Ma distrugi,te distrug.Ma ruinezi iti iau viata...simplu nu?
Capitolul 1.
Friig...atat de friig,incat simt cum o sa-mi cada mainile,picioarele si restul trupului,spargandu-ma in bucati de gheata.
Acesta este trupul meu.Un cub de gheata.Stau cat mai strans,incercand sa ma incalzesc singur,sa adorm.Asa nu mai simt frigul.
Locuiesc, langa un tomberon la marginea unui bloc parasit si darapanat,considerat un mare pericol.
Poate,o sa vina un cutremur.Nu-mi pasa.Pot sa si mor.Orcum,nu am pe nimeni.Toti au uitat ca exist.
Nu ma mai doare,au trecut perioadele cand sufeream.Simt,doar ura,indferenta si o scarba imensa.
Ma numesc Tao,imi petrec zilele mizerabile intr-un cartier saracacios si uitat la marginea Tokio-ului,in cartier in care stau impreuna cu cativa batrani abandonati de familiile lor.Desi,ar trebui sa fim uniti,sa ne consideram o ''familie'',ei ma dispretuiesc,ma jignesc si atunci cand ma prind imi iau bataie pana la sange.
Deci,daca mi-ar cadea ceva in cap,chiar in clipa asta i-ar durea undeva.Ar zice merci sa mor,mi-ar arunca trupul intr-un tomberon si gata.
Niciodata,dar absolut niciodata nimeni nu mi-a aratat ce este iubirea.N-am primit macar o vorba buna de la nimeni.Am 17 ani si tot ce am vazut a fost violenta.As vrea o simpla imbratisare,sau un pupic mic pe obraz.Atat.
dar,de ce visez?Nimeni,nu o sa iubeasca un orfan care munceste cu ziua pe unde apuca.
Nimeni.O sa-mi traiesc ''viata'' asa cum pot,pana ma duc dracu din lumea asta nenorocita.
Stiu,ca nu trebuie sa am incredere in nimeni,stiu sa ma feresc de oameni.Am sa distrug pe oricine ma raneste.Nu am mila de nimeni si de nimic.
Stau cu fata ridicata spre cer,lasand zapada sa-mi acopere trupul.Nu am nici-o putere sa ma feresc de ea.
Ah,daca as avea o patura macar...
Uneori,ca in clipa aceasta, ma gandesc la ''parintii'' mei,la acele bestii cu chip de om care m-au abandonat intr-un orfelinat .Aveam 7 ani cand am plecat de langa ai mei.
Imi amintesc ca si cum ar fi fost azi.
Era o zi de vara superba.Venisem de la lac,cu prietenii de joaca de atunci.
Tata m-a luat de mana,mama era tinuta inchisa in casa.Era inchisa cand tata m-a luat cu forta si m-a arunncat pe bancheta din spate a masinii.
A pornit masina si a condus fara oprire timp de 3 ore.Nu puteam vedea nimic,geamurile negre nu imi permiteau.
Friica,ura,disperarea ma cuprinsese in acel moment,plangand in hohote.O palma m-a lovit violent.
''Taci dracu din gura!''vocea lui acra,o aud si acum.Mi-a ramas intiparita in minte,e inceputul cosmarului meu.
Am tacut.Linistea s-a spulberat cand a aoprit in fata orfelinatului.Directoarea,ne astepta in biroul ei.M-a lasat acolo,femeia m-a tinut de mana iar el s-a urcat in masina si a plecat....A plecat...fara nici-un cuvat.M-a lasat.
Am fost dus intr-o camera mare.Erau multe paturi,jucarii si mobila draguta.Era o camera comuna.
M-am asezat pe un pat langa o fereastra mare.Puteam vedea,un cires si o gradina cu trandafiri albastri.
Un baiat blond cu ochii albastri s-a apropiat de mine.Semanam perfect,insa el....el era un monstru....
Capitolul 1.
Friig...atat de friig,incat simt cum o sa-mi cada mainile,picioarele si restul trupului,spargandu-ma in bucati de gheata.
Acesta este trupul meu.Un cub de gheata.Stau cat mai strans,incercand sa ma incalzesc singur,sa adorm.Asa nu mai simt frigul.
Locuiesc, langa un tomberon la marginea unui bloc parasit si darapanat,considerat un mare pericol.
Poate,o sa vina un cutremur.Nu-mi pasa.Pot sa si mor.Orcum,nu am pe nimeni.Toti au uitat ca exist.
Nu ma mai doare,au trecut perioadele cand sufeream.Simt,doar ura,indferenta si o scarba imensa.
Ma numesc Tao,imi petrec zilele mizerabile intr-un cartier saracacios si uitat la marginea Tokio-ului,in cartier in care stau impreuna cu cativa batrani abandonati de familiile lor.Desi,ar trebui sa fim uniti,sa ne consideram o ''familie'',ei ma dispretuiesc,ma jignesc si atunci cand ma prind imi iau bataie pana la sange.
Deci,daca mi-ar cadea ceva in cap,chiar in clipa asta i-ar durea undeva.Ar zice merci sa mor,mi-ar arunca trupul intr-un tomberon si gata.
Niciodata,dar absolut niciodata nimeni nu mi-a aratat ce este iubirea.N-am primit macar o vorba buna de la nimeni.Am 17 ani si tot ce am vazut a fost violenta.As vrea o simpla imbratisare,sau un pupic mic pe obraz.Atat.
dar,de ce visez?Nimeni,nu o sa iubeasca un orfan care munceste cu ziua pe unde apuca.
Nimeni.O sa-mi traiesc ''viata'' asa cum pot,pana ma duc dracu din lumea asta nenorocita.
Stiu,ca nu trebuie sa am incredere in nimeni,stiu sa ma feresc de oameni.Am sa distrug pe oricine ma raneste.Nu am mila de nimeni si de nimic.
Stau cu fata ridicata spre cer,lasand zapada sa-mi acopere trupul.Nu am nici-o putere sa ma feresc de ea.
Ah,daca as avea o patura macar...
Uneori,ca in clipa aceasta, ma gandesc la ''parintii'' mei,la acele bestii cu chip de om care m-au abandonat intr-un orfelinat .Aveam 7 ani cand am plecat de langa ai mei.
Imi amintesc ca si cum ar fi fost azi.
Era o zi de vara superba.Venisem de la lac,cu prietenii de joaca de atunci.
Tata m-a luat de mana,mama era tinuta inchisa in casa.Era inchisa cand tata m-a luat cu forta si m-a arunncat pe bancheta din spate a masinii.
A pornit masina si a condus fara oprire timp de 3 ore.Nu puteam vedea nimic,geamurile negre nu imi permiteau.
Friica,ura,disperarea ma cuprinsese in acel moment,plangand in hohote.O palma m-a lovit violent.
''Taci dracu din gura!''vocea lui acra,o aud si acum.Mi-a ramas intiparita in minte,e inceputul cosmarului meu.
Am tacut.Linistea s-a spulberat cand a aoprit in fata orfelinatului.Directoarea,ne astepta in biroul ei.M-a lasat acolo,femeia m-a tinut de mana iar el s-a urcat in masina si a plecat....A plecat...fara nici-un cuvat.M-a lasat.
Am fost dus intr-o camera mare.Erau multe paturi,jucarii si mobila draguta.Era o camera comuna.
M-am asezat pe un pat langa o fereastra mare.Puteam vedea,un cires si o gradina cu trandafiri albastri.
Un baiat blond cu ochii albastri s-a apropiat de mine.Semanam perfect,insa el....el era un monstru....