rup crenguțe din copacii de hârtie.

[Agrona]

Am tot dat târcoale pe aici întrebându-mă dacă să postez sau nu poezii. Am decis s-o fac. Țin să menționez că nu scriu de mult timp, și o fac doar atunci când sunt influențată de anumite sentimente. Well, here I go...

I. ceașca de ceai

celulele din ceainicul mov se agită și fac scandal,
călătoresc la mii de ani lumină pentru a-și potoli dorințele pătimașe.
se scaldă în puf alături de ciclopii cu trei ochi,
se sparg în ceară și renasc în cioburi.
frunzele ceainicului plutesc într-un somn ancestral
în timp ce cioburile se transformă în particule de apă.
parazitul terestru a devenit filozof.


II. morfină

îmi strig ecoul în umbra lăsată de o picătură de ploaie
mă reproduc în mine alături de frunzele de arțari care îmi picură în ochi,
îmi cos buzele roși pentru ca mai apoi să scot un țipăt mut
zâmbesc gustând baloane de săpun.
îmi caut curajul și-l aruc dincolo-
îl trimit să găsească geana ascunsă în buzunarul pantalonilor purtați ieri,
aceasta luând forma unui șpaclu din hârtie, chemându-mă să-l colorez.
îmi iau dulcile seringi și mi le înfig în carne, simțind cum pișcătura-mi urlă-n piept –
râd.

Critica e binevenită.

[Agrona]

Da, mă așteptam la 0 replays. xD Oh well...

III. offline

adolescența conversa pe messenger cu persoana străină de la celălalt capăt al monitorului.
apăsa puternic pe taste chinuindu-se să scrie corect
limba broscărească pe care niciunul din ei nu o înțelegea
cu toate că era limba lor maternă.
orăcăiau din când în când sărind din baltă în baltă
iar când adolescența se pierdea străinul îi dădea buzz.
țopăiau printre mii de circuite și megabiți
se rostogoleau pe pixeli
alergau printre foldere și se jucau de-a filozofii pe internet - s-a luat lumina.
Adolescența has just signed off.

Acum o poezie cu care am participat la un concurs din școală și am luat locul 3.

IV. ecuație incompletă

tangenta ochiului meu înghite hăul divizat
-în mine și în tine-
doar tu, pe axa irisului, înveți geometria sferelor albastre
iar eu, din centru, privesc adormită șuvița cu fire arse, mâncate de molii.
sin 0 = schimbul de priviri dintre fluturele meu și incompetența ta;
- mi-ai pierdut cosinusul!
te iert, fiindcă tu mă plimbi cu bicicleta pe axa +∞ unde privim samuraii din egiptul antic cum dansează cazacioc.
te scad din mine și te adun cu eul tău;
obțin logₐ(xy) = parfumul gelului de duș comandat ieri de la Avon.
te uiți dezgustat la caietul meu de matematică, caiet care m-a învățat că (eu+tu)² = noi –
buzele ni se unesc formând un triunghi dreptunghic pe care fluturele meu îl rupe cu dinții de cânepă.

[crazy little red]

sallut... ti-am citit poeziile si am zis sa-ti las un mic comm ca sa nu te superi si sa te lasi
pai nu prea am decat cuvinte de lauda, sincer nu am mai citit de cateva saptamani cred o poezie (m-am plicsit de le intr-un timp) dar am venit la tine numai cu cuvinte de lauda
Ma atras foarte mult titlul post-ului desi cred totusi ca ar fi trebuit sa incepi cu litera mare, parca arata putin ciudat si inestetic asa (decizia ta oricum :P)
primele doua poezii sunt superbe, profunde, mirifice si tot tacamul (u know)
ma "atins pe inima" in special ultimul vers din prima poezie, ai exprimat prin el poate mai mult decat crezi.
O singura greseala am observat "pantaloni purati ieri" cred ca era purtati, nuh?
A doua e superba, parca chiar ai trait experienta, sau e pura imaginatie? pentru ca l-ai descris perfect (nu ce eu as sti cum ii)
Hmmm, vad ca ai o inclinatie spre filozofie si putin fantastic, sincer ai o imaginatie foarte bogata, zic asta dupa ce am citit "offline", sincer nu cred ca m-as fi gandit niciodata la asa ceva, inspirata poezie si profunda
in sfarsit am ajuns la "ecuatie incompleta", sincer sunt olimpica la mate si tot nu am inteles toata poezia :)) (doar o gluma)
e frumoasa, ai amestecat mai multe discipline cu sentimentele tale probabil si ti-a iesit ceva superb
cam atat (ii mai lung comentariul decat ma asteptam)
sper sa te bucure comentariul tau si sa mai scri pentru ca esti foarte buna in latura asta (in alte parti nu ma pronunt ca nu is la curent)
si ma opresc :)) bye bye

[Invictus]

Ok, Mab, nu vreau să demoralizez sau ceva de genul dar să şti că ai scăpări, şi unele dintre ele mari!
Poate părea uşor să scri rimă albă, dar să şti că este destul de dificil. După ce tu, poetul, scrii o poezie, eu, cititorul, trebuie sa o diger. Ce n-am putut eu să diger la prima poezie a fost ultimul vers, şi doar atat pentru că am fost drăguţ şi am făcut abstracţie la ciclopii aia cu trei ochi care nu mai sunt defapt ciclopi.
La a doua poezie...nici n-are rost să comentez...n-o văd ca pe poezie.
A treia în schimb mi-a plăcut până s-o dai în samuraii din Egipt. Dacă n-ar fi fost asta şi aia cu gelul de duş de la Avon, spuneam că meriţi locul pe care l-ai obţinut. Felicitări oricum!
Mult succes în continuare!


p.s: scz dacă am fost the bad guy dar cineva trebuie să ţi le spună şi pe astea.

[Agrona]

andrra m4r1a, Invictus, muțumesc mult de tot pentru aprecieri și critici. Cum v-am mai spus și pe profil, sunt conștientă că poeziile mele au și ele defecte, unele mari - după cum a observat și Invictus - dar eu consider că poezia atâta timp cât e scrisă pe baza unor sentimente și cât transmite ceva, nu trebuie neapărat să aibă sens.

V. urban

între depărtări sparte o frunză zâmbește știrb
cerșind la cer culori de jar încolăcite în rugi mute.
aleargă pe bulevardul pictat cu smaralde
împleticindu-și suav picioarele din lemn - țipă așchii.
se sprijină de semafor în timp ce încearcă să-și reatașeze picioarele – oftează parfum.
se așează pe o bancă pudrată cu cerneală, visând la cârpele translucide de pe raftul din mall – vede sunete cotidiene.
zgârie zahărul mărgăritar reprodus în sticla de plastic – gravează fluturi.
se miră văzând iepurii din cărămidă cântând la viori cu arcuri în zig zag –
pauză publicitară.

Poezia asta am scris-o acum un an și ceva. Aștept critici fiindcă doresc să mă perfecționez.