipsită de orice formă vie. Am intrat înăuntru, precum o vijelie, trântind uşile. Două infirmiere au sărit în faţa mea, privindu-mă şi întrebându-mă ce am păţit de eram atât de agitat. Un val de nervozitate mi-a străbătut corpul.
-Voi două sunteţi oarbe sau vă trebuie ochelari? Ea... sângerează. Mai trebuie să aştept mult ca să vă mişcaţi şi să o trataţi? Am întrebat pe un ton cât se poate de normal.
Cele două s-au uitat urât la mine, dar n-au mai comentat şi au luat-o pe Errin pe o targă. M-au rugat să aştept pe culoar, dar eu le-am urmat până într-un salon. Acolo, au tras nişte perdele de un galben bolnăvicios în jurul patului, nelăsându-mă să văd ce îi făceau. M-am sprijinit de perete, lăsându-mă să alunec pe podeaua rece. Gâfâiam şi îmi era frică. Îmi era frică pentru ce Errin putea să păţească. De fapt, mai curios eram de ce a păţit. Nu îmi aminteam nimic şi lucrul acesta mă enerva. Am strâns din dinţi. Cine o fi persoana care o înjunghiase pe Errin? Şi, mai presus de asta, de ce? Nu cred că voi şti răspunsul prea curând. Eu speram ca Errin să fie bine. Adică, nu puteam să mi-o iert dacă ea păţea ceva când, ei bine, eu am fost cu ea. Eram atât de slab? Şi totuşi, o viaţă fără a vorbi cu Errin, nu mi se părea foarte frumoasă. Mă înţelegeam bine cu ea şi când o vedeam inima îmi bătea puţin mai tare. Oare ce simţeam pentru ea? Prietenie, dragoste, amiciţie? Nu ştiam. Poate un amalgam între toate aceste stări sufleteşti. Dar viaţa mea liniştită a fost dată peste cap de când am cunoscut-o. Am văzut că putea să vindece oamenii şi nu m-am temut de ea, nu mi-a fost deloc frică – lucru ce trebuia să-l simt faţă de o persoană străină, nu?. Îmi plăcea. Da, poate chiar îmi plăcea. Dar ce rost mai avea ideea că îmi plăcea dacă ea... nu supravieţuia? Nu, nu puteam să mă gândesc la o asemenea aberaţie. Era un lucru total imposibil pentru că eu n-am să o las. De ce firea mea pozitivă mă lăsa tot timpul la greu?
-Gata, am bandajat-o. Are nevoie de multă odihnă, a spus una dintre asistente – cea blondă.
Au părăsit împreună camera şi eu m-am apropiat cu paşi lenţi de patul pe care era întinsă bruneta. Arăta bine şi când era cufundată în cele mai adânci vise. Buzele îi erau roşiatice şi, probabil, dulci. Ce aş fi vrut să le ating, să le sărut.Pielea îi era palidă, făcând un contrast extrem de frumos cu buzele sale. Parcă acest lucru mă făcea şi mai mult să o sărut. Mi-am oprit impulsul şi am strâns din pumni. Părea liniştită, foarte calmă. Mi-am dat o palmă peste faţă când ceva, în minte, mi-a spus: sărut-o. A fost greu să mă abţin, dar am reuşit după eforturi colosale. Mi-am luat ochii de la ea şi am privit gresia albă. Un căscat involuntar mi-a scăpat şi am realizat că mi se făcuse foarte somn. M-am întors înspre Errin şi m-am aplecat sărutând-o pe frunte. Ce senzaţie plăcută! Vroiam să o sărut şi pe buze, dar m-am dat trei paşi mai în spate, încercând să mă abţin. Bine, poate că aveam să mă culc puţintel ca să nu mai am în minte fantezii despre mine şi Errin. M-am trântit pe gresia în care puteam să mă oglindesc şi mi-am sprijinit capul de genunchi. Am închis ochii şi, prima dată, am văzut o imagine cu Errin rănită şi mi-am dorit din tot sufletul să-şi revină. Apoi, am văzut o imagine cu mine, dar aveam în spate două perechi de aripi ciudat de strălucitoare – ca de zână. Imposibil, mi-am zis. Şi, în final, am văzut cum stăteam pe peronul vechii staţii de metrou, aproape leşinat şi cum Errin stătea înjunghiată lângă mine. Parcă o parte a creirului meu ştia ce se întâmplase şi vroia să-mi amintească, dar nu l-am ascultat. Mi-am canalizat atenţia asupra imaginii lui Errin, adormind şi sperând că, atunci când mă voi trezi, va fi bine.

Jasmine: Chinuie-te si fa capitolele mai mari pe viitor. Minim 40 de randuri.

[A'Svear]

Weeee, salut Metal ;;) Nice to see ya' here. Deh, thanks guys...Ne simtim "cititi" 8->

Capitolul 11
Errin P.O.V.

- Ce mama...
M-am oprit brusc, în mijlocul propoziţiei. Vocea îmi era extrem de răguşită şi acest fapt m-a pus pe gânduri. Abia atunci am căscat ochii la locul în care mă aflam. Pereţii erau crăpaţi de la umiditate. Acoperiţi de un alb urât, cu nişte dungi maro, spălăcite, aceştia nu făceau altceva decât să te îmbolnăvească mai rău. Mirosul specific spitalelor îmi inunda plămânii şi îmi provoca o oarecare senzaţie de greaţă. Becul pâlpâia şi câţiva ţânţari îi dădeau târcoale.
Evenimentele care s-au întâmplat cu o seară în urmă mi-au zburat rapid prin faţa ochilor. Mi-am amintit de Shane, de războiul acela, de tipul ciudat, de rana mea...Am încercat să îmi mişc degetele, dar chiar şi acest lucru neînsemnat mi-a provocat durere. Am întors capul cu grijă, de data aceasta simţind doar o uşoară înţepătură în ceafă. El stătea cu capul sprijinit de patul meu, dormind. Nu am fost singura cu o noapte urâtă. Am încercat să îmi ridic mâna stângă să îl pot atinge, dar fără folos, era imposibil. M-am uitat lung spre el. Dacă mi-ai putea simţi privirea, poate te-ai trezi, fiindcă eu nu vreau să te scol. Mi-am încordat puţin muşchii, dar tot ce am primit a fost ca un cuţit învârtit în rană, care mi-a smuls un scâncet. M-am muşcat de buză, drept pedeapsă că puteam să îl trezesc.
Toată munca mea să îl ţin adormit a fost călcată în picioare fără sentiment de uşa care s-a trântit de perete. De acolo a venit un doctor, de vreo cincizeci de ani, urmat de tata. Shane s-a trezit brusc. Încă avea ochii cârpiţi de somn şi s-a uitat ameţit la cei doi. S-a ridicat în picioare. Tata s-a apropiat de mine aproape scoţând fum pe nări. L-a împins pe Shane de parcă ar fi fostt păpuşă şi m-a prins de mână. M-a tras ca un animal. În acel moment parcă s-a rupt ceva în mine şi am urlat cât m-au ţinut plămânii. Shane l-a prins de mână şi l-a împins cu forţă.
- EÅŸti nebun?
Urletul său era plin de furie, animalic. I-a lăsat încheietura liberă. Am putut observa o urmă uşor vânătă, dar am înghiţit în sec şi mi-am văzut de durerea mea, care parcă se calma încetul cu încetul.
-Tu nu spui nimic? Ce eşti? Păpuşă? a întrebat Shane la fel de furios.
Ochii lui în general căprui deschis erau negrii, infricoşator de negrii. M-am uitat la doctorul care se uita încurcat la mine, încercând să găsească o cale să scape din mizeria asta.
- Ăăă, da. Vreau să ştiu cum a juns fata în această stare? a întrebat mutându-şi privirea în nişte hârtii care nu le observasem.
- A fost atacată de o bandă de băieţi. Au bătut-o şi au fugit. M-a sunat pe mine şi mi-a zis unde e. Cand am ajuns la ea era deja inconştientă. Şi nu ştiu cine sunt nenorociţii. I-aş omorî cu mâna mea. Altceva?
Acestea fiind zise toţi am rămas gură cască la el. Nu am crezut niciodată că poate minţi aşa, cu o asemenea hotărâre. Vocea care a folosit-o pe tot parcursul discursului era înfiorătoare. Doctorul a tăcut şi a notat ceva în foile acelea. Tata a dat să întrebe ceva dar el i-a aruncat o privire urâtă şi acesta a tăcut, mormânt. S-a întors pe călcâie cu faţa la mine. S-a aplecat la nivelul patului şi mi-a zâmbit.
- Te simţi bine, iubito?
Am dat din cap, deşi simţeam că nu sunt bine. Animalul ăla mi-a deschis rana când m-a tras. Dacă eram om umpleam tot de sânge. În orice caz, chestia asta nu se va vindeca cu una cu două, oricâtă magie aş folosi.
- Trebuie să rămână cineva cu ea...
-Rămân eu, a şuierat Shane într-un mod care m-a speriat.
Cei doi au ieşit pe uşă în linişte, uşor speriaţi. Am zâmbit. Niciodată nu l-am înghiţit pe ''tata''. Încăperea s-a scufundat în linişte. Şi acum ce? O să se lase cu o partidă de sex fierbinte cu invalida? O să intre un monstru urât pe fereastră şi o să ne ia pe sus? Am tăcut pentru următoarele trei minute. Nu s-a întâmplat nimic din cele de mai sus. Ne uitam unul la altul cu o anumită uimire, parcă eu aş fi Miss şi el Mister Univers şi ne-am întâlnit pentru prima dată şi e chimie de aia fantastică.
- Eşti frumoasă.
Asta chiar nu se încadrează în nimic din ceea ce mi-a trecut mie prin cap. Dar i-am apreciat replica. Era singura persoană care mi-a zis asta fără să o facă din obligaţie pentru faptul că eram conducătoare. Şi am apreciat şi mai mult sărutul său dulce, care a făcut să dispară toata durerea.

[She]

Heya.:D
So... Am citit si eu ce-ati scris pe-aici. Siiiiiii, din pacate, sunt si laude si critici. ;)) O sa incep cu criticile.
Cum s-a mai zis, grabiti actiunea. Fiecare capitol pare mai mult un one shot decat o parte dintr-un fic. Si chiar e aiurea ca grabiti actiunea atat de mult, pentru ca daca ati dezvolta mai mult, ati avea capitole mai lungi, lucru care v-ar cam trebui, din cate vad. Si naratiunea e cam seaca, totu' merge pe ritmul "taca taca, bla bla".;)) Cand mai apar, foarte rar, secvente descriptive, sunt bunicele, aici nu am ce comenta prea mult.:-? Decat ca apar repetitii uneori, mai ales la Metal, dar e inca bine. Iar dialogul nu e sec, insa in unele locuri pare cam tras de par, in special cand apar punctele de suspensie.
Asaaa. Ideea e... buna. Ba nu, e foarte buna, numai ca a cam luat-o pe aratura... Nu e faza ca s-au indragostit repede, e faza ca nu prea ati descris sentimentele, si asta face sa para ca s-au indragostit foarte repede.:)) Mi s-ar fi parut mult mai interesant daca vorbeati mai mult despre chestia asta, ati fi atins si o mica latura psihologica.;)) Mai ales ca povestiti la persoana I, mergea perfect.
Intr-adevar, Shane e bine cladit. Are o personalitate solida, poate prea solida (in sensul bun :)) ). Insa, cum au mai zis si altii, Errin e prea vulgara pentru o zana. Si cu asta, sunt deja doua personaje... tipic adolescentine, ca sa zic asa, si parca e prea mult.:-? Mi se pare ciudat ca Errin s-a acomodat asa usor cu o alta lume, si deja se comporta ca o tipa normala, de rand. Pare ca vrea sa atraga atentia prin chestia asta, dar din contra, ramane undeva in umbra; o zana pe Pamant ar fi trebuit sa fie ceva mai deosebit, nu?
V-am zis ca titlul e genial? Nu v-am zis. Va zic acum. E geniaaal! :x :)) Atrage, dupa parerea mea.
Si inca o chestie. "Adolescent" se scrie cu "ÅŸ" ? Am intalnit chestia asta in capitolele scrise de Metal. Din cate stiam, se scrie cu "s", dar daca n-am dreptate, sorry. Nici eu nu sunt sigura.^^
Deeeci. Hai c-am scris romane p-aici.:)) Daca v-am deranjat cu ce am zis, scuze.:o3 Oricum, povestea merita continuata, e originala.:-) Cel putin pe forum, n-am intalnit un alt fantasy fara vampiri.^^ (mda, am eu ceva cu ei :)) ) E drept ca nici n-am cautat prea mult, dar...:))
Succes in continuare! C`ya. >:D<

[Sângerica :3]

Hey theeeeree ....
Mai .. mai.... fic cu o tema nu prea obisnuita, insa cursul actiunii este chiar rupt din zilele noatre. Felicitarile mele pentru titlu, e ceva mai rasarit din marea de titluri gen "dragoste..." , "trandafirul...." , "iubire numai stiu cum" si toate tipurile de titluri siropoase si care te fac sa iti formezi din prima o parere despre ce s-ar putea intampla. Imi place ca actiunea are loc in viata de zi cu zi : energizant, skateboard, rampe, concerte, etc :)) insa e putin grabita si nu sunt eu prima care zice asta. Mai lungiti capitolele, mai descrieti gandurile, sentimentele, gesturile, privirile, trairile, s.a.m.d. Metal are el ce are cu "ÅŸ", dar se intelege ideea. plus ca i-a scapat putin la faza cu concertul, dupa de Shane a sarutat-o pe Errin si i-a stiut (ca prin minune) numele. Din lipsa de descriere si pentru ca s-a grabit( aici e faza cu cicaleala :)) - don't hate me) nu i-a mai facut pe cei doi sa se intalneasca si etc, mentionandu-si numele abia mai tarziu.

Hai gata cu palavrageala. Ideea e urmatoarea: tipilor, imi place ideea,e chiar calumea; titlul si intamplarile la fel, dar faceti ceva cu actiunea!! Ma dispera cand vad ca aveti idei si le irositi asa de usor {T_T} .Lungiti capitolele ( nu neaparat cu dialog :D) si nu va mai grabiti. :)

Astept nextul :X

[IceCat]

Ce gata? S-a terminat?(scuze eu citesc acum totul de la un capat la altul si era interesant).

Am sa va bat:P! Unde va grabiti fratilor cu actiunea asta? Si va spun asta pentru ca ideea si povestea in general sunt super, si titlul e super[mai ales dupa ce am inteles care e legatura] povestea e minunata. Pacat ca nu o putem savura pe-ndelete ca va grabiti cu povestea. Va cred ca va place sa scrieti(si vreti sa ajungeti cat mai repede la partile interesante), dar nu stricati o poveste frumoasa cu graba. Pe bune ca nici nu mi-am dat seama ca Shane sa indragostit de Errin pentru ca nu descrieti sentimentele. Abia cand s-a intalnit Shane cu prietenul, al carui nume il uitase, a spus atunci ca o iubeste. Mi se parea ca e indiferent. Pacat, pacat, pacat, de trei ori pacat, ca ideea povestii e originala si foarte frumoasa.

[Problema asta am avut-o si eu la inceput. Ai impresia ca ceilalti isi vor da seama si spui doar lucrurile elementare ca sa ajung cat mai repede la partile interesante. Problema este ca voi stiti lucrurile care se intampla in poveste mult mai amanuntit pentru ca e in capul vostru povestea, dar noi aici nu citim gandurile si doar ce postati. De aceea trebuie sa scrieti cat mai mult dinc ea ce va trece prin cap. lasati-va in voia scrisului.]

La un moment dat mi-am dat seama ca Shane nu e om, din-naintea asa zisei "transformari[mai bine spus am banuit] dar asta nu are nici o legatura.

P.S. Nu sunt asa de violenta cum am zis mai devreme... sper ca nu v-ati suparat pe mine. Pur si simplu eram dezamagita ca nu spuneti mai multe despre personaje. Pentru orice fel de discutii sau mai stiu eu ce puteti sa-mi dati add.

Astept next-ul cu nerabdare.

See ya